5

articles Object ( [params] => Array ( [approved] => 1 [categories] => 2825 [count_results] => 0 [curr_page] => 1 [limit] => 17 [limit_def] => 17 [pages] => 0 [search] => [sort_direct] => desc [sort_field] => adate [sort_table] => a [view_mode] => grid ) [langid] => [store_to_cache] => [cache_key] => articles-1658936112 [articles] => Array ( [81163] => article Object ( [absnum] => 81163 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 81163-hde-zhe-boh-i-hde-vse-ostalnye [title] => Unde este Dumnezeu și unde sunt toți ceilalți? [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

Când Iuda, conducând o ceată de soldați, a venit în Grădina Ghetsimani să-L trădeze pe Iisus, Apostolul Petru s-a repezit să-L apere pe Hristos. Și-a scos sabia și aproape l-a ucis pe unul dintre slujitorii marelui preot. În acel moment, Domnul i-a zis: "Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? " (Matei, 26:53). El i-a poruncit lui Petru să-și pună sabia în teacă și a mers de bunăvoie cu soldații la judecată și la Golgota.

Noi, creștinii, citim adesea acest pasaj din Scriptură, ne minunăm, suntem mișcați, dar rareori aplicăm această situație asupra noastră. Cât de des ne dorim, atunci când ne confruntăm cu adversarii noștri în timpul acaparării bisericii și al deciziilor nedrepte ale funcționarilor ca aceste douăsprezece legiuni de îngeri să coboare din cer și să ne izbăvească pe noi. Iar cei ce ne-au supărat, să-și capete pedeapsa meritată la acel moment. Și să se întâmple vreo minune care va confirma adevărul credinței noastre și harul Bisericii noastre. Cât de mult ne dorim ca măcar frații noștri pământești să ne sprijine într-un mod semnificativ. Să se adune un număr mare de oameni în apărarea noastră, să se adune la o rugăciune masivă, să vină un episcop cu o mulțime de clerici. Pentru ca toată lumea să ne vadă puterea și numărul.

Da, ne dorim foarte mult ca lucrurile să fie așa. Uneori, adevărat, așa și se întâmplă. De exemplu, la 8 aprilie 2023, în timpul acaparării bisericii din satul Lipoveț, regiunea Kiev, unul dintre atacatori a smuls crucea preotului și a căzut imediat mort. Da, astfel de semne sunt uneori trimise de Dumnezeu ca o lecție pentru toți: atât pentru persecutați, cât și pentru persecutori. Dar cel mai adesea, se întâmplă invers. Nu așa cum ne-am dori, ci așa cum este scris în Evanghelie. Acolo se spune că Hristos a fost părăsit de toată lumea. Ucenicii risipiţi, cel mai zelos dintre apostoli, Petru, L-a lepădat de trei ori, cei care cu câteva zile înainte strigaseră "Osana!", acum strigă "Răstignește-L!". Acest sentiment de singurătate și părăsire a devenit atât de intens, încât de pe Cruce au răsunat cuvintele înspăimântătoare: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" (Matei, 27:46).

Astăzi, când bisericile sunt acaparate, când suntem ponegriți cu acuzații false, când se fac amenințări de violență fizică și altele asemenea, adesea preotul și o mână mică de enoriași se pomenesc singuri. Sau cel puțin ei așa percep situația. Au fost momente benefice când mulți oameni mergeau la biserică. Preotul era respectat, se făceau donații către biserică. Dar acum biserica este luată sau pe cale de a fi luată, localnicii, odinioară prietenoși, privesc cu suspiciune și îi numesc "popi moscoviți", copiii sunt batjocoriți la școală și așa mai departe. În jurul preotului rămân adesea doar cei mai statornici și credincioși enoriași. Uneori, aceștia sunt foarte puțini. Autoritățile locale, care nu cu mult timp înainte îl invitau pe preot să binecuvânteze noile clădiri administrative, își botezau copiii și aprindeau în mod demonstrativ lumânări în biserică de sărbătorile mari, acum în cel mai bun caz îl ignoră, sau chiar îl umilesc, ca să se distanțeze cât mai mult în ochii sătenilor de preotul "incorect". Astfel de schimbări sunt destul de greu de acceptat. Căci bunăstarea lumească, ordinea obișnuită a lucrurilor – toate acestea sunt de mare importanță pentru om.

Un subiect aparte este participarea arhiereului la viața unei comunități persecutate. Unii episcopi cu adevărat iau la inimă problemele comunității, vizitându-i, mângâindu-i și încurajându-i. Ei pot chiar oferi și asistență materială. Dar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna și peste tot. Adesea, comunitățile trebuie să navigheze singure în mările furtunoase ale vieții. Uneori, în momentele cele mai grele, când comunitatea resimte acut nevoia să simtă îngrijirea și sprijinul pastoral, oamenii se trezesc lăsați în voia lor. Și apar gânduri de nedumerire: cum poate fi așa? De ce? Unde este plinătatea Bisericii? Nimănui nu-i mai pasă de noi? Da, în astfel de momente poate fi foarte dureros, iar lipsa de înțelegere a motivului pentru care se întâmplă acest lucru este deosebit de supărătoare, mai ales că viața sfinților ierarhi ne arată o atitudine cu totul diferită. Dar să intenționăm să justificăm sau să condamnăm această atitudine acum, ci să analizăm următoarele.

Una dintre revelațiile pe care creștinismul le-a adus lumii este că Dumnezeu nu iubește pe toți în general, ci pe fiecare persoană în parte. Fiecare suflet uman este prețios înaintea lui Dumnezeu, pentru fiecare om Domnul a fost răstignit, cu fiecare persoană Hristos își construiește relația și fiecare este educat individual. În Vechiul Testament, subiectul relației cu Dumnezeu era întregul popor al lui Israel, dar în Noul Testament, este fiecare persoană în parte. Această relație dintre popor și om în raport cu Dumnezeu devine mai de înțeles atunci când comparăm pasaje paralele din Evangheliile după Matei și Marcu. Matei citează cuvintele lui Hristos înainte de înălțarea Sa: "Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh..." (Matei 28:19). Astfel, predicarea este îndreptată către popor, către un grup de oameni, dar fiecare persoană din acest grup în mod individual acceptă sau respinge predica. Așa spune apostolul Marcu: "Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi" (Marcu 16, 15). Acest apel al lui Dumnezeu către fiecare persoană în parte este întâlnit în multe locuri din Sfânta Scriptură. "Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine" (Apocalipsa 3:20). Iar Judecata finală va fi asupra fiecărei persoane în parte: "şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale" (Apocalipsa 20:13).

Astfel, Dumnezeu formează și testează fiecare persoană în felul său. Unora le este luată biserica, în timp ce altora nu. Unii sunt izgoniți din casa parohială, în timp ce alții au un loc de locuit. În unele comunități, toată lumea se ține împreună, în timp ce în altele, unii pledează pentru transferul la BOaU. Unii sistematic primesc apeluri telefonice de la arhiereul lor, în timp ce alții sunt complet dați uitării. Unii chiar se aflădupă gratii, în timp ce alții sunt la libertate. Și de multe ori este tentant să spui: acestora le este mai ușor. Iar apoi de obicei urmează plângeri despre "nedreptate". Plângeri împotriva oamenilor din jurul nostru, împotriva fraților noștri, împotriva autorităților bisericești, împotriva Bisericii și, în cele din urmă, împotriva lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a pus pe fiecare în circumstanțele pe care El le-a considerat necesare. Și fiecare dintre noi în aceste împrejurări trebuie să răspundă la întrebarea: sunt sau nu credincios lui Hristos? Trebuie să răspundem la această întrebare în primul rând pentru noi înșine. Indiferent de faptul dacă cei din jurul nostru ne susțin, dacă ne ajută să purtăm crucea noastră, dacă episcopul are grijă de noi și dacă există în jurul nostru vreunul care înțelege dorința noastră de a rămâne în Biserică și de a nu o trăda.

Nu știm de ce Dumnezeu dă ceva unui om și altceva altuia. Adesea, nu putem înțelege Providența Lui. Dar putem avea încredere în El. De fapt, nu avem altă alegere. În viața Sfântului Antonie cel Mare, există o descriere a luptei sale cu demonii. Această luptă a fost lungă și foarte cruntă. Demonii l-au ispitit cu gânduri și sentimente păcătoase, i-au apărut sub forme îngrozitoare, au încercat să-l sperie și i-au provocat dureri fizice severe. Și la un moment dat, când Antonie zăcea epuizat de această luptă, i-a apărut o lumină în care L-a simțit pe Dumnezeu. Și neavând nicio putere duhovnicească sau fizică, Antonie s-a adresat către El cu cuvinte în care se resimțea reproșul: "Unde ai fost atunci când am îndurat aceste chinuri groaznice? De ce nu ai apărut mai devreme și nu m-ai salvat?". Și Domnul i-a răspuns că întotdeauna fusese alături de Antonie, urmărindu-i lupta și nevoința.

Domnul este cu noi așa cum a fost cu Sfântul Antonie. El vede durerile noastre, lupta noastră cu ispitele, sau cum cedăm la diferite gânduri trimise de diavol. Și da, Dumnezeu ne poate oferi cu ușurință douăsprezece legiuni de îngeri, dar atunci care va fi nevoința noastră personală? Pentru ce ne vom primi răsplata în Rai? Sfinții părinți și asceții au mărturisit adesea un alt gând: demonii deosebit de insistent ne sugerează gândul că încercările trimise nouă sunt peste puterile noastre tocmai atunci când sunt pe cale să se termine. În ultimul moment, se străduiesc să ne smulgă biruința. Ei vor ca noi să cădem chiar înainte de linia de sosire, să nu intrăm pe ușa Împărăției lui Dumnezeu când a mai rămas puțin de tot.

Este uimitor, aproape tot spațiul nostru media este plin de narațiunea: "Să nu avem probleme niciodată!" Găsim un număr enorm de articole, videoclipuri, discursuri și oferte pe terma cum să eviți problemele, cum să rezolvi toate problemele, cum să scapi de probleme și așa mai departe.  Absorbim involuntar această narațiune și într-adevăr încercăm să evităm problemele prin toate mijloacele posibile. Însă sfinții părinți ne învață cu totul altceva: "îndurați problemele". Aproape toți asceții au scris despre asta.

Iată, de exemplu, fragmente din scrisorile starețului Nicon (Vorobiov), care a trăit nu cu mult timp în urmă, a îndurat persecuțiile sovietice și a experimentat pe deplin viața închisorii pentru Hristos. El i-a scris uneia dintre fiicele sale duhovnicești: "Vrăjmașul nostru, diavolul, știe acest lucru și te tulbură, trimițând gânduri false, nerăbdare, disperare, condamnarea oamenilor, ordinii de viață, autorităților etc. Trebuie să înțelegi aceasta, să cunoști prin propria experiență și să te împotrivești diavolului". Să nu uităm că aceste cuvinte au fost scrise în timpul regimului sovietic. "Ordinea vieții" – sistemul sovietic nemilos și inuman care a distrus credința și Biserica. "Autoritățile" – Partidul Comunist, care a condus toată lumea spre "viitorul luminos" cu o mâna de fier prin GULAG-uri. Nicon nu justifică toate acestea, ci scrie că indignarea împotriva tuturor acestor lucruri este de la diavol.

Într-o altă scrisoare, el vorbește despre felul în care fiecare creștin trece prin încercări, iar în acestea se manifestă dragostea pentru Dumnezeu: "Credința în Dumnezeu este pusă la încercare prin răbdarea necârtitoare a tot felul de necazuri și boli. Amintiți-vă de viețile tuturor sfinților: profeți, apostoli, martiri, preacuvioși, bărbați și femei – ce n-au îndurat ei din dragoste pentru Dumnezeu!".

Iar când nu mai rămâne putere de a duce crucea, când devine insuportabil de greu și vrei să renunți la tot, el recomandă următoarele: "Trebuie să chemi mai des numele lui Dumnezeu, să te pui înaintea lui Dumnezeu, și ceri răbdare când devine prea greu. Asemenea unui șarpe otrăvitor, ar trebui să te ferești de cârteală. Tâlharul neînțelept, cârtind și blestemând, nu numai că și-a intensificat suferința, da a și pierit pentru totdeauna, în timp ce tâlharul înțelept, recunoscând că a primit ceea ce merită pentru faptele sale, nu numai că și-a ușurat suferința, da a și moștenit Împărăția lui Dumnezeu".

Există o regulă monahală: nu cere ascultare, dar nici să nu o refuzi. Noi nu am cerut persecuția, dar din moment ce Dumnezeu a binevoit să ne-o trimită, nu trebuie să o refuzăm. Este mai bine să îndurăm, precum au îndurat toți sfinții, și să vedem ce roade vor veni după aceasta.

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 88 [position] => 2765 [adate] => 1721031240 [publication_date] => [adate_day] => 1721001600 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1721031299 [changed] => 1721738629 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 2406 [shares] => [comments] => [header] =>

Deseori, în necazurile și încercările actuale, credincioșii se simt abandonați și singuri. Iar în minte se învârte întrebarea pusă în titlu. Vom încerca să dăm un răspuns.

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => Imagine: UJO [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1812 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => Array ( [main] => /img/article/811/63_main.jpg [tn] => /img/article/811/63_tn.jpg ) [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 1790811925 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/1(12).jpg","crop":{"x":"0","y":"0","w":"750","h":"428"},"action":"none","format":"original"},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/1(12).jpg","crop":{"x":"0","y":"1","w":"750","h":"427"},"action":"none","format":"original"}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"idx":""}} [pin_main_slider] => 0 [pin_rubric_top] => 0 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [80806] => article Object ( [absnum] => 80806 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 80806-ukraina-sehodnja-pervye-arkhierei-ispovedniki [title] => Ucraina astăzi: primii arhierei mărturisitori [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

În prezent, sunt în desfășurare procedurile judiciare împotriva mai multor arhierei ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Mitropoliții: Pavel de Cernobyl, Teodosie de Cerkasy, Longhin de Bănceni, Ionatan de Tulcin și Arsenie de Sviatogorsk – toți riscă pedepse cu închisoarea în temeiul unor articole destul de grave din Codul Penal.

Cazul mitropolitului Arsenie

Pe 19 iunie 2024, la Dnipro a avut loc prima ședință de judecată în cazul starețului Lavrei de la Sviatogorsk, mitropolitul Arsenie. Aceasta a fost o audiere a cazului pe fond, în plus, la ședință a fost luată hotărârea cu privire la prelungirea arestării sale preventive, deoarece cele 60 de zile de arestare preventivă urmau să expire la 22 iunie 2024. Transferul relativ rapid al cazului în instanță este surprinzător.

De exemplu, jurnaliştilor ortodocşi cu un nivel similar de probe li s-a prelungit arestarea preventivă pentru încă pe trei luni, ceea ce înseamnă că anchetatorii SBU pot "investiga" cazul timp de şase luni sau mai mult fără prea mult efort. Presupoziția logică pentru o asemenea promptitudine în cazul mitropolitului Arsenii este următoarea: se grăbesc să-l condamne și să-l închidă cât mai curând posibil.

Dacă cuvintele avocatului Bisericii Ortodoxe Ucrainene Robert Amsterdam că după Summit-ul din Elveția, autoritățile ucrainene vor intensifica persecuția Bisericii sunt corecte, atunci încarcerarea demonstrativă a mitropolitului Arsenii ar transmite un mesaj tuturor celorlalți ierarhi: "alăturați-vă BOaU, sau va fi prea târziu". Totuși, să nu ne grăbim cu afirmațiile. Cazul mitropolitului Arsenie abia a început să fie examinat, trebuie să aibă loc mai multe sedințe, un verdict, un atac în recurs, etc.  

Cazul mitropolitului Ionatan

Verdictul împotriva mitropolitului Ionatan de Tulcin și Brațlav (Elețkyh) a intrat deja în vigoare. La 18 iunie 2024, Curtea de Apel din Vinița a menținut verdictul Tribunalului orașului Vinița din 7 august 2023, care l-a condamnat pe mitropolitul Ionatan la cinci ani de închisoare cu confiscarea bunurilor. A fost găsit vinovat de următoarele infracțiuni:

• incitarea la ură religioasă (articolul 161);

• justificarea agresiunii armate a Federației Ruse (articolul 436-2);

• apeluri la răsturnarea ordinii constituționale (articolul 109);

• încălcarea integrității teritoriale a Ucrainei (articolul 110).

Decizia Curții de Apel intră în vigoare din momentul pronunțării, ceea ce înseamnă că mitropolitul Ionatan poate fi trimis deja la închisoare. Deși această decizie poate fi atacată la Curtea Penală de Casație din cadrul Curții Supreme a Ucrainei în termen de trei luni, având în vedere tendințele recente, este prea puțin probabil un rezultat echitabil.

Bineînțeles, a numi pe cineva mărturisitor în timpul vieții nu este corect după tradiția ortodoxă. Când unor părinți de pe Muntelui Athos li s-a spus despre sfințenia lui Siluan Athonitul, care era în viață, ei au remarcat: "Să vedem cum va muri". Însă ținând cont de această abordare, este totuși esențial să acordăm atenție cazului mitropolitului Ionatan acum, deoarece acesta poate servi drept exemplu pentru mulți alți membri credincioși ai Bisericii.

Cine este mitropolitul Ionatan

Mitropolitul Ionatan este unul dintre episcopii de seamă care deja a jucat un rol semnificativ în istoria Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Născut în 1949, el a absolvit Seminarul Teologic din Leningrad în 1973 și Academia Teologică din Leningrad în 1976. Un an mai târziu, în 1977, a fost tuns călugăr, iar în 1978 a fost hirotonit ieromonah de nimeni altul decât de actualul patriarh al Moscovei Chiril (Gundeaev), care era atunci episcop de Vyborg și rectorul Academiei Teologice din Leningrad. Sub îndrumarea sa, ieromonahul Ionatan și-a început cariera academică, a predat cursuri de muzică bisericească la seminar și a dirijat corul școlilor teologice din Leningrad. Chiar și atunci, Ionatan era serios dedicat muzicii bisericești, pentru care avea talente deosebite. În 1986 a fost lansată o înregistrare cu cântări ale corului școlilor teologice din Leningrad, care includea operele sale. Totuși, în curând KGB-ul l-a lipsit pe Ionatan de înregistrarea domiciliului în Leningrad din cauza înclinațiilor sale disidente: citea din Soljenițîn, participa la expoziții semi-subterane ale unor pictori cu viziuni "greșite" etc. Timp de un an întreg după aceea, el nu a găsit un loc unde să slujească și în cele din urmă a ajuns la catedrala Sfântului Vladimir din Kiev.

Totuși, vremurile se schimbau rapid, și în 1988, pe fundalul sărbătoririi a 1000 de ani de la Creștinarea Țări Rusiei, statul a început să restituie Bisericii unele biserici și mănăstiri, inclusiv Lavra Peșterilor de la Kiev, al cărei stareț a devenit arhimandritul Ionatan. Un an mai târziu, în 1989, a fost hirotonit episcop de Pereyaslav și a devenit coordonator adminisrativ al exarhatului din Kiev de atunci, iar mai târziu – al Bisericii Ortodoxe Ucrainene independente. În esență, în ierarhia bisericii el a fost a doua persoană după Filaret Denisenko, mâna sa dreaptă și persoană de încredere. Când în 1990, după moartea Patriarhului Pimen, Filaret s-a dus la Moscova crezând cu încredere că va deveni următorul Patriarh al Moscovei, acesta se pregătea să transmită conducerea Exarhatului din Kiev episcopului Ionatan. Totuși, Filaret nu a devenit Patriarh al Moscovei, iar apoi a decis să devină "Patriarhul Kievului". Aici Ionatan și-a arătat fermitatea, deoarece a preferat să rămână credincios față de canoanele bisericești decât să-și păstreze favoarea superiorului și patronului său. Ionatan și-a exprimat clar dezacordul față de aspirațiile schismatice ale lui Filaret, pentru care nu numai că a fost interzis în preoție în 1991, ci și caterisit în același an.

Totuși, după ce mitropolitul Vladimir (Sabodan) a fost ales mitropolit al Kievului, interdicțiile împotriva episcopului Ionatan au fost ridicate. Ulterior, Ionatan a condus mai multe eparhii ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Din 2010, el este membru al Consiliului Patriarhal pentru Cultură (o instituție sinodală a Bisericii Ortodoxe Ruse). În plus, Mitropolitul Ionatan este autorul unei serii de imnuri bisericești și lucrări teologice, printre care se numără "Ghid explicativ pentru rugăciunile Sfintei Liturghii după Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Vasile cel Mare", cu încercări de a transpune rugăciunile și ecteniile Liturghiei în limba rusă și limba ucraineană, cu comentarii istorice și teologice.

Urmărirea penală

Având în vedere trecutul său, mitropolitul Ionatan a devenit o țintă convenabilă pentru agențiile ucrainene de aplicare a legii, care au început să caute "trădarea" în cadrul Bisericii acolo unde aceasta nu există.

Pe 11 octombrie 2022, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a efectuat o percheziție la reședința mitropolitului Ionatan și a inițiat urmărirea sa penală. Potrivit mitropolitului și avocaților săi, "probelele" presupus găsite au fost uneltite, iar fișierele compromițătoare de pe calculatorul său au apărut abia după ce acesta a ajuns în mâinile anchetatorilor SBU. Procurorii nu au putut prezenta dovezi convingătoare de vinovăție a mitropolitului Ionatan, însă acesta a fost condamnat la cinci ani de închisoare.

"Seriozitatea" probelor poate fi evaluată după declarația procurorului din timpul ședinței de judecată că mitropolitul Ionatan, "condus de ideologie, a căutat pe internet pliante prorusești și le-a descărcat pe hard-discul computerului său pentru a le distribui preoţilor în cancelaria publică". Cu alte cuvinte, acuzarea a considerat o infracțiune faptul că o persoană descarcă conținutul unei informații de pe internet (care, de altfel, nu mai este necesară odată cu avansarea tehnologiei informaționale). Totuși, chiar dacă am putea da crezare acestui lucru, procurorii nu au oferit dovezi serioase că mitropolitul Ionatan ar fi intenționat să difuzeze acest conținut.

După anunțarea verdictului de către Tribunalul din Vinița, mitropolitul a suferit un accident vascular cerebral. Acest lucru a fost raportat de serviciul de presă al Eparhiei de Tulcin în 19 martie 2024. Potrivit avocatului său, în timpul tratamentului, Ionatan a scris o cerere de a fi inclus în fondul de schimb al prizonierilor de război pentru transferul în Rusia. Dar, la scurt timp, s-a raportat că mitropolitul și-a schimbat decizia, declarând că nu se recunoaște vinovat și "dorește să slujească în continuare în folosul Ucrainei". Avocatul a mai menționat un alt motiv –mitropolitul Ionatan nu are statut de prizonier de război și, prin urmare, nu poate fi schimbat cu altcineva. Acest lucru pare ciudat, deoarece persoane fără statut de prizonier de război, precum V. Medvedciuk sau scriitorul Yan Taksiur, mai devreme au fost schimbați în Rusia cu prizonieri de război ucraineni.

În ce constă mărturisirea?

Având în vedere biografia mitropolitului Ionatan, putem presupune că acesta va fi primit cu onoare în Rusia. Pentru el, transferul în Rusia este aproape singura modalitate de a supraviețui. Toată lumea înțelege că cinci ani de închisoare pentru un bărbat de 75 de ani, care a suferit recent un accident vascular cerebral, echivalează cu o condamnare la moarte. Asistența medicală din penitenciar nu se proslăvește prin calitatea sa, așa că orice problemă de sănătate înseamnă suferință garantată. Se pare că mitropolitul Ionatan era conștient de toate acestea atunci când a făcut alegerea de a refuza schimbul în Rusia. Cu toate acestea, el a făcut această alegere. Dar de ce?

Să analizăm ce s-ar fi întâmplat în cazul unui astfel de schimb. Da, mitropolitul și-ar fi rezolvat problemele personale, s-ar fi bucurat de libertate, ar fi regăsit confortul și ar fi primit îngrijiri medicale de calitate. Dar, pe de altă parte, astfel el ar fi recunoscut acuzațiile împotriva lui: că a incitat la ură religioasă, a justificat agresiunea Rusiei și a încălcat suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. Ar fi recunoscut că Biserica Ortodoxă Rusă, nu Biserica Ortodoxă Ucraineană, este adevărata lui casă. De asemenea, ar putea fi puternic presat de Rusia să vorbească critic împotriva deciziilor Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene de la Teofania, care a avut loc la 27 mai 2022, așa cum s-a întâmplat cu Ian Taksiur.

Schimbul mitropolitului Ionatan și transferul în Rusia ar fi creat un precedent care ar fi făcut mult mai ușoară răfuiala cu alți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ar fi simplificat inițierea de dosare penale inventate, prezentarea de "probe" false și pronunțarea de verdicte de acuzare în instanțe. Logica este simplă aici: dacă un ierarh al Bisericii Ortodoxe Ucrainene și-a recunoscut în cele din urmă vinovăția, atunci probabil că alții nu sunt mai buni.

Prin urmare, decizia mitropolitului Ionatan de a se sacrifica, dar de a nu oferi persecutorilor Bisericii o modalitate ușoară de a se răfui cu alți colegi arhierei, poate fi interpretată ca un act de mărturisire. Speranța că Curtea de Casație va anula verdictul este foarte mică, ceea ce înseamnă că nu mai rămâne nimic de făcut decât să ne rugăm ca Dumnezeu să-l întărească pe mitropolitul Ionatan, pe mitropolitul Arsenie și pe toți ceilalți mărturisitori care suferă în închisori pentru fidelitatea lor față de Hristos și Biserica Sa. Ne rugăm ca Dumnezeu să nu-i lase fără ajutorul și mângâierea Lui și să-i ajute să-și ducă Crucea până la capăt.

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 88 [position] => 2755 [adate] => 1718806620 [publication_date] => [adate_day] => 1718755200 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1718806658 [changed] => 1719496542 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 3663 [shares] => [comments] => [header] =>

În cadrul persecuțiilor actuale împotriva BOUkr, deja au apărut primii arhierei mărturisitori. Verdictul instanței împotriva lui vlădica Ionatan a intrat în vigoare.

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => Imagine: UJO [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1812 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => Array ( [main] => /img/article/808/6_main.jpg [tn] => /img/article/808/6_tn.jpg ) [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 4088066448 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/1 (1).jpg","crop":{"x":"0","y":"0","w":"750","h":"428"},"action":"none","format":"original"},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/1 (1).jpg","crop":{"x":"0","y":"1","w":"750","h":"427"},"action":"none","format":"original"}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"idx":""}} [pin_main_slider] => 0 [pin_rubric_top] => 0 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [80787] => article Object ( [absnum] => 80787 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 80787-kak-upts-lomaet-istoricheskie-stereotipy [title] => Cum BOUkr rupe stereotipurile istorice? [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

Ultimii șase ani marchează perioada creării și promovării proiectului BOaU, care a avut drept scop înființarea unei Biserici Ortodoxe Naționale unificate în Ucraina. Când creatorii BOaU și-au început eforturile, aceștia cu siguranță au anticipat un succes rapid. Patriarhul Bartolomeu, împreună cu alți fanarioți, președintele de atunci P. Poroșenko și reprezentanții Departamentului de Stat al SUA credeau că pot rezolva rapid problema Bisericii Ucrainene. Fanarul îl va recunoaște pe Filaret și pe alți schismatici drept clerici legitimi, iar toate Bisericile Autocefale vor fi de acord cu această hotărâre. Patriarhul Bartolomeu avea să reintegreze apoi Mitropolia Kievului în Patriarhia Ecumenica cu o simplă mișcare de condei, fără să întâmpine vreo rezistență (cu excepția Bisericii Ortodoxe Ruse). El va ordona tuturor confesiunilor ortodoxe ucrainene să se unească, iar acestea se vor uni, mai ales când P. Poroșenko îi va împinge din spate.

Fiecare participant la proiect avea propriile obiective: Patriarhul Bartolomeu a căutat să-și afirme primatul în Ortodoxie, Departamentul de Stat credea că acest lucru va facilita independența Ucrainei față de Rusia, iar P. Poroșenko dorea realegerea sa și înființarea unei Biserici de stat care îi va mi mereu datoare pentru crearea sa. Calculele lor păreau raționale.

Dacă proiectul BOaU ar fi reușit, patriarhul Bartolomeu ar fi arătat întregii lumi că nu numai ține controlul asupra Harului Duhului Sfânt, dar și are capacitatea de a străbate timpul. Din 1992 până în 2018, timp de 26 de ani, toate Bisericile Ortodoxe Autocefale au recunoscut că tainele lui Filaret sunt invalide, inclusiv toate "hirotoniile" săvârșite de el. Dintr-o dată, prin decizia patriarhului Ecumenic din 10 octombrie 2018, harul divin se întoarce în 1992 și începe să lucreze retrospectiv. Cine altcineva ar putea săvârși o asemenea minune decât Prea Sfinția Sa? Autoritatea conducătorului Fanarului s-ar fi întărit simțitor dacă s-ar fi întâmplat acest lucru.

Funcționarii Departamentului de Stat al SUA și reprezentanții instituțiilor americane au considerat că separarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene de Patriarhia Moscovei ar facilita desprinderea Ucrainei de influența rusă. Precedentele istorice abundă. Încă din timpurile Vechiului Testament, când împărăția lui Israel s-a separat de Iuda, conducătorii săi au ridicat un altar pe muntele Garizim pentru a-i împiedica pe israeliți să se închine în Ierusalim. Biserica Română, Biserica Sârbă și Biserica Bulgară, când se eliberau de stăpânirea otomană, își declarau autocefalia pentru a scăpa de influența Patriarhiei Constantinopolului, care făcea parte din structura Imperiului otoman. Era de așteptat ca Ucraina să procedeze în mod similar.

Președintele Ucrainei de atunci P. Poroșenko a devenit foarte nepopular în rândul poporului ucrainean înainte de alegerile din 2019. Astfel, el a plănuit în mod rezonabil să prezinte crearea unei Biserici Autocefale Ucrainene unificate ca pe o realizare majoră proprie. Acesta a fost, fără îndoială, un eveniment istoric.

Dar Biserica Ortodoxă Ucraineană a declarat brusc că Biserica lui Hristos nu este creată pentru a îndeplini asemenea ambiții. Biserica Ortodoxă Ucraineană a afirmat că Biserica nu este un instrument de campanie sau o cheie pentru biroul prezidențial. Nu poate fi exploatată în interes personal. Biserica nu este un atribut al statului, un pilon al independenței sau un unificator național. Mai mult, Biserica nu poate tolera recunoașterea cinică a "hirotoniilor" retrospective. În ceea ce privește îndepărtarea de Biserica Ortodoxă Rusă, din punct de vedere administrativ, acest lucru a fost realizat în 1990, când Biserica Ortodoxă Ucraineană a devenit autonomă. S-a ocupat de toate problemele în mod independent. Mai mult, narațiunea că un stat independent necesită o Biserică națională miroase a etnofiletism, unde interesele naționale sunt puse mai presus de aspectele eclesiastice. În sfîrșit, calea autocefaliei propusă de patriarhul Bartolomeu și P.Poroșenko a fost atât de vădit de necanonică, încât acceptarea ei ar fi însemnat separarea de Biserica lui Hristos.

În esență, Biserica Ortodoxă Ucraineană a dat prioritate argumentelor religioase în raport cu cele politice și a fost înțeleasă greșit de toți participanții la proiectul BOaU. Fanarioții nu puteau înțelege cum cineva ar putea să refuze puterile avestei lumi. Din păcate, istoria Patriarhiei Ecumenice este plină de precedente când ierarhii au slujit interesele autorităților seculare mai degrabă decât au predicat Evanghelia. Ungerea împăraților, acordarea divorțurilor și recăsătoriilor, susținerea monarhilor succesivi care i-au ucis pe predecesori și destituirea patriarhilor care nu îndeplinea voia monarhilor – cu dragă inimă. Întoarcerea unui patriarh care l-a plătit pe sultanul turc pentru un "berat" și exilarea celui actual din același motiv era o practică obișnuită.

Aceasta nu este nici glumă, nici calomnie la adresa patriarhiei Ecumenice. Deschideți cărțile de istorie și verificați. Unul dintre cei mai mari părinți ai Bisericii, Sfântul Ioan Gură de Aur, a fost caterisit și exilat de două ori de către un sinod episcopal la ordinul împăratului. În 403, episcopii l-au condamnat chiar la moarte. În 963, a murit împăratul bizantin Roman al II-lea, presupus otrăvit de soția sa Teofana. Deși împăratul Roman al II-lea avea doi copii, puterea a fost uzurpată de generalul Nichfor Focas, care, potrivit unor surse, era iubitul Teofanei. Nichifor a fost uns împărat de către patriarh, iar Teofana i-a devenit soție. Șase ani mai târziu, ea a avut un nou amant, nepotul lui Nichifor, Ioan Țimisches, care l-a ucis pe acesta  cu ajutorul ei. Ioan, de asemenea, fost uns ca împărat de către Patriarhul Constantinopolului.

Din 1453, sub stăpânirea otomană, Patriarhia Constantinopolului s-a transformat într-o subdiviziune structurală a aparatului de stat turcesc, complet coruptă și ascultătoare de autoritățile seculare. "Episcopii implicați în treburi întunecate și intrigi politice au căzut pradă ambiției și lăcomiei. Fiecare nou patriarh cerea de la sultan un "berat" pentru a întra în funcție, iar el a trebuit să plătească un preț mare pentru acest document. Patriarhul și-a acoperit cheltuielile prin episcopii care plăteau numirile lor în funcția de conducători de eparhii, ei, la rândul lor, storceau bani de la preoții din parohii, și preoții – de la mireni... Una și aceeași persoană putea deveni patriarh de 5-6 ori, și de obicei mulți foști patriarhi trăiau în exil, aşteptând cu înverșunare şansa de a reveni pe tron", a scris istoricul şi teologul contemporan Kallistos Ware, episcop al Patriarhiei Constantinopolului. Astfel de exemple sunt destul de frecvente.

Bineînțeles, astfel de lucruri groaznice nu s-au întâmplat doar în Patriarhia Constantinopolului. Ceva similar s-a întâmplat și în alte Biserici Autocefale, deși la scară mult mai mică. Dar Fanarul s-a pătat nu numai prin neglijarea a normelor morale și a canoanelor, ci și a dogmelor doctrinare. Acest lucru s-a întâmplat de două ori în istorie (Uniunile de la Lyon și Florența), când Patriarhia Constantinopolului a încercat să vândă Ortodoxia pontifului roman în schimbul asistenței militare pentru Imperiul Bizantin. Populația bisericii s-a opus acestor tentative, ducând la eșecul lor. Totuși, narațiunea că dacă puternicii din această lume își doresc mult un oarecare lucru, atunci regulile bisericii pot fi ignorate, este adânc înrădăcinată în mentalitatea fanarioților (și, desigur, nu doar a lor). Cu acest bagaj istoric, sau cum se numește acum, fundal, ierarhii de la Constantinopol au abordat rezolvarea problemei Bisericii Ucrainene.

Dar aici, după cum se spune, coasa a lovit în piatra. Biserica Ortodoxă Ucraineană, în loc să îndeplinească cu ascultare dezideratele Constantinopolului, a celor de pe Bankova și a Departamentului de Stat, a declarat cu voce tare că învățăturile lui Hristos și regulile canonice sunt mai importante pentru Biserică. Acest lucru a provocat furia tuturor participanților la proiectul BOaU și totodată o adevărată nedumerire față de un astfel de comportament. De ce să nu asculți atunci când forțe atât de puternice ale lumii doresc să înfăptuiască aceasta? Mai ales când se promit beneficii lumești semnificative. Iar dacă adepților lui Filaret Denysenko și Bisericii Autocefale Ucrainane le lipsește o hirotonire canonică, patriarhul Bartolomeu s-ar ocupa de aceasta, ar scrie o lucrare în care să declare că totul este în ordine și pot merge înainte! Ar fi atat de simplu!

Putem presupune că patriarhul Bartolomeu, trimițând scrisori la sfârșitul anului 2018 episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene și invitându-i la așa numitul sinod de unificare din 15 decembrie 2018, era încrezător că toți sau majoritatea vor răspunde. Imaginați-vă surpriza când scrisorile i-au fost returnate nedeschise. Din punct de vedere politic, a fost o nebunie să respingi beneficiile clare și să te supui mâniei celor puternici. Dacă întregul episcopat al Bisericii Ortodoxe Ucrainene ar fi participat la "sinodul de unificare", acesta ar fi sugrumat Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului și Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană prin superioritatea sa numerică. Mitropolitul Onufrie ar fi condus această uniune, iar alți ierarhi ar fi beneficiat și ei. Mai mult decât atât, nu ar fi existat nicio persecuție, cazuri penale, confiscări de biserici sau alte nelegiuiri care au loc în prezent. În schimb, ar fi beneficiat pe deplin de favoarea autorităților. Primarii, deputații și alți oficiali, care cer acum să fie interzisă Biserica Ortodoxă Ucraineană, ar fi participat cu ascultare la procesiuni, ar fi ținut lumânări în fața camerelor de filmat și i-ar fi invitat pe ierarhi la evenimente oficiale.

În acest caz, recunoașterea unei astfel de uniri de către alte Biserici Autocefale ar fi fost mult mai ușoară, deoarece toți ierarhii Bisericii Ortodoxe Ucrainene au hirotonire canonică valabilă. Oriunde te uiți — avantaje, și totul ar fi fost în concordanță cu servilitatea frecventă a ierarhilor față de autorități, de când creștinismul a devenit religie de stat. Prin urmare, toți participanții la proiectul BOaU au fost cu adevărat nedumeriți, neînțelegând după ce s-a ghidat Biserica Ortodoxă Ucraineană mergând împotriva voinței puterilor acestei lumi.

La început, toată lumea a crezut că Biserica Ortodoxă Ucraineană este atât de atașată de Patriarhia Moscovei încât visa la reunificarea țărilor. Dar războiul a infirmat acest lucru. Biserica Ortodoxă Ucraineană nu numai că a susținut suveranitatea Ucrainei în prima zi de război și a făcut apel la popor să-și apere țara, dar s-a și distanțat în mod clar de poziția Patriarhiei Moscovei, exprimându-și dezacordul. Biserica Ortodoxă Ucraineană a oferit cea mai importantă asistență dintre toate organizațiile religioase din Ucraina soldaților ucraineni care luptau pe front și refugiaților care și-au pierdut casele și susrele de existență. În toate bisericile ucrainene se fac rugăciuni pentru autorități și militari. Majoritatea parohiilor și mănăstirilor trimit vehicule, echipamente de protecție și alte necesare. Deci, acum care ar fi sensul unirii cu BOaU? Mai ales după ce Biserica Ortodoxă Ucraineană și-a declarat deplina autonomie și independență la Sinodul de la Teofania (mun. Kiev) din 27 mai 2022, făcându-i pe mulți din Biserica Ortodoxă Rusă să-i considere pe ierarhii ucraineni trădători, unii chiar amenințându-i că se vor ocupa de ei în cazul ocupației Ucrainei. Acum Biserica Ortodoxă Ucraineană este desprinsă de Biserica Ortodoxă Rusă și nu se unește nici cu BOaU? Dar de ce?

Pentru că Biserica Ortodoxă Ucraineană se străduiește să rămână Biserica lui Hristos, nu un birou de servicii religioase pentru stat și cetățenii săi; pentru că Biserica Ortodoxă Ucraineană crede că harul hirotoniilor episcopale este ceva real, nu o noțiune conceptuală în mintea ierarhilor din Constantinopol; pentru că în această etapă a istoriei, Biserica trebuie să refuze să se supună celor puternici pentru a evita să devină exponat de muzeu, o reminiscență a Evului Mediu. Astăzi, este imposibil să te bazezi pe religiozitatea generală ca acum câteva sute de ani, deoarece majoritatea oamenilor nu sunt religioși. Astăzi, Biserica trebuie fie să se întoarcă la misiunea sa inițială ("...Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,..." (Mt. 28:19), fie să devină un decor istoric, interesant doar pentru cei pasionați de antichități. Dar pentru a readuce Biserica la misiunea sa inițială, trebuie rupte acele stereotipuri istorice negative cu care s-au obișnuit atât de mult autoritățile seculare și mulți ierarhi bisericești. Deocamdată, Biserica Ortodoxă Ucraineană este preocupată de acest lucru. Timpul va arăta dacă ierarhii, clerul și credincioșii vor avea credința și curajul să stea fermi și să nu cadă.

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 88 [position] => 2754 [adate] => 1718778720 [publication_date] => [adate_day] => 1718755200 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1718778761 [changed] => 1720291426 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 3185 [shares] => [comments] => [header] =>

În ultimii șase ani, comportamentul BOUkr a fost considerat firesc, dar într-un context istoric mai larg, este destul de atipic. De ce? Să încercăm să explicăm.

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => Imagine: UJO [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1812 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => Array ( [main] => /img/article/807/87_main.jpg [tn] => /img/article/807/87_tn.jpg ) [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 790381827 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/1(10).jpg","crop":{"x":"0","y":"0","w":"750","h":"428"},"action":"none","format":"original"},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/1(10).jpg","crop":{"x":"0","y":"1","w":"750","h":"427"},"action":"none","format":"original"}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"idx":""}} [pin_main_slider] => 0 [pin_rubric_top] => 0 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [80782] => article Object ( [absnum] => 80782 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 80782-vybory-patriarkha-bolharii-politika-tajnye-manevry-intrihi-i-volja-bozhija [title] => Alegerile Patriarhului Bulgariei: Politică, uneltiri și voia lui Dumnezeu [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

Întrebarea cine va deveni următorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare (BOB) rămâne deschisă și generează un larg interes în rândul credincioșilor și al societății. Pentru oameni și presă, acest lucru rămâne un secret. Totuși, mitropolitul Nicolai de Plovdiv consideră că știe răspunsul la această întrebare, sau cel puțin, așa crede.

Sprijinul pentru mitropolitul Naum

Mai multe persoane apropiate de mitropolitul de Plovdiv au declarat că cel mai bun candidat pentru funcția de patriarh este mitropolitul Naum de Ruse. Ei susțin că patriarhul ar trebui să fie un tată iubitor, car va purta grijă atât de Biserică, cât și de enoriașii ei și că mitropolitul Naum este cel mai potrivit pentru acest rol.

În realitate însă, mitropolitul Naum reprezintă tabăra pro-Fanar. El este necesar în special pentru a implementa planurile politice ale fondatorului și președintelui partidului politic "Cetățenii pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei" (CDEB), Boyko Borissov.

Borissov urmărește cooperarea cu Occidentul, integrarea Bulgariei în alianța euro-atlantică și, dacă nu o ruptură cu Rusia, atunci cel puțin o evadare din câmpul de influență a acesteia.

Pe 4 iunie 2024, acest politician s-a întâlnit cu mitropolitul Naum, care, potrivit analiștilor bulgari, trimite un semnal ce fel de om Borisov vrea să vadă în fruntea Bisericii Bulgare.

La întâlnire a participat și fostul viceprim-ministru și ex-ministrul Afacerilor Externe al Bulgariei Maria Gabriel, colegă și asistentă directă al lui Borisov.

Legăturile politice și ambițiile mitropolitului Nicolai

Un prieten apropiat al lui Borissov este mitropolitul Nicolai de Plovdiv, pe care presa bulgară l-a acuzat de amestec politic excesiv. În plus, mitropolitul Nicolai este un cunoscut intrigant și "politic bisericesc" adesea considerat "cardinalul gri" al Bisericii Bulgare.

El a fost cel care a inițiat slujba comună cu schismaticii ucraineni la Fanar și el este cel care încearcă să influențeze membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe Bulgare pentru a-i forța să aleagă candidatul "potrivit".

Iată un exemplu:

La propunerea mitropolitului Nicolai de Plovdiv, la ședința din mai a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, arhimandritul Dionisie a fost numit asistent al mitropolitului Antonie al Europei de Vest pentru organizarea alegerii succesorului regretatului Patriarh Neofit.

Nu toți membrii Sinodului au susținut această decizie. Aceiași mitropoliți care s-au opus mai devreme alegerii noului episcop Arsenie de Sliven, au votat împotriva numirii lui Dionisie, dar s-au trezit din nou în minoritate.

O întrebare: De ce aceștia erau împotriva lui Dionisie?

În text nu se oferă un răspuns direct la motivul pentru care ei au fost împotriva lui Dionisie. Totuși, dat fiind contextul, se poate deduce că opoziția față de Dionisie provine probabil din motive similare care au condus la opoziția acestora față de alți candidați favorizați de mitropolitul Nicolai, cum ar fi manevrele politice și dorința de a preveni consolidarea puterii în cadrul unei facțiuni concrete in Biserică. Acești mitropoliți ar fi putut să-l privească pe Dionisie ca pe un alt instrument al ambițiilor și influenței politice ale mitropolitului Nicolaei, cu care erau în contradicție.

Scandalurile apărute în jurul lui Dionisie

Adevărul este că arhimandritul Dionisie a fost înlăturat din funcția sa de paroh al catedralei Sf. Alexandru Nevski după o serie de scandaluri. Nu numai că a fost demis din funcție, dar i s-a interzis să săvârșească slujbe și a fost înființată o comisie specială care să investigheze numeroasele sale încălcări. Totuși, rezultatele lucrului comisiei nu au fost niciodată făcute publice, pe când Dionisie a batjocorit public decizia Sinodului de a-l trimite la mănăstirea Rila în calitate de penitență, loc unde nu a mers niciodată. În Bulgaria, se spune că Dionisie nu a fost niciodată un adevărat călugăr și că nu a avut o slujire monahală.

În anii 2007-2008, Dionisie a fost un lobbyist activ pentru Vasile Bojkov, susținându-i interesele în parlament. Bojkov este un oligarh, unul dintre cei mai bogați oameni din Bulgaria, acuzat de mai multe crime, inclusiv de ucidere, și care a fugit în Dubai.

Numele lui Dionisie este asociat și cu așa-numitul "scandal arhon", în care clericii bisericești vindeau titluri false pentru sume mari de bani. Dionisie a fost implicat în acest lucru, sfătuindu-l pe episcopul Tihon cum și de la cine să strângă bani pentru astfel de "titluri", ceea ce este un exemplu elocvent de simonie.

În 2020, Dionisie a participat activ la proteste, apărând adesea în compania Renetei Indzhova, un fost prim-ministru interimar al Bulgariei. Totuși, el în curând s-a dezamăgit de Indzhova și s-a alăturat echipei lui Boyko Borissov, ajungând sub aripa mitropolitului Nicolai de Plovdiv.

Manipulări si dezbinări în Sinod

În Bulgaria se crede că mitropolitul Nicolai de Plovdiv ar fi dispus să-l numească pe Dionisie asistent în organizarea alegerilor pentru noul Patriarh și intenționează să-l promoveze pe scandalosul arhimandrit în funcția de secretar general al Sfântului Sinod. Totuși, scandalurile sale din trecut și legăturile cu interesele politice și de afaceri nu numai că provoacă indignare în rândul credincioșilor, dar și pun la îndoială obiectivitatea și transparența viitoarelor alegeri patriarhale.

Mai mult, situația din Sinodul Bisericii Ortodoxe Bulgare este de așa natură încât totul se va decide literalmente printr-un un singur vot. În prezent, există două partide: unul care îi susține pe liberali (pro-Fanar) și celălalt care îi susține pe conservatori (denumit pro-ruși). Cel mai probabil candidat din grupul pro-Fanar este, după cum am menționat mai sus, mitropolitul Naum de Ruse, în timp ce candidatul partidului conservator este mitropolitul Ioan al Varnei. Totuși, și mitropolitul Gabriel de Loveci și-a depus candidatura pentru a doua oară și nu este clar cum se va comporta mitropolitul Nicolae însuși (oficial, el nu a refuzat să ia parte la alegeri).

De asemenea, trebuie menționat că pentru a deveni Patriarh, un candidat trebuie să obțină 10 din 14 voturi. Actualul raport de putere este 8 la 6 în favoarea liberalilor. În această situație, Patriarh ar putea deveni o figură de compromis. De exemplu, unul dintre mitropoliții mai în vârstă care nu urmărește nimic extraordinar — cel mult o figură de tranziție. Adevărat, este încă imposibil de prezis cât de supusă va fi această persoană – istoria cunoaște exemple când "indivizii de compromis", după ce au primit putere, au devenit absolut intransigenți.

Oricum, este foarte greu de afirmat ceva sigur. Atât liberalii, cât și conservatorii au șanse. În plus, majoritatea credincioșilor susțin al doilea partid. Prin urmare, putem să nu ne îndoim de faptul că se va exercita presiune asupra ierarhilor cu privire la alegerea Patriarhului. Timpul va arăta cine va ceda acestei presiuni. Deocamdată, tot ce putem face este să ne rugăm.

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 89 [position] => 2753 [adate] => 1718739900 [publication_date] => [adate_day] => 1718668800 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1718739910 [changed] => 1718989011 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 2543 [shares] => [comments] => [header] =>

Biserica Bulgară va alege în curând un nou Patriarh. Este foarte greu de spus cine va ocupa această funcție, dar deja se știe cine cu siguranță va candida pentru ea.

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => Arhimandritul Dionisie participă la proteste politice. Imagine: glasove.com [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1430 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => Array ( [main] => /img/article/807/82_main.jpg [tn] => /img/article/807/82_tn.jpg ) [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 4000052658 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/22\/\u043f\u0430\u0442\u0440\u0438(2).jpg","crop":{"x":"0","y":"1","w":"1501","h":"857"},"action":"none","format":"original"},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/22\/\u043f\u0430\u0442\u0440\u0438(2).jpg","crop":{"x":"0","y":"2","w":"1501","h":"855"},"action":"none","format":"original"}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"idx":""}} [pin_main_slider] => 1 [pin_rubric_top] => 1 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [80628] => article Object ( [absnum] => 80628 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 80628-zhittja-v-klitkakh-vpravnist-suddiv-i-shvidkist-sbu-jak-sudjat-chleniv-spzh [title] => Procesul UJO: Despre viața în cuști, măiestria judecătorilor și viteza SBU [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

Andrii Ovcearenko, angajat al redacției Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși, a povestit detalii despre cea mai recentă ședință de judecată asupra jurnaliştilor ortodocși reținuți.

Andrii a scris textul în timp ce se afla în centrul de detenție Lukianivske și l-a transmis UJO prin avocatul său.

Pregătirile pentru proces

Inculpatul trebuie să vină la orice ședință de judecată pregătit atât psihic, cât și fizic. Pentru aceasta lucrează administrația centrului de detenție preventivă, sistemul logistic de convoi – atât al poliției, cât și, în cazul nostru, al Serviciului Securități al Ucrainei (SBU).

În centrul de detenție, ești prevenit cu privire la ședința de judecată cu o seară înainte, uneori noaptea târziu. Dimineata, în jurul orei 8-9, ești anunțat: "Ovcearenko, la tribunal, în 10 minute". Aceasta înseamnă că vei fi preluat în aproximativ 30 de minute. Sau peste 40. Sau peste 50.

În primul rând, ajungi "în boxe" — încăperi mici de aproximativ 1,5-2 х 2,5 metri, puternic îmbibate cu miros de tutun, unde ai ocazia să stai de vorbă cu alți deținuți aproximativ o oră sau o oră și jumătate.

Apoi ești împachetat ergonomic într-o dubă de transportare a deținuților. Există, de obicei, câteva cabine individuale și una pentru trei persoane, unde deseori sunt așezați patru. Apoi deținuții sunt repartizați la tribunale.

Jurnaliștii UJO și protoiereul Serhii Chertilin în instanță

Odată, eu și alți deținuți am fost aduși la Tribunalul raional Șevcenkivski din Kiev în loc de Tribunalul Solomianski, unde se judeca cazul nostru. S-a dovedit că aceasta era doar o parte din logistică – a trebuit să așteptăm acolo înainte de a fi duși la Solomianski.

Am stat în boxe cu însoțitorii mei de la Lukianivka timp de 6 ore. Au avut ghinion: audierea a fost amânată. Am fost mai norocos: ședința mea a avut loc. Dar pentru a participa la ea, a trebuit mai întâi să mă întorc la centrul de detenție, unde au fost readuși băieții lipsiți de noroc, apoi am fost transportat la tribunalui Solomianski pentru ca să stau acolo în celulă, deși nu pentru mult timp – cel mult o oră.

Când au fost întrebați de ce nu am putut fi preluat din centrul de detenție preventivă după întoarcerea deținuților de la tribunalul Șevcenkivski, escorta a zâmbit larg: "De unde să știu?!".

De data aceasta am fost și mai norocos — am fost duși direct la Tribunalul Solomianski situat în str. Șutova. Mai mult, "complicii" mei împreună cu mine chiar am avut timp să vorbim, fiind închiși în boxe cu șase ore mai devreme până să înceapă ședința de judecată.

Apropo, nu toate boxele sunt la fel. Pe str. Șutova sunt niște boxe mai mici de 1 m2, unde poți să stai fie pe o bancă mică, fie să stai în picioare, de preferință fără să te miști, pentru a evita producerea de vânătăi. Într-o altă clădire de judecată – Solomianski, situată pe str. Kryvonosa, boxele sunt spațioase, cu mai multe locuri, cu bănci largi. Cu timpul, începi să înțelegi și te poți prezenta ca un mare expert în conversațiile din centrul de detenție: "O, deci cum îți merge la Kryvonosa? Ei bine, trăiești cu lux, felicitări!".

Andri Ovcearenko în instanță

În acea zi, am avut ghinion doar într-un singur lucru: după încheierea ședinței de judecată, am fost aduși înapoi la centrul de detenție după ora 22, când mulți angajați plecaseră deja acasă. Prin urmare, am fost duși aproape imediat în celulele noastre. De obicei, la întoarcere, deținuții au ocazia să stea în boxele locale și pot să-și împărtășească impresiile timp de o oră, două sau chiar trei.

Despre măiestria judecătorilor

Dacă nu aș avea o încredere fermă în infailibilitatea justiției ucrainene, aș bănui că decizia cu privire la cazul nostru a și fost deja luată în cabinetele înalte ale SBU. Și tot ce se întâmplă în sala de judecată este doar o simplă formalitate.

Totuși, o formalitate foarte enervantă pentru judecătorul Dmytro Kratko. Pentru el, ședința sa devenit "deosebit de gravă" – la fel ca articolele în temeiul cărora sunt construite acuzațiile împotriva noastră. Fiecare moțiune, fiecare declarație a apărării l-a lovit cu o lovitură zdrobitoare. Căci fiecare argument al apărării a fost susținut de o normă concretă a Codului de procedură penală, un articol al Constituției și de practica Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Dar din fericire pentru judecător, acesta a avut un scut puternic pe care l-a folosit cu pricepere: potrivit judecătorului, el este autoritatea principală la ședință. Aceasta înseamnă că el știe cel mai bine să interpreteze orice circumstanță a audierii. Dacă la proces nu sunt prezenți toți inculpații sau apărătorii, este vina lor. Dacă un inculpat rămâne fără avocat, apără-te singur. Dacă un inculpat se simte rău după zece ore în cușcă — poți să te duci să te odihnești, nimeni nu te ține cu sila, vom lua o decizie fără tine.  

Și toate aceste norme și legi sunt doar un zgomot alb iritant. Iată, procurorul Ihor Rula se descurcă fără ele, spune o vorbă — și imediat îl crezi, fără niciun Cod de procedură penală.

Despre invocațiile către Univers

La ședința de judecată, într-adevăr, au fost câteva momente grele pentru Kratko, când apărarea în mod iezuit a prezentat o de norme legislative pentru a-l prinde în capcană pe judecător. Apoi își lua smartphone-ul și atingea febril ecranul, de parcă trimitea solicitări Universului. Concomitent cu el, să părea că reprezentantul SBU, care a asistat invariabil la fiecare ședință, încerca să găsească și el o rezolvare a problemei. Și el la fel se scufunda în mesageriile telefonice. Universul răspundea de fiecare dată: jumătate de minut, și judecătorul cu fața luminoasă respingea unul câte unul argumentele apărării.

De asemenea, el a respins cererea de recuzare a procurorului și a reușit să respingă mai multe moțiuni de recuzare personală. "Apărarea abuzează de instrumentul moțiunilor , a explicat el.

Ilia Serafimov, avocatul lui Andrii Ovcarenko

Despre ceea ce este necesar pentru apărare

Când principalele dezbateri s-au încheiat, Kratko a inițiat o conversație aproape sinceră cu inculpații.

"- Ce acțiuni de investigație vă lipsesc pentru a vă dovedi nevinovăția?", a intrebat judecătorul.

"- În primul rând, măcar câteva interogații", am răspuns. "Suntem în spatele gratiilor de trei luni și nici măcar nu am fost interogați. În al doilea rând, nu este nimic de dovedit aici. Tot ce ne trebuie este un judecător adecvat care să acorde o atenție minimă textului rechizitoriului din dosar. Dacă vreun avocat sau pur și simplu o persoană rezonabilă (și presupunem că în postul de judecător nu sunt numiți proștii) va citi acest rechizitoriu și va analiza orice text menționat al UJO, ei vor vedea că nu există nici măcar un indiciu de crimă. Nu există niciun cuvânt despre modul în care eu sau ceilalți suspecți colaborăm cu Rusia, Kremlinul sau Putin; fără capturi de ecran sau imprimări ale conversațiilor cu vreun locotenent, colonel sau general FSB. Dar cum poate un judecător, în timpul unei scurte ședințe de judecată sau timp de 20 de minute în sala de deliberare, să studieze până și parțial acele peste 700 de pagini din rechizitoriu? Mai ales când un anchetator al SBU intră în cameră după el!?".

La aceste cuvinte, judecătorul a tresărit puțin, dar nu a stricat momentul emoționant. Nici nu a fost stricat de membrii echipei anchetatorului SBU Oleh Savenko, care au fumat sub geam câteva ore, fiind la fel ca noi, în așteptarea deciziei instanței.

Anchetatorul SBU Oleg Savenko

Despre superputerile SBU

A doua zi dimineață, ei au dat dovadă de o abilitate fenomenală.

Imediat după ce judecătorul a anunțat decizia și a părăsit sala de judecată, au intrat Savenko și colegii săi cu mape voluminoase în mâini. S-a dovedit că acestea erau copii ale unei noi petiții de prelungire a detenției noastre.

Pentru a o declara, ancheta a trebuit să aștepte decizia de prelungire a acțiunilor de anchetă. După ce au aflat de hotărârea lui Kratko, au reușit să o studieze cu o viteză fulgerătoare, să întocmească ultima lor petiție pe baza acesteia, să o tipărească pe mai mult de 700 de pagini pentru fiecare suspect și pentru avocatul său și să o certifice cu semnăturile anchetatorului și procurorului. Pentru totul a fost nevoie de un minut de vreme.

Cu astfel de abilități ale SBU, orice cinic va crede că bazele securității naționale ale Ucrainei, pe care suntem bănuiți că le-am fi subminat, se află în mâini de încredere.

 

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 92 [position] => 2749 [adate] => 1717995660 [publication_date] => [adate_day] => 1717977600 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1717995710 [changed] => 1719815518 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 2110 [shares] => [comments] => [header] =>

Angajatul UJO Andrii Ovcearenko, reținut de trei luni, a vorbit despre ceea ce trebuie să îndure un om care a căzut în mâinile sistemului judiciar ucrainean.

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => Jurnalistul ortodox Andrii Ovcearenko la ședința de judecată. Imagine: UJO [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1812 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => Array ( [main] => /img/article/806/28_main.jpeg [tn] => /img/article/806/28_tn.jpeg ) [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 2960557086 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/22\/photo_2024-06-10 07.59.27.jpeg","crop":{"x":"9","y":"0","w":"1263","h":"721"},"action":"none","format":"original"},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/22\/photo_2024-06-10 07.59.27.jpeg","crop":{"x":"7","y":"0","w":"1266","h":"721"},"action":"none","format":"original"}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"idx":""}} [pin_main_slider] => 1 [pin_rubric_top] => 1 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 1 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [80616] => article Object ( [absnum] => 80616 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 80616-svjashchennik-ptsa-spiker-henshtaba-raskaetsja-v-svoej-klevete [title] => Un preot american: Cred că reprezentantul FAU se va pocăi de cuvintele sale [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

Preotul Bisericii Ortodoxe a Americii Nicolae Breckenridge din Bethleem, Pennsylvania, i-a adresat o scrisoare lui Andrii Kovalev, fostul purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kievului, în prezent purtătorul de cuvânt al Statului Major al Forțelor Armate ale Ucrainei, care l-a numit pe mitropolitul Tihon al Întregii Americi și Canadei după vizita sa în Ucraina "un agent al Kremlinului în sutană" și a cerut Serviciului de Securitate al Ucrainei să investigheze detaliile călătoriei sale.

Publicăm textul integral al scrisorii susmenționate.

Hristos a înviat!

Sunt recunoscător pentru această oportunitate de a scrie un răspuns domnului Andrii Kovalev. În calitate de preot al Bisericii Ortodoxe al Americii din 2012, am urmărit cu multă emoție călătoria în Ucraina a Întâistătătorului nostru, Preafericitului Tihon al Întregii Americi și Canadei. Ucraina este un loc special pentru mine, deoarece preoteasa mea, Liudmila, este ucraineană și s-a născut într-un sătuc din Transcarpatia.

De mai bine de un deceniu urmăresc ce se întâmplă în Ucraina atât în ​​ceea ce privește schimbările politice, cât și cele din domeniul Bisericii. Schimbările pozitive care au avut loc în urma Euromaidanului prin mișcarea de a se apropiea de UE și a fi mai departe de sfera de influență a Federației Ruse sunt lucruri pe care am fost și sunt bucuros să le văd. A vedea cât de puternic luptă ucrainenii pentru libertate împotriva agresiunii ruse ne inspiră pe noi, cei din America, iar eu și soția mea am trimis personal sprijin financiar apărătorilor suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei. Sinodul nostru Arhieresc și clerul se opune cu hotărâre războiului de agresiune al Federației Ruse.

Sinodul nostru a luat o decizie clară în acest sens încă de la început. Preafericirea Sa Mitropolitul Tihon a emis o declarație imediat după începutul agresiunii Rusiei în 24 februarie 2022, iar Sfântul nostru Sinod a emis în 26 martie 2022 o declarație prin care condamnă agresiunea Rusiei și de atunci continuă să condamne războiul.

De aceea a fost incredibil de supărător că un purtător de cuvânt al Statului Major al Forțelor Armate ale Ucrainei să facă declarații care denaturează realitatea, atât în ceea ce privește Biserica Ortodoxă a Americii, cât și cu privire la Întâistătătorul nostru. Astfel, aș dori să-i corectez rătăcirea, astfel încât adevărul să fie la lumină.

Domnul Kovalev spune adevărul în ceea ce privește originile Bisericii Ortodoxe a Americii, care a fost înființată de misionarii Bisericii Ortodoxe Ruse în 1794 și care ulterior a devenit o eparhie cu  drepturi depline în America de Nord la sfârșitul anilor 1800. Totuși, înțelegerea lui a ceea ce s-a întâmplat după aceea este distorsionată. Nu pot decât să sper că nu dezinformează intenționat, ci pur și simplu nu are cunoștințe suficiente în istorie.

El afirmă că "În 1924, aceste comunități au fost unite în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse din America, care făcea parte din Patriarhia Moscovei". Dar, de fapt, după revoluția bolșevică din 1917, comunicarea cu Biserica Rusă a fost foarte complicată, iar Sfântul Patriarh Tihon (care fusese înainte Episcop al Eparhiei Americii de Nord) a emis un Decret prin care s-a adresat Bisericilor din Diaspora să administreze de sinestătător Biserica, până când va putea exista o continuare a relațiilor normale. Timp de aproximativ 40 de ani, ceea ce a devenit mai târziu Biserica Ortodoxă a Americii a existat ca o Biserică Ortodoxă independentă în America de Nord și Canada, cu numele de "Biserica Greco-Catolică Ortodoxă Rusă din America".

În acel timp, ceea ce fusese înainte o Biserică etnică formată din foști supuși ai Imperiului Rus, a început să devină parte integrantă a SUA. Alți ortodocși din alte medii ortodoxe au venit să numească parohiile noastre casa lor duhovnicească, deși chiar și la acel moment a existat o situație bisericească generală anormală în SUA, multe dintre Bisericile Ortodoxe din lume aveau aici parohii.

În jurul anilor 1960, parohiile noastre au încetat să mai fie în mod distinct "ruse" și au devenit îndeosebi americane, pe măsură ce foștii imigranți aveau copii care s-au asimilat în cultura noastră. Bisericile au început să slujească în limba engleză, iar clerul, în mare parte de origine americană, și-a primit educația în seminariile ortodoxe americane.

În acest timp, în Biserica noastră au slujit mai multe personalități remarcabile (două printre ei în special fiind preotul Alexander Schmemann și preotul John Meyendorff) care au văzut că viitorul Ortodoxiei din America nu consta în păstrarea trecutului "rusesc", ci în adunarea americanilor care au nevoie de Evanghelia lui Hristos în jurul nostru, și aducerea lor la Ortodoxie.

În acest timp, Bisericia noastră se simțea oarecum neconfortabil în statutul nostru de independență și știa că nu poate menține acest statut pentru totdeauna, așa că s-a adresat către Atenagora I, Patriarhul Constantinopolului de la acea vreme, cu privire la regularizarea statutului său. Răspunsul lui a fost că, din moment ce am fost inițial o eparhie a Bisericii Ruse, este potrivit să revenim la ei. Așadar, la sfârșitul anilor 1960, am restabilit comuniunea cu Biserica Ortodoxă Rusă, dar conducerea Bisericii noastre a înțeles în scurt timp că acest lucru nu este ceea ce își  dorea cel mai mult. Nu ne mai vedeam în jurisdicția unei Biserici "ruse", ci ne simțeam  o Biserică americană. Prin prezentarea dorinței noastre să construim o Biserică americană care ar putea fi casa ortodocșilor din America, și mai ales în nădejdea misiunii de evanghelizare și convertirii a  americanilor, Biserica Rusă a fost de acord să ne dea Tomosul de Autocefalie în 1970.

În decurs de un an, Biserica Greco-Catolică Ortodoxă Rusă din America și-a ținut primul Sinod Pan-American și și-a schimbat oficial numele în "Biserica Ortodoxă din America". Această Autocefalie este recunoscută oficial de Biserica Rusă, dar și de Biserica Georgiană, Poloneză și Cehă/Slovacă. Neformal, relațiile noastre cu Bisericile din Bulgaria, România și Serbia repezinta relațiile unor Biserici Surori, chiar dacă Autocefalia nu este recunoscută de Ele oficial. Și un punct important, Bisericile din Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Cipru, Grecia și Albania comunică cu Biserica Ortodoxă din America. Primatul nostru a coliturghisit cu Întâistătătorii lor, inclusiv cu Patriarhul Bartolomeu, la invitația sa.

Domnul Kovalev susține că Ortodoxia Ecumenica consideră că Biserica Ortodoxă din America este pur și simplu o Biserică Rusă din Statele Unite, dar în termeni practici, comunicarea noastră cu aceste Biserici Surori nu sunt deloc legate de Rusia. Dacă Sanctitatea Sa ne consideră parte a Bisericii Ruse pe hârtie, tot ne tratează ca independenți în comuniunile regulate.

În cei peste 50 de ani de când a fost emis Tomosul, Biserica Ortodoxă din America a devenit din ce în ce mai mult o Biserică a americanilor din toate categoriile sociale. De exemplu, parohia mea destul de mică de 100 de membri este formată din ucraineni, ruși, georgieni, români și americani de origine italiană, engleză, franceză și poloneză. Mulți dintre ei nu s-au născut în familii ortodoxe, ci au devenit ortodocși deja fiind adulți. Eu însumi am devenit ortodox abia la 18 ani, împreună cu părinții și cele două surori. Mai mult de jumătate din clerul din Biserica Ortodoxă din America (inclusiv mitropolitul Tihon și majoritatea Episcopilor Sinodului nostru) sunt, de asemenea, convertiți la credința ortodoxă. Biserica noastră este în mod distinct americană, iar credința ortodoxă vine deasupra oricărei considerații etnice sau naționale. Biserica noastră nu este "Biserica Rusă din America".

Este de înțeles că domnul Kovalev are o viziune foarte cinică despre vizita Mitropolitului Tihon în Ucraina. Are deja o concluzie în minte, așa că face conexiuni acolo unde nu există, astfel încât să-și susțină concluzia. A văzut groaza agresiunii ruse de aproape, nu-l acuz că a văzut-o în momente când nu ea nu trebuia să existe. Mă rog lui Dumnezeu să-i înmoaie inima și să-i deschidă ochii. Să sperăm că se va pocăi de calomnia adusă la dresa Mitropolitului Tihon că ar fi "un agent al Kremlinului în sutană".

Cât despre motivul pentru care Mitropolitul Tihon a făcut această vizită, nu pot spune cu siguranță, dar știu că îl privim pe Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și al Întregii Ucraine ca pe un vechi prieten. A fost invitatul de onoare la cel de-al 18-lea Sinod Pan-American al Bisericii Ortodoxe din America, la Atlanta, Georgia, în iulie 2015, dar avem o relație cu el încă de pe vremea când era Episcop al Cernăuților și Bucovinei.

Pot oferi chiar și o anecdotă personală despre prima mea întâlnire cu Preafericirea Sa, care cred că dezvăluie ce om este Primatul nostru. La principala mănăstire a Bisericii Ortodoxe din America, în cinstea Sfântului Tihon din Zadonsk, în fiecare an de sărbătoarea americană "Ziua Memorialului" se săvârșește un pelerinaj oficial, în timpul căruia îi pomenim pe militarii noștri căzuți. În anul 2005, la acest pelerinaj a fost invitat mitropolitul de atunci Onufrie al Cernăuților. Eram cu un grup mic și la câteva ore după ce s-a încheiat Sfânta Liturghie Ierarhică, l-am văzut pe Mitropolitul Onufrie mergând spre noi, ca un pelerin obișnuit. Niciunul dintre noi nu știa cu adevărat cine este, dar mergea singur în direcția casei Episcopului, la aproximativ un kilometru de drum. I-am văzut Panagia, așa că am înteles că este un ierarh și i-am propus să-l ducem cu mașina noastră, pentru că ni s-a părut că nu este bine pentru un ierarh să meargă pe jos. Răspunsul lui a fost că "este bine că pot să merg pentru păcatele mele". Așa era smerenia lui.

Știm că Întâistătătorul vostru este un om adevărat. El este un om pentru care Împărăția lui Dumnezeu este mai presus de orice. Știm că Biserica Ortodoxă Ucraineană este o Biserică Soră care caută aceeași Împărăție ca și noi. Acum, eu și mulți alții din America plângem și ne rugăm pentru voi, așa cum plângem și ne rugăm pentru toți cei care luptă împotriva nelegiuirii. Ne rugăm ca lupta voastră împotriva agresiunii fără de Dumnezeu a Rusiei să se încheie în curând și veți păstra suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei!

Ne rugăm ca sufletele apărătorilor căzuți să-și găsească pacea în Împărăția Cerurilor, și ca cei care au suferit de război și au fost forțați să devină refugiați, să găsească mângâiere în Domnul nostru Iisus Hristos. De asemenea, ne rugăm ca guvernul ucrainean să înceteze persecuția Bisericii ocrotită de Dumnezeu și să înceapă să respecte valorile libertății, democrației și libertății religioase pentru care luptă Ucraina Liberă!

În Hristos cel înviat,

Preotul Nicolae Breckenridge

Bethleem, Pennsylvania

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 88 [position] => 2747 [adate] => 1717858740 [publication_date] => [adate_day] => 1717804800 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1717858752 [changed] => 1719643613 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 3345 [shares] => [comments] => [header] =>

Un cleric al Bisericii Ortodoxe a Americii a explicat statutul Bisericii Ortodoxe a Americii și a susținut Biserica Ortodoxă Ucraineană.

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => Preafericitul Mitropolit Onufrie și Preafericitul Mitropolit Tihon. Imagine Biserica Ortodoxă Ucraineană [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1812 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => Array ( [main] => /img/article/806/16_main.jpeg [tn] => /img/article/806/16_tn.jpeg ) [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 1916532149 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/image(17).jpeg","crop":{"x":"0","y":"8","w":"1200","h":"685"},"action":"none","format":"original"},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/image(17).jpeg","crop":{"x":"0","y":"9","w":"1199","h":"683"},"action":"none","format":"original"}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"idx":""}} [pin_main_slider] => 0 [pin_rubric_top] => 0 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [80420] => article Object ( [absnum] => 80420 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 80420-hossimvoly-vs-krest-hospoden-chto-ne-tak-s-nashimi-patriotami [title] => Simbolurile de stat și Crucea Domnului: ce este în neregulă cu "patrioții"? [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

Ce poate fi mai înalt decât Crucea Domnului? Ontologic – nimic, dar fiecare om își poate crea propria ierarhie de valori și poate pune deasupra Crucii ceea ce crede necesar. Uneori, această tendință evoluează în ideologia societății și a statului.

Mântuirea omenirii s-a săvârșit pe Cruce. S-a săvârșit ceea ce a așteptat întregul neam omenesc, începând de la Adam și Eva. Pe Cruce Mântuitorul nostru a spus cuvântul care a marcat momentul mântuirii noastre: "S-a săvârşit!". Crucea a fost necesară nu numai pentru a elibera omenirea din robia păcatului și a morții, dar și pentru a uni toată creația, pământească și cerească, cu Creatorul. Apostolul Pavel scrie: "Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinirea. Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale" (Col. 1:19-20).

Au fost rostite multe cuvinte de laudă Crucii Domnului, s-au compus numeroase imnuri liturgice și s-au rostit multe predici. Toate se rezumă la faptul că Crucea lui Hristos este vârful universului, vârful teologiei, steagul biruinței noastre și al vieții noastre veșnice cu Dumnezeu. "Crucea este mântuirea Bisericii. Crucea este eliberarea noastră de relele care ne-au stăpânit și începutul binecuvântărilor care ni s-au acordat, Crucea este împăcarea lui Dumnezeu cu vrăjmașii Săi și convertirea păcătoșilor la Hristos. Am fost eliberați prin Cruce de tirania diavolului și prin cruce eliberați de moarte și distrugere. Crucea le-a oferit oamenilor asemanare cu chipul îngeresc, făcându-le firea străină de orice materie stricăcioasă și dându-le posibilitatea de a duce o viață în curăție. Înainte de cruce eram străini de rai, dar odată cu ivirea crucii, tâlharul a primit imediat raiul" (Sf. Ioan Gură de Aur). În comparație cu Crucea, totul trece pe plan secund: valorile naționale, statale și chiar familiale. Nu pentru că sunt lipsite de importanță, ci pentru că fără Cruce, ele sunt lipsite de sens. Ce rost are mărirea și bogăția unui individ sau a unui stat întreg dacă, fără Cruce, totul se transformă în focul iadului? Porțile raiului sunt deschise prin Cruce și, fără ea, totul este în zadar. Politica, economia, renașterea națională, știința și orice altceva nu vor conta în Ziua Judecății. Singurul lucru care va conta este Jertfa Mântuitorului pe Cruce și dacă ne-am împărtășit sau nu cu Hristos.

Încă de la început, Biserica a venerat chipul Crucii. "Să purtăm Crucea lui Hristos ca pe o coroană. Tot ce este legat de noi se realizează prin Cruce: dacă avem nevoie să renaștem, apare Crucea; dacă trebuie să fim hrăniți cu acea Mâncare Tainică sau să fim rânduiți unui anumit cin bisericesc, sau se face orice altceva, peste tot este simbolul biruinței noastre. De aceea, îl însemnăm cu grijă pe casele noastre, pe pereți, pe uși, pe frunte și în mintea noastră. Este semnul mântuirii noastre și a libertății universale..."(Sf. Ioan Gură de Aur).

Vârful Muntelui Athos are drept coroană Sfânta Cruce.

Turlele bisericilor ortodoxe sunt încununate cu Sfânta Cruce.

Mai sus decât Crucea este numai cerul, iar acest lucru este foarte simbolic. Căci Domnul a îndurat pe Cruce și S-a înălțat la Cer la Dumnezeu Tatăl. Aceasta este credința noastră, viziunea noastră asupra lumii, aspirația conștiinței noastre creștine.

Dar ce fel de viziune asupra lumii, ce fel de credință poate avea o persoană care plasează un steag național deasupra Crucii? Cine pune un simbol național și un element de stat între Cruce și Rai?

Pe 21 mai 2024, pe un canal de Telegram din Kamianeț-Podilski a apărut o fotografie cu o cruce pe care este arborat steagul ucrainean. Steagul este un simbol al statului și trebuie tratat cu respectul cuvenit, dar un drapel peste Cruce este o afirmație simbolică a unei anumite viziuni asupra lumii. În această mondoviziune, Crucea nu mai este cea mai înaltă și cea mai importantă – in schimb, statul este.

Adică pentru acea persoana care a instalat acest steag, statul Ucraina este mai important decât victoria asupra păcatului, mai important decât victoria asupra morții, mai important decât Împărăția Cerească veșnică. Vremelnicul este mai important decât eternitatea. Și aceasta este deja o renunțare la creștinism și sunstituirea acestuia cu o altă religie, o religie a statalității și naționalismului, ea fiind în esență de natură păgână. Și nu este doar un substitut. Steagul deasupra Crucii simbolizează victoria acestei religii asupra creștinismului. Trăim vremuri de război și știm bine că orice victorie a unei armate asupra alteia este însoțită de arborarea drapelului său la locul victoriei. Deci, cel care a urcat steagul pe Cruce a declarat lumii întregi că a învins Crucea lui Hristos. A învins-o în primul rând în conștiința sa, dar nu numai. Toți cei care aprobă o astfel de amplasare a drapelului peste Cruce împărtășesc această viziune necreștină asupra lumii. Având în vedere că în Ucraina chiar acum există persecuție împotriva Bisericii lui Hristos, această imagine capătă o semnificație și mai simbolică: se declară că autoritățile statului înving creștinismul.

În continuare oferim câteva detalii despre Crucea din Kamianeț-Podilski și locul unde a fost instalată. Crucea este din fier, are 14 metri înălțime și cântărește 8 tone. Este situată pe unul dintre cele mai înalte vârfuri, Muntele Tatarvița, și poate fi văzută din multe părți ale orașului. Lângă Cruce se află așa numita "masă a consimțământului" sau "monumentul celor șapte culturi". Acest loc a fost ales de păgânii contemporani care vin din toată Ucraina pentru a-și îndeplini ritualurile. La un moment dat, comunitatea ortodoxă a Bisericii Înălțarea Sfintei Cruci a hotărât să ridice peste acest loc Crucea lui Hristos, ca semn al biruinței Mântuitorului asupra forțelor răului. Și iată că acum a devenit posibilă "încoronarea" Crucii cu un steag. Ce este asta? Un simbol al cărei victorii asupra ce?

Dorim să subliniem că steagul în sine nu este un element anticreștin, încă fiind ridicat deasupra Crucii, simbolizează victoria neopăgânismului asupra creștinismului. Păgânismul este atunci când altceva este ridicat deasupra lui Dumnezeu, deasupra lui Hristos. Acest idol poate fi un simbol de stat, o creatură mitologică, o idee politică, socială sau științifică sau o dorință pasională. Apostolul Pavel le-a scris Efesenilor: "Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu" (Efeseni 5:5).

Această dorință de a pune ceva deasupra lui Hristos sau în locul lui Hristos este caracteristică tuturor regimurilor atee. Să ne amintim de perioada sovietică când țara era oficial atee, dar fiecare sală de clasă sau instituție de stat avea un portret al "liderului tuturor popoarelor", iar la 1 mai, străzile erau pline de demonstrații cu portrete și steaguri, ce copiau literalmente  "procesiunile religioase".

Păgânismul se poate ascunde și sub masca creștinismului. "Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor" (2 Cor. 11: 14-15). Păgânii se pot numi creștini, se pot îmbrăca în haine preoțești și pot cita Evanghelia și pe sfinții părinți, dar totuși să rămână adevărați păgâni, deoarece locul lui Hristos în conștiința și religia lor este ocupat de ideile și de "zeii lor": naționalitate, "patriotism" interpretat greșit sau "Ucraina peste toate".

De exemplu, destul de recent, unul dintre foștii preoți ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene care au dezertat la BOaU, Vasile Kovtaș, a spus că motivul deciziei sale a fost dorința "de a se ruga zeului său ucrainean". Cine poate fi acest "zeu ucrainean", căruia se roagă în locul lui Hristos?

Al doilea motiv pentru trecerea sa la BOaU, potrivit lui Vasile Kovtaț, a fost că-i saluta pe oameni cu sloganul "Slavă Ucrainei!", iar ei nu l-au înțeles. Din nou, această formă de salut nu are semnificație religioasă, dar în gura unui preot, sună foarte bizar. Nicio Evanghelie, nicio Epistolă apostolică nu începe cu cuvinte de laudă pentru stat. De exemplu: "Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele: Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia: Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos" (2 Cor. 1:1-2).

Dar dacă Kovtaș până în prezent s-a limitat la cuvinte, colegii săi au mers mult mai departe. Iată, de exemplu, un "preot" al BOaU, care are un trident pe skufie (podcap).

Când un militar poartă emblema statului pe chipiu, înseamnă că își servește țara. Dar un preot slujește lui Dumnezeu. Dacă emblema statului se află pe haina sa, aceasta demonstrează cui slujește de fapt în primul rând.

Mai mult, acest "preot" rural cu trident pe cap avea pe cine să urmeze. "Parohul" uneia dintre bisericile din Kiev ale BOaU nu numai că a purtat o skufie similară, dar și-a îndoit degetele în formă de trident. Aceasta în loc să- formeze cu degetele abrevierea simbolică "Iisus Hristos".

Cui slujește această persoană: lui Hristos sau ideii naționale ucrainene? Nu este greu de înțeles. Și acestea nu sunt cazuri izolate sau improvizații nereușite ale unor preoți aparte. Încă din vremea anatemizatului "patriarh" Filaret Denisenko, BOU-KP (și acum BOaU) a înfățișat tridenți în locurile unde ar fi trebuit să fie Crucea lui Hristos.

De exemplu, aici avem catapeteasma unui lăcaș a Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kievului (BOU-PK) din SUA.

Și iată o catapeteasmă asemănătoare, dar în Ucraina, într-o biserică a BOaU din Odesa.

Ușile împărătești în simbolismul bisericii reprezintă intrarea în Împărăția Cerească. Dar dacă sunt realizate în întregime sub forma unui trident, atunci se pune întrebarea: aceste uși simbolizează intrarea în ce fel de împărăție?

Greco-catolicii ucraineni au mers și mai departe. Au construit în Ciortkiv o biserică întreagă în formă de trident.

Recent, tot mai multe fotografii cu "veșminte clericale patriotice" au apărut pe internet, nu doar în galben și albastru, dar chiar și cu harta Ucrainei pe spate.

Ce vezi în fața ta: o haină preoțească sau un drapel de stat? Deci, ce declară aceast om, cui slujește cu adevărat?

Când, de exemplu, un atlet ucrainean se înfășoară cu steagul național după o victorie, este evident ca glorifică Ucraina, ca semn de respect și onoare pentru țara sa. Acest lucru este perfect normal pentru că sportul aparține domeniului lumesc, pământesc, vremelnic.

Dar un preot care săvârșește Sfintele Taine, care intră în sfera Divinului, ar trebui să fie îmbrăcat în haine care să simbolizeze cele cerești, nu cele pământești. Dacă nu este cazul, avem de-a face cu o substituire teribilă a conceptelor. În locul lui Hristos, în locul Împărăției Sale veșnice, "preotul" oferă oamenilor alte idealuri și aspirații: cele pământești și trecătoare. Ca urmare, Hristos dispare din conștiința omului, fiind înlocuit de stat sau de o idee națională. Astfel, creștinismul este înlocuit de tradițiile și obiceiurile locale, degenerând treptat de-a dreptul în păgânism.

De exemplu, iată un videoclip în care un "preot" dansează cu enoriașii, cântând o melodie despre "o vrăjitoarea rea".

Într-un dosar penal împotriva unuia dintre jurnaliștii UJO, ofițerii SBU susțin că BOaU nu este altceva decât un atribut al statului Ucrainei și, prin urmare, orice critică la adresa acesteia este considerată trădare de stat. Și în acest caz, cea mai mare problemă nu este că acest lucru contravine Constituției Ucrainei, dar și bunul simț, ci că este arată foarte clar și concret esența BOaU și scopul său. Dacă Biserica este Trupul lui Hristos, atunci BOaU este un atribut al statului și prin aceasta se spune totul. Astfel, rămâne la latitudinea fiecăruia să-și aleagă calea.

Se pare că avem suficiente exemple. În concluzie, am dori să subliniem ce este adevăratul patriotism și adevărata cinstire a simbolurilor statului. Totul se rezumă la cuvintele lui Hristos: "Dați deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu" (Mat. 22:21). Istoria Bisericii arată că creștinii au fost cetățenii cei mai respectuoși ai țărilor lor pentru că și-au îndeplinit îndatoririle civice nu din frică, ci din conștiință. Au urmat toate directivele autorităților statului, atâta timp cât acestea nu au contrazis credința lor creștină. Creștinii și-au slujit poporul și statul, dar nu au plasat niciodată aceste valori mai presus de credința lor. Dacă conducătorii încălcau credința lor, încercând să-i facă pe creștini să cinstească ceva mai presus de Crucea Domnului, creștinii primeau martiriul și mărturisirea, dovedind prin propriul lor sânge că Hristos este mai presus de toate pentru ei. "Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig" (Filipeni 1:21), după cum a scris Apostolul Pavel.

Numai cistindu-L pe Hristos, îndreptându-ne toate gândurile și dorințele către El și căutând mai întâi Împărăția Cerurilor, putem apăra Ucraina și să o facem liberă și prosperă. Dacă îi dăm Cezarului ceea ce este a lui Dumnezeu, onorând simbolurile de stat mai presus de Crucea lui Hristos, nu numai că vom distruge statul nostru ucrainean, dar ca urmare vom eradica codul nostru genetic vechi de secole, așezat în noi încă de pe vremea Sfântului Cneaz Vladimir.

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 88 [position] => 2743 [adate] => 1716892680 [publication_date] => [adate_day] => 1716854400 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1716892685 [changed] => 1717580295 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 2426 [shares] => [comments] => [header] => [with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => Foto: UJO [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1812 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => Array ( [main] => /img/article/804/20_main.jpg [tn] => /img/article/804/20_tn.jpg ) [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 94583951 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/1(8).jpg","crop":{"x":"0","y":"0","w":"750","h":"428"},"action":"none","format":"original"},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/1(8).jpg","crop":{"x":"0","y":"1","w":"750","h":"427"},"action":"none","format":"original"}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"idx":""}} [pin_main_slider] => 0 [pin_rubric_top] => 0 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [80358] => article Object ( [absnum] => 80358 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 80358-bolharskaja-tserkov-mezhdu-veroj-i-politikoj-kanony-i-priznanie-ptsu [title] => Canoanele + recunoașterea BOaU: Biserica Bulgară între credință și politică [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

Pe 19 mai 2024, la mănăstirea Patriarhală și Stauropegică Izvorul Dătătoar de Viață, situată în cartierul Balıklı (greacă: Βαλουκλή) din Istanbul, a avut loc o liturghie. La liturghie au participat ierarhi ai Fanarului și ai Bisericii Ortodoxe Bulgare (BOB), alături de "ierarhii" Bisericii Ortodoxe a Ucrainei nou înființate (BOaU).

Liturghia a fost oficiată de patriarhul Bartolomeu. Cu el au coliturghisit mai mulți ierarhi fanarioți, precum și de mitropoliții Bisericii Ortodoxe Bulgare Nicolai de Plovdiv, Ciprian de Stara Zagora, Iacov de Dorostol și episcopii Sion de Velicika și Vissarion de Smolian. La liturghie au participat și reprezentanți ai BOaU, Evstratie Zorea și Avraamie Lotyș, fapt prezentat de resursele pro-Dumenko drept "recunoașterea BOaU de către Biserica Bulgară". Să analizăm ce se află în spatele acestei coliturghisiri.

Biserica Bulgară și Biserica Ortodoxă a Ucrainei până în 2024

Pe fotografiile făcute la slujba comună a fanarioților, bulgarilor și BOaU, publicate de presa greacă, Evstratie Zorea pare cel mai fericit. De înțeles – o persoană lipsită de hirotonire canonică și unul dintre cei mai activi urâtori ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene și dușmani ai Bisericii a primit onoarea de a "coliturghisi" cu niște ierarhi respectați și influenți. Avraamie Lotyș pare mai puțin mulțumit, probabil că nu înțelege pe deplin ce se întâmplă în jurul lui.

În același timp, este puțin probabil ca bulgarii să nu fi înțeles cu cine au de-a face. Prin urmare, această situație pare cu atât mai regretabilă.

Pentru că încă din 2015, Sinodul Bisericii Bulgare a declarat într-o scrisoare către Președintele Ucrainei: "Așa-numita "Biserică Ortodoxă Ucraineană al Patriarhiei Kievului" (BOU–PK) nu este recunoscută de nicio Biserică Autocefală din lume. <...> Noi nu avem comuniune euharistică și de rugăciune cu structurile religioase căzute în schismă".

După cum vedem, cu puțin timp înainte de "unificarea" BOU–PK cu Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană, bulgarii susțineau că aceste structuri sunt schismatice.

Bulgarii au fost de această părere chiar și în ajunul primirii Tomosului de către BOaU de la patriarhul Bartolomeu. De exemplu, pe 04 octombrie 2018, în cadrul unei ședințe a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, membrii acestuia au discutat situația alarmantă rezultată din acțiunile Patriarhiei Ecumenice pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare – mitropolitul Gavril de Loveci, mitropolitul Ioan al Varnei și Veliki Preslav și mitropolitul Daniel de Vidin – au cerut ca această problemă să fie abordată în cadrul unui Sinod Ecumenic. Totuși, această inițiativă a respectaților ierarhi ai Bisericii Bulgare nu a fost susținută de Sinod.

În ianuarie 2019, când BOaU era deja recunoscută de Fanar, Sinodul Bisericii Ortodoxe Bulgare a desemnat o comisie specială, prezidată de mitropolitul Ciprian de Stara Zagora, pentru a analiza problema Bisericii ucrainene schismatice. El a dezmințit ferm informația din unele resurse ucrainene că "problema ucraineană" a despărțit unitatea episcopiei Bisericii Bulgare. Mitropolitul a precizat că Biserica Ortodoxă Bulgară nu a luat încă nicio hotărâre cu privire la BOaU, "și nu există nicio decizie a organului suprem al Bisericii Ortodoxe Bulgare cu privire la cazul canonic creat".

În același timp, publicația bulgară "Glasove" a scris că șapte episcopi ai Bisericii Bulgare s-au adresat Sinodului printr-o scrisoare în care afirmă necesitatea sprijinirii Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice.

Anterior, în timpul unei vizite din 2018 la Kiev la invitația Bisericii Ortodoxe Ucrainene pentru a sărbători Creștinarea Țării Rusiei, mitropolitul Ciprian a declarat într-un interviu acordat UJO: "Viața bisericească trebuie să se bazeze pe canoanele bisericești. Acesta este fundamentul Bisericilor noastre Ortodoxe. Orice lucru în afara acestui fundament canonic nu poate fi corect și adevărat".

La începutul lunii februarie 2019, același mitropolit Ciprian (Kazandjiev) de Stara Zagora și-a exprimat speranța că "problema ucraineană" va fi rezolvată într-un cadru canonic și și-a exprimat sprijinul pentru Preafericitul Mitropolit Onufrie și pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană. Mitropolitul Ciprian a subliniat că "cu un astfel de Întâistătător, Biserica Ortodoxă Ucraineană va rămâne una, sobornicească și apostolicească" și "va rămâne unită – prin harul și îngăduința lui Dumnezeu".

Între timp, potrivit mitropolitului Gavriill de Loveci, situația bisericii din Ucraina trebuie să fie rezolvată printr-un Sinod Panortodox, iar decizia Sinodului Patriarhiei Ecumenice nu se conformează canoanelor bisericești, întrucât doar Biserica care a impus pedeapsa, în acest caz, Biserica Ortodoxă Rusă, o poate ridica. Mitropolitul Gavriill a subliniat că Biserica Ortodoxă Bulgară "recunoaște doar o singură Biserică în Ucraina, cea condusă de Preafericitul Mitropolit Onufrie".

Totuși, când Patriarhul Teofil al Ierusalimului i-a invitat pe bulgari să participe la Sinaxa Întâistătătorilor de la Amman, Sinodul Bisericii lor a refuzat invitația.

Între timp, patriarhul Bartolomeu îi convingea încet și constant pe bulgari să recunoască BOaU, afirmând deschis că "Patriarhia Ecumenica cuprinde toate popoarele și națiunile cărora le-a transmis credința ortodoxă prin activitatea misionară și botezul ortodox", iar "primul dintre aceste popoare este poporul bulgar, Biserica Bulgariei. Fiica cea mare a Bisericii din Constantinopol este Biserica Ortodoxă a Bulgariei".

În data de 17 mai 2019, mitropolitul Daniel de Vidin, ierarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare, a adresat o scrisoare tuturor mitropoliților Bisericii Ortodoxe a Greciei cu privire la autocefalia ucraineană.

În scrisoarea sa, mitropolitul Daniel susține că patriarhul Ecumenic este o persoană care încearcă prin violență să uzurpeze puterea în Ortodoxia mondială. Ierarhul Bisericii Bulgare le cere arhiereilor ortodocși să "ridice vocea" împotriva situației care are loc. "În acest caz, patriarhul Constantinopolului nu este un tată, ci o persoană care încearcă să preia puterea prin violență", scrie mitropolitul. "Și aceste ambiții se extind nu numai asupra Sfintei Mitropolii a Kievului, ci și asupra întregii Biserici Ortodoxe, deoarece patriarhul Bartolomeu își revendică dreptul de a interveni în treburile interne ale fiecărei Biserici Autocefale. Dacă suntem adevărați copii ai Bisericii noastre Mame, ai Bisericii Ortodoxe, suntem datori să ne ridicăm vocea împotriva a ceea ce se întâmplă acum; altfel, îl vom sprijini pe cel care, folosind puterea, încearcă să uzurpeze acele drepturi care aparțin exclusiv întregii Biserici".

Mitropolitul și-a exprimat convingerea că acțiunile Patriarhiei Ecumenice distrug Ortodoxia și duc în cele din urmă la o nouă schismă, similară cu cea care a avut loc în 1054.

Aceeași poziție este susținută și de mitropolitul Gavriil de Loveci, afirmând că Biserica Ortodoxă Ucraineană este singura Biserică canonică din Ucraina: "Singura Biserică Ortodoxă canonică din Ucraina este Biserica condusă de mitropolitul Onufrie, Biserica care are harul lui Dumnezeu. Iar dacă o Biserică nu are harul lui Dumnezeu, atunci este lipsită de sens, pentru că într-o asemenea biserică nu poți dobândi mântuirea".

La sosirea în Lavra Peșterilor de la Kiev în iunie 2019, mitropolitul Gavriil de Loveci a subliniat că "a venit cu binecuvântarea Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Bulgare, prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, să-l felicite în numele Bisericii noastre pe Preafericitul Mitropolit Onufrie cu ocazia aniversării sale și a zilei Sfintului său ocrotitor și pentru a transmite dragostea Bisericii noastre și a creștinilor din Bulgaria, care iubesc Biserica Ortodoxă Ucraineană, îl respectă și-l iubesc pe Întâistătătorul ei, Vlădica Onufrie".

Pe 4 noiembrie 2021, la Mitocul Patriarhului Moscovei și al întregii Rusiei din Sofia, mitropolitul Serafim de Nevrokop a spus în predica sa de după Sfânta Liturghie că Biserica Bulgară se roagă pentru iluminarea celor care denaturează cu răutate adevărul în Ucraina și pentru o modalitate de depășire a schismei: "Ne rugăm ca să fie găsită în curând o soluție – în primul rând prin pocăință, și o acceptare rațională a circumstanțelor istorice așa cum sunt ele. Acestea mărturisesc clar despre calea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ruse și în mod clar indică asupra celor s-au îndepărtat de la unitatea acestei Biserici Autocefale. Suntem îngrijorați de ceea ce se întâmplă astăzi, când constrângerea este folosită pentru a impune o situație greu de acceptat pentru ortodocși", a menționat ierarhul Bisericii Bulgare.

Să ne amintim, de asemenea, de cuvintele aceluiași mitropolit Nicolae de Plovdiv (care a coliturghisit cu Zorea și Lotyș în Fanar), care a afirmat în timpul unei slujbe la Mitocul Patriarhiei Moscovei din Sofia: "Vă asigur că facem tot posibilul pentru a menține unitatea în Sfânta Ortodoxie. Ne amintim de porunca de a "păstra unitatea Duhului în legătura păcii" (Efes. 4:3)", a spus ierarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare, adăugând că "vom fi mereu recunoscători cu dragoste față de poporul rus și vom lucra pentru unitatea popoarelor ortodoxe".

În plus, mitropolitul Iacov de Dorostol (un alt coliturghisitor cu Zorea și Lotyș) l-a invitat la slujbă pe mitropolitul Agapit de Mohyliv-Podilski.

Primii pași spre Dumenko

Totuși, unele acțiuni ale unor anume ierarhi bulgari denotă că situația în cadrul Bisericii Bulgare cu privire la BOaU este complicată. Primul pas spre Dumenko din partea bulgarilor nu a avut loc în mai 2024, ci pe 27 noiembrie 2019, când mitropolitul Nicolai de Plovdiv a condus o slujbă în Eparhia Langadas a Bisericii Greciei. Conducător al acestei eparhii este mitropolitul Nicolai, un puternic susținător al BOaU, care l-a inclus pe Epifanie Dumenko în dipticele locale — împotriva tradiției conform căreia doar primatul îi pomenește pe întâstătătorii altor Biserici. La vremea aceea, nu a existat nicio reacție din partea Sinodului Bisericii Bulgare sau a Sinoadelor altor Biserici.

Dar a existat o reacție a lui Dumenko, care a declarat în decembrie 2019 că o astfel de "recunoaștere hibridă" a fost începutul "recunoașterii finale de către acele Biserici care acum încă ezită".

Mai mult, la doar câteva zile după aceasta, patriarhul Neofit, în cadrul unei întâlniri cu mitropolitul Nicodim al Jitomirului, a spus că este la curent cu situația reală a Ortodoxiei în Ucraina și a cerut să transmită salutul și sprijinul său Preafericitului Mitropolit Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine.

Al doilea pas spre recunoașterea lui Dumenko a avut loc la 26 decembrie 2021, când mitropolitul Ciprian de Stara Zagora, conducătorul comisiei canonice pentru recunoașterea BOaU, care declarase anterior că nu a fost luată nicio decizie în această privință, a participat la o liturghie în care Epifanie Dumenko a fost pomenit ca "mitropolit al Kievului".

Această situație a fost comentată de potoiereul Nicolai Danilevici, care a spus că fanarioții pur și simplu "l-au pus într-o situație incomodă" pe mitropolitul Ciprian.

Totuși, ca și în cazul mitropolitului Nicolai de Plovdiv, nu a existat nicio reacție din partea Sinodului sau a Patriarhului Bisericii Bulgare (și nici a altor Biserici). Totuși, procesul de derivă graduală către recunoașterea BOaU, mai ales având în vedere presiunea Departamentului de Stat asupra bulgarilor, a fost atât de evident încât cu mai bine de un an în urmă, în aprilie 2023, noi am scris: "Foarte curând ne putem aștepta la câteva declarații din partea unor ierarhi aparte ai Georgiei, Bulgariei sau României care sprijină BOaU. Poate că cineva chiar va coliturghisi cu reprezentanții lui Dumenko".

Din pacate, am avut dreptate...

Faza activă

Faza activă și deschisă de promovare a recunoașterii BOaU de către Biserica Bulgară a început în iulie 2023, când mitropolitul Emanuel de Calcedon a cerut efectiv ca patriarhul Neofit să intre în "comuniune" cu Dumenko. Totuși, prin acest amestec insolent al mitropolitului Emanuel în treburile Bisericii Bulgare a stârnit indignarea mitropolitului Nicolai de Plovdiv, care i-a amintit fanariotului de rang înalt că în Biserica Ortodoxă "nu există un centru de comandă care să dea ordine. Aici nimeni nu pretinde la dreptul de a fi sursa finală a adevărului. Aici fiecare voce este la fel de apreciată și la fel de importantă și are dreptul de a fi auzită".

Cu toții am înțeles însă că unii ierarhi bulgari, sprijiniți de autoritățile țării, se îndreptau tot mai mult spre BOaU. Când preoții Bisericii Ortodoxe Ruse au fost expulzați din Bulgaria în septembrie 2023, scriam într-un articol că această situație "are toate șansele să se termine nu numai cu ruperea relațiilor dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Patriarhia Bulgară, dar și ar putea influența așa numita "problemă ucraineană", adică recunoașterea BOaU de către Biserica Bulgară".

Mai mult decât atât, Fanarul a intensificat presiunea care a devenit și mai evidentă când Dumenko a sosit ca parte a delegației Bisericii Constantinopolului la înmormântarea Patriarhului Neofit.

Era clar că acest lucru se făcea cu un singur scop – să-i facă pe ierarhii Bisericii Bulgare să "se obișnuiască" cu ideea că mai devreme sau mai târziu vor trebui să slujească împreună cu această persoană îmbrăcată în veșminte de preot. De remarcat că atunci când Dumenko a încercat să intre în altar din soleea unde stătea, credincioșii prezenți la înmormântare au strigat: "Serhii Dumenko, plecați! Schismatici și ereticii, plecați!"

Este de notat faptul că ideea recunoașterii BOaU nu este populară printre mirenii Bisericii Bulgare. De exemplu, un cunoscut politolog din Bulgaria, Vassilianna Merheb, a spus în ianuarie 2020 că structura lui Dumenko este un proiect geo-religios ai cărui creatori nu au nicio legătură cu Biserica.

Care este rezultatul?

În Biserica Bulgară, problema recunoașterii BOaU este unul dintre acei factori care creează dezbinare între ierarhi (ca și în alte Biserici care l-au recunoscut deja pe Dumenko).

De fapt, în cadrul Sinodului există două tabere — susținătorii și oponenții BOaU. În timp ce oponenții sunt ghidați numai de normele canonice, susținătorii au făcut un salt semnificativ în ultimii câțiva ani – de la canoane până la coliturghisirea cu Zorea și Lotyș.

Mai mult, ei au încălcat nu doar canoanele Bisericii, pe care mulți ierarhi care l-au recunoscut pe Dumenko le ignoră acum, dar și-au trădat frații și pe ei înșiși. Oponenții BOaU sunt acei ierarhi care se bucură de un mare respect în rândul credincioșilor Bisericii Bulgare și ai altor Biserici.

Fără a obține consimțământul de a coliturghisi cu adepții lui Dumenko, ierarhii Bisericii Bulgare (mitropoliții Nicolai de Plovdiv, Ciprian de Stara Zagora și Iacov de Dorostol), care până de curând au afirmat că problema recunoașterii BOaU trebuie rezolvată într-un cadru canonic și de Sinodul Bisericii Bulgare, s-au aliniat acum cu schismaticii.

Dacă ar fi să analizăm actul lor din punctul de vedere al conștiinței creștine, acest lucru nu se poate numi decât trădare. Și dacă o persoană spune un lucru și apoi nu ține cont de ceea ce a spus, nu poate o astfel de persoană să fie numită mincinos? Și dacă BOaU caută recunoașterea prin astfel de acțiuni înșelătoare, poate această "recunoaștere" să fie considerată plăcută lui Dumnezeu?

Credem că cititorii noștri pot răspunde singuri la aceste întrebări.

Rămâne deschisă întrebarea de ce ierarhii menționați mai sus au mers împotriva conștiinței lor, a colegilor episcopi și a credincioșilor?

Primul motiv este politica.

Pe 18 mai 2024, înainte de a sluji împreună cu schismaticii, delegația Bisericii Bulgare l-a invitat pe conducătorul Fanarului la alegerile și întronarea noului patriarh al Bisericii Bulgare. Patriarhul Bartolomeu a menționat că a primit deja o scrisoare de la locțiitorul tronului patriarhal al Bisericii Ortodoxe Bulgare, mitropolitul Grigorie de Vrața. Nu este clar dacă această scrisoare a fost coordonată cu Sinodul sau dacă a fost o inițiativă personală a unui anumit grup de episcopi bulgari. Presupunem că ultima versiune este mai verosimilă.

Printre delegații Bisericii Ortodoxe Bulgare s-au numărat și câțiva reprezentanți ai autorităților și ai mediului de afaceri, ceea ce, desigur, amintește de modul în care autoritățile și oamenii de afaceri ucraineni au adus Tomosul BOaU în Ucraina. În special, printre bulgarii care l-au vizitat pe patriarhul Bartolomeu s-au numărat Radomir Ciolakov, deputat al partidului politic "Cetăţenii pentru dezvoltarea europeană a Bulgariei", şi Zdravko Dimitrov, fondatorul acestui partid şi fost primar al Plovdivului. Partidul lor promite bulgarilor prosperitate rapidă și o soluție rapidă pentru toate problemele.

El a fost în parlament de mult timp – din 2007. Și de mulți ani, reprezentanții săi au ocupat o poziție de lider în rândul parlamentarilor bulgari. Dar așa cum se întâmplă de obicei în rândul politicienilor, promisiunile lor nu sunt îndeplinite, ceea ce, desigur, influențează gradul de încredere din partea oamenilor obișnuiți.

Astfel, recentele alegeri parlamentare, din punctul de vedere al funcționarilor de partid, au fost nereușite, deoarece "Cetățenii pentru dezvoltarea europeană a Bulgariei" au primit doar 25% din voturi (în 2009 – aproape 40%). Și este firesc ca la fel ca în Ucraina, politicienii să decidă să folosească Biserica în interesul lor.

"Cetățenii pentru dezvoltarea europeană a Bulgariei" sunt susținătorii alianței euro-atlantice și NATO și, firește, în acest caz, nu sunt interesați să susțină cursul canonic al Bisericii, întrucât acest curs este perceput ca "pro-rus".

Din acest motiv, presa macedoneană a afirmat că vizita la Patriarhul Bartolomeu indică faptul că "Biserica Ortodoxă Bulgară cu succes se îndreaptă spre trecerea de partea Patriarhiei Ecumenice, renunțând la politica de loialitate pe care o ducea până acum față de Biserica Ortodoxă Rusă".

Prezența Patriarhului Bartolomeu ar trebui să garanteze alegerea unui patriarh "convenabil" pentru Bulgaria, care va sprijini linia Fanarului.

Prețul acestui sprijin este de asemenea cunoscut de toți.

Încă din iulie 2023, am scris că "mitropolitul Nicolai de Plovdiv reprezintă un grup de arhierei bulgari care pledează pentru o revizuire a locului Bisericii Ortodoxe Bulgare în Diptice".

El este un adversar activ al cursului Bisericii Ortodoxe Bulgare orientat spre menținerea unor relații normale cu Biserica Ortodoxă Rusă. În octombrie 2019, cu mult înainte de invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, mitropolitul Nicolai a refuzat să participe la recepția delegației Bisericii Ortodoxe Ruse.

Explicându-și refuzul, el a scris că "momentul în care poziția Patriarhiei Bulgare (cu privire la recunoașterea BOaU– Red.) va fi anunțată public și transmisă altor Biserici Autocefale depinde de locul care ne va fi atribuit în Diptice".

Potrivit acestuia, "pentru noi, respectarea ordinii din Diptice este în prezent de o importanță fundamentală. Așadar, dacă cineva consideră că opinia noastră este importantă și trebuie auzită urgent, să-și amintească că Biserica Ortodoxă Bulgară este autocefală încă din 927".

În martie 2022, conturându-și poziția față de BOaU, el a spus că "cu mulți ani în urmă, în Eparhia Ucraineană a Bisericii Ortodoxe Ruse a început o dorință de separare și autocefalie... Există o veche regulă canonică conform căreia Bisericile respectă împărțirea administrativ-teritorială și frontierele de stat și au dreptul la organizarea bisericească autocefală proprie". Dar aceste afirmații vin în contradicție cu ceea ce a spus el mai devreme, dar cine își va mai aminti?

Alegerea unui nou patriarh al Bulgariei va avea loc în luna iunie a acestui an. În perioada premergătoare acestor alegeri, episcopii care doresc să câștige puterea în Biserica Bulgară s-au bazat pe sprijinul Fanarului. Și putem fi siguri la 100% că dacă candidatul lor va câștiga, problema recunoașterii BOaU de către Biserica Ortodoxă Bulgară va fi soluționată inevitabil.

Dar chiar dacă acest lucru nu se va întâmpla, trebuie de avut în vedere faptul că Patriarhul Bartolomeu se va afla la Sofia nu doar ca observator, ci cel mai probabil va conduce o liturghie sinodală în cadrul căreia va fi pomenit Dumenko. Care va fi reacția acelor arhierei care nu recunosc BOaU? Care va fi reacția credincioșilor de rând din Bulgaria? Vom trăi și vom vedea.

Oricum, deja este clar că în cazul Bisericii Ortodoxe Bulgare, politica este din nou mai importantă decât canoanele, că interesele politice prevalează asupra intereselor Bisericii. Acest lucru este valabil nu numai pentru bulgari, ci și pentru Biserica Ortodoxă Rusă, care, pentru a le face pe plac politicienilor, a susținut războiul și a nesocotit Evanghelia. Drept urmare, credincioșii de rând ai Ucrainei, credincioșii din alte țări și în general toată Ortodoxia suferă.

Numai Dumnezeu poate opri acest proces. Pentru că bulgarii cu siguranță nu sunt ultimii. Nu ne rămâne decât să așteptăm și să ne rugăm.

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 90 [position] => 2742 [adate] => 1716463260 [publication_date] => [adate_day] => 1716422400 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1716463265 [changed] => 1717508465 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 2432 [shares] => [comments] => [header] =>

Arhiereii bulgari au conliturghisit cu reprezentanții lui Dumenko la Fanar. Ar trebui să ne așteptăm că BOB va recunoaște oficial BOaU? Dacă da, atunci de ce și când?

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => Ierarhii bulgari au coliturghisit cu BOaU. Imagine: UJO [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1430 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 1278122273 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/22\/1 (8).jpg","crop":{"x":"0","y":"0","w":"750","h":"428"},"action":"none","format":"original"},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/22\/1 (8).jpg","crop":{"x":"0","y":"1","w":"750","h":"427"},"action":"none","format":"original"}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"idx":""}} [pin_main_slider] => 0 [pin_rubric_top] => 0 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [80326] => article Object ( [absnum] => 80326 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 80326-ot-iudy-do-nashikh-dnej-istorija-svjashchennika-promenjavsheho-khrista-na-denhi [title] => Un Iuda modern: Povestea unui preot care l-a trădat pe Hristos pentru bani [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

În ultimul timp, câteva zeci de preoți au părăsit Biserica Ortodoxă Ucraineană pentru Biserica Ortodoxă a Ucrainei recent creată de politicieni. Nu se vorbește despre o "tranziție în masă" (cum credeau reprezentanții lui Dumenko la începutul războiului), dar chiar și aceste câteva zeci sunt mulți pentru Biserică. Pentru că plecarea unui om din Biserică este întotdeauna o tragedie pentru noi toți, mai ales dacă acel om este preot. Printre aceștia pot fi creștini sau pur și simplu oameni cumsecade. Dar cu fiecare "tranziție", vedem din ce în ce mai mulți ca "Iuda", trădători și oameni necinstiți. Pentru a nu vorbi fără de temei, vom oferi un exemplu concret.

"Momentul de faimă"

Nu cu mult timp în urmă, mass-media bucovineană a fost răvășită de vestea că un "vestit preot-vlogger din BOUkr a aderat la BOaU". Vorbim despre fostul preot al Eparhiei Cernăuților și Bucovinei din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, protoiereul Vasile Kovtaș.

Unele resirse media l-au numit chiar "cel mai faimos vlogger-preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene". Deși faima sa este relativă, pentru că nu are atât de mulți urmăritori pe TikTok și Facebook ca această faimă să fie luată în serios. Dar pentru un preot rural, 67000 de followeri este destul de mult.

Pe 13 mai 2024, Vasile Kovtaș a scris că "decizia este luată" și efectiv în aceeași zi a fost fotografiat cu "ierarhul" Teognost al Eparhiei Cernăuților din cadrul BOaU. Pe 16 mai, Kovtaș a vorbit pe canalul "GIT" despre motivele deciziei sale.

Nu vom lua în considerare întreg interviul cu această persoană, care de fapt nici nu-și poate exprima clar gândurile. Să ne concentrăm pe câteva momente cheie.

"A trădat sau nu a trădat?"

Astfel, de la bun început, jurnalistul întreabă de ce Vasile a trecut la BOaU. În loc de un răspuns concret, Kovtaș a spus că este din regiunea Lviv și a început imediat să-și promoveze paginile de pe TikTok și Facebook. "Sunt vlogger", a declarat el, dar apoi s-a corectat, spunând: "dar în primul rând, sunt preot".

Un alt moment curios a avut loc în minutul 20 când a fost întrebat despre trădare. Și anume, cum au reacționat enoriașii și cunoscuții săi la trecerea lui la BOaU. Era clar că această întrebare a atins un nerv și că el se străduia să găsească cuvinte. Când în sfârșit a început să vorbească, a venit cu asta: "Nu l-am trădat pe mitropolitul Onufrie, nici pe patriarhul Chiril... Sau... sau l-am trădat?".

Deci, a trădat sau nu? Nu știm cum crede Vasile (pentru că nu am înțeles nimic din răspunsul lui), dar știm ce cred acei enoriași, despre părerea cărora au întrebat jurnaliștii. Iată doar câteva screenshot-uri cu comentarii la una dintre postările recente ale lui Kovtaș:

Abonații scriu: "Cum îți poți schimba opiniile din mers?", "Vasile vorbește prostii", "Ți s-a încălzit sufletul cu cei 30 de arginți?", "Schismatici...", "Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face".   

Alte câteva comentarii: "Din zbor... De Crăciun l-a filmat pe mitropolitul Onufrie pentru ca să apară pe fotografie împreună cu Serhii Dumenko de Paște... Șocant... Un trădător", "nemernic", "sămânța căzută între spini", "iuda".

La mijlocul interviului, Kovtaș a oferit o adevărată "capodoperă" despre rugăciunea către "dumnezeul ucrainean". El a spus că în februarie 2024 și-a părăsit fuincția de preot în parohie, a plecat în străinătate pentru a-i "sprijini duhovnicește" pe ucrainenii de la Bruxelles, dar se pare că ceva nu a mers acolo și s-a întors pentru... "a se ruga dumnezeului său ucrainean". Despre ce fel de "dumnezeu ucrainean" vorbește și cum diferă acest "zeu" de Hristos – Kovtaș nu a explicat.

Pe de altă parte, este trist că această persoană are mizerie în cap, dar și că această persoană a fost preot în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene timp de 10 ani. Ce i-a învățat pe oameni? Și cum a ajuns să devină preot? Dar în toate acestea există un moment.

Ce se întâmplă cu cei care se "transferă"?

Am observat de multă vreme că după "trecerea" la BOaU, ceva se întâmplă atât cu foștii preoți ai Bisericii noastre, cât și cu mirenii de rând. Și nu este vorba doar despre agresivitate, răutate și ura care se revarsă literalmente din ei într-un flux nesfârșit. Este vorba despre modul în care cuvintele, acțiunile și chiar aspectul lor se schimbă dincolo de recunoaștere. Se spune că dacă Dumnezeu vrea să pedepsească pe cineva, El îi lipsește de minte. La fel și aici: lucrurile pe care le spune Kovtaș acum sunt atât de diferite de ceea ce a spus el cu doar o lună sau două luni în urmă, încât am putea bănui unele afecțiuni grave, cel puțin pentru conștiința lui.

Pentru a evita afirmațiile fără temei, vom oferi câteva exemple.

Pe 18 mai 2024, Dumenko a ajuns în satul Mamaivți, lângă Cernăuți. Kovtaș l-a abordat cu nerăbdare pentru "binecuvântare" și, firește, a filmat totul – la urma urmei, este vlogger.

În timpul conversației sale cu Epifanie, Vasile a menționat că "a simțit pe pielea sa ce înseamnă "lumea rusă", care este ideologia "lumii ruse"" și a notat că Dumenko este un exemplu bun pentru el. Un exemplu de ce, de trădare? Căci Serhii Petrovici l-a trădat de fapt pe Filaret Denisenko, care a participat direct la creșterea și educația sa. La fel cum Kovtaș și-a trădat enoriașii și Biserica sa.

De exemplu, iată ce a scris el după ce o persoană necunoscută l-a bătut pe mitropolitul Longhin: "Acesta este prețul purității credinței".

Adică cu două luni în urmă, Kovtaș credea că mitropolitul Longhin este un exemplu de puritate a credinței, iar Biserica căreia îi aparținea a păstrat această puritate. Nu "lumea rusă", ci credința.

Pe 14 ianuarie 2024, pe atunci încă preotul Vasile a postat o fotografie comună cu Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, mitropolitul Onufrie. Fotografia este însoțită de o bandă audio pe care o voce digitală (din anumite motive) spune cât de recunoscător îi este lui Dumnezeu pentru toate.

În aceeași zi, el a mai postat două inregistrări video. Una întitulată "Preafericitul Nostru", reprezintă un moment din slujba oficiată de Mitropolitul Onufrie în mănăstirea Bănceni a Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

În cea de-a doua, părintele Vasile, pe fundalul catedralei principale a Mănăstirii Banceni, vorbește că se află într-un "loc minunat", sufletul său este "plin de harul și bucuria lui Dumnezeu" de la coliturghisirea cu Preafericitul Mitropolit Onufrie. El a subliniat în mod deosebit "dragostea pe care Preafericirea Sa o are față de oameni și față de Biserică".

Dar peste trei luni, același (sau deja nu mai același?) Vasile Kovtaș spune că îi este recunoscător lui Dumnezeu pentru un astfel de "preafericit" precum Epifanie Dumenko. Când a mințit?

Publicitatea

Probabil, din momentul în care a decis să treacă la Dumenko. Părintele Vasile s-a hotărât să-și schimbe subordonarea nu pe 13 mai, ci cu mult mai devreme. Când? Probabil când și-a dat seama că a fi "vlogger-preot" i-ar putea aduce mai mult câștig decât doar a fi preot de rând.

Da, părintele Vasile s-a implicat în publicitate înainte de a trece la BOaU. Dar, ca cleric al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, el nu putea să facă reclamă la toate fără discernământ – trebuia să o facă selectiv pentru că există canoane, există arhiereul, există turma care i-a fost încrdințată și care ar putea pune întrebări incomode. Și de aceea preotul a făcut reclamă la pavilioanele din piața de la Cernăuți unde se pot cumpăra reverende, veșminte preoțești, potcapuri etc.

Este clar că publicul pentru o astfel de publicitate este neînsemnat și foarte specific, adică nu va putea câștiga prea mult. Dar cu adevărat își dorea bani.

Deja în străinătate, părintele Vasile înregistrează videoclipuri în care vorbește că este foarte solicitat în afacerile publicitare și a declarat că un minut din "serviciul" lui costă 50 de euro – "pentru că trebuie să-ți pui preț".

Desigur, cei care se "aliniau" cu el nu erau proprietari de ateliere de croitorie ci oameni din diferite categorii de marketing.

De exemplu, proprietarul unui restaurant. Aici audiența este mai mare și, în consecință, câștigurile din publicitate sunt mai substanțiale. Așa că Kovtaș nu ezită și înregistrează imediat trei videoclipuri în care vorbește despre o crâșmă de pe autostrada Zhitomir.

Problema este că există Canonul Apostolic 54, conform căruia: "Dacă cineva din cler este găsit mâncând într-o cârciumă, să fie excomunicat, însă dacă nu a fost constrâns de necesitate, într-o călătorie, să se cazeze într-un han". Este clar că aplicarea acestei reguli în toată severitatea ei astăzi ar duce la excomunicarea multor preoți și episcopi, motiv pentru care regula nu este respectată aproape nicăieri.

Dar în Biserica Ortodoxă Ucraineană, părintelui Vasile i s-ar fi amintit cu siguranță că a face reclamă unei cârciumi nu este bine, nu este potrivit pentru un duhovnic. Pentru că, după cum scrie canonistul grec Zonaras, "cei chemați să fie aleșii lui Dumnezeu trebuie să fie un exemplu de viață modestă pentru mireni, fără vină în toate, pentru ca numele lui Dumnezeu să nu fie hulit din cauza lor. Și vizitarea cârciumilor arată că cei care fac acest lucru duc o viață lipsită de modestie și că moralitatea lor este coruptă nu numai în ceea ce privește mâncarea și băutura, ci și în raport cu orice altă conduită".

Mai mult, Kovtaș în Biserica Ortodoxă Ucraineană ar fi fost întrebat dacă un preotul trebuie să-și vândă timpul cu 50 de euro pe minut.

Însă în BOaU, nimeni nu va întreba despre asta. Conducătorii acestei structuri nu sunt preocupați de ceea cu ce se ocupă ai lor în timpul liber. Prin urmare, alegerea în favoarea lui Dumenko a fost predeterminată logic.

Și când privești un interviu cu Vasyl Kovtash, care nu poate răspunde clar de ce a trecut la BOaU, înțelegi că motivul este unul singur – banii.

Exact același motiv care l-a determinat pe Iuda să-L trădeze pe Hristos.

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 94 [position] => 2741 [adate] => 1716300300 [publication_date] => [adate_day] => 1716249600 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1716300316 [changed] => 1717314537 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 2706 [shares] => [comments] => [header] =>

Pe 13 mai 2024, preotul Vasile Kovtaș din Bucovina, regiunea Cernăuți, a anunțat că trece la BOaU. Dar de ce a făcut acest pas?

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => De ce preoții părăsesc Biserica Ortodoxă Ucraineană? Imagine: UJO [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1812 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 2272190856 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/22\/2 (1)(3).jpg","crop":{"x":"0","y":"0","w":"750","h":"428"},"action":"none","format":"original"},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/22\/2 (1)(3).jpg","crop":{"x":"0","y":"1","w":"750","h":"427"},"action":"none","format":"original"}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"idx":""}} [pin_main_slider] => 0 [pin_rubric_top] => 0 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [80190] => article Object ( [absnum] => 80190 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 80190-ptsu-i-upts [title] => Realitatea vs statistica: Paștele 2024 în bisericile BOUkr și ale BOaU [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

Potrivit celor mai recente cercetări sociologice ale Institutului Internațional de Sociologie de la Kiev, majoritatea covârșitoare a ucrainenilor (peste 60%) susțin interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr). Sondajele anterioare au arătat, de asemenea, că Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU) se bucură de cea mai mare popularitate în rândul ucrainenilor: 54% dintre compatrioții noștri se consideră enoriași ai structurii lui Dumenko.

Totodată, potrivit acestui sondaj, doar 4% dintre ucraineni se consideră credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene sub omoforul Preafericitului Mitropolit Onufrie.

Am scris de mai multe ori că astfel de sondaje sunt tendențioase și nu reflectă realitatea. Deoarece este ușor de verificat cofrele care figurează în sondajul Institutului Internațional de Sociologie din Kiev și la alte companii sociologice implicate în activități similare – este suficient să vizitezi bisericile BOaU și a ale BOUkr și să compari numărul de oameni de acolo.

În acest sens, mitropolitul Ievloghie de Sumy notează pe bună dreptate că "oamenii votează în chestiuni de credință nu prin sondaje, ci cu inima și picioarele lor. Pentru o persoană credincioasă, Hristos este incomparabil mai mare și mai prețios decât orice propagandă – istoria Bisericii prin viața mucenicilor și a mărturisitorilor săi demonstrează acest lucru".

Prin urmare, am decis să realizăm un mic studiu și să verificăm modul în care sondajele făcute de Institutul Internațional de Sociologie din Kiev se corelează cu situația reală. Logica este simplă: dacă 54% dintre ucraineni susțin BOaU și doar 4% susțin Biserica Ortodoxă Ucraineană, atunci numărul enoriașilor din structura lui Dumenko ar trebui să fie de 10 ori mai mare decât în Biserica canonică.

În cadrul cercetării noastre, am decis să comparăm imaginile de la slujbele ambelor organizații religioase din timpul sărbătorii de Paște și din primele zile ale Săptămânii Luminate. Această alegere nu este întâmplătoare.

În primul rând, Paștele este cea mai celebrată sărbătoare pentru ucraineni și chiar și cei care nu merg deloc la biserică vin să-și "binecuvânteze coșul de Paște".

În al doilea rând, am ales primele zile ale Săptămânii Luminate pentru că pe majoritatea site-urilor și paginilor de Facebook ale eparhiilor BOaU pur și simplu nu există fotografii de la "slujbele" de Paște. Și într-adevăr, acest lucru este foarte ciudat. Pentru că, de exemplu, sunt fotografii de la "slujba din Sâmbăta Mare", uneori sunt imagini de la slujbele din Săptămâna Luminată, dar sunt foarte puține cele de Paște. Răspunsul la întrebarea "de ce?" va fi prezentat la finalul acestui articol.

Deci.

Sondajul vs Realitatea

Dacă ar fi să credem sondajele, atunci cel mai mare sprijin pentru BOaU dintre ucraineni este în vestul țării noastre. Ei bine, să vedem cum se manifestă acest sprijin în practică.

Luni din Săptămâna Luminată. Conducătorul Eparhiei Cernăuților și a Bucovinei, Teognost, face o vizită "arhipastorală" în orașul Zastavna, regiunea Cernăuți. Ce vedem? Într-un oraș cu o populație de aproape 8000 de oameni, doar vreo 80 de persoane au asistat la "slujba" oficiată de "arhipăstorul" lor.

Este clar că, având în vedere sondajele, numărul credincioșilor care participă la slujbe în eparhia Cernăuților și Bucovinei a Bisericii Ortodoxe Ucrainene ar trebui să fie de 10 ori mai mic, în jur de 8 persoane. Pentru a confirma acest lucru, este suficient să ne uităm la fotografiile de la slujba Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Bucovina. Ca exemplu, să nu luăm nici măcar o liturghie arhipastorală, ci o slujbă care a avut loc în Storojineț, într-o biserică parohială obișnuită. Și ce vedem?

Vedem că numărul persoanelor care au venit în ziua de luni din Săptămâna Luminată la biserica Sfântului Gheorghe a Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Storojineț este pur și simplu incomparabil cu ceea ce am văzut în biserica BOaU din Zastavna.

Să continuăm și să mergem la Ivano-Frankivsk. Aici, "arhiepiscopul" BOaU, Tihon Petraniuk, a vizitat luni în Săptămâna Luminată nu o biserică parohială obișnuită, ci a doua catedrală a eparhiei sale din Ternopil. Vom fi de acord că într-o astfel de zi și într-un asemenea loc, ar trebui să fie mulți credincioși. Dar...

Se dovedește că în această biserică sunt chiar mai mulți "preoți" decât credincioși, care sunt aproape inexistenți.

În Ternopil, după cum știm, au rămas foarte puține biserici ortodoxe, iar cele care funcționează nu publică fotografii de la slujbele lor din motive bine cunoscute. Nu ar fi corectă compararea "slujbei" lui Tihon Petraiuk cu slujba care a avut loc în acea zi în Lavra de la Poceaev. Prin urmare, am luat liturghia care a avut loc în ziua de miercuri din Săptămâna Luminată, nu în Lavra de la Poceaev, ci în schitul Pogorârii Duhului Sfânt.

Ca să nu vorbim prea mult, vă propunem să comparați imaginile de mai sus cu acestă înregistrare video:

Vinița. În acest oraș locuiește și lucrează unul dintre foștii episcopi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene care s-au alăturat BOaU, luând cu el catedrala și mai mulți preoți – Simeon Șostațki.

De-a lungul anilor trăiți în Vinița, această persoană trebuia, teoretic, să obțină un sprijin serios din partea oamenilor de rând. Și ținând cont de circumstanțe, acest sprijin trebuia să fie pur și simplu incredibil.

Dar, în realitate, în comparație cu colegii săi din Cernăuți și Ternopil, Șostațki nu arată mai încrezător. Doar aproximativ 30 de persoane au asistat la "slujba" lui din ziua de marți din Săptămâna Luminată în satul Cerepașinți.

În aceeași zi, tot într-un sat (Lukașivka), a slujit liturghia mitropolitul Varsanufie al eparhiei Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Vinița. Conform logicii sondajelor, la slujba ierarhului Bisericii Ortodoxe Ucrainene ar fi trebuit să fie prezente vreo 3-4 persoane.

Dar, în realitate, am văzut din nou că realitatea în care trăiesc politicienii noștri este diferită de cea a oamenilor de rând și a Bisericii lor:

O imagine și mai interesantă poate fi observată în Eparhia de Hmelnițki vecină. Acolo, după cum ne amintim, BOaU a acaparat catedrala Bisericii Ortodoxe Ucrainene, iar numărul "transferurilor" de la Biserica canonică în structura lui Epifanie, conform autorităților, este poate cel mai mare din Ucraina în ansamblu. Deci, sprijinul pentru BOaU ar trebui să fie în mod corespunzător cel mai serios dintre toate exemplele pe care le-am prezentat. Dar ce observăm de fapt?

Vedem că pe pagina oficială a Eparhiei de Hmelnițki a BOaU sunt publicate fotografii din Săptămâna Mare (aproape din fiecare zi), dar după Sâmbăta Mare – nimic. Felicitări cu zile de naștere, repostări de pe alte pagini și nici un mesaj despre "slujbele" de Paște sau Săptămâna Luminată. Am înțeles de ce se întâmplă acest lucru când am văzut câteva fotografii făcute noaptea în ziua Învierii lui Hristos de deputatul local Iuriy Smal, care a asistat la "slujba" din catedrala BOaU din Hmelnițki.

După cum vedem, în noaptea de Paști, catedrala BOaU este practic goală. Numărul enoriașilor de la catedrala lui Pavlo Iuristy poate fi numărat literalmente pe degete. Și asta într-un oraș în care BOaU se simte mai mult decât confortabil! Așadar, lipsa fotografiilor de la "slujba" de Paște a acestui "ierarh" în mass-media oficială se explică simplu – "vlădica" Pavlo a decis să nu se facă de rușine și să nu publice imagini cu bisericile goale. Smal nu fusese instruit să se abțină de la postări.

O imagine și mai tristă se observă la vecinul lui Iuristy – "episcopul" Herman al BOaU din Kamianeț-Podilski, care "a slujit" de Paște în catedrala sa goală.

O imagine complet diferită poate fi observată la slujbele arhiepiscopului Victor al BOUkr din Hmelnițki. Iată câteva fotografii de la liturghia de Paște din catedrala Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care ilustrează situația Bisericii:

Ce concluzii putem să facem?

Biserica noastră trece prin momente foarte dificile. Cantitatea de noroi și calomnie turnată asupra arhiereilor, preoților și credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene este de neimaginat. Se dorește interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, iar pentru a realiza acest lucru, oamenii de rând sunt îndoctrinați să creadă că preoții săi sunt "agenți ai FSB-ului în sutană", "trădători", "coloana a cincea" și așa mai departe. Bisericile sale sunt acaparate cu forța, credincioșii și clerul sunt bătuți, episcopii sunt întemnițați.

Jurnaliştii care îndrăznesc să spună adevărul despre ceea ce se întâmplă sunt ţinuţi în centre de detenţie, împotriva lor se iniţiază dosare penale, sunt acuzaţi de trădare. O campanie masivă anti-Biserică se desfășoară la televizor și pe internet și s-ar părea că astfel de măsuri ar trebui să dea roade. Ce fel? Conform planului persecutorilor, oamenii ar fi trebuit să înceteze de mult să mai frecventeze lăcașurile Bisericii scoase în afara legii de stat, deși neoficial. Dar ce vedem în realitate?

În realitate, vedem că bisericile noastre sunt pline de oameni. Nu doar cei care au rătăcit accidental într-un lăcaș al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ci adevărații enoriași – oameni care și-au făcut alegerea și au venit să se roage chiar și sub amenințarea disprețului, derâderii și persecuției.

Mitropolitul Ievloghie a spus: "Pot mărturisi din experiența mea personală: în pofida presiunii nebunești, a torentelor de calomnie, a minciunii, a violenței și a intimidării fără de margini, există mult mai mulți credincioși în Biserica noastră. Pentru mine, Săptămâna Patimilor și sărbătoarea Învierii lui Hristos au fost revelatoare în acest sens".

El a menționat că în anii trăiți în regiunea Sumy, nu a văzut un număr atât de mare de enoriași care să participe la slujbe în Săptămâna Mare. Conform observațiilor sale, nu erau oameni întâmplători, ci cei care se rugau cu adevărat, urmau slujba din cărți sau gadgeturi și toți se apropiau de împărtășirea cu Sfintele Taine în Joia Mare, Sâmbăta Mare și de Paște.

Situații similare au fost semnalate și de parohii din alte biserici.

Iar în bisericile BOaU totul se întâmplă total diferit – acestea sunt goale chiar și de Paște, când cei care nu merg niciodată la biserică ar trebui să vină acolo. Și aici apare o întrebare: de ce este așa?

Răspunsul la această întrebare nu poate fi decât unul singur: sute și mii de enoriași ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene care se roagă sunt oameni care sunt însetați să audă cuvântul Adevărului și, în această sete, merg la izvorul cu apă vie. Căci ce rost ar avea să mergi izvorul secat?

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 88 [position] => 2738 [adate] => 1715622180 [publication_date] => [adate_day] => 1715558400 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1715600214 [changed] => 1716663867 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 3049 [shares] => [comments] => [header] =>

Sondajele sociologice arată că majoritatea ucrainenilor susțin BOaU și sunt împotriva BOUkr. Dar cât de mult rezultatele sondajului corespund realității?

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => Autoritățile ucrainene intenționează să interzică Biserica Ortodoxă Ucraineană. Imagine: UJO [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1812 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 146798775 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/2024-05-14 18.13.54.jpg","crop":{"x":"0","y":"0","w":"750","h":"428"},"action":"none","format":"original"},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/2024-05-14 18.13.54.jpg","crop":{"x":"0","y":"1","w":"750","h":"427"},"action":"none","format":"original"}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"idx":""}} [pin_main_slider] => 0 [pin_rubric_top] => 0 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [80177] => article Object ( [absnum] => 80177 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 80177-o-tonkoj-diplomatii-ptsu-i-putine-kotoryj-sam-sebja-otluchil [title] => Despre diplomația delicată a BOaU și despre Putin care s-a "excomunicat" [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

Pe 10 mai 2024, la "sinodul" Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU), a fost anunțată ordinea de zi a viitorului "sinod arhieresc". În comunicat se arăta că structura lui Epifanie Dumenko va aproba "condamnarea sinodală a doctrinei eretice a "lumii rusești" și a principalilor săi propagandiști". Și, sinceri să fim, eram curioși să vedem cum și sub ce formă se va întâmpla asta. Pentru că până acum, în pofida declarațiilor zgomotoase ale slujitorilor lui Dumenko că ideologia "lumii ruse" este o erezie, nu am văzut nimic concret în legătură cu această afirmație.

În ce constă mai exact natura sa eretică? Cât de mult se abate această ideologie de învățăturile Bisericii? Și cine sunt principalii săi propagandiști? La aceste întrebări trebuia să răspundă "sinodul arhieresc" al BOaU, care a avut loc pe 11 mai 2024 în biserica Trapezei din Lavra Peșterilor de la Kiev.

Din păcate, o serie de decizii luate la acest "sinod" sunt de natură pur demagogică și populistă și nu au răspuns la niciuna dintre întrebările puse. Mai mult, a creat impresia că BOaU joacă un fel de joc dublu: pentru autoritățile ucrainene și credincioșii săi se exprimă ferm și fără compromisuri, iar pentru toți ceilalți – diplomatic și foarte subtil, alegând cu grijă expresiile și mereu cu atenție "ca să nu se întâmple ceva". De ce credem așa? Citiți în acest articol.

"Condamnarea" ideologiei "lumii ruse"

Să începem cu faptul că "sinodul" BOaU "a confirmat încă o dată că Biserica Ortodoxă a Ucrainei respinge și condamnă doctrina "lumii ruse" ca una care este bazată pe principiile eretice ale etnofiletismului, maniheismului și gnosticismului".

Vom reține că "sinodul" BOaU nu a numit ideologia "lumii ruse" o erezie, ci doar a indicat că această ideologie are ca "bază" "principii eretice". Mai jos, în rezoluțiile "sinodulului", se spune că ideologia "lumii rusești" este o "învățătură falsă". În același timp, cu siguranță credincioșii BOaU și-ar fi dorit formulări mai precise și mai stricte. "Condamnarea" ideologiei "lumii ruse" este atât de vagă și lipsită de concretețe, încât nu putem decât să ghicim semnificația exactă pe care "arhiereii" BOaU o atribuie termenilor folosiți mai sus.

De exemplu, etnofiletismul condamnat la Sinodul de la Constantinopol din 1872, este "o diviziune tribală, adică acestea sunt diferențele tribale, luptele naționale și discordia în Biserica lui Hristos". Această definiție se aplică pe deplin organizației lui Dumenko, ai cărui susținători nu numai că trăiesc cu ideea Bisericii "lor", dar fac tot posibilul pentru a semăna discordie și divergențe în Biserica lui Hristos.

Maniheismul, la rândul său, a fost o sinteză a numeroaselor tradiții religioase ale Orientului (creștinismul, zoroastrismul, iudaismul, budismul etc.), reinterpretate sub influența gnosticismului. În același timp, gnosticismul în sine nu este o doctrină omogenă, ci o sinteză de idei și sisteme religioase care au apărut la sfârșitul secolului I d.Hr. printre sectele evreiești și creștine timpurii.

Prin urmare, afirmând că ideologia "lumii ruse" se bazează pe ereziile etnofiletismului, maniheismului și gnosticismului, "sinodul" BOaU nu s-a obosit să precizeze care anume idei din ereziile menționate stau la baza "lumii rusești". Ar fi foarte de dorit să vedem o justificare teologică pentru astfel de afirmații, mai degrabă decât încă o mișcare demagogică.

BOaU nu precizează în ce constă etnofiletismul în ideologia "lumii ruse".

Acest lucru nu este surprinzător, pentru că atunci ei ar trebui să se gândească unde să plaseze acele ideologii precum panelenismul sau Pax Americana. Și pentru aceasta, este necesar să analizăm toate aceste ideologii, să înțelegem cum diferă ele unele de altele, apoi să le comparăm cu Evanghelia și cu învățăturile Sfinților Părinți si Bisericii, să facem o analiză teologică serioasă a declarațiilor reprezentanților Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la ideologia "lumii ruse", și abia atunci – să elaborăm propria linie argumentativă, acuzându-i de erezie.

Deci, este nevoie de o muncă intelectuală serioasă, pentru care reprezentanții BOaU nu au nici resurse, nici dorință. Prin urmare, "condamnarea" ideologiei "lumii ruse" s-a limitat la fraze generale și nu a oferit niciun răspuns la nicio întrebare.

Scrisoarea către patriarhul Bartolomeu

La "sinodul" BOaU a fost adoptat și un proiect de scrisoare către Patriarhul Bartolomeu și Sfântul Sinod al Patriarhiei Constantinopolului "în care se solicită ca acesta să adreseze lui Chiril Gundeaev cererea de a renunța public la învățătura falsă a "lumii ruse", să condamne și să revoce hotărârile așa-numitului "Sinod mondial al poporului rus", care conține elemente ale acestei învățături false".

Vom menționa că "episcopii" BOaU, vorbind despre conducătorul Bisericii Ortodoxe Ruse, scriu pur și simplu – Chiril Gundeaev, fără a-l numi patriarh. Și vom trece cu vederea faptul că conform dogmelor Bisericii, hotărărea de a considera pe cineva patriarh sau nu se poate lua doar după o hotărâre sinodală de îndepărtare a acestuia din demnitatea patriarhală. Să întrebăm acum de ce "arhiereii" lui Dumenko nu s-au adresat direct conducătorului BORu? Bănuim că acolo nu există adresarea Gundeaev, dar este numit patriarhul Chiril – așa cum este cerut de protocol. Deci de ce să numești două lucruri în mod diferit? Pentru că BOaU joacă un joc dublu și își alimentează utilizatorii interni, casnici, cu ceva diferit de ceea ce prezintă în exterior, dorind să rămână albi și pufoși în ochii Ortodoxiei mondiale. Dar o astfel de poziție este o simplă ipocrizie.

Și aici există două răspunsuri:

BOaU, nefiind o structură independentă și având doar o "autocefalie" iluzorie, nu poate lua astfel de decizii "ocolind capul" patriarhului Bartolomeu.

"Arhiereii" BOaU nu doresc să negocieze sau să se adreseze primatului Bisericii Ortodoxe Ruse (BORu) pentru că cred că acest lucru poate ridica întrebări inutile în interiorul Ucrainei. Dar dacă nu este un patriarh pentru ei, atunci ce întrebări ar putea apărea?

Deci, în acest caz, probabil este vorba despre o chestiune de respectare a subordonării.

"Putin s-a autoexcomunicat"

O altă hotărâre a "sinodului" BOaU prevede că, "ținând cont de gravitatea deosebită, caracterul public și gravitatea crimelor împotriva lui Dumnezeu, Bisericii lui Hristos și umanității săvârșite de mireanul Bisericii Ortodoxe Ruse Vladimir Vladimirovici Putin, Sinodul Arhieresc al BOaU a mărturisit că această persoană, prin crimele sale și lipsa de conștiință pe lângă lipsa încăpățânată a căinței în păcatele publice, s-a autoexcomunicat din Biserică".

Din nou, formularea este prea vagă în acest caz. Într-un fel, se aseamănă cu excomunicarea impusă de BORU lui Lev Tolstoi. În acea formulare nu se vorbește despre anatemă, se afirmă doar faptul că Tolstoi nu se consideră un copil al Bisericii. Să comparăm acest pasaj din decizia BORu asupra scriitorului: "Contele Tolstoi... s-a înstrăinat conștient și intenționat de orice comuniune cu Biserica Ortodoxă". Adică s-a excomunicat, iar Biserica a mărturisit doar acest lucru. De ce au fost alese astfel de formulări? Pentru a evita scandalul. Contele Tolstoi a fost o figură cunoscută, populară și s-a bucurat de un sprijin semnificativ atât în rândul intelectualității, cât și în cercurile conducătoare ale Imperiului Rus. Prin urmare, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse de la acea vreme pur și simplu nu a dorit să se certe cu ei și la ședința din februarie 1901a ales cuvinte mai precaute decât s-a propus inițial.

În opinia noastră, "sinodul" BOaU a procedat similar. Întrebarea este: cu cine nu vor susținătorii lui Dumenko să se certe în acest caz? De ce au scris, în loc de anatema așteptată pentru Putin, doar că s-a excomunicat din Biserică?

Pe de altă parte, ne amintim bine cum secretarul demis al Consiliului Naţional de Securitate şi Apărare al Ucrainei Danilov a cerut ca Biserica Ortodoxă Ucraineană să-l anatemizeze pe Putin. Și nu numai el. Prin urmare, era de așteptat ca așa numita Biserică Ortodoxî a Ucrainei (BOaU) să facă ceea ce Biserica Ortodoxă Ucraineană nu a făcut până acum. "Arhiereii" BOaU nu au îndrăznit însă să facă acest pas. Formal, refuzul de a-l anatematiza pe Putin de către susținătorii lui Dumenko poate fi explicat în textul hotărârii: "Vladimir Vladimirovici este un mirean al Bisericii Ortodoxe Ruse", și, prin urmare, Biserica Rusă este cea care trebuie să-l excomunice din Biserică. Atunci ce pretenții ar putea exista față de Biserica Ortodoxă Ucraineană? Căci la fel ca pentru BOaU, Putin nu este enoriaș al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Mai mult, reprezentanții structurii lui Epifanie s-au poziționat drept "martori" ai crimelor lui Putin, fără a concretiza cel puțin la modul oficial aceste crime. Spre deosebire, de exemplu, de condamnarea contelui Tolstoi, care a fost clar formulată de Biserica Ortodoxă Rusă.

Lipsa "corpus delicti" în decizia sinodală arată un singur lucru: în realitate, BOaU nu l-a excomunicat pe Putin din Biserică, ci pur și simplu i-a aplicat o diplomație de modă veche.

Cu alte cuvinte, decizia "sinodului" condus de Dumenko cu privire la președintele Federației Ruse este un alt exemplu de demagogie vagă și populism, care nu oferă nimic concret.

Interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene

Și în sfârșit, motivul pentru care s-au adunat "arhiereii" BOaU – interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. În decizia sa, "sinodalii" lui Dumenko " au sprijinit eforturile statului ucrainean de a proteja comunitatea religioasă și societatea în ansamblu de influența străină ostilă și necesitatea interzicerii legislative organizațiilor religioase din Ucraina care sunt subordonate asociațiilor religioase cu centrul în statul agresor".

Acesta a fost, în opinia noastră, scopul principal al întregului eveniment condus de Epifanie.

Autoritățile ucrainene au planat să interzică Biserica Ortodoxă Ucraineană până la sfârșitul lunii mai. Arestările arhiereilor Bisericii noastre, reținerea în arest preventiv a jurnaliștilor ortodocși, o campanie puternică în media și vizite în străinătate ale reprezentanților Consiliului bisericilor ucrainene sunt niște trepte spre această interzicere. Declarația BOaU în acest sens este un alt "argument" din arsenalul autorităților pentru a justifica lichidarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Autoritățile URSS au acționat cândva după același principiu. Cică, "da, închidem bisericile și mănăstirie, dar doar pentru că aceasta este cerința oamenilor – până la urmă, avem democrație". La fel se întâmplă și acum în Ucraina.

Și dacă reprezentanții BOaU cred că ei cu adevărat iau decizii în statul ucrainean sau au vreo pondere în ochii autorităților, ei se înșeală. Pentru că, în realitate, Dumenko și adepții săi joacă în cel mai bun caz rolul de figuranți, iar în cel mai rău caz – rolul lui Iuda. Sinceri să fim, tot ce pitem este să-i compătimim.

Pentru că încercând în permanență să fie pe placul autorităților ucrainene și al "prietenilor" de peste ocean, BOaU a uitat cu desăvârșire de Hristos.

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 88 [position] => 2737 [adate] => 1715517900 [publication_date] => [adate_day] => 1715472000 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1715517932 [changed] => 1717351862 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 2056 [shares] => [comments] => [header] =>

Pe 11 mai 2024, la Kiev, a avut loc "Sinodul Arhieresc" al BOaU, la care au fost luate mai multe hotărâri. Care sunt aceste hotărâri și ce stă în spatele lor?

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => "Sinodul Arhieresc” al BOaU în Biserica Trapezei din Lavra Peșterilor de la Kiev [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1435 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 1769569777 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/22\/02.07_2.jpg","crop":{"x":"0","y":"0","w":"750","h":"428"},"action":"none","format":""},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/22\/02.07_2.jpg","crop":{"x":"0","y":"1","w":"750","h":"427"},"action":"none","format":""}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":""},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":""},"idx":""}} [pin_main_slider] => 0 [pin_rubric_top] => 0 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [80135] => article Object ( [absnum] => 80135 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 80135-fakty-i-lohika-protiv-vydumok-sbu-rech-zhurnalista-spzh-v-sude [title] => Fapte și logica împotriva SBU: Discursul jurnalistului UJO în instanță [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

Credem că acest material are nevoie de maximă răspândire, astfel încât cât mai mulți oameni să afle despre acuzațiile total nefondate, fabricate și ilogice pe care anchetatorii le aduc colegilor noștri. Procesul jurnaliștilor UJO demonstrează perfect că oricine din țara noastră poate fi persecutat pentru că are propria părere și îndrăznește să-și apere poziția religioasă.

"Crima" jurnaliştilor constă în faptul că ei nu au tăcut când agenții forțelor de ordine publică au încălcat Constituţia în favoarea unei alte confesiuni. Ei nu au tăcut nici atunci când reprezentanții acestei structuri au încălcat legile Ucrainei acaparând lăcașurile Bisericii Ortodoxe Ucrainene, bătându-i pe credincioșii Bisericii noastre. Aceasta înseamnă că sunt judecați pentru cuvinte și dreptul de a vorbi. Pentru libertatea de exprimare.

Discursul lui Valerii Stupnițkii în instanță:

Onorată Instanță!

Resping toate acuzațiile împotriva mea pentru că le consider complet nefondate și legate de activitățile mele jurnalistice în apărarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

În primul rând, vreau să subliniez inexactitatea uneia dintre principalele teze ale procurorilor expusă în rechizitoriu, și anume că Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU), ale cărei activități adesea sunt criticate pe paginile UJO, este, citez: "un atribut al statului ucrainean". Respectiv, acuzația interpretează orice critică la adresa acțiunilor reprezentanților BOaU ca o dorință, citez: "de a distruge statul ucrainean și toate atributele sale".

Dar astfel de declarații ale procuraturii contrazic flagrant Constituția Ucrainei, în special articolul 35, conform căruia în Ucraina Biserica este separată de stat și nicio religie nu poate fi recunoscută ca fiind obligatorie. Astfel, BOaU nu este și nu poate fi un "atribut al statului", ci reprezintă doar una dintre sutele de confesiuni din țară, alături de catolici, greco-catolici, protestanți, evrei, musulmani, budiști și altele.

Conform legii, toți cetățenii Ucrainei au drepturi egale indiferent de convingerile lor religioase, iar apartenența lor confesională în caz de încălcare a legii nu poate fi un motiv pentru a-i scuti de orice critică. Prin urmare, nimeni nu poate pretinde la niciun privilegiu sau să evite răspunderea în cazul încălcării legii.

În al doilea rând, toate acuzațiile la adresa mea, formulate în rechizitoriu, se bazează pe concluziile expertizei nr. 23309/23-26/ și 23310/23-61 din 02 februarie 2024. Dar această expretiză are niște neajunsuri foarte grave care, în opinia mea, nu-mi permit să cred că acest document ar fi o dovadă a presupuselor activități criminale care îmi sunt incriminate.

De exemplu, experții scriu că denumirea "Biserica Ortodoxă Ucraineană", citez: "este o tehnologie manipulativă sub forma identificării Bisericii Ortodoxe Ucrainene ca singura biserică ortodoxă" (pag. 44).

Totodată, aceasta este denumirea oficială a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care a fost folosită în toate documentele oficiale din 1990. Așa este înregistrată de autoritățile statului.

Prin urmare, declarația experților poate fi privită ca un semn de părtinire și lipsă de profesionalism în domeniul religios.

Experții au mai numit declarația serviciului de presă al Bisericii Ortodoxe Ucrainene privind lipsa legăturilor cu Moscova în Statutul acesteia, citez: "o tehnologie manipulativă sub formă de convingere".

Totuși, prevederile Statutului Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu pot fi "o manipulare" deoarece sunt norme obiective ale unui document oficial și accesibil publicului. Astfel, declarația experților poate fi privită ca un semn de părtinire sau lipsă de profesionalism în domeniul religios.

Este trist, dar experții în cercetările lor confundă numele Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr) și al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU). De exemplu, ei scriu că în publicațiile UJO există "nominalizări care exprimă o caracteristică negativă, expresivă emoțional, a Bisericii Ortodoxe Ucrainene și a liderilor săi religioși și credincioșilor".

Dar UJO este o resursă care sprijină și apără Biserica Ortodoxă Ucraineană și nu a folosit niciodată caracteristici și conotații negative față de aceasta. Se poate presupune că experții se refereau la BOaU, mai degrabă decât la BOUkr.

Un alt exemplu: experții susțin că materialele UJO sunt, citez: o "evaluare expresivă emoțional" a conducerii Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Dar nici asta nu corespunde realității, întrucât UJO nu a folosit niciodată vreo evaluarea expresivă față de conducerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Experții mai susțin că BOaU, citez: "este cointeresată doar de însuşirea ilegală a bunurilor care aparţin BOaU", ceea ce, fără îndoială, este un absurd.

În plus, întrebările adresate experților de către procuratură se conțin erori care afectează direct concluziile experților. De exemplu, la întrebarea nr. 19, experții sunt rugați să stabilească dacă conținutul chat-ului Telegram al UJO din 16 august 2023 corespunde, citez: "materialelor care au fost furnizate spre examinare din publicațiile postate pe paginile UJO și înregistrările video de pe canalul "Primul Kozațkii Tv".

Dar amalgamarea artificială a publicațiilor UJO și chat-ului UJO împreună cu videoclipurile de autor ale canalului Primul Kozațkii Tv este ilegală. Acestea sunt resurse separate, fără legătură, și cu politici editoriale diferite. În calitate de jurnalist UJO, eu pot fi responsabil doar pentru conținutul publicațiilor de pe site-ul UJO, nu și pentru orice alte resurse, inclusiv "Primul Kozațki Tv". Aceasta este în primul rând.

În al doilea rând, în rechizitoriu la pagina 6 se arată că "grupul infracțional", în care sunt acuzat că am participat, a funcționat din februarie 2022 până în martie 2024. Totuși, materialele "Primului Kozațki Tv", asupra cărora aș fi avut influență în august 2023, au fost create în 2020 și la începutul lui 2021. Canalul de YouTube pe care au fost postate aceste materiale, a fost eliminat de mult timp. Anchetatorii au oferit experților înregistrări video ale autorilor "Primului Kozațki Tv" pe discuri DVD.

Astfel, instrucțiunile mele din chat-ul UJO din 16 august 2023 nu au putut avea nicio legătură cu materialele video ale canalului "Primul Kozațki Tv", produse cu doi-trei ani în urmă, pe ai căror autori nici măcar nu îi cunosc. Prin urmare, concluziile experților bazate pe fuziunea eronată a materialelor UJO și "Primului Kozațki Tv" nu pot fi considerate obiective. Totuși, în rechizitoriu, anchetatorul, citând exemple de publicații ale UJO, reiau concluziile experților, făcute de aceștia în urma analizei materialelor video ale canalului "Primul Kozațki Tv", ceea ce este absolut incorect.

Mai mult, enumerând în rechizitoriu 39 de publicații ale UJO, anchetatorul precizează că fiecare dintre ele, citez: "conform concluziei experților, are drept scop umilirea onoarei și demnității clerului și laicilor din BOaU", precum și, citez: "conform constatărilor experților, contribuie la activitățile subversive ale Rusiei împotriva Ucrainei în sfera religioasă". Totuși, experții înșiși, analizând fiecare menționare din cele 39 de publicații ale UJO, nu precizează nicăieri nici umilirea onoarei și demnității BOaU, nici colaborarea cu Rusia. În 17 din 39 de cazuri, experții nu au furnizat nici măcar un comentariu.

În unele dintre publicații, au găsit "tehnologii manipulative", folosirea ghilimelelor sau folosirea anumitor cuvinte. De exemplu, "radicali" sau "raideri". În niciuna dintre publicațiile UJO experții nu au văzut nici umilirea onoarei și demnității BOaU, nici colaborare cu Rusia. Dar acuzația folosește exact acești termeni în rechizitoriu.

De exemplu, în publicația intitulată "Președintele Administrației Regionale de Stat Ternopil: Să ne dați Lavra și vom găsi o modalitate de a izgoni Biserica Ortodoxă Ucraineană", unde sunt citate cuvintele conducătorului administrației Regionale de stat, M. Holovko, care afirmă că Lavra de la Poceaev trebuie să fie transmisă Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, experții au subliniat doar expresivitatea declarațiilor lui Holovko, fără a oferi niciun comentariu. Totuși, în rechizitoriu se arată că experții ar fi depistat în publicație, citez: "umilirea onoarei și demnității BOaU". Dar BOaU nu a fost menționată deloc în această publicație.

Un alt exemplu este publicația intitulată "Întâistătătorull Bisericii Ortodoxe Poloneze a sprijinit școlile teologice din Kiev". În expertiză nu există niciun comentariu cu privire la această publicație. Dar în rechizitoriu este menționat că experții ar fi văzut în ea, citez: "umilirea onoarei și demnității BOaU, precum și colaborarea cu Rusia în lucrarea subversivă împotriva Ucrainei", deși în text nu au fost menționate deloc nici BOaU, nici Rusia. Același lucru este valabil și pentru alte publicații menționate în rechizitoriu, dar nu vreau să le comentez pe toate acum pentru a economisi timpul.

Țin să subliniez separat că toate cele 39 de publicații ale UJO menționate aparțin formatului "știri", unde autorii citează doar fragmente din declarații și comentarii ale speakerilor cu referire la sursele primare – serviciile de presă ale Bisericilor Autocifale, serviciile de presă ale eparhiilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, consiliile orășenești, declarațiile parlamentarilor etc. În toate aceste publicații, nu există judecăți evaluative, ele sunt create după toate standardele jurnalistice.

Acuzația împotriva mea că aș nega agresiunea armată a Rusiei și că aș nega implicarea Rusiei în distrugerea barajului hidrocentralei Kahovka, nu corespunde realității.

În corespondența mea cu redactorul privind o posibilă publicație despre distrugerea barajului, mi-am exprimat următoarea opinie: "Încă nu este demonstrat că este cu siguranță Rusia". Această corespondență a avut loc la doar câteva ore după tragedie, moment în care nu existau dovezi credibile ale implicării Rusiei în incident, dar care au apărut ulterior. În plus, pe internet au circulat diverse opinii, inclusiv posibilitatea unor cauze naturale ale distrugerii. Trebuie remarcat faptul că declarațiile oficiale ale autorităților ucrainene pe această temă au apărut ulterior.

Acuzațiile de producere și difuzare de materiale care justifică și neagă agresiunea rusă se bazează pe două publicații UJO care citează declarațiile patriarhului Chiril al Moscovei și ale episcopului sârb Irineu.

Vreau să subliniez că acestea sunt niște publicații în formatul de știri, în care sunt transmise doar opiniile vorbitorilor, fără niciun comentariu. Permiteți-mi să vă reamintesc că în fiecare zi presa centrală ucraineană îi citează pe înalții oficiali ai țării agresoare, dar nimeni nu îi acuză pe acești jurnaliști că au difuzat materiale care justifică sau neagă agresiunea rusă.

Totodată, instanței și procurorului i-au fost prezentate zeci de exemple de articole UJO în care autorii condamnă fără echivoc agresiunea Rusiei și îi critică pe reprezentanții Bisericii Ruse care susțin această agresiune. Totuși, procuratura a decis să "treacă cu vederea" aceste materiale, în ciuda faptului că ele sunt foarte multe la număr.

În ceea ce privește suspiciunea de trădare de stat în temeiul părții a 2-a a articolului 111, vreau să notez următoarele. În manualul practic privind evaluarea juridică penală și abuzul intitulat "Colaborare penală în condiții de agresiune armată" elaborat de șeful Serviciului de Securitate al Ucrainei, Vasyl Maliuk, se afirmă că, citez: "o condiție obligatorie pentru a califica acțiunile unei persoanei drept înaltă trădare de stat este angajarea în activități ostile în favoarea unui stat împreună cu reprezentanții statului respectiv cu care persoana intră într-o conspirație criminală".

Șeful Serviciului de Securitate al Ucrainei explică că astfel de reprezentanți pot fi doar reprezentanții oficiali ai statelor străine – diplomați, oamenii legii, cadre militare, angajați ai serviciilor speciale, de inteligență etc. Neg faptul că activitățile mele jurnalistice în apărarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene pot fi considerate ostile, și declar ferm că nu am avut niciodată cunoștințe, contacte sau conspirații cu reprezentanți ai statului agresor.

Am furnizat în mod voluntar agențiilor de aplicare a legii parole și acces la toate contactele și corespondența mea din mesagerie, precum și conținutul telefonului meu mobil.

În manualul menționat, șeful Serviciului de Securitate al Ucrainei afirmă că dacă nu există un destinatar străin în cauză, aceasta nu poate fi considerată trădare de stat, citez: "răspunderea penală în temeiul părții 1-2 a articolului 111 din Codul penal a Ucrainei este exclusă". Prin urmare, conform legii, nu există motive să fiu acuzat de trădare de stat.

Aș dori să subliniez că nu-l cunosc pe Viktor Vișnevețki, pe care anchetatorii îl numesc șeful grupului criminal. Nu am avut niciodată contacte personale sau profesionale. Prin urmare, exclud acuzația că această persoană mi-ar fi propus să particip la activitățile unui grup infracțional și că mi-aș fi dat acordul de bună voie pentru acest lucru. Nu au existat niciodată situații în care să fi primit instrucțiuni de la el cu privire la publicarea oricărui dintre cele 39 de știri menționate. Asemenea situații nu s-au întâmplat niciodată.

În plus, în timpul discursului său, procurorul a indus instanța în eroare afirmând că resursa "Primul Kozațki Tv"  face parte din structura UJO, ceea ce nu corespunde realității.

De asemenea, eu nu înțeleg de ce partea care acuză folosește în legătură cu mine și cu alți jurnaliști UJO cuvinte precum "pseudo", "așa-zisele", etc. UJO funcționează în Ucraina din 2015 și nu au existat niciodată observații sau reclamații cu privire la activitățile resursei din partea autorităților guvernamentale, publice sau de aplicare a legii.

De asemenea, aș dori să menționez că în anul 2020, UJO a devenit laureatul prestigiosului premiu polonez Konstantyn Ostrogski pentru realizări remarcabile în jurnalismul bisericesc.

Prin urmare, consider că dosarul penal împotriva mea și a altor reprezentanți ai UJO este o parte a unei campanii împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene și o măsură de obstrucționare a activităților jurnalistice.

Mulțumesc.

Pentru apărarea juridică a jurnalistului Valeri Stupnițkii:

https://send.monobank.ua/jar/462PTvpUJ2

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 88 [position] => 2734 [adate] => 1715276580 [publication_date] => [adate_day] => 1715212800 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1715276630 [changed] => 1716442742 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 1031 [shares] => [comments] => [header] =>

Publicăm textul și înregistrarea video a discursului jurnalistului ortodox Valerii Stupnițki la Tribunalul Solomiansky din municipiul Kiev.

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => Imagine: UJO [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1812 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 524005420 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/2024-05-09 21.44.15.jpg","crop":{"x":"0","y":"0","w":"720","h":"411"},"action":"none","format":"original"},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/2024-05-09 21.44.15.jpg","crop":{"x":"0","y":"1","w":"720","h":"410"},"action":"none","format":"original"}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"idx":""}} [pin_main_slider] => 0 [pin_rubric_top] => 0 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [79688] => article Object ( [absnum] => 79688 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 79688-zhertvujte-na-snos-khrama-ili-chto-zhdet-narod-snosjashchij-tserkvi [title] => "Donați pentru demolarea bisericii"/ Soarta unui popor ce distruge biserici [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

Pe 9 aprilie a.c., a devenit cunoscut faptul că muzeul Național de istorie al Ucrainei a deschis o colectare de fonduri pentru demolarea bisericii Zeciuelii din Kiev, situată pe teritoriul muzeului. Decizia de demolare a fost luată pe 15 februarie 2023 de către Tribunalul Economic din Kiev.

Potrivit Tribunalului, amplasarea bisericii pe teritoriul muzeului contravine destinației acestuia. Ministrul Culturii de atunci, de care am uitat deja, Alexander Tkacenko, a numit mănăstirea Zeciuelii "un chioșc" care nu se încadrează în "ansamblul complexului istoric arheologic "Biserica Desiatinnaia (Zeciuelii – n.t.)".

De mai bine de un an, autoritățile ucrainene nu au pus în aplicare această hotărâre judecătorească absolut nebunească, iar pe 9 aprilie 2024, muzeul Național de istorie al Ucrainei a anunțat o colectare de fonduri pentru demolarea bisericii Zeciuelii a Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

În blasfemia lor, reprezentanții muzeului au mers mai departe decât Tkacenko, numind lăcașul Bisericii Ortodoxe Ucrainene "un gunoi". "Va fi foarte simbolic să finalizăm lichidarea acestui gunoi până la Paște!", a fost scris în anunțul de colectare de fonduri.

În mai puțin de o zi, cetățenii "grijulii" ai Ucrainei au strâns fondurile necesare pentru demolarea lăcașului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, fapt raportat cu bucurie de reprezentanții Muzeului Național: "Prieteni, sunteți incredibili, ați adunat suma necesară în mai puțin de o zi! Vă suntem foarte recunoscători pentru grija dumneavoastră și oprim colectarea!"

Pentru un om credincios, această situație pare nu doar blasfemică, ci și îngrozitoare. Pentru că oamenii adună bani nu pentru a construi, ci pentru a distruge casa lui Dumnezeu. Ce îi așteaptă până în final pe acești oameni? Pentru a răspunde la această întrebare, ne vom adresa la istoria biblică și civilă.

Biblia și Templul lui Dumnezeu

Semnificația templului lui Dumnezeu în Biblie este cu adevărat imensă. Când Domnul Se întoarce la Moise cu porunca de a construi un templu, El spune următoarele cuvinte: "Din acestea să-Mi faci locaş sfânt şi voi locui în mijlocul lor" (Ex. 25:8). Adică, în acest text al Sfintei Scripturi vedem că templul este prezentat ca locașul lui Dumnezeu. În Capitolul 40 din aceeași carte a Ieșirii scrie: "Atunci un nor a acoperit cortul adunării şi locaşul s-a umplut de slava Domnului. Şi Moise n-a putut să intre în cortul adunării, pentru că-l cuprinsese pe acesta norul şi slava Domnului umpluse locaşul" (Exod 40:34-35).

Israelienii au înțeles limpede că bunăstarea materială și prosperitatea întregului popor depinde direct de atitudinea lor față de Dumnezeu. În Biblie scrie: "Să slujeşti numai Domnului Dumnezeului tău şi El va binecuvânta pâinea ta, vinul tău, apa ta şi voi abate bolile de la voi" (Ex. 23:25). Iar locul în care trebuia săvârșită această slujire era templul.

Regele Solomon, care a construit un templu de piatră pentru Dumnezeu în locul cortului lui Moise, a înțeles că nu numai recolta sau sănătatea depind de rugăciunile oamenilor, ci și libertatea lor depinde direct de favoarea lui Dumnezeu. Și în acest caz, templul ocupă un loc aparte. Iată cuvintele lui Solomon: "Când poporul Tău Israel va fi bătut de duşman, pentru că a păcătuit înaintea Ta, şi ei se vor întoarce la Tine şi se vor mărturisi numelui Tău aducând rugăciuni şi cereri în acest templu, atunci Tu să asculţi din cer, să ierţi păcatul poporului Tău Israel şi să-l întorci în pământul pe care l-ai dat părinţilor lor!".

Același lucru este valabil și pentru ploaie (lipsa ei), foamete, ciumă, vânt arzător, lăcuste, viermi, dușmani și boli: "când ei îşi vor cunoaşte mustrarea cugetului lor şi îşi vor întinde mâinile lor la templul acesta, Tu să asculţi din cer, din locul şederii Tale, şi să miluieşti; să faci şi să dai fiecăruia după căile sale, după cum Tu cunoşti inima lui; căci Tu singur ştii inima tuturor fiilor oamenilor", a spus Solomon.

Citiți întregul Capitol al 8-lea al Cărții a treia a Regilor și veți înțelege că templul este un loc cu totul special în care Domnul este prezent, iar atitudinea față de acesta ar trebui să fie potrivită. Aceasta înseamnă că distrugerea templului este o provocare directă pentru Dumnezeu, iar această provocare nu va aduce niciun bine poporului.

Ce ne învață istoria despre distrugerea lăcașurilor lui Dumnezeu?

Din Biblie aflăm că "nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite" (Romani 13:1). Aceasta înseamnă, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, că Izvorul oricărei stăpâniri este Dumnezeu. El are puterea de a-ți da stăpânire și o poate lua de la tine. Prin urmare, oricine se află la stăpânire trebuie să o folosească în folosul aproapelui său și în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu, și nu invers.

Scriitorul bisericesc antic Origen i-a avertizat pe cei care dețin putere că "judecata lui Dumnezeu va fi dreaptă împotriva celor care folosesc stăpânirea primită pentru propriile lor fapte rele și nu în conformitate cu legile sfinte". Desigur, în contextul discuției noastre, distrugerea bisericilor poate duce la cele mai grave consecințe. La care anume, ne arată istoria.

De exemplu, templul construit de Solomon a rezistat puțin peste 300 de ani și a fost distrus în timpul cuceririi Babilonului de către regele Nabucodonosor în anul 586 î.Hr. Cei mai mulți dintre locuitorii Ierusalimului au fost uciși, ceilalți au fost luați captivi și duși în sclavie în țara Babilonului (robia babiloniană). Chivotul Legământului a fost pierdut. Ce s-a întâmplat în cele din urmă cu Imperiul Babilonian?

După moartea lui Nabucodonosor, marele imperiu a cunoscut o criză politică acută timp de mulți ani. Pe tronul său, conducătorii s-au schimbat cu o viteză caleidoscopică, au avut loc lovituri de stat, până când în 539 Babilonul a fost capturat de perși, distrugându-i complet statalitatea. Distrugerea Templului din Ierusalim a devenit astfel o tragedie națională pentru babilonieni.

În al 70-lea an de la Nașterea lui Hristos, trupele împăratului roman Vespasian au dărâmat al Doilea Templu și au distrus complet Ierusalimul, ucigându-i locuitorii. Dar aproape imediat după aceasta, Imperiul Roman a început să resimtă o serie de crize grave, care l-au adus de mai multe ori în pragul pieirii.

De fapt, de la domnia împăratului Commodus (98), începe declinul celui mai puternic imperiu din istoria omenirii. Da, a mai existat aproape 200 de ani, timp în care a luptat împotriva creștinismului până a dispărut cu totul, permițând unui imperiu fondat de creștini să-i preia locul...

Mongolii, bolșevicii și biserica Zeciuielii

Un loc aparte în lupta autorităților împotriva lui Dumnezeu îl ocupă perioada de 70 de ani când puterea sovietică a existat pe teritoriul statului nostru. La începutul anilor treizeci ai secolului trecut, bolșevicii au decis să lupte cu "rămășițele imperiale". Biserica Ortodoxă a fost numită principalul dușman al partidului comunist. Preoții, episcopii și mirenii au fost parțial împușcați și parțial trimiși în Gulag. Bisericile și mănăstirile au fost distruse.

De exemplu, numai în Kiev, în timpul "reconstrucției bolșevice de la Kiev", au fost distruse 145 de biserici și monumente arhitecturale. Printre acestea se număra și mănăstirea Zeciuielii cu biserica sa.

Situată în inima Kievului, această mănăstire este unul dintre cele mai importante obiecte istorice și religioase din Ucraina. Istoria sa datează din secolul al X-lea, perioadă în care Kievul era capitala Rusiei Kievene, un stat puternic care a avut o influență semnificativă asupra dezvoltării Europei de Est.

Biserica Zeciuielii inițială a fost construită de Sfântul cneaz Vladimir și a devenit prima biserică de piatră din Kiev, jucând de fapt rolul de centru al creștinismului în acest stat tânăr. Numele ei provine de la zecime, pe care Marele cneaz a alocat-o din veniturile sale pentru a sprijini nevoile bisericii.

Biserica Zeciuielii, construită de Cneazul întocmai ca Apostolii, a fost distrusă în timpul invaziei mongole din secolul al XIII-lea, dar a fost restaurată în secolul al XIX-lea. În epoca sovietică, a fost folosită ca depozit și muzeu al ateismului, în urma căruia multe dintre lucrurile sfinte și monumentele sale istorice au fost pierdute. Iar în 1928 biserica a fost complet distrusă.

În 1991, după ce Ucraina și-a dobândit independența, mănăstirea Zeciuelii a fost retrocedată Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Pe locul ei s-a construit o biserică mică în care acum se păstrează Icoana Maicii Domnului a Zecielii de la Vladimir. Este acea biserică pe care guvernul ucrainean contemporan vrea să o demoleze. Dacă va face acest lucru, va intra în istorie împreună cu mongolii și bolșevicii, care au distrus deja biserica Zeciuielii. Dar cel mai rău lucru nu este acesta, ci ceea ce se va întâmpla cu țara și cu oamenii, ai căror autorități se luptă cu Dumnezeu, distrug bisericile?

Dacă citim cu atenție tot ce este scris mai sus, atunci doar un orb și un prost nu va înțelege că distrugerea unei biserici a lui Dumnezeu este o provocare pentru Creator, o provocare la adresa autorității Sale, care se soldează întotdeauna cu cele mai dezastruoase consecințe. Poporul care se bucură de distrugerea unei biserici nu poate fi fericit.

Biserica este acel locaș sfânt unde credincioșii se adună pentru a se ruga, a se închina și a comunica cu Dumnezeu. Distrugerea bisericii este distrugerea unui locaș care zidește persoana umană. Este clar că prin distrugerea bisericii, autoritățile nu vor obține niciun rezultat pozitiv nici din punct de vedere politic. Pentru că niciunul dintre credincioși nu îi va sprijini pe dușmanii Bisericii. Nu poți conta pe sprijinul celor ale căror sentimente și valori le distrugi.

Dar, pe lângă toate acestea, trebuie să ne amintim că acum avem război. Și ținând cont de tot ce se întâmplă, înțelegem că putem salva țara doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Și nu în alt mod.

Dar îi va ajuta Dumnezeu pe cei care Îi distrug bisericile?

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 24 [position] => 2726 [adate] => 1712915400 [publication_date] => [adate_day] => 1712880000 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1712915453 [changed] => 1714114838 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 1154 [shares] => [comments] => [header] =>

Biserica este un loc special, unde este prezent Dumnezeu. Recent, în țara noastră s-a decis demolarea unei biserici și s-a anunțat o colectă de bani pentru demolare.

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => În Ucraina s-au colectat fonduri pentru demolarea unei biserici. Ce e în neregulă cu noi? Imagine: UJO [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1812 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 3985030583 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/20\/1 (56).jpg","crop":{"x":"0","y":"0","w":"750","h":"428"},"action":"none","format":"original"},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/20\/1 (56).jpg","crop":{"x":"0","y":"1","w":"750","h":"427"},"action":"none","format":"original"}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"idx":""}} [pin_main_slider] => 0 [pin_rubric_top] => 0 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [79663] => article Object ( [absnum] => 79663 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 79663-zasedanie-svjashchennoho-sinoda-itohi-i-kommentarii [title] => Ședința Sfântului Sinod: Rezultate și comentarii [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

Din comunicatul de presă publicat pe site-ul Departamentului pentru Informare și Educație al Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr), rezultă că Sfântul Sinod a luat în considerare probleme legate de supraviețuirea Bisericii aflată sub persecuție și a luat decizii cu privire la viața actuală a Bisericii. La prima vedere, Sinodul nu a anunțat nimic nou, dar de fapt unele formulări definesc destul de clar poziția Bisericii în perioada actuală.

Așadar, oferim un scurt comentariu la principalele subiecte care au fost în atenția celor prezenți la ședința Sinodului.

Subiectul nr. 1: Informarea comunității internaționale

Un citat din comunicatul de presă: "La ședința Sfântului Sinod a fost luată în considerare problema stării actuale a respectării drepturilor la libertatea confesională a credincioșilor și organizațiilor religioase ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene. În legătură cu încălcarea acestora, Sinodul a hotărât să informeze Bisericile Ortodoxe Autocefale, țările străine și organizațiile internaționale pentru drepturile omului despre această situație".

Poate să pară că este ceva banal și nimic nou. Persecuția durează de ani de zile și este firesc ca Biserica Ortodoxă Ucraineană să informează pe oricine va putea despre ceea ce se întâmplă în Ucraina cu privire la libertatea confesională. Totuși, nu este atât de simplu. Cert este că decizia Sinodului a fost luată pe fundalul unor acțiuni foarte dure ale autorităților ucrainene împotriva jurnaliștilor și a resurselor care reflectă situația actuală a Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Pe 12 martie 2024, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a arestat mai mulți angajați ai Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși, acuzându-i de trădare de stat și amenințăndu-i cu închisoarea pe viață. Aceștia sunt deținuți în prezent în arest preventiv în condiții foarte dure, iar instanța de apel a refuzat recent să le modifice măsura de reținere preventivă. Cu puțin timp înainte de aceste arestări, SBU, fără niciun temei legal, fără hotărâri judecătorești sau chiar sancțiuni din partea Consiliului Naţional de Securitate şi Apărare al Ucrainei, a dispus blocarea resursei online UJO. Aceeași soartă a avut-o toate celelalte resurse care informează oamenii despre ceea ce se întâmplă cu Biserica Ortodoxă Ucraineană.

Cu alte cuvinte, autoritățile le spun clerului, credincioșilor și tuturor celor care îndrăznesc să susțină Biserica Ortodoxă Ucraineană: "Închideți gura sau va fi mai rău".

În acest sens, este oportun să reamintim modul în care liderul de facto al Bisericii Ortodoxe Ruse, Mitropolitul Serghie (Strgorodski), a acționat în circumstanțe similare. În 1930, când mii de preoți au fost arestați și sute de biserici au fost distruse, mass-media sovietică și străină au publicat un interviu în care la întrebarea: "Există cu adevărat persecuție împotriva religiei în URSS și în ce formele se manifestă?", a fost dat următorul răspuns: "Nu a existat niciodată și nu există nici acum persecuția religiei în URSS. <...> Ultimul decret al Comitetului Executiv Central al Rusiei și al Consiliului Comisarilor Poporului RSFSR din 8 aprilie 1929 privind asociațiile religioase exclude decisiv chiar și cea mai mică manifestare a oricărei persecuții a religiei". De fapt, acest interviu a fost scris de Stalin, Molotov și Iaroslavski, acesta din urmă fiind responsabil de distrugerea Bisericii, dar mitropolitul Serghie totuși a fost de acord cu publicarea interviului cu numele său. Acest act a fost dictat de teama că represiunile împotriva Bisericii se vor intensifica. Mitropolitul a sperat că această minciună flagrantă va ajuta la evitarea sau măcar la reducerea lor.

Speranța lui nu s-a realizat: autoritățile au continuat să distrugă Biserica cu o vigoare dublată, au urmat anii 1937 și 1938.

Prin decizia de astăzi, Sfântul Sinod a Bisericii Ortodoxe Ucrainene a declarat că nu va repeta greșeala Mitropolitului Serghie, nu va minți despre absența persecuției, ci dimpotrivă, va raporta adevărul prin toate mijloacele disponibile. Acesta este un mesaj foarte important atât pentru autoritățile ucrainene, cât și pentru credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene: Biserica nu cedează și încercările de a reduce la tăcere persecuția împotriva Ei nu vor avea succes.

Subiectul nr. 2: Autoidentificarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene

Un citat din comunicatul de presă: "Biserica Ortodoxă Ucraineană este o Biserică a lui Hristos, autonomă și independentă, care acoperă pastoral teritoriul statului ucrainean. De asemenea, s-a subliniat că din 1990, centrul de conducere al Bisericii Ortodoxe Ucrainene se află la Kiev".

Aceste cuvinte înseamnă că Biserica Ortodoxă Ucraineană se consideră în continuare singura structură bisericească canonică de pe teritoriul Ucrainei. Nu recunoaște BOaU, nu o privește ca pe un un partener de negociere sub aspectul unității interconfesionale și refuză să accepte concepția de jurisdicții paralele în Ucraina. Aceasta este o poziție foarte importantă datorită faptului că în ultima perioadă au apărut tot mai des discuții despre necesitatea de a începe cumva procesul de negociere.

Reamintim că la Sinodul de la mănăstirea Teofania din 27 mai 2022, Biserica Ortodoxă Ucraineană a înaintat trei condiții pentru a putea începe negocierile:

• încetarea acaparărilor de biserici și a violențelor împotriva credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene;
• recunoașterea faptului că BOaU nu este autocefală (cercetați Tomosul);
• rezolvarea problemei hirotoniilor necanonice ale "ierarhilor" BOaU.

BOaU a respins aceste cerințe, numindu-le ultimatumuri. Acum se ridică voci care vorbesc despre necesitatea de a uita de aceste trei condiții și de a trece la negocieri fără nicio precondiție. Formularea hotărârilor Sinodului de astăzi arată clar că poziția Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu s-a schimbat și că încă se consideră singura Biserică canonică din Ucraina.

Aici, este necesar să facem o mică remarcă și să menționăm că cuvintele "acoperă teritoriul statului ucrainean" nu înseamnă că Biserica Ortodoxă Ucraineană există exclusiv în cadrul acestor granițe. Biserica Ortodoxă Ucraineană poate înființa comunități în țări care nu fac parte din teritoriul canonic al vreunei Biserici Autocefale și se lucrează activ în acest sens pentru a asigura îngrijirea pastorală a milioane de ucraineni care se află în străinătate.

De asemenea, trebuie menționată și declarația că Biserica Ortodoxă Ucraineană este independentă și autonomă, iar centrul său administrativ se află la Kiev nu din 2022, când Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene de la Teofania a făcut modificări la Statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, insistându-se asupra autonomiei și independenței depline, ci din 1990, când Exarhatul ucrainean al Bisericii Ortodoxe Ruse a fost  transformat în Biserica Ortodoxă Ucraineană independentă, iar apoi mitropolitul Kievului Filaret Denisenko a primit Epistola corespunzătoare de la Patriarhul Alexie al II-lea (mai multe detalii puteți găsi în articolul "Patimile după Epistola Patriarhului Alexie al II-lea" ).

Aceasta înseamnă că Biserica Ortodoxă Ucraineană insistă că are autonomie și independență în sensul înțeles de stat din 1990. Această independență este administrativă, economică și financiară, iar numirea cadrelor se face în mod independent. Sfera unității sacrale și a celei euharistice nu poate fi considerată un subiect de discuție între Biserică și stat, deoarece statul nu are atribuții în aceste aspecte.

Nici un fel de declarații, decizii, decrete de autocefalie etc. din partea Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu pot adăuga nimic la autonomia și independența de care se bucură Biserica Ortodoxă Ucraineană din 1990.

Formulările din hotărârile Sinodului din 10 aprilie 2024 pot demonstra faptul că Biserica Ortodoxă Ucraineană nu intenționează să cedeze celor care o îndeamnă să-și declare încă o dată, în termeni mai duri, independența față de Biserica Ortodoxă Rusă, să-și proclame autocefalia sau să ia orice alte acțiuni similare.

Subiectul nr. 3: Persecuția clericilor și a credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene este ilegală

Un citat din comunicatul de presă: "...arhiereii, preoții și mirenii Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt supuși urmăririi penale pe motive falsificate. Bisericile și alte bunuri sunt acaparate, iar comunitățile religioase sunt reînregistrate ilegal în subordinea a nou-createi Biserici Ortodoxe a Ucrainei (BOaU). Până în prezent, au fost deja acaparate circa o mie și jumătate de biserici. Administrațile locale iau decizii ilegale privind interzicerea folosirii proprietății de către organizațiile religioase ale Bisericii noastre".

Din nou, să comparăm acest lucru cu interviul mitropolitului Serghie Stragorodski din 1930.

Întrebare: "Este adevărat că clerul și credincioșii sunt supuși represiunii pentru convingerile lor religioase, sunt arestați, exilați etc.?"

Răspuns: "Represiunile efectuate de guvernul sovietic împotriva credincioșilor și clerului au loc nu pentru convingerile lor religioase, ci conform unei rânduieli generale, ca și pentru alți cetățeni, pentru diferite acțiuni antiguvernamentale".

Întrebare: "Este adevărat că ateii închid biserici și care este atitudinea credincioșilor față de acest lucru?"

Raspuns: "Da, intr-adevar, unele biserici se inchid. Dar această inchidere nu este inițiată de autorități ci se face la cererea populatiei...".

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a adoptat o poziție diametral opusă. Se afirmă deschis că persecuțiile sunt ilegale, iar confiscările de biserici au loc împotriva voinței enoriașilor. Aceasta înseamnă că Biserica Ortodoxă Ucraineană intenționează să reziste fărădelegii și să numească lucrurile pe nume.

Singurul lucru care lipsește în Declarația Sinodului este menționarea jurnaliștilor ortodocși care sunt întemnițați pentru că și-au ridicat vocea în apărarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Subiectul nr. 4: Proiectul de lege antibisericesc nr. 8371

Sinodul consideră că acest proiect de lege vizează "nu doar lichidarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care este cea mai mare asociație religioasă din țara noastră, dar constituie și încălcarea dreptului fundamental la libertatea confesională, garantat de stat pentru fiecare cetățean". Sinodul declară că proiectul de lege incită la ură și intoleranță religioasă și face apel către parlamentari să nu-l promulge.

Poate că ar merita să fie adăugat un avertisment: "Votarea pentru acest proiect de lege este incompatibilă cu aflarea în sânul Unei Sfinte Sobornicești și Apostolicești Biserici". Poate cineva va cădea pe gânduri...

Subiectul nr. 5: Problemele care țin de viața curentă a Bisericii

De asemenea, Sfântul Sinod:

- a deschis două mănăstiri, o mănăstire în Eparhia de Harkiv, care acum este sub atacuri cu rachete aproape continue, și o mănăstire în Eparhia de Mucacevo;

• au fost numiți stareții pentru două mănăstiri existente;
• au fost aleși doi episcopi vicari, pentru Eparhiile de Kiev și de Odesa;
• a fost înființată o școală teologică catehetică la Dnipro;
• au fost aprobate textele liturgice în cinstea sfinților nou proslăviți.

Toate acestea denotă foarte clar că Biserica trăiește și se dezvoltă în pofida tuturor persecuțiilor și asupririlor. O atenție deosebită trebuie acordată înființării noilor mănăstiri și creșterii numărului de tunderi monahale. Dacă chiar și în vremurile grele de persecuție există oameni care sunt gata să-și dedice întreaga viață lui Dumnezeu și Bisericii Sale, atunci, fără îndoială, Ea va rezista neapărat și va avea un viitor.

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 88 [position] => 2725 [adate] => 1712826300 [publication_date] => [adate_day] => 1712793600 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1712826323 [changed] => 1714292016 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 1756 [shares] => [comments] => [header] =>

În data de 10 aprilie 2024 a avut loc prima ședință a Sfântului Sinod al BOUkr. Tema principală a fost supraviețuirea Bisericii în timpul persecuției.

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => Ce hotărâri a luat Sfântul Sinod. Imagine: UJO [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1812 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 2786537313 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/20\/1 (55).jpg","crop":{"x":"0","y":"0","w":"750","h":"428"},"action":"none","format":"original"},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/20\/1 (55).jpg","crop":{"x":"0","y":"1","w":"750","h":"427"},"action":"none","format":"original"}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"idx":""}} [pin_main_slider] => 0 [pin_rubric_top] => 0 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [79569] => article Object ( [absnum] => 79569 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 79569-chto-budet-esli-verhovnaya-rada-zapretit-upts [title] => Ce se va întâmpla dacă Rada Supremă va interzice BOUkr [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

În articolul "De ce autoritățile încă nu au interzis Biserica Ortodoxă Ucraineană?" am analizat dificultățile cu care se confruntă guvernul în încercarea de a propulsa proiectul de lege nr. 8371 privind interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Pentru a înțelege logica evenimentelor, trebuie să răspundem la întrebarea: de ce autoritățile au nevoie să interzică Biserica Ortodoxă Ucraineană?

De ce este nevoie de interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene?

Inconsecvența narațiunilor oficiale conform cărerora Biserica Ortodoxă Ucraineană este subordonată Bisericii Ortodoxe Ruse și este a cincea coloană, a devenit acum evidentă. Chiar și cei care cheamă cu ardoare la lupta cu "popii moscoviți" înțeleg că faptele contrazic această narațiune. "Popii moscoviți" nu se pot ruga pentru păstrarea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei, nu pot binecuvânta credincioșii să se alăture Forțelor Armate ale Ucrainei, nu pot strânge bani pentru mașini, muniții și alte necesare pentru soldații noștri din prima linie.

Biserica Ortodoxă Ucraineană nu este guvernată de Moscova și adoptă documente oficiale care contrazic direct viziunile Bisericii Ortodoxe Ruse. Prin urmare, teza că Biserica Ortodoxă Ucraineană trebuie să fie interzisă pentru a elimina influența Moscovei, este incorectă.

Când în 2018, P. Poroșenko a inițiat crearea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, cei de la putere credeau că vor reuși să o înfăptuiască o operațiune "blitzkrieg" și că, prin acțiuni dure, dar decisive, vor obliga toate confesiunile ucrainene care se numesc ortodoxe să se unească într-o singură structură controlată de stat, care va îndeplini voia autorităților. Dar nu a funcționat. Timp de mai mult de cinci ani, în pofida tuturor privațiunilor, presiunilor din partea autorităților și activiștilor, violențelor, amenințărilor și defăimării în mass-media, Biserica Ortodoxă Ucraineană nu dorește să se alăture BOaU.

Argumentele Bisericii Ortodoxe Ucrainene că Biserica pur și simplu nu se poate uni cu schismaticii la dorința celor de la putere, că arhiereii hirotoniți canonic nu se pot uni cu impostorii anatematizați, nu pot fi înțelese de autorități. Ei privesc Biserica ca pe o organizație civică. Dar funcționarilor le este deja clar că nu va fi posibilă unificarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice cu cu așa numita Biserică Ortodoxă a Ucrainei. Totul a mers prea departe. În afară de argumentele despre insolvența canonică a BOaU, au fost aduse o mulțime de răni, insulte, acaparări de biserici și alte acțiuni urâte din partea acestei organizații.

O mare cantitate de ură și răutate a fost revărsată asupra credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene. BOaU și-a dezvăluit foarte clar esența. Astfel, este greșită și teza: interzicerea BOUkr pentru ca aceasta să se unească în cele din urmă cu BOaU.

Este incorectă și teza care decurge logic din cele precedente, că interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene este necesara pentru consolidarea societății ucrainene. În ultimii ani, a devenit clar că persecuția Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu unește, ci dezbină societatea.

Ce a mai rămas? De ce totuși autoritățile se străduiesc să interzică Biserica Ortodoxă Ucraineană?

În primul rând, există o inerție a deciziilor statului și refuzul sau incapacitatea autorităților de a-și recunoaște greșelile. Poate că, dacă în 2018 autoritățile ar fi știut că nu vor implimenta "blitzkrieg-ul" de a uni confesiunile, că aceasta va duce la situația actuală și, cel mai important, că Poroșenko nu va putea câștiga alegerile călare pe problema bisericii, nu ar fi jucat această carte. Dar după ce ai spus "a", este foarte greu să nu spui "b". În societatea noastră nu este ceva obișnuit să recunoști greșelile politice; moștenirea Uniunii Sovietice nu a fost încă dezrădăcinată. Statul continuă să apese asupra Bisericii, în pofida inutilității acestor eforturi. Dar nu acesta este principalul lucru.

În al doilea rând, autoritățile nu au nevoie de rezultat, ci de proces. Un astfel de proces care poate fi activat sau încetinit. Lupta împotriva celei mai mari confesiuni a țării este un prilej de informare care este capabil să umbrească alte știri, redirecționând atenția societății de la alte probleme către lupta împotriva "popilor moscoviți".

Pe de o parte, Biserica este lipsită de apărare suficientă (cel puțin așa cred autoritățile) pentru a oferi o rezistență puternică, ceea ce înseamnă că cu ea se poate lupta cu impunitate. Pe de altă parte, Ea este suficient de numeroasă și de influentă pentru a impune părerea că această luptă se duce cu adevărat la scară largă.

Prin urmare, autoritățile vor promova problema bisericească pentru a-și ascunde în spatele acestui eveniment mediatic propriile eșecuri în economie, politica internă sau pe front.

Un motiv probabil pentru un alt atac asupra Bisericii este un posibil armistițiu în război, spre care Ucraina este împinsă de forțele influente din Occident și cu care o parte a societății ucrainene, și cea mai activă parte, categoric nu este de acord. Dacă autoritățile negociază o încetare a focului, vor trebui să distragă atenția societății și să-i redirecționeze nemulțumirea în altă direcție. Biserica este o țintă perfectă pentru acest scop.

În orice caz, autoritățile demonstrează o atitudine consumeristă față de Biserică, crezând că își pot rezolva propriile probleme pe seama Ei. Dar Biserica în ansamblu și fiecare credincios aparte trebuie să mențină o viziune diferită asupra Bisericii: Ea este Trupul lui Hristos, unindu-ne cu care putem ajunge la Împărăția Cerească veșnică cu Dumnezeu.

Acum să trecem în revistă potențialele căi de evoluție a situației, dacă autoritățile vor decide totuși să adopte proiectul de lege № 8371 care vizează interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Vom începe cu scenariile cel mai puțin probabile.

Scenariul nr. 1: Biserica Ortodoxă Ucraineană va fi scoasă de sub lovitură

Nu există nicio mențiune despre Biserica Ortodoxă Ucraineană în proiectul de lege № 8371. Schema interzicerii acesteia în temeiul acestui proiect de lege este descrisă în detaliu în articolul "Proiectul de lege al lui Șmyhal: interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene în 4 mișcări". Pe scurt, schema se rezumă la interzicerea în Ucraina a activităților organizațiilor religioase, centrul de conducere a cărora se aflăîn Federația Rusă, pentru ca apoi să urmeze recunoașterea Bisericii Ortodoxe Ucrainene ca fiind o astfel de organizație.

Autoritățile ar putea decide să facă primul pas și nu al doilea, cel puțin deocamdată. Nu contează că expertiza religioasă a Departamentului de Stat pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiința din cadrul Ministerului Culturii a recunoscut deja că Biserica Ortodoxă Ucraineană face parte din structura Bisericii Ortodoxe Ruse, deoarece a fost realizată înainte de adoptarea legii nr. 8371.

Noua expertiză poate avea aproximativ următoarea formulare: "La acest moment nu au fost găsite dovezi care să confirme că Biserica Ortodoxă Ucraineană are un centru de guvernare în Rusia". Adică, Biserica Ortodoxă Ucraineană nu va fi interzisă în Ucraina.

Pot exista mai multe momente favorabile pentru autorități in cadrul unui astfel de scenariu. În primul rând, tensiunea din societate va fi diminuată. În al doilea rând, pretențiile partenerilor occidentali cu privire la încălcarea libertății religioase vor fi înlăturate. În al treilea rând, aceasta nu înseamnă sfârșitul persecuției și presiunii asupra Bisericii. Deoarece, "dovezile care să confirme că Biserica Ortodoxă Ucraineană are un centru de guvernare în Federația Rusă" pot fi găsite în orice moment convenabil.

În plus, toate acțiunile activiștilor privind acapararea bisericilor, violența fizică nepedepsită și transferurile ilegale ale bisericilor către BOaU pot continua, precum și "eliberarea" Lavrei Peșterilor de la Kiev, ca și campania de discreditare a Bisericii Ortodoxe Ucrainene în mass-media.

Temeiul pentru a considera acest scenariu improbabil, dar posibil, îl putem găsi cuvintele lui V.Yelenski, conducătorul Departamentului de Stat pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiința, care a afirmat că statul nu cere de la Biserica Ortodoxă Ucraineană "nici schimbare de calendar, nici a limbajului liturgic, nici aderarea la o altă biserică, nici declarație de autocefalie. Singura cerinţă este ruperea legăturilor cu Patriarhia Moscovei".

O astfel de ruptură, și anume ruptura legăturilor administrative, păstrând în același timp unitatea euharistică, a avut loc la Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene de la Teofania în 27 mai 2022. Autoritățile pot considera că aceasta este o bază suficientă pentru recunoașterea independenței Bisericii Ortodoxe Ucrainene, poate și cu unele rezerve.

Scenariul №2: Aderarea la o altă Biserică Locală

În cazul interzicerii, Biserica Ortodoxă Ucraineană poate convoca un alt Sinod și poate decide să treacă sub omoforul unei alte Biserici Autocefale, cum ar fi Biserica Poloneză, Română sau Bulgară. O astfel de decizie poate fi însoțită de formulări precum "temporar", "pe baza circumstanțelor" și așa mai departe. Teoretic, acest lucru ar trebui să atenueze pretențiile autorităților împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu privire la legăturile cu Biserica Ortodoxă Rusă, dar s-a menționat deja că aceste pretenții nu sunt motivul real al persecuției.

Acest scenariu este, de asemenea, puțin probabil, ca și precedentul. În primul rând, poate provoca o confuzie canonică și mai mare. Biserica Ortodoxă Rusă cu siguranță nu va fi de acord cu o astfel de evoluție a evenimentelor, ceea ce înseamnă că Biserica Autocefală care va accepta Biserica Ortodoxă Ucraineană sub omoforul său, se va putea confrunta cu ruperea comuniunii euharistice și alte consecințe neplăcute. Unele Biserici Autocefale pot recunoaște acest lucru, pe când altele – nu.

În al doilea rând, ca urmare, acest lucru va complica dialogul panortodox, pe care Patriarhia Ierusalimului și ierarhii autorizați din alte Biserici Autocefale încearcă să-l stabilească (deocamdată fără succes).

În al treilea rând, acest lucru poate duce la diviziuni în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Unii pot fi de acord cu o astfel de tranziție, în timp ce alții nu vor fi.

În al patrulea rând, eparhiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene din unele regiuni pot declara că "sunt strămutați la o Biserica la care nu doresc să treacă". De exemplu, dacă se alătură Bisericii Poloneze, comunitățile de români din eparhia Cernăuților și a Bucovinei pot declara că doresc să treacă la Biserica Română.

Totuși, dacă Biserica Ortodoxă Ucraineană se va confruntă cu alternativa unei interdicții complete și a expulzării din toate bisericile și mănăstirile, a privațiunii de proprietate și a trecerii într-o stare de ilegalitate cu amenințarea de urmărire penală, sau a trecerii sub omoforul unei Biserici Autocefale cu toate riscurile descrise mai sus, atunci un astfel de scenariu poate fi realizat.

Scenariul №3: Rezistența continuă = mărturisirea

Dacă ne vom aminti de primele secole ale creștinismului, în vremurile de persecuție, Biserica nu avea posibilitatea să caute refugiu sub omoforul cuiva sau să dovedească în cadrul unei expertize religioase că nu reprezentă nicio amenințare pentru securitatea națională a Imperiului Roman de atunci. Biserica avea o singură alegere: să-și înceteze existența sau să continue să trăiască, lăsându-se în voia lui Dumnezeu.

Biserica nu a inventat strategii pentru a ieși din situație, nu s-a angajat în planificări pe termen lung, Ea pur și simplu trăia.

În fiecare zi a suferit greutăți, unii credincioși au fost aruncați în închisori, unii au fost torturați până la moarte, alții au fost privați de proprietate și așa mai departe. Dar restul creștinilor au trăit mai departe, crezând în Iisus Hristos, s-au adunat pentru rugăciune și au urmat poruncile lui Dumnezeu. Și a venit acea zi când persecuția a încetat.

Astăzi, un astfel de scenariu pare cel mai probabil. Interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene este un proces foarte lung, constând din mai multe etape. În primul rând, este necesar să se adopte proiectul de lege nr. 8371, apoi să se efectueze o expertiză religioasă și să se declare că Biserica Ortodoxă Ucraineană este guvernată de Moscova, apoi să se ceară ca Biserica Ortodoxă Ucraineană să elimine toate legăturile cu Biserica Ortodoxă Rusă, apoi cazul va fi transmis în judecată ș.a.m.d. Mai mult, acest lucru trebuie făcut în legătură cu fiecare comunitate bisericească, fiecare mănăstire și instituție de învățământ. La fiecare etapă vor fi contestații, litigii juridice, contestații la instanțe superioare și acțiuni la organele de drept. Pentru fiecare încercare de a acapara o biserică, va exista o încercare a credincioșilor de a o apăra.

Toate acestea vor fi însoțite de apeluri la organizațiile internaționale pentru drepturile omului și de încercări de a demonstra societății că Biserica nu amenință securitatea națională, ci mai degrabă o întărește. Biserica va trăi și va rezista acțiunilor ilegale și nedrepte împotriva ei în cadrul legii, prin toate mijloacele disponibile.

În timpul persecuțiilor din antichitate, în pofida atitudinii părtinitoare a societății din acea vreme, atât în rândul oamenilor de rând, cât și în rândul elitei, Biserica a încercat constant să-și dovedească nevinovăția. Apologeții bisericii au scris tratate filozofice, scrisori către împărat, în care își explicau credința și dreptul de a o mărturisi. La nivel interpersonal, păgânii au văzut viața evlavioasă a creștinilor și și-au abandonat treptat prejudecățile.

La nivel juridic, creștinii au încercat să facă apel la sistemul judiciar și administrativ al statului roman.

Apropo, un sprijin semnificativ în apărarea drepturilor lor a fost prevederea legislației romane, conform căreia acuzatorul, dacă nu putea să-și dovedească acuzația, primea aceeași pedeapsă cu cea prevăzută pentru acuzațiile pe care le formulase.

Dacă și acum, pentru incapacitatea de a dovedi acuzațiile la adresa Biserici Ortodoxe Ucrainene de colaborare cu FSB-ul, acuzatorii ar primi o sentință sub articolul de "trădare"... Astfel de acuzații ar dispărea imediat.

Biserica va acţiona la fel şi astăzi. Apostolul Petru a dat astfel de instrucțiuni creștinilor care au fost persecutați pe nedrept: "Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine? Dar de veţi şi pătimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi. Iar de frica lor să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi. Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră, Dar cu blândeţe şi cu frică, având cuget curat, ca, tocmai în ceea ce sunteţi clevetiţi, să iasă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos. Căci e mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să pătimiţi făcând cele bune, decât făcând cele rele..." (1 Petru 3:13-17).

Merită să acordăm o atenție deosebită cuvintelor despre a răspunde cu blândețe tuturor celor care ne cer socoteală nouă (creștinilor). Acest lucru este spus nu atât despre cei care sunt interesați de creștinism, cât despre cei care au pretenții împotriva Bisericii, adică despre dușmanii Ei. Apostolul Petru spune, de asemenea, că trebuie să explicăm cu calm și înțelepciune în ce constă credința noastră și de ce ne comportăm așa și nu altfel. Poziția "e inutil să le spui ceva și să le dovedești ceva" este de înțeles din punct de vedere uman, dar nu este împărtășită nici de Sfânta Scriptură, nici de experiența Bisericii antice. Așadar, dintem obligați să răspundem la atacurile răutăcioase cu o explicație calmă a poziției noastre și să răspundem răului cu bunătate și rugăciune.

Forța noastră principală constă în credința în Dumnezeu și în unitatea Bisericii. Atât timp cât suntem uniți, iar dușmanii noștri nu au reușit să ne împartă în partide care se dușmănesc, atât timp cât ne conștientizăm ca adevărata Biserică Ortodoxă Locală Ucraineană, nu putem fi învinși.

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 24 [position] => 2721 [adate] => 1712303520 [publication_date] => [adate_day] => 1712275200 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1712303570 [changed] => 1712755386 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 2174 [shares] => [comments] => [header] =>

Atât timp cât proiectul de lege № 8371 e pus pe pauză, care se poate termina în orice moment, cum pot evolua evenimentele dacă va fi adoptată legea? Să discutăm.

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => Imagine: UJO [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1812 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 3624425644 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/20\/1 (53).jpg","crop":{"x":"0","y":"0","w":"750","h":"428"},"action":"none","format":"original"},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/20\/1 (53).jpg","crop":{"x":"0","y":"1","w":"750","h":"427"},"action":"none","format":"original"}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"idx":""}} [pin_main_slider] => 0 [pin_rubric_top] => 0 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [79545] => article Object ( [absnum] => 79545 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 79545-alternativnyj-plan-dvizhenija-upts [title] => "Planul alternativ" al mișcării Bisericii Ortodoxe Ucrainene [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

Cu câteva zile în urmă, prorectorul Academiei și Seminarului Teologic din Kiev (KDAiS), Volodimir Bureha, a declarat într-un interviu acordat jurnalistului bulgar Momcil Metodiev că Biserica Ortodoxă Ucraineană nu s-a hotărât încă asupra "identității" și că ar fi împărțită în anumite partide, fiecare dintre care ar avea propriile nevoi și dorințe.

Deoarece Bureha nu este o persoană ordinară, declarațiile sale sunt luate în serios de mulți "analiști" și oameni departe de realitățile interne ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene". Ce se ascunde în spatele acestor afirmații?

Statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene

Interviul lui Volodimir Bureha poate fi împărțit convențional în mai multe teze cheie, dintre care prima este "problema identității Bisericii Ortodoxe Ucrainene". Prorectorul KDAiS spune că hotărârile Sinodului de la Teofania au ridicat "o problemă serioasă legată de identitatea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, deoarece astăzi statutul său nu este nici autocefalie, nici autonomie, iar termenul folosit nu este tradițional în dreptul canonic, deoarece un astfel de termen nu există acolo". Totodată, Bureha a subliniat că nici în decretele Sinoadelor Ecumenice nu există termenul de "autocefalie" și "nici nu este definit clar în canoanele Bisericii".

Dar acest lucru nu i-a împiedicat pe unii comentatori să susțină că prorectorul KDAiS a recunoscut că Biserica Ortodoxă Ucraineană există într-o "zonă canonică gri". Dar această concluzie nu este adevărată. Vom încerca să explicăm.

La Sinodul de la Teofania, Biserica Ortodoxă Ucraineană s-a declarat independentă față de Biserica Ortodoxă Rusă. Această independență este de natură administrativă, iar deciziile Sinodului nu au făcut decât să confirme starea reală a lucrurilor.

Într-adevăr, există o problemă cu "identitatea" Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Dar este de natură puțin diferită decât cred acei critici ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene care vorbesc despre "zona canonică gri". Să încercăm să explicăm.

Nimeni din conducerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu a contestat aceste decizii, ceea ce înseamnă că Biserica Ortodoxă Ucraineană nu are probleme cu statutul său canonic. "Problema identității" pentru Bureha nu este o "zonă canonică gri" pentru Hovorun, iar acestea teze nu trebuie confundate.

Pentru că Bureha spune clar ce are în vedere: "În cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, în opinia mea, nu se poate vorbi despre o identitate unificată. Mai exact, există diferite grupări în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene care interpretează în mod diferit deciziile "sinodului" din 27 mai 2022. Există un grup de care crede că legătura cu Patriarhia Moscovei nu a fost ruptă complet și chiar și la Kiev există mănăstiri și biserici care continuă să-l pomenească pe Patriarhul Chiril în timpul liturghiei. Există un grup care crede că aceste decizii au dus la o ruptură completă a legăturilor, iar Biserica Ortodoxă Ucraineană este de facto autocefală, deși nu folosește acest termen. Există și un număr mare de preoți și mireni care pur și simplu nu înțeleg care este statutul a Bisericii noastre".

Cu alte cuvinte, el se referă la niște procese care au loc în interiorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene și care sunt greu de exteriorizat. "Zona canonică gri" este tocmai percepția externă a Bisericii noastre.

Dar aici nu există absolut nicio problemă. Pentru că nici un preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu a auzit cuvinte în adresa sa precum aud "preoții" BOaU: "nu sunteți canonici" sau "statutul tău este neclar și nu voi sluji Liturghia cu tine". De exemplu, când patriarhul bulgar Neofit a murit și Dumenko a venit la înmormântarea sa, mitropolitul Ioan de Varna și Veliki Preslav a declarat că sosirea lui Epifanie i-ar putea preocupa pe unii oameni, "întrucât statutul său nu a fost încă stabilit".

Și în general, poate cineva să explice ce înseamnă expresia "zonă canonică gri"? Pentru că, prin analogie cu aceeași BOaU, sunt Biserici care nu-l recunosc pe Dumenko, sunt cei care o fac și sunt cei pentru care el este "în zona gri". Vedem același lucru în legătură cu Biserica Ortodoxă Ucraineană? Nu. Este recunoscută ca Biserică canonică de către toate Bisericile lumii. Deci, în ce "zonă" este? Răspunsul este evident.

Direcția mișcării

Mai departe, în contextul conversației despre Sinodul de la Teofania, Volodimir Bureha a spus că prin deciziile sale "conducerea a determinat direcția în care ne îndreptăm. Direcția este către independența deplină a Bisericii Ortodoxe Ucrainene".

Și în acest caz, Bureha nu a spus nimic sedițios. Direcția mișcării nu este încă finalizarea ei. Nu este nimic greșit în mișcarea către "independența deplină" a Bisericii. A incrimina sau a nega ideea de autocefalie doar pentru că a fost odată pătată de Filaret Denisenko este o naivitate.

Să ne amintim că Bisericile, mult mai mici ca număr și mai puțin semnificative din punct de vedere istoric decât Biserica Ortodoxă Ucraineană, au autocefaliile lor. Mai mult, le sărbătoresc la scară largă.

De exemplu, anul 2024 în România este declarat anul Patriarhiei Române, iar Biserica Ortodoxă Polonă va sărbători în acest an 100 de ani de autocefalie sub egida Președintelui Andrzej Duda. Dacă autocefalia este considerată atât de rea pentru unii (pentru noi), atunci de ce este atât de bună pentru alții (de exemplu, pentru polonezi)? Așadar, problema nu este în autocefalie ca fenomen, ci în cum și prin ce mijloace se câștigă și ce face ierarhia Bisericii pentru a se asigura că percepția ei nu depinde de "ce au spus bătrânii", ci de reconsiderarea teologică și intelectuală.

Autocefalia nu este un panaceu, nu o "idee fixă", ci doar un instrument care ajută Biserica să-și îndeplinească misiunea în lume. Așa ar trebui să privim lucrurile. Cu alte cuvinte, dacă Biserica Ortodoxă Ucraineană primește autocefalia, îi va ajuta spiritual și misionar? Așa trebuie pusă întrebarea.

În același timp, cuvintele lui Bureha despre "direcția" mișcării către autocefalia deplină a Bisericii Ortodoxe Ucrainene ne dau speranța că obținerea rezultatului se va face prin mijloace canonice și nu prin nelegiuire, ca în cazul lui Denisenko. Dacă "conducerea" ar fi dorit autocefalia cu orice preț, aceasta ar fi fost deja proclamată. Dar ideea este că conducerea nu vrea autocefalie cu orice preț.

"Planul alternativ"

Și aici ajungem la partea cea mai interesantă. Bureha spune că "o parte a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care favorizează independența completă față de Moscova, autocefalia, elaborează un anumit "plan alternativ".

Planul este ca Biserica Ortodoxă Ucraineană să restabilească mai întâi relațiile cu Patriarhia Constantinopolului, care acum sunt întrerupte, și să restabilească comuniunea euharistică cu Constantinopolul.

În plus, această parte a Bisericii Ortodoxe Ucrainene dorește să trimită o delegație la Constantinopol și să înceapă negocierile privind reglementarea statutului Bisericii Ortodoxe Ucrainene și, în același timp, în interiorul Ucrainei, Biserica Ortodoxă Ucraineană trebuie să înceapă negocieri cu așa numita Biserică Ortodoxă a Ucrainei.

Adică există o "parte" în cadrul Bisericii noastre care pledează pentru independența față de Moscova. Nu tăgăduim, există. Și ea este destul de mare. Nu există întrebări aici.

Întrebările apar atunci când citim despre acest "plan alternativ" care include reluarea relațiilor cu Fanarul și dialogul cu BOaU.

În primul rând, oare restabilirea comuniunii euharistice este un lucru rău? Este o altă chestiune în ce condiții se poate realiza. Până la urmă, ruptura comunicării euharistice dintre Biserica Ortodoxă Ucraineană și Fanar nu este un capriciu al unei persoane sau al unui grup restrâns de oameni, ci o decizie dureroasă provocată de recunoașterea legitimității BOaU de către Patriarhul Bartolomeu. Și nu poate fi "restaurată" așa de ușor.

În al doilea rând, reglarea statutului Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu Fanarul are o perspectivă foarte îndoielnică, deoarece Patriarhul Bartolomeu a numit deja pe cineva pe care îl consideră "Mitropolit" al Kievului – și acesta nu este Mitropolitul Onufrie.

În al treilea rând, nu este clar ce "negocieri" pot fi purtate cu BOaU, ocolind deciziile Sinodului din Teofania, la care face referință în mod constant Bureha? Totul este clar definit acolo. Și perspectiva oricărui dialog cu BOaU este la fel de îndepărtată ca și realizarea "planului alternativ" exprimat de Bureha. El însuși înțelege acest lucru când spune: "Nu există astăzi un dialog constructiv între Biserica Ortodoxă Ucraineană și BOaU".

Prin urmare, "planul alternativ" este o ficțiune. Mai mult, este complet neclar cine stă în spatele lui și, prin urmare, nu este clar cine îl va "implementa".

Cine sunt acești oameni?

Există impresia că toți acei oameni care pledează pentru independența completă a Bisericii Ortodoxe Ucrainene față de Moscova își fac automat "planuri" de restabilire a comuniunii euharistice cu Biserica din Constantinopol și ei sunt cei care deja formează o delegație pentru Fanar și se pregătesc de negocierile cu Dumenko. Dar cine sunt acești oameni?

Preafericitul Mitropolit Onufrie cu siguranță nu este printre ei. Tot ce a putut și a vrut să facă – a făcut deja. Nu va fi nimic mai mult decât ceea ce s-a întâmplat la Sinodul de la Teofania.

Totuși, a te aștepta ca "susținătorii autocefaliei" nu fac doar "planuri alternative", dar și vor încerca să le implementeze în spatele Preafericitului Mitropolit Onufrie, înseamnă a nu înțelege realitățile în care trăiește Mitropolia Kievului. Pentru că acei oameni care fac "planuri alternative" nu le pot implementa pentru că de ei nu depinde nimic. Chiar dacă am vorbi despre sinodali sau despre vreun grup de episcopi uniți prin ideea autocefaliei, am avea totuși îndoieli serioase asupra realizării planului exprimat de Bureha. Este nerealist, fantastic și nu merită hârtia pe care este scris. Și nu doar pentru că "va provoca o reacție dură a Moscovei sub formă de instanță ecleziastică, interdicții sau chiar excomunicare din Biserică", după cum spune Bureha. Dar în primul rând pentru că Biserica noastră pare să se fi împăcat cu ceea ce se întâmplă. Conducerea ei la prima vedere rămâne tăcută și nu face nimic. Și chiar dacă toate acestea nu sunt o "părere" ci sunt adevărate, ne întrebăm dacă sunt bune sau rele?

Judecați singuri. În condițiile în care poporul ucrainean trăiește în prezent, în care se află Biserica Ortodoxă Ucraineană, nu pot exista decizii bine gândite, echilibrate și, cel mai important, verificate canonic.

Autocefalia, dacă va fi proclamată, nu va fi recunoscută de multe Biserici Autocefale. Această teză este exprimată și de Bureha: "Biserica Ortodoxă Ucraineană s-a abținut în mod deliberat de a proclama autocefalia pentru a evita conflictul cu alte Biserici Autocefale, deoarece, dacă ar declara autocefalia, se poate prezice cu încredere că nu va fi recunoscută de nicio Biserică Autocefală, ceea ce ar duce la ruperea relațiilor dintre Biserica Ortodoxă Ucraineană și alte Biserici Autocefale".

Pentru cei care nu au înțeles – să explicăm. Cel puțin, printre cei care nu o vor recunoaște vor fi Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Sârbă. Dar nici grecii nu vor recunoaște autocefalia auto-proclamată pentru că pentru Fanar, Grecia, Cipru și Africa există deja "autocefalie" în Ucraina – BOaU. Autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu va fi recunoscută nici în Ierusalim, Antiohia, Albania și Bulgaria. Ni se știe ce vor face alte Biserici. Și toate acestea nu pentru că nimeni nu vrea să se certe cu Biserica Ortodoxă Rusă, ci pentru că autoproclamarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu va face decât să agraveze situația deja serioasă din lumea ortodoxă. Deci, de ce să o proclamăm? Doar pentru a-l convinge pe Yelenski de independență față de Moscova? Credeți-ne, acest argument nu va fi convingător pentru el. Atunci la ce? Pentru a opri confiscarea bisericilor? Dar acaparările pot fi oprite doar dacă autoritățile ucrainene își vor aminti de faptul că există Legea, sau când BOaU își va aminti că există Evanghelia, ceea ce este îndoielnic în ambele cazuri. Deci, ce vom dobândi prin proclamarea autocefaliei? Absolut nimic. Și nici măcar "planul alternativ" nu va ajuta aici.

Ce va ajuta? Ce e de făcut?

Trebuie de făcut ceea ce face Preafericitul Mitropolit Onufrie – de se rugat. Din exterior, se pare că a ales o tactică a inacțiunii. Dar Mitropolitul Onufrie procedează la fel cum scria Sfântul Grigorie Teologul despre sine: "Cel mai important pentru mine este inacțiunea. Dacă toată lumea m-ar copia, nu ar fi necazuri pentru Biserici, iar credința pe care acum toată lumea o transformă într-o armă de dragul disputelor, nu ar suferi batjocură".

În "inacțiunea" sa, Întâistătătorul Biserici Ortodoxe Ucrainene a ales cea mai neobișnuită tactică pentru lumea modernă – căutarea voinței Divine, rugându-l pe Dumnezeu să ne rezolve toate problemele. Acest lucru pare "o nebunie" totală și este alogic. Pentru că din afară se vede mai bine și "trebuie de făcut ceva". Dar problema este că, în prezent, Biserica Ortodoxă Ucraineană se află într-un zugzwang, unde fiecare mișcare nu va face decât să-i agraveze situația. Ce ne rămâne atunci? Să ne rugăm și să așteptăm. Adică să facem exact ceea ce face Preafericitul Onufrie.

Și credem că rugăciunea lui înseamnă mult mai mult decât toate "planurile alternative" laolaltă și cu siguranță va fi ascultată.

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 88 [position] => 2720 [adate] => 1712142180 [publication_date] => [adate_day] => 1712102400 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1712142236 [changed] => 1712660904 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 3084 [shares] => [comments] => [header] =>

V. Bureha, prorectorul KDAiS, a spus că BOUkr ar avea un "plan alternativ" – negocierea cu Fanarul și dialogul cu BOaU. Ce plan este acesta și cine stă în spatele lui?

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => Imagine: colaj UJO [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1433 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 1590999485 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/3(3).jpg","crop":{"x":"0","y":"0","w":"750","h":"428"},"action":"none","format":""},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/21\/3(3).jpg","crop":{"x":"0","y":"1","w":"750","h":"427"},"action":"none","format":""}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":""},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":""},"idx":""}} [pin_main_slider] => 0 [pin_rubric_top] => 0 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) [79314] => article Object ( [absnum] => 79314 [numsup] => 0 [childs] => 0 [alias] => 79314-za-chto-sudjat-pravoslavnykh-zhurnalistov [title] => Pentru ce sunt judecați jurnaliștii ortodocși [title_short] => [meta_title] => [meta_keywords] => [meta_description] => [seo_h1] => [seo_body] => [body] =>

Zilele trecute, serviciul de presă al SBU a reportat că pe 12 martie 2024, forțele de securitate au efectuat percheziții la jurnaliştii care lucrau în mass-media bisericească sau în legătură cu ea – Uniune και νομικός publici – reprezentanții ONG-ul "Mirenii" și Centrul de Apărare Juridică.

Ca urmare a măsurilor luate, SBU a reţinut 4 jurnalişti ortodocşi – Vladimir Bobeceko, Valeri Stupniţki, Andrei Ovcearenko και protoiereul Serghii Certilin. Επί του παρόντος, toți se află în arest preventiv fără drept la cauțiune. Alți câțiva au fost acuzați de infracțiuni de gravitate diferită, inclusive de cele care sunt pedepsite cu închisoare pe viață.

Deja pe 13 martie, service de presă al SBU a reportat despre operațiunea specială efectuată pentru "eliminarea celei mai mari rețele de informații din Ukraine de la începutul invaziei la scară largeă" . Forțele de securitate i-au acuzat pe angajații UJO și "Primului Kozațki" că lucrează pentru statul agresor, că colaborează cu FSB, că au săvârșit înaltă trădare și participal grup. Acuzațiile sunt foarte τάφος. Dar cat de valide sunt;

Ασυνήθιστο πολιτικό

Sunt atâtea neconcordanțe, contradicții logice și erori elementare în raportul forțelor de securitate, precum și în vicisitudinile juridice care au urmat după acțiunile brutale împotriva Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși, încât situația este foarte asemănătoare cu cazurile pe care le fabricau reprezentanții KGB-ului împotriva Bisericii în anii 1930 ai secolului trecut. Atunci oamenii au fost judecați fără dovezi, pentru opiniile lor și pentru dezacordul cu "linia partidului". Vinovația omului era determinată nu prin fapte dovedite, ci de convingerile sau preferințele politice.

Închisorile Uniunii Sovietice erau supraaglomerate cu oameni care criticau marxismul sau cu cei care continuau să creadă în Dumnezeu, deși la nivel de stat în URSS domina ateismul. Când citim astăzi despre cauzele penale ale lui Stus, Hmara sau alți disidenți, nu numai că suntem uimiți de cinismul sistemului judiciar sovietic și de lipsa dovezilor pentru toate acuzațiile, dar credem că un asemenea arbitrariu nu trebuie să existe într-un un stat care se vrea democratic. Resimțim ceva asemănător când citim acuzațiile SBU la adresa jurnaliștilor ortodocși. Și nu doar noi.

Să începem cu faptul că până și dușmanii Bisericii Ortodoxe Ucrainene înțeleg că dosarul împotriva jurnaliștilor ortodocși este politic și a fost întocmit la ordin.

De exemplu, parlamentarul Radei Supreme și unul dintre inițiatorii legilor anti-bisericești, Kniajițkii, enumerând "crimele" UJO, a spus că redacția resursei media a publicat "critici dure la adresa Europei, a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei și a măsurilor de interzicere a activităților Bisericii Ortodoxe Ruse în statul nostru". Potrivit acestuia, el "a obținut aceste informații din știrile din presă". Totodată, mass-media ucraineană a explodat literalmente cu rapoarte conform cărora SBU a dezvăluit "cea mai mare rețea de informații a FSB-ului".

De ce Kniajițki nu a menționat acest lucru când a scris că vizita forțelor de securitate la angajații UJO este legată exclusiv de activitățile lor profesionale? Cel mai probabil pentru că el însuși înțelege că este vorba despre un ordin politic.

Confirmarea indirectă a acestei teze o găsim în declarația Procuraturii Generale, în care se precizează că SBU a neutralizat "blocul media al Bisericii Ortodoxe Ucrainene", care a fost creat "în scopul destabilizarii situației socio-politice și religioase din Ucraina". Cum anume a încercat "blocul media al Bisericii Ortodoxe Ucrainene" să destabilizeze situația din Ucraina? Vorbind despre acapararea bisericilor, bătaia credincioșilor sau critica proiectului de lege care interzice Biserica? Cum anume au destabilizat jurnaliştii UJO situaţia din ţara noastră? În final, după ce a afirmat acest lucru, Procuratura Generală ar fi trebuit să ofere probe. Pentru că în fiecare stat democratic există "prezumția de nevinovăție", potrivit căreia o persoană este considerată nevinovată până se demonstrează contrariul. Și nu invers! Ce vedem în cazul jurnaliştilor UJO?

Că poți fi considerat vinovat pur și simplu pentru că îți permiți să-ți exprimi punctul de vedere asupra unor evenimente, ești considerat vinovat pur și simplu pentru că crezi în Dumnezeu și nu vrei să aparții unei biserici create de stat. Și tu ești cel care trebuie să dovedești că nu ești vinovat! Această stare de lucruri este radical diferită de ceea ce noi și dumneavoastră numim democrație.

Parlamentarul Ucrainei Artem Dmitruk crede, de asemenea, că dosarele penale împotriva jurnaliștilor UJO sunt "absolut absurde, fictive și falsificate". În opinia sa, astfel se confirmă că "nu există libertate de exprimare în Ucraina".

Potrivit deputatului, arestările jurnaliştilor ortodocşi nu pot fi explicate decât printr-o încercare "de a intimida credincioşii Bisericii Ortodoxe Ucrainene şi a-i forţa să renunţe la Biserica lor".

Politologul Kosti Bondarenko consideră, de asemenea, că dosarul împotriva jurnaliştilor UJO este un "pogrom demonstrativ" care a fost desfăşurat de autorităţi pentru a le arăta deputaţilor că nu se vor târgui cu ei şi nici nu vor renunţa.

Și, de asemenea, pentru ca "să demonstreze că așa se va întâmpla cu oricine care va încerca să împiedice autoritățile să curățe Biserica – indiferent de statutul lor de deputat sau de legitimația de jurnalist. Perchezițiile și reținerile de ieri sunt un semnal pentru deputați: "Încă rezistați? Atunci venim la voi!", a scris politologul.

Avocatul lui Valerii Stupnițki este, de asemenea, de acord cu contextul politic al arestării și reținerii jurnaliștilor UJO, iar avocatul lui Andrei Ovcearenko consideră, în general, că într-o țară civilizată cazul său nici nu ar fi ajuns în sala de judecată.

Despre ce vorbește SBU?

În raportul lor despre dosarele jurnaliştilor ortodocşi, reprezentanţii Serviciului de Securitate al Ucrainei au comis o serie de greşeli şi gafe.

De exemplu, ei au afirmat că protoiereul Serghii Certilin este parohul uneia dintre bisericile din Kiev. Nu este adevarat. Părintele este un cleric într-o biserică al cărei paroh este o cu totul altă persoană. Este un preot obișnuit care nu conduce comunitatea, ci doar săvârșește slujbele divine. Este foarte ușor să verifici aceste informații, dar forțele de securitate nu s-au deranjat să o facă. "Paroh" – deși nu corespunde realității, dar sună tare!

Putem admite că restul "dovezilor" împotriva jurnaliştilor şi juriștilor pentru drepturile omului au fost construite pe acest principiu? Putem. Pentru că în mesajul SBU-ului există și alte gafe despre "neutralizarea rețelei de agenți".

De exemplu, forțele de securitate au declarat că UJO,"Primul Kozațki", "Mirenii" sunt "una dintre cele mai mari rețele de informații ale FSB-ului, care a operat pe teritoriul Ucrainei de la începutul invaziei pe scară largă". Dar o simplă verificare prin intermediul unui motor de căutare Google va oferi informația că toți "figuranții" menționați în dosar au fost înființați cu mult înainte de invazia la scară largă. UJO – în 2015, "Primul Kozațkii" – în 2019, "Mirenii" – în 2021. Toate aceste organizații și-au desfășurat activitățile în mod deschis, publicând materiale și declarații nu pe site-uri închise, ci în domeniul public. Și au făcut asta timp de mulți ani.

Atunci de ce SBU spune că au apărut ca "rețea de agenți" abia pe 24 februarie 2022? O lipsă de supraveghere sau o neglijență?

Serviciul de presă al forțelor de securitate a mai spus că "rețeaua de agenți" are o ierarhie și o distribuire clară a funcțiilor. Dar, dacă da, atunci orice organizație în care există un lider, subordonați, executanți și administratori se încadrează, de asemenea, în criteriile unei "rețele de agenți". Inclusiv și SBU. Dar noi înțelegem că aceasta este o prostie, nu-i așa? Cu siguranță.

Pe de altă parte, fiecare publicație, fiecare mijloc de presă are o ierarhie clară: există un redactor-șef, un redactor de producție, jurnaliști, corectori, traducători, contabili, secretare și alt personal de serviciu. Fără ierarhie, fără distriburea funcțiilor nicio publicație nu poate exista. SBU înțelege foarte bine acest lucru, motiv pentru care nu oferă nicio dovadă.

Dar unele instituții media (cu o ierarhie clară) au dezvăluit "fapte" care confirmă că UJO este o "rețea de agenți". Care sunt aceste "fapte"? Este vorba despre un screenshot care reprezintă programul de acțiune în scopul protejării Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Cât este de adevărat aceasta, nu este clar. Dar este destul de evident că, chiar dacă acest screenshot este adevărat, el nu conține nicio infracțiune. Fapt despre care a scris o persoană ale cărei opinii diferă puternic de unele dintre punctele de vedere ale comitetului editorial al UJO.

Astfel, Natalia Vasilevici, expertă belarusă în domeniul religiei, politicii și drepturilor omului, participant activ la mișcarea ecumenica, cu o poziție apropiată de cea a Patriarhiei Constantinopolului, comentând screenshotul cu "vinovăția" jurnaliștilor, a scris : "Și aici este "corpus delicti", care constă în apeluri către deputați, la Comisia de la Veneția și la profesorul Thomas Bremer. Totul este în cadrul legii și al mecanismelor legale. Nicidecum nu este o infracțiune care poate duce la o condamnare pe viață, dar nici măcar nu duce la un simplu dosar penal". Greșește cu ceva?

În plus, SBU a acuzat jurnaliștii de faptul că ar fi avut "o legătură constantă cu cele mai mari instituții de presă din Federația Rusă, care preluau imediat conținutul "necesar". Dar, în primul rând, nici un jurnalist din lume (!!!) nu este responsabil pentru ceea cine și ce anume a repostat sau a "cules" de la el. În al doilea rând, dacă folosim logica SBU, atunci nu numai aproape toate publicațiile ucrainene au legături cu cele mai mari resurse mass-media din Federația Rusă, ci și Biroul Președintelui, Rada Supremă, politicieni ucraineni și alții ale căror declarații și discursuri sunt citate în statul agresor.

Dar aceasta este o minciună grosolană.

Atunci de ce în baza acestei minciuni sunt acuzați jurnaliştilor? Doar pentru a-i reduce la tăcere?

Forțele de securitate au mai declarat că "coordonatorul rețelei din Ucraina este un cleric, reținut de SBU". Cum anume a condus "rețeaua", în ce anume s-a exprimat această conducere nu se spune. Singurul lucru pe care l-a spus SBU a fost că el era responsabil de distribuirea de materiale care "incitau la ostilitatea interconfesională și justificau războil agresiv împotriva Ucrainei".

O întrebare: în ce materiale ale UJO, de exemplu, este justificat războiul? Dacă există astfel de materiale, atunci trebuie să fie afișate. Dar ele nu sunt oferite. Și nu le vor arăta. Pentru că încă de la începutul războiului, UJO a luat o poziție clară: condamnăm categoric invadazia Ucrainei de către Rusia, condamnăm bombardarea orașelor pașnice, uciderea civililor și, în general, tot ceea ce face Rusia acum pe teritoriul Patriei noastre.

Poziția noastră este exprimată în mod deschis și publicată pe site. Toate articolele și materialele sunt acum în spațiul public. Găsiți în vreun articol sau mesaj de pe site-ul Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși informații care pot fi interpretate ca o justificare a războiului – și vom recunoaște că nu am avut dreptate. Dar nu există nimic asemănător și nu poate fi! Nu ne-am ascuns poziția, am declarat în mod repetat că nu poate exista nicio justificare a războiului.

În plus, redactorii site-ului nostru de la bun început au luat partea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Teofania, ale cărui decizii sunt categoric condamnate și criticate în Rusia. Pentru această poziție, dușmanii Bisericii Ortodoxe Ucrainene îi suspectează pe redactorii UJO că lucrează pentru SBU. Cum trebuie să ne simțim în această situație?

SBU afirmă că întru-un anumit mod avem legături cu FSB-ul, iar FSB-ul vorbește despre legăturile noastre cu SBU-ul... Nonsens, absurditate, suprarealism. Este imposibil să găsim alte metafore pentru situația actuală. Dar exemple similare există. Căci nici evreii, nici păgânii nu i-au acceptat pe primii creștini.

În situația actuală, nu știm cine se a seamănă mai mult cu "evreii" sau cu "păgânii", dar știm foarte bine cine este creștin.

Și, prin urmare, nu suntem surprinși de cuvintele reprezentantului SBU-ului, care a spus că jurnaliștii și juriștii pentru drepturile omului riscă închisoarea pe viață. Nu suntem surprinși pentru că pedeapsa capitală a fost întotdeauna cerută pentru creștini. Au fost uciși, tăiați în bucăți, aruncați animalelor, arși, spânzurați, înecați. Deci, nu suntem surprinși.

Un alt lucru uimește. De ce oamenii care au comis crime groaznice în eter direct, cum ar fi Sternenko, de exemplu, care a ucis o altă persoană, sunt la libertate, în timp ce pentru jurnaliştii care sunt angajaţi în activităţile lor profesionale se cere închisoarea pe viaţă? De ce SBU scrie despre reținerea unui grup de persoane care au torturat deținuți în timpul ocupației și cere pentru aceștia o pedeapsă cu închisoare de la 10 la 15 ani, dar totodată cere condamnarea jurnaliştilor pe viață?

Nu suntem singurii care nu înțelegem. Parlamentarul Dmitruk scrie: "Ei vor să le dea închisoare pe viață jurnaliștilor care au scris despre acaparările ilegale ale lăcașurilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, atacurile sistemice asupra credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene și fărădelegile împotriva a milioane de ucraineni. Gandiți-vă la aceasta!". Dar de ce se întâmplă acestea?

Pentru că, potrivit lui Kosti Bondarenko, autoritățile continuă să "curățe" Biserica și vor îndepărta din calea lor pe oricine care le va sta împotrivă.

Întrebarea rămâne deschisă: cu ce anume se ocupă autoritățile noastre, dacă presa bisericească independentă reprezintă un impediment?

[category] => 2825 [categories] => [categories_seo] => [type] => 24 [position] => 2714 [adate] => 1710521460 [publication_date] => [adate_day] => 1710460800 [approved] => 1 [langid] => 5 [created] => 1710521482 [changed] => 1717753065 [userid] => 1434 [redirect] => [views] => 1356 [shares] => [comments] => [header] =>

Pe 12 martie 2024, Serviciul de Securitate al Ucrainei a Effectuat o operațiune de distrugere a libertății cuvântului în sfera religioasă în Ουκρανία.

[with_photo] => 1 [with_gallery] => 0 [with_video] => [imagealt] => Jurnaliştii ortodocşi arestaţi riscă pedeapsa cu închisoarea pe viaţă. Pentru ce? Imagine: UJO [coordinates] => [extcode] => [user_changed] => 1430 [common_props] => [models_props] => [file] => [sources] => [references] => [authors] => [creator] => [files] => [gallery] => [images] => [props] => [tags] => [article_shares] => [article_childs] => [video] => [props_data] => [articles:protected] => articles Object *RECURSION* [childs_total] => 0 [alias32] => 1613742798 [indexed] => [reindexed] => 0 [cropdata] => {"art":{"main":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/20\/1 (50).jpg","crop":{"x":"0","y":"0","w":"750","h":"428"},"action":"none","format":"original"},"tn":{"src":"\/img\/forall\/u\/14\/20\/1 (50).jpg","crop":{"x":"0","y":"1","w":"750","h":"427"},"action":"none","format":"original"}},"gal":{"main":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"tn":{"src":"\/sun\/v6\/images\/blank.gif","crop":{"x":"","y":"","w":"","h":""},"action":"new","format":"original"},"idx":""}} [pin_main_slider] => 0 [pin_rubric_top] => 0 [audio_icon] => 0 [video_icon] => 0 [gallery_icon] => 0 [like_cnt] => [dislike_cnt] => ) ) [categories] => [count_sql] => SELECT COUNT(DISTINCT a_p.article) FROM articles_pages a_p WHERE a_p.absnum in (2825) and a_p.approved = 1 AND a_p.langs & pow(2, 5) AND (a_p.numsup = 0 OR a_p.numsup IS NULL) [dictsdata] => Array ( ) ) 1