Ritualul fierberii mirului – o constrângere pentru "recunoașterea" BOaU?

În Pastorala sa la Naşterea Domnului, patriarhul Constantinopolului Bartolomeu a anunțat că în aprilie 2022 Fanarul va săvârși ritualul pregătirii și fierberii Sfâtului Mir – al patrulea pe parcursul mandatului său. Conform tradiției, la această sfântă ceremonie iau parte reprezentanți ai majorității Bisericilor Ortodoxe Autocefale și mai ales cei care primesc Sfâtul Mir direct de la conducătorul Fanarului.

Anul acesta, ritualul pregătirii și fierberii Sfâtului Mir are o importanță deosebită, deoarece la el poate participa un reprezentant al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei schismatică. Din această cauză apar o serie de întrebări, principala dintre care este dacă prezența lui Serghei Dumenko (sau a unuia dintre subalternii săi) la ritual va deveni recunoașterea de facto a BOaU de către celelalte Biserici?

Care este însemnătatea Sfântului Mir și unde el se întrebuințează?

Sfântul Mir, conform canonului al VI-lea al Sinodului de la Cartagina,  este "un amestec de diverse substanțe plăcut mirositoare", sfințit în timpul unui ritual liturgic special. Sfântul Mir se prepară pe bază de ulei de măsline cu adaos de vin alb și aproximativ 40 de substanțe diferite (57 astfel de substanțe sunt folosite în Patriarhia Constantinopolului), printre care: tămâie, petale de trandafir, violetă, rădăcini condimentate și de galangă, ulei de nucșoară, trandafir, lămâie, cuișoare și multe altele.

În cele mai vechi timpuri, Sfântul Mir era pregătit doar de episcopi, care îl împărțeau preoților pentru a-i unge pe cei nou botezați. Pe vremea apostolilor și a ucenicilor lor, numărul celor care doreau să primească Sfântul Botez nu era încă atât de mare. Apostolii (și mai târziu episcopii) își puneau mâinile pe fiecare neofit după Botez – pentru a oferi în dar Duhul Sfânt (după cuvintele protoiereului A. Schmemann). Dar din cauza numărului din ce în ce mai mare de neofiți (și ca urmare, a imposibilității de a pune mâinile asupra fiecăruia dintre ei), Biserica a decis să pregătească un ulei special (Mirul), prin ungerea cu care credincioșii primeau darurile Duhului Sfânt. Apropo, deja în Epistolele apostolice darul Duhului Sfânt pe care îl posedă creștinii, este uneori numit "ungere" (1 Ioan 2:20; 2 Cor. 1:21), iar în 343 la Sinodul din Laodiceia apare regula potrivit căreia "creștinii nou botezați trebuie să fie unși cu Ungere cerească și să fie părtași a împărăției lui Dumnezeu" (canonul 48).

Astfel, Sfântul Mir a fost folosit în Biserică aproape chiar de la început pentru ungerea creștinilor nou-iluminați. În plus, în practica liturgică bisericească mirul este folosit:

• pentru ungerea oameni care devin creștini ortodocși prin convertire din alte confesiuni și ale căror botez este considerat valabil;
• pentru sfințirea Sfintei Mese și a zidurilor în bisericile noi;
• pentru sfințirea icoanelor și reîngroparea sfintelor moaște;
• mai devreme, se folosea pentru ungerea regilor și împăraților ortodocși pentru domnie.

Atitudinea față de Sfântul Mir în Biserică presupune o mare sfințenie. De exemplu, Sfântul Chiril al Ierusalimului compară Sfântul Mir cu Taina Sfintei Euharistii: "Dar să fiți atenți, să nu credeți că acest Mir este ceva obișnuit. Căci precum pâinea din Euharistie, după invocarea Duhului Sfânt, nu mai este o pâine simplă, ci trupul lui Hristos, tot așa și Mirul acesta Sfânt nu este cava simplu, ceva obișnuit după invocare: este darul lui Hristos și al Duhului Sfânt, prin prezența Dumnezeirei Sale în El. Deci fruntea ta și alte mădulare ale simțurilor vor fi unse cu înnsemnătate. Și când trupul este uns în mod vizibil, sufletul este sfințit cu Duhul Sfânt cel Dătător de Viață".

Deci nu putem considera ritul fierberiii Sfântului Mir drept un lucru de importanță redusă. Aceasta este cea mai importantă slujbă, pe care nu toți ierarhii ortodocși o pot săvârși.

Cine are dreptul să fiarbă Sfântul Mir și cum se corelează acest drept cu statutul de autocefalie al Bisericii?

După cum s-a menționat mai sus, inițial episcopii Bisericii aveau dreptul de a fierbe Sfântul Mir. Dar destul de devreme acest drept a fost atribuit exclusiv scaunelor de conducere ale Bisericii Ortodoxe.

Astăzi, conform tradiției consacrate, Biserica Constantinopolului, Biserica Rusă, Biserica Bulgară, Biserica Română, Biserica Sârbă, Biserica Georgiană pregătsc și fierb Sfântul Mir în mod independent.

Astăzi, conform tradiției consacrate, Biserica Constantinopolului, Biserica Rusă, Biserica Bulgară, Biserica Română, Biserica Sârbă, Biserica Georgiană pregătsc și fierb Sfântul Mir în mod independent.

Din punctul de vedere al Bisericii Ruse, dreptul de a pregăti și a fierbe Sfântul Mir este o prerogativă exclusivă a Bisericii Autocefale. De aceea, prin acordarea independenței Bisericii Poloneze, Bisericii Cehoslovace și Bisericii Americii, Biserica Ortodoxă Rusă le-a înzestrat cu dreptul de a fierbe Sfântul Mir.

Patriarhia Constantinopolului are o viziune diferită. La Fanar se crede că dreptul de a săvârși ritualul fierberii Sfântul Mir aparține conducătorului Fanarului, împreună cu care pot (sau trebuie) să ia parte reprezentanții Bisericilor Autocefale. Din acest motiv, în tomosul de autocefalie al Bisericii Greciei, Bisericii Albaniei, Bisericii Poloniei, Bisericii Bisericii Ținuturilor Cehe și Slovaciei, precum și în tomosul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei recent creată de Fanar, este consemnat că Sfântul Mir urmează să fie primit de la Patriarhia Constantinopolului. În plus, vechea Patriarhie a Ierusalimului primește Sfântul Mir de la Fanar.

Toți cei care primesc Sfântul Mir de la Patriarhia Constantinopolului consideră că acest lucru nu este o expresie a dependenței canonice, ci a iubirii frățești. Dar la Fanar acest aspect este interpretat diferit.

De exemplu, în tomosul despre independența Bisericii Române, care a fost emis de Fanar în secolul al XIX-lea, exista o clauză potrivit căreia această Biserică urma să primească Sfântul Mir de la Patriarhia Constantinopolului. Însă românii nu au fost de acord cu această stare de lucruri și primind Tomosul, ei înșiși au fiert Sfântul Mir în Catedrala din București, întocmind cu această ocazie un act special, în care se sublinia că fierberea Sfântului Mir s-a făcut "în conformitate cu sfintele canoane și decretele Bisericii Ortodoxe". Acest act al românilor a indignat Fanarul, iar patriarhul Ioachim a considerat că Patriarhia Română a rupt unitatea cu Biserica de la Constantinopol. Cu alte cuvinte, Fanarul vedea în acordarea Sfântului Mir românilor nu o manifestare a "iubirii fraterne", ci o dependenţă canonică.

Problema nu s-a încheiat aici, iar Sinodul Patriarhiei Române, acuzând Fanarul că pretinde la supremația ecumenica în Biserică, a declarat că "regulile bisericești nu atribuie dreptul de a sfinți Sfântul Mir unui singur Patriarh... Ungerea cu Sfântul Mir este o Taină, iar Biserica trebuie să posede toate mijloacele pentru a săvârși Sfintele Taine spre înălțarea vieții creștine. Căutarea acestui mijloc de sfințire în alte Biserici ar însemna că această Biserică nu deține plenitudinea mijloacelor de sfințire și mântuire. Sfințirea Sfântul Mir este deci un atribut esențial al oricărei Biserici Autocefale".

Sinodul Patriarhiei Române, acuzând Fanarul că pretinde la supremația ecumenică în Biserică, a declarat că "regulile bisericești nu atribuie dreptul de a sfinți Sfântul Mir unui singur Patriarh".

După câțiva ani de confruntare, în 1885 Constantinopolul a recunoscut autocefalia Bisericii Ortodoxe Române în condiții noi, și până în prezent Patriarhia Română săvârșește fierberea Sântului Mir de una singură.

Astfel, dacă pentru Biserica Rusă sfințirea Sfântului Mir este un atribut al independenței Bisericii, pentru Patriarhia Constantinopolului – este încă un "privilegiu" al Fanarului, care poate fi folosit în anumite situații. De exemplu, pentru a-i "smeri" pe cei îndrăzneți sau a-i "convinge" pe cei neascultători. 

Fierberea Sfântului Mir-2022: o posibilă evoluție a evenimentelor

În prezent în Biserica de la Constantinopol (tocmai pe vremea conducerii lui Bartolomeu), s-a stabilit o tradiție conform căreia fierberea Sfântului Mir se face o dată la 10 ani. Actualul conducător al Fanarului, prin urmare, a săvârșit ritul fierberii Sfântului Mir în 1992, 2002 și 2012, iar următorul trebuie să aibă loc în anul 2022.

Aici trebuie subliniat că la toate slujbele anterioare ale Patriarhiei Constantinopolului, când se săvârșea fierberea Sfântului Mir, au fost prezenți reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale. De exemplu, în 2012 la Fanar au coliturghisit ierarhi ai Patriarhiei Alexandriei, Patriarhiei Antiohiei, Patriarhiei Ierusalimului, Patriarhiei Sârbe, ai Bisericii Ciprului, Bisericii Greciei, Bisericii Albaniei, Bisericii Poloniei și Ținuturilor Cehe, episcopi ai Cretei, Finlandei și Estoniei. Ei toți ar putea fi prezenți și în 2022, dacă nu ar fi existat o "circumstanță" – Serghei Dumnko va participa probabil la ritualul de pregătire și fierbere a Sfântului Mir. Ce înseamnă acest moment?

Pentru a răspunde la această întrebare, este necesar să reamintim că ritualul de fierbere a Sfântului Mir este săvârșit chair în timpul Sfintei Liturghii. Vom omite detaliile pregătirii timp de trei zile a acestui rit și vom trece direct la esențial. În Joia Mare, în cadrul Sfintei Liturghii, după exclamația"Și să fie mila Marelui Domn... " și după cuvintele "Să luăm aminte", toți cei care se roagă îngenunchează, iar patriarhul citește rugăciuni speciale pentru sfințirea Sfântului Mir. La sfârşitul Sfintei Liturghii, Sfântului Mir proaspăt sfinţit este mutat din biserică la depozitul patriarhal de mir, iar abia după aceea urmează binecuvântarea de otpust a liturghiei.

Cu alte cuvinte, toți cei care participă la ritualul de sfințire Sfântului Mir, săvârșesc o liturghie comună. Aceasta înseamnă că dacă Dumenko va fi prezent la Fanar în aprilie 2022, atunci toți cei care se vor împărtăși cu el vor recunoaște "automat" BOaU. Cel mai probabil, aceasta este speranța pe care o nutrește patriarhul Bartolomeu.

Cert este că în Patriarhia Constantinopolului toți înțeleg că problema legalizării schismaticilor ucraineni a intrat într-o fază de "înghețare". Anumite poziții cu privire la BOaU au fost deja stabilite în rândul Bisericilor Autocefale. Sunt cele care au recunoscut această organizație (a parte din Biserica Greciei, a Ciprului și a Patriarhiei Alexandriei), sunt cele care s-au opus deschis (Biserica Rusă, a Ierusalimului, Albaneză, Polonă și Sârbă), sunt cele care exprimă doar un dezacord tacit (Biserica Română, Georgiană, a Antiohiei, Biserica Ținuturilor Cehe și a Slovaciei). Această situație nu le convine fanarioților, deoarece ei văd clar că timpul nu joacă în favoarea lor: cu cât mai mult durează starea actuală a "războiului rece" dintre Biserici, cu atât este mai probabil ca influența și autoritatea Bisericii Ruse să crească, iar a Fanarului – să scadă.

De aceea, folosind ajutorul "prietenilor" din Departamentul de Stat al SUA în scopul recunoașterii BOaU și fără să obțină practic nimic de la "Bisericile care nu sunt de etnie greacă" (și nici măcar nu toți grecii i-au recunoscut pe schismaticii ucraineni), patriarhul Bartolomeu a decis să recurgă la ultimul argument – ​​șantajul. Să zicem, dacă refuzați să coliturghisiți cu Dumenko în timpul ritului de sfințire a Sfântului Mir, veți rămâne fără Sfântul Mir, ceea ce înseamnă că nu veți putea boteza copii și sfinți biserici.

Patriarhul Bartolomeu a decis să recurgă la ultimul argument – ​​șantajul. Să zicem, dacă refuzați să coliturghisiți cu Dumenko în timpul ritului de sfințire a Sfântului Mir, veți rămâne fără Sfântul Mir, ceea ce înseamnă că nu veți putea boteza copii și sfinți biserici.

Pe de altă parte, toți Întâistătătorii înțeleg foarte clar că prezența lui Dumenko la Fanar în Joia Mare este mai mult decât probabilă. Prin urmare, Bisericile care își vor trimite reprezentanții la Fanar, vor fi de fapt de acord să coliturghisească cu schismaticii, ceea ce înseamnă că ei înșiși vor deveni schismatici. Astfel, ritualul de fierbere a Sfântului Mir în 2022 va pune totul la locul său.

Desigur, acum este greu de presupus care dintre primații ortodocși vor îndrăzni să-și trimită reprezentanții să slujească cu Dumenko. Putem doar să sperăm că printre ei nu vor fi ierarhi ai Bisericii Sârbe, Bisericii Antiohiene, Bisericii Georgiene și Bulgare. De asemenea, sperăm că Biserica Poloneză și Biserica Română vor avea suficientă conștiință canonică pentru a se opune coliturghisirii cu schismaticii ucraineni. Cine rămâne?

În primul rând, cei care au recunoscut deja BOaU – Biserica Greciei, Biserica Ciprului și Biserica Alexandriei. Reprezentanții acestor Biserici (și eventual Întîistătătorii lor) vor fi cu siguranță prezenți la Fanar.

În al doilea rând, rămân cei care nu au recunoscut BOaU, dar a căror participare la fierberea Sfântului Mir se află sub semnul întrebării. Acestea sunt Biserica Albaneză și Biserica Ținuturilor Cehe și a Slovaciei.

Biserica Albaneză, deși se pronunță împotriva legalizării schismei ucrainene, prin duh este totuși mai mult greacă decât albaneză. Ceea ce înseamnă că se poate orienta nu după normele dreptului canonic, ci după concepția etnofiletismului și a elenismului.                                                                                           Biserica Ținuturilr Cehe și a Slovaciei, deși vorbește negativ despre BOaU, este, în primul rând, cea mai tânără dintre toate Bisericile Autocefale, iar în al doilea rând, se află sub cea mai puternică presiune din partea Patriarhiei Constantinopolului. Și din cauza acestei presiuni, se poate clătina (ceea ce, sperăm, nu se va întâmpla).

De asemenea, nu am menționat Patriarhia Ierusalimului. Și aici totul este foarte complicat. Pentru că dacă poziția Patriarhului Teofil cu privire la "problema ucraineană" este mai degrabă negativă, atunci poziția reprezentantului permanent al Bisericii Ierusalimului la Fanar este mai degrabă pozitivă.

Posibilele scenarii ale Fanarului

Pentru ca Bisericile Autocefale să nu se "opună" prea mult coliturghisirii cu un reprezentant al BOaU, Fanarul îl poate prezenta la ritul de fierbere a Sfântului Mir nu pe Dumenko, ci pe cineva mai puțin odios. De exemplu, pe un episcop cu o "reputație canonică impecabilă" – fostul mitropolit al Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice Alexander (Drabinko), sau pe un alt ex-mitropolit al Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Simeon (Șostațki). Alegerea acestuia din urmă este și mai verosimilă – el nu a fost observat în scandaluri sexuale, în plus, a stat permanent alături de Bartolomeu în timpul vizitei sale în Ucraina. Dar chiar și coliturghisirea cu Șostatski este o cădere în schismă, în pofida hirotoniei sale canonice.

Oricum ar fi, a sosit timpul ca Bisericile Autocefale să decidă cu cine sunt – cu Hristos sau cu Fanarul. Este clar că cei care nu vor merge la Istanbul, vor fi nevoiți să rezolve singuri problema obținerii Sfântului Mir. Dar nu trebuie să ne temem de acest lucru, deoarece istoria Bisericii cunoaște deja astfel de cazuri.

De exemplu, când Patriarhia de la Constantinopol a declarat Biserica Bulgară schismatică, bulgarii au primit Sfântul Mir până la revoluția din 1917 de la Biserica Rusă, iar după revoluție, de la Patriarhia Română. Începând cu anul 1945, Biserica Bulgară săvârșește singură ritualul pregătirii și fierberii Sfântului Mir. Bisericile care nu vor fi de acord să slujească împreună cu schismaticii la Fanar, vor putea merge pe aceeași cale – să-l primească de la Biserica Bulgară, Română, Georgiană, Sârbă, Rusă sau să săvârșască ritul fierberii Sfântului Mir în mod independent. Mai mult, niciun canon nu prescrie cine deține dreptul de a săvârși acest ritual. În acest caz concret, aducem exemplul foarte elocvent al Bisericii Ortodoxe Române (vezi mai sus).

Totuși sperăm că luna aprilie 2022 va fi un punct de cotitură și va arăta starea reală a lucrurilor în Biserica Ortodoxă. Dacă Patriarhul Bartolomeu se va trezi înconjurat doar de sateliții săi din Grecia, Cipru și Africa, atunci, poate, va înțelege eșecul ideii sale privind legalizarea schismei ucrainene.

Iar dacă nu, atunci toți creștinii ortodocși vor putea să vadă cu propriii ochi care Biserici Autocefale s-au situat la egalitate cu BOaU.