Cum Fanarul promovează recunoașterea BOaU

Pe 15 iulie 2023, prim-ministrul Macedoniei de Nord, Dimitar Kovačevski, a vizitat Fanarul, unde a discutat "probleme de interes comun" cu patriarhul Bartolomeu. Concomitent, mitropolitul Fanarului Emmanuel de Calcedon a vizitat Bulgaria, unde i-a cerut patriarhului Bulgariei "să îndeplinească promisiunea dată" și să recunoască Biserica Ortodoxă a Ucrainei creată recent de autoritățile ucrainene. În plus, Emmanuel le-a spus bulgarilor că Biserica Macedoniei de Nord trebuie să fie numită "Arhiepiscopia de Ohrida" în loc de Biserica Ortodoxă Macedoneană.

Desigur, ambele vizite nu sunt întâmplătoare, și ținând cont de recenta Conferința Arhierească a Bisericii Ortodoxe Ruse (unde de fapt a fost declarat război pretențiilor Fanarului la primatul său în Ortodoxia ecumenică), ele necesită o atenție mult mai mare.

Confruntarea dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Fanar nu a început ieri, iar Conferința Arhiereească a fost doar un răspuns la eforturile pe care le depune Fanarul împotriva rivalului său. Trebuie remarcat faptul că în arta intrigii, în jocurile din culise și în capacitatea lor de a juca pe o perioadă îndelungată, fanarioții excelează, depășind atât Biserica Ortodoxă Rusă, cât și pe orice alți adversari. Acest lucru a fost determinat în mare parte de lupta lor permanentă pentru supraviețuire în mediul islamic, de legăturile strânse cu politicienii și agențiile de informații și de viclenia inerentă "cretano-elenică": "Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe" (Tit. 1, 12).

Un exemplu al acestei viclenii și arte a intrigii poate fi observat și în situația cu Biserica Macedoneană.

Fanarul și Macedonia

Încă la 5 iunie 2022, Biserica Macedoneană a primit Tomosul de Autocefalie de la Patriarhia Sârbă. Dar totuși, chiar a doua zi, arhiepiscopul Ștefan a anunțat că "Arhiepiscopia de Ohrida" (care este un moment important – Aut.) va cere Tomosul de autocefalie de la Patriarhia Ecumenică, deoarece aceasta este singura Biserică care are dreptul să acorde astfel de documente conform tradiţiilor şi canoanelor. El a mai subliniat că scopul său este de a obține "adevărata autocefalie, recunoscută de toți", deoarece există "o tradiție canonică conform căreia numai patriarhia Ecumenica poate acorda Tomosul de autocefalie, în timp ce alte Biserici îl acceptă cu evlavie".

Arhiepiscopul Ștefan nu a precizat despre care "tradiție canonică" vorbește sau canonul exact în care este scrisă. Totuși, este evident că conceptul de "tradiție" se transformă lent în noțiunea de "privilegiu". Acesta devine un instrument de putere pentru Fanar asupra altor Biserici. Biserica Ortodoxă Rusă (BORu) este foarte conștientă de această situație și încearcă să o contracareze.

Biserica Ortodoxă Rusă și Macedonia

În cadrul Bisericii Macedonene, există un număr suficient de episcopi care aderă la poziția canonică în disputa dintre Fanar și Biserica Rusă. Ei cred că Biserica lor nu are nevoie de un alt Tomos de la patriarhul Bartolomeu pentru a se legitima. Cel mai remarcabil dintre ei este mitropolitul Grigorie de Kumanovo și Osogovo. Pe lângă faptul că respinge necesitatea unui Tomos fanariot, el susține și dreptul Bisericii Ortodoxe Macedonene de a fi numită nu "Arhiepiscopia de Ohrida" (așa cum a cerut Fanarul), ci Biserica Ortodoxă Macedoneană. Mai mult, episcopul Grigorie a scris o carte intitulată "Patriarhul Constantinopolului: primul dintre cei fără/egali", denumirea deja sugerează atitudinea sa față de politicile Fanarului. El își prezintă poziția ca una "patriotică", în contrast cu poziția arhiepiscopului Ștefan.

Totuși, unii din cadrul Bisericii Macedonene consideră că acest arhiereu ar fi părtinitor. Aceștia îl învinovățesc de o comunicare strânsă cu conducătorul mitocului Bisericii Ortodoxe Ruse la Sofia, arhimandritul Vassian (Zmeiev), care ar fi motivul părtinirii sale. Se crede că arhimandritul Vassian "transmite" poziția Moscovei unor ierarhi macedoneni.

De exemplu, după una dintre slujbe, mitropolitul Grigorie a declarat în predica sa că Biserica Ortodoxă Macedoneană stă ferm de partea rusă în disputa dintre Fanar și Biserica Ortodoxă Rusă privind recunoașterea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU).

În acest context, eforturile fanarioților de a-și promova Tomosul nu pare a fi o "tradiție canonică", ci o încercare de a scoate Biserica Macedoneană din "sfera de influență" atât a Bisericii Ortodoxe Ruse, cât și a Bisericii Sârbe.

Mai mult, semnul vizibil al "libertăţii" de influenţa Bisericii Ortodoxe Ruse ar fi nu doar primirea unui Tomos "corect", dar şi recunoaşterea BOaU. În esență, pomenirea liturgică a lui Dumenko este prețul care trebuie plătit pentru "adevărata autocefalie", pe care macedonenii nu doresc să-l plătească.

În plus, trebuie reamintit faptul că Tomosul acordat de Fanar presupune o dependență față de Biserica Constantinopolului. Astfel, patriarhul Bartolomeu nu își va abandona prea ușor "tradiția" de a acorda autocefalie și va exploata toate mijloacele de presiune posibile asupra celor nesupuși, în primul rând prin intermediul autorităților de stat.

Prin urmare, întâlnirea sa cu prim-ministrul Macedoniei de Nord, Kovachevski, a avut ca scop discutarea condițiilor de acordare a Tomosului. Ele sunt simple – recunoașterea BOaU și redenumirea Bisericii Macedonene în "Arhiepiscopia de Ohrida". Acesta este motivul pentru care Macedonia de Nord a fost aleasă de Fanar în timpul vizitei mitropolitului Emmanuel în Bulgaria.

Fanarul și Bulgaria

Vizita Mitropolitului Emmanuel în Bulgaria a urmărit mai multe obiective:

1. Încercarea de a promova recunoașterea BOaU;
2. Încercarea de a-i convinge pe bulgari să redenumească Biserica Macedoneană în "Arhiepiscopia de Ohrida".

Pentru a realiza aceste obiective, ideologul-șef și inițiatorul Tomosului pentru BOaU (amintim că mitropolitul Emmanuel a prezidat "consiliul de unificare" de la Kiev) l-a ales pe unul dintre cei mai influenți arhierei bulgari – mitropolitul Nicolae de Plovdiv.

Printr-o "coincidență fericită", mitropolitului Nicolae nu este doar unul dintre cei mai autoritari episcopi din Bulgaria, dar și un oponent binecunoscut al "influenței ruse" în Biserica Bulgară. De exemplu, el a refuzat să participe în octombrie 2019la o întâlnire cu delegația Bisericii Ortodoxe Ruse. Cu trei luni înainte, mitropolitul Nicolae "s-a întâmplat" să viziteze Fanarul, unde a fost primit cu căldură de patriarhul Bartolomeu. Prin urmare, alegerea lui ca negociator cu Fanarul nu este întâmplătoare. Și știm că aceste negocieri au avut loc.

Pe 15 iulie 2023, mitropolitul Emmanuel a cerut Bisericii Bulgare să-și "împlinească promisiunea", care se presupune că ar fi fost făcută de patriarhul Neofit, de a adăuga numele lui Dumenko în dipticul Bisericii Bulgare. În plus, el și-a exprimat dorința ca Biserica Bulgară să-și reconsidere atitudinea față de redenumirea Bisericii Macedoniei de Nord.

Totuși, se pare că mitropolitul Emmanuel a exagerat ușor în ceea ce privește presiunea asupra mitropolitului Nicolae și și-a prezentat cererile într-un mod destul de dur. În final, el a primit răspunsul că nimeni din Biserică nu trebuie să pretindă că ar fi sursa ultimă a adevărului suprem.

Rezultatul negocierilor rămâne necunoscut. La fel, prețul exact oferit de Fanar bulgarilor în schimbul recunoașterii Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU) este necunoscut. Totuși, se pot face unele ipoteze.

"Prețul bulgarilor" pentru recunoașterea BOaU

Cert este că mitropolitul Nicolae de Plovdiv reprezintă un grup de ierarhi bulgari care pledează pentru o revizuire a locului Bisericii Bulgare în Diptice. În octombrie 2019, când și-a explicat nedorința de a participa la recepția delegației Bisericii Ortodoxe Ruse, mitropolitul Nicolae a scris că "momentul când poziția Patriarhiei Bulgare (cu privire la recunoașterea BOaU) va fi anunțată și transmisă altor Biserici Autocefale depinde de locul alocat în Diptice".

El a continuat, afirmând că "desigur, toate Bisericile Autocefale sunt egale între ele și nici una dintre ele nu este mai importantă, mai mare sau mai semnificativă decât celelalte, iar fiecare Biserică își poate declara poziția oricând consideră că este necesar să o facă. Cred că pentru noi în prezent este de o importanță fundamentală respectarea ordinii din Diptice. Deci, dacă cineva consideră că părerea noastră este esențială și trebuie ascultată urgent, să-și amintească că Biserica Ortodoxă Bulgară a fost autocefală din anul 927 d.Hr".

În concluzie, vlădica a scris că "s-ar putea să fim considerați mici și săraci, dar faptul că suntem o Biserică mică și săracă nu ne împiedică să apărăm demnitatea Bisericii Ortodoxe Bulgare și să cerem ca aceasta să fie tratată cu respect – cu același respect pe care l-am arătat întotdeauna tuturor celorlalți".

Evident, aceste declarații despre locul din Diptice au fost făcute în contextul presiunilor asupra Bisericii Bulgare privind recunoașterea rapidă a BOaU. Dar, după cum se pare, fanarioții le folosesc acum ca o plată pentru această recunoaștere. Mai ales că mitropolitul Nicolae s-a exprimat favorabil cu privire la "autocefalia ucraineană".

De exemplu, în martie 2022, vlădica a menționat că "în urmă cu mulți ani, în Eparhia Ucraineană a Bisericii Ortodoxe Ruse, a început să ia naștere dorința de separare și autocefalie... Există o veche regulă canonică conform căreia Bisericile respectă diviziunile administrativ-teritoriale și frontierele de stat, și la crearea unei noi unități teritorial-statale, au dreptul la propria organizare bisericească autocefală".

Iar în luna decembrie a aceluiași an, în cadrul unei întâlniri cu mitropolitul Antonie, președintele Departamentului pentru Relații Bisericești Externe din cadrul Patriarhiei Moscovei, el a afirmat că "războiul din Ucraina este o continuare a unei dispute interbisericești de jurisdicție care amenință astăzi însuși trupul Sfintei Biserici Ortodoxe și, prin urmare, trebuie să punem capăt la ceea ce se întâmplă".

Din aceste declarații ale mitropolitului Nicolae, se poate face concluzia că una dintre condițiile pentru încetarea războiului din Ucraina este "încheierea disputei între biserici privind jurisdicția". Cu alte cuvinte, renunțarea la orice pretenții față de Ucraina, inclusiv prin recunoașterea "autocefaliei" BOaU.

Ce va urma?

Rezumând tot ceea ce s-a spus mai sus, se poate concluziona că fanarioții nu și-au abandonat ideea de a organiza un proces împotriva patriarhului Chiril, pe care au exprimat-o prin intermediul patriarhului Teodor al Alexandriei în ianuarie 2022. Atunci, din cauza războiului din Ucraina, acest procesul nu a avut loc. Un alt motiv este dezacordul cu privire la plasarea Bisericilor în Diptice. În prezent, în aproape toate Bisericile Ortodoxe din lume, numele patriarhului Chiril este pomenit imediat după numele patriarhului Ierusalimului, adică pe locul cinci. Iar bulgarii îl pomenesc pe locul opt sau al nouă, iar ciprioții pe locul zece. Prin urmare, pentru a organiza un proces al Pentarhiei, trebuie să existe cinci Patriarhi-"judecători". Deci, locul patriarhului Moscovei trebuie acordat unei Bisericii care este mai veche sau mai autoritară.

Aici de o importanță crucială este crearea unui precedent – schimbarea Dipticelor. Patriarhul Bartolomeu a exprimat această idee cu 12 ani în urmă, când a anunțat convocarea Consiliului Întâistătătorilor "Bisericilor antice" (cele patru Patriarhii Răsăritene și Biserica Ciprului). În notificările pentru acești Întâistătători, conducătorul Fanarului a scris următoarele: "Vechile patriarhii ale Bisericii Ortodoxe împreună cu Sfânta Biserică a Ciprului... sunt coloana vertebrală a întregii structuri și componenței Bisericii Ortodoxe".

Astfel, în opinia noastră, fanarioții au suspendat procesul împotriva patriarhului Chiril și lucrează în prezent la crearea unor temeiuri serioase pentru acesta, promovând schimbarea ordinii în Diptice. În plus, ei lucrează la acordarea mai multor Tomosuri noilor Biserici care vor sprijini patriarhia Ecumenica la un ipotetic Sinod Panortodox sau la vreo Sinaxă a Întâistătătorilor.

După cum vedem, după culise se desfășoară destul de intens "jocurile tronurilor bisericești", în pofida faptului că din exterior nu se observă derularea unor evenimente majore.

Este foarte greu să prezicem cum se vor sfârși toate acestea. Un lucru poate fi spus cu certitudine: unitatea în Ortodoxie în prezent lipsește.