Incendierea lăcașului BOUkr sau din nou despre "tranzițiile libere" la BOaU
La sfârșitul lunii septembrie, susținătorii BOaU au incendiat un lăcaș al BOUkr din Volyn. Cum incendierea este legată de mitul "trecerilor libere" de la BOUkr la BOaU?
Șocul provine nu numai din incendierea bisericii și din faptul că astfel de acte sunt de neconceput pentru orice om normal, ci și de la faptul că biserica incendiată a fost construită de o comunitate care îndurase deja greutăți.
Astfel, în anul 2019, reprezentanții BOaU au acaparat biserica credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene în cinstea Sfântului Ioan Teologul din satul Stari Koșary. Au acaparat-o în Miercurea Mare, ziua în care Iuda L-a trădat pe Hristos, adăugând greutate simbolică acțiunilor lor.
Din acest motiv, credem că incendierea recentă a noii biserici nu este doar un act criminal, dar și un simbol puternic al persecuției continue cu care se confruntă credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Nu există persecuții?
În prezent, auzim constant de la oponenții Bisericii Ortodoxe Ucrainene că nu există nicio persecuție a Bisericii în Ucraina. Mai mult, Victor Yelenski, conducătorul Serviciului de Stat pentru Etnopolitică și Libertatea Conștiinșei (SSELC) a afirmat în repetate rânduri că nivelul de libertate religioasă din Ucraina este printre cele mai ridicate din Europa.
Totuși, faptul că biserica din Stari Koșary a fost incendiată în mod deliberat ar trebui să devină un steag roșu pentru toți cei care susțin că nu există persecuții la adresa Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Comunitatea religioasă, pierzând deja o biserică, s-a unit și a reușit să construiască una nouă. S-ar putea crede că vrăjmașii Bisericii ar fi trebuit să se liniștească după acapararea bisericii. Dar nu a fost cazul. Protoiereul Andrii Homyci, parohul comunității Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a relatat că suspectatul de incendiere îl amenința de mult pe preot și pe enoriași. În pofida faptului că credincioșii au avertizat autoritățile și au furnizat dovezi cu privire la amenințări, nu a existat niciun răspuns din partea forțelor de ordine publică. În cele din urmă, biserica în cinstea Acoperământului Maicii Domnului a Bisericii Ortodoxe Ucrainene a fost incendiată...
Din acest motiv, credem că acest incendiu nu poate fi privit ca un incident izolat. Nu, el face parte dintr-o problemă mai largă: enoriașii Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu se pot baza pe legi sau pe Constituția Ucrainei. Nici normele democrației sau dreptul internațional nu par să le protejeze. Și oricât de mult ar susține adepții BOaU că credincioșii trec liber în jurisdicția lor, adevărul este cu totul altul.
Mitul despre tranzițiile libere
Reprezentanții BOaU susțin adesea că credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene aleg liber să se alăture organizației lui Dumenko, care a dobândit recunoașterea juridică în 2018.
Auzim frecvent că nimeni nu este forțat să-și schimbe jurisdicția, că toate tranzițiile se bazează pe dreptul de vot și că decizia depinde numai de dorința comunității de a trece la BOaU.
Vedem cum se țin "adunările" și "voturile", unde grupuri de oameni iau "decizia firească" de a se alătura bisericii "naționale". Apoi presa relatează că o comunitate religioasă "și-a exprimat dorința" de a trece la BOaU, de multe ori fără preotul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Cineva care nu este familiarizat cu realitatea din Ucraina, ar putea crede că anuma așa stau lucrurile – fără persecuție, presiune, amenințări sau falsificare de documente, doar democrație pură și "dorința comunității". Dar evenimentele din Stari Koșary arată o imagine diferită.
Creștinii ortodocși din acest sat nu au dorit să intre în componența BOaU. Dar să presupunem pentru un moment că o parte a comunității a decis să facă acest pas, iar biserica a fost confiscată aproape legal. Să presupunem. Ce vedem în continuare?
Cealaltă parte, și anume cei care au refuzat să treacă la BOaU, au decis să rămână în sânul Bisericii canonice. Ei au rezistat influenței din exterior și nu s-au speriat de acuzațiile de tipul "serviți Moscova"; ei pur și simplu și-au construit o biserică nouă.
Totuși, reprezentanții lui Dumenko, realizând că nu pot "transfera" noua biserică în subordinea BOaU (întrucât cei care au construit-o nu doreau categoric să se alăture BOaU), au decis pur și simplu să o încendieze. Despre ce ne vorbește aceast fapt?
În primul rând, ne arată că "tranzițiile" către BOaU nu sunt la fel de libere precum se declară.
În al doilea rând, chiar dacă o parte a unei comunități a Bisericii Ortodoxe Ucrainene decide să nu se transfere nicăieri, ei nu vor fi lăsați în pace. Oamenii vor trăi sub amenințare constantă, temându-se de atacuri și confruntându-se cu violență deschisă.
Aceste lucruri arată în mod clar că multe comunități ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Ucraina nu au libertate reală de alegere – fie "te transferi", fie vei fi ars. Nu există cale de mijloc.
Dacă trecerea la BOaU ar fi cu adevărat liberă, nu ar fi nevoie de violență. Totuși, vedem contrariul: a rămâne în Biserica Ortodoxă Ucraineană într-o atmosferă de violență și ură necesită mult curaj pentru că cei care fac acea alegere nu sunt lăsați în pace.
Concluzii
Despre ce fel de "tranziții libere" putem vorbi în acest caz? A numi o decizie "liberă" atunci când sunt zdrobite degetele omului cu o rangă (ca în timpul confiscării lăcașului Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Iurkivți) sau când sunt rupte picioarele (ca în timpul confiscării lăcașului Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Nosivka), sau când este sfărâmat nasul ( cum s-a întâmplat cu un preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din eparhia de Tulcin), sau când ți se taie gâtul (asemenea preotului Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Vinița)?
Oare putem vorbi despre o "tranziție liberă" a unei comunități a Bisericii Ortodoxe Ucrainene către Biserica Ortodoxă a Ucrainei dacă pentru a impune această "libertate" se recurge la răngi, baroase, polizoare și berbeci. Și chiar atunci când, după pierderea bisericii, comunitatea decide să rămână fidelă Bisericii Ortodoxe Ucrainene și dorește să-și construiască o biserică nouă – cineva vine șii dă foc? În ce constă aici această "libertate"? Vom răspunde la întrebare.
"Libertatea" aici este următoarea: unora li se permite să facă totul, în timp ce altora nu li se permite nimic. Unii cetățeni ucraineni sunt considerați de clasa întâi, în timp ce alții sunt de clasa a doua. Iar oamenii care se numesc creștini, dar folosesc forța fizică pentru a pune mâna pe biserici și le încendiază, îl resping în mod liber pe Hristos.
