Trei sinoade misterioase: Ce s-a decis cu privire la BOUkr?
Recent au avut loc ședințele a trei sinoade diferite ținute de trei Biserici Ortodoxe. Ce au decis ele cu privire la existența Bisericii în Ucraina?
Săptămâna aceasta au avut loc ședințele a trei sinoade diferite: al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, al Bisericii Ortodoxe Ruse și al Patriarhiei Constantinopolului. Fiecare dintre aceste sinoade și-a avut propriile obiective, toate însă gravitând în esență în jurul unui singur subiect: Ucraina.
În prezent, situația religioasă din Ucraina se agravează în mod vădit, iar tensiunile în jurul Bisericii se intensifică într-o asemenea măsură încât nimeni nu poate să prezică unde s-ar putea ajunge.
În mod firesc, în această situație, fiecare Biserică are propriile interese și caută să-și rezolve problemele.
Pentru Patriarhia Constantinopolului, Ucraina a devenit o lovitură gravă adusă autorității și capacității sale de a lua decizii corecte și imparțiale. Tomosul acordat Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU) nu a adus nicio unitate anticipată, în schimb, a adus un nivel de tensiune fără precedent, vizibil pentru toate Bisericile Ortodoxe. Aceasta înseamnă că Patriarhul Bartolomeu a fost nevoit să răspundă la întrebări incomode din ce în ce mai des.
Am putea spune că patriarhul ecumenic a obosit să mai primească astfel de întrebări, deoarece anunțul viitoarei ședinți a Sfântului Sinod a apărut pe site-ul Patriarhiei Ecumenice pe 18 octombrie – a doua zi după ciocnirile violente din Cerkasy. Desigur, fiecare lovitură adusă în capul credincioșilor ortodocși din Cerkasy este și o lovitură pentru autoritatea Patriarhiei Ecumenice în lumea ortodoxă. Astfel, sarcina lui în această situație este clară: cum să facă "tranzițiile" de la Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOUkr) la Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU) nu doar "nedureroase", dar și mai rapide.
Cu alte cuvinte, scopul este de a justifica crearea BOaU printr-o unitate evidentă în ortodoxia ucraineană și de a se asigura că aceasta este absolut independentă de Moscova.
În ceea ce privește Biserica Ortodoxă Rusă, situația este la fel de clară. Ea încearcă să contracareze mai eficient planurile Fanarului și să păstreze până și cea mai mică speranță că Biserica Ortodoxă Ucraineană va rămâne în unitate canonică cu Biserica Ortodoxă Rusă. Dar și aici privirea sinodalilor a fost ațintită spre Kiev, deoarece Biserica Ortodoxă Rusă nu are în acest moment legături cu Biserica Ortodoxă Ucraineană și nu poate decât să ghicească ce se va decide după zidurile mănăstirii Sfântul Panteleimon din Teofania.
Cel mai surprinzător este că ei nu au fost singurii care au fost nevoiți să se străduiască să ghicească ceva.
Dacă obiectivele Bisericii Ortodoxe Ruse și ale Patriarhiei Ecumenice sunt de înțeles, scopul Bisericii Ortodoxe Ucrinene rămâne un mister în cadrul acestei lupte de putere între Biserici, fiecare pretinzând la statutul de " Biserică Mamă" pentru Ucraina. Iată de ce credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene anticipează fiecare sinod în speranța că episcopii îi vor îndruma ce trebuie să facă în situația actuală și unde va naviga nava Bisericii. Având în vedere ceea ce se întâmplă cu Biserica Ortodoxă Ucrineană din punct de vedere logic, este nevoie de o reacție, de un răspuns adecvat și bazat pe Evanghelie.
Astfel, deși Sinoadele au fost diferite, așteptările de la ele erau aproape identice: ce se va întâmpla cu Biserica Ortodoxă Ucraineană? Deci, ce au decis arhiereii care s-au reunit la Istanbul, Moscova și Kiev?
Istanbul
Vom reitera faptul că anunțul ședinței Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice a apărut pe site-ul Bisericii din Constantinopol pe 18 octombrie – în urma agresării brutale a credincioșilor din Cerkasy. Diverse resurse au relatat că acapararea catedralei Bisericii Ortodoxe Ucrainene, unde a slujit mitropolitul Teodosie de Cerkasy, l-a șocat pe patriarhul Bartolomeu. El și-a exprimat și mai devreme dezaprobarea față de violența exercitată de BOaU asupra BOUkr, cerând chiar ca Dumenko să pună capăt acestei violențe. Evenimentele de la Cerkasy au devenit un alt declanșator, demonstrând în mod clar că "problema ucraineană" nu mai poate fi amânată. Astfel, era de așteptat că patriarhul Bartolomeu va lua o decizie.
Pentru ca lucrurile să nu iasă de sub control, ministrul ucrainean de externe Andrii Sybiha a plecat de urgență la Istanbul. Se cunosc puține lucruri despre ceea ce a discutat cu fanarioții, deși a fost făcut publicfaptul că patriarhul Bartolomeu i-a cerut ministrului de externe ucrainean să facă totul posibil pentru ca episcopii ucraineni să poată călători liber în străinătate pentru a vizita Fanarul.
Chiar și din acest raport minim, se poate deduce că patriarhul Bartolomeu dorește să se întâlnească cu episcopii BOaU și poate ai BOUkr, care să-l poată informa personal despre ceea ce se întâmplă în Ucraina. De exemplu, există o nemulțumire considerabilă în rândul "episcopilor" din structura lui Dumenko, care sunt deranjați de stilul de conducere al lui Epifanie, acuzându-l de dependență totală față de Evstratie Zorea. Personalități precum Zinkevici și Șostațki cred că sunt mai demni și mai experimentați nu numai să conducă BOaU, dar și să încerce să inițieze negocieri cu Biserica Ortodoxă Ucraineană. Prin urmare, adresarea lui Bartolomeu către Sybiha ar putea fi motivată anume de dorința lui de a auzi diverse voci pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză cu privire la gestionarea BOaU și a lui Dumenko.
Situația se complică și mai mult de două fracțiuni influente din Patriarhie, fiecare cu o poziție diferită asupra "problemei ucrainene". "Fracțiunea" lui Elpidofor dorește dialogul cu Biserica Ortodoxă Ucrineană, iar "fracțiunea" lui Emmanuel, susținută de Dumenko și Zorea, nu vede niciun dialog – doar eliminarea.
Din acest motiv, Orthodox Times, finanțat de Departamentul de Stat al SUA, a relatat despre o întâlnire recentă în cadrul căreia un membru al comisiei patriarhale, care a vizitat Ucraina în august, a spus că "atmosfera în timpul discuției care a urmat a fost tensionată".
Tensiunea a apărut din cauza faptului că "se pare că ierarhii sinodali au concluzionat din raport că vizita delegației nu a dat rezultate pozitive".
Orthodox Times a mai raportat că "unii ierarhi au ridicat întrebarea privind posibilitatea de a convoca un nou sinod de unificare", iar "alți ierarhi sinodali au pus la îndoială faptul dacă alegerea lui Epifanie ca conducător al BOaU a fost în cele din urmă alegerea corectă". În plus, publicația a menționat că "în timpul ședinței a fost exprimată opinia mitropolitului Sawa al Varșoviei care a propus dă găsit nou lider pentru Biserica Autocefală a Ucrainei".
Ce înseamnă acest lucru?
Cel puțin, indică faptul că mai mulți ierarhi ai Patriarhiei sunt profund nemulțumiți de comportamentul adepților BOaU în Ucraina. Există și nemulțumiri față de Epifanie însuși și incapacitatea lui de a conduce BOaU. Dovada în acest sens poate fi găsită într-o scrisoare a episcopului Mihail de Comani, exarhul Patriarhiei Ecumenice, citită în ședința sinodală. În această scrisoare, exarhul a oferit o evaluare foarte negativă a conducerii BOaU de către Dumenko.
Kievul
Rămâne necunoscut ce hotărâri a luat Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. De fapt, ultimul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a fost cel mai misterios, deoarece niciuna dintre deciziile sale nu a fost publicată în presa bisericească și niciunul dintre episcopii participanți nu a comentat rezultatele (comentariul disponibil nu ne spune nimic despre rezultate). Din diverse surse știm doar că Sinodul a luat mai multe decizii legate de personalul ecleziastic: numirea unui nou episcop conducător al Eparhiei de Tulchyn – a arhiepiscopului Serghie (Anițoi), și hirotonirea a doi arhimandriți la rangul de episcopi (dintre care unul, din câte am aflat, este din Odesa; despre celălalt nu se știe nimic).
Această tăcere a Sinodului a alimentat speculații și zvonuri despre ceea ce s-a întâmplat de fapt la Teofania.
Se zvonește că Preafericitul Mitropolit Onufrie a convocat Sinodul doar pentru a discuta în mod confidențial despre continuarea existenței Bisericii care suportă o persecuție fără precedent din partea statului. Acest lucru pare plauzibil, având în vedere nivelul ridicat de confidențialitate în jurul deciziilor Sinodului.
Putem admite că scenariul ar fi putut să fie altul: dialogul cu Patriarhia Ecumenica. Totuși, este foarte posibil ca acest lucru să fi fost împiedicat temporar de vizita urgentă a lui Sybiha la Fanar. Este de imaginat că în timpul întâlnirii sale cu fanarioții, ministrul de externe a reușit să asigure un fel de "amânare temporară" pentru Zorea și Dumenko. Este posibil ca Sybiha să fi ajuns la o înțelegere cu patriarhul Bartolomeu cu previre la: a) abținerea de a lua decizii majore cu privire la schimbările în conducerea BOaU; b) permisiunea pentru oricare arhiereu pe care patriarhul Bartolomeu va dori să-l vadă, să vină la Fanar; și c) crearea unei comisii care să soluționeze "problema ucraineană".
În schimb, ministrul de externe ucrainean a promis că incidente precum cel de la Cerkasy nu se vor mai repeta.
Cu alte cuvinte, Sybiha pur și simplu a câștigat o perioadă de timp pentru BOaU, în speranța că în următoarele câteva luni, cu sprijinul activ al autorităților ucrainene, Dumenko și Zorea vor putea "convinge" Biserica Ortodoxă Ucraineană fie să intre în rândurile "bisericii patriotice", fie să dispară din peisajul religios al Ucrainei. Rămâne de văzut dacă acest lucru va reuși sau nu. Dar, în orice caz, putem constata că anumite procese sunt în curs de desfășurare și ar fi mult mai bine dacă aceste procese ar fi scoase de sub acoperire. Lăsate ascunse, ele riscă să scape de sub control.
Moscova
Cu Patriarhia Moscovei, lucrurile sunt simple: Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a concentrat pe propriile probleme, urmărind, de asemenea, evoluțiile de la Kiev și Fanar cu un interes intens. Deoarece nu au fost luate decizii majore nici la Kiev, nici la Fanar, Biserica Ortodoxă Rusă s-a abținut de asemenea să spună ceva despre Ucraina. Totuși... de ce „nu a spus"? Ea a făcut o declarație privind înlăturarea unui arhiereu conducător care o lungă perioadă de timp a condus Eparhia de Donețk.
Și având în vedere faptul că în conformitate cu documentele Bisericii Ortodoxe Ruse, Biserica Ortodoxă Ucraineană este autonomă și că doar Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene numește episcopi pentru Eparhiile sale, decizia de retragere a Mitropolitului Ilarion este necanonică și demonstrează clar invazia Bisericii Ortodoxe Ruse în teritoriul altei Biserici. Astfel, rămâne de neînțeles cum membrii Sinodului rus îi pot critica pe cei din Turcia. Aceasta înseamnă că oricare dintre deciziile lor cu privire la Ucraina poate fi acum evaluată prin prisma încălcării canoanele Bisericii.
Concluzii
După ședințele sinodale ținute de Biserica Ortodoxă Ucraineană, Patriarhia Constantinopolului și Biserica Ortodoxă Rusă, de la care ne așteptam cu toții la atât de multe, lucrurile nu au devenit nici mai ușoare, nici mai clare. Încă ne lipsește un răspuns la modul în care Biserica Ortodoxă Ucraineană ar trebui să-și construiască relațiile cu Fanarul, Biserica Ortodoxă Rusă și statul ucrainean. Din punct de vedere uman, acest lucru este, fără îndoială, supărător.
Dar dacă ar fi să luăm în considerare acest lucru în termeni Evangheliei, totul este destul de simplu: Biserica (oricare) trebuie să se concentreze numai asupra modului cum să-și construiască relația cu Hristos. Numai atunci "porțile iadului nu o vor birui". Sperăm că Biserica Ortodoxă Ucraineană a ales tocmai această cale.
