Lupta împotriva Bisericii: de la imaginea "dușmanului" – la briciul pe gât

La sfârșitul anului 2022, ,itropolitul Pavel, starețul Lavrei Peșterilor din Kiev, a comparat atacul declanșat asupra Bisericii cu cel care a avut loc în URSS în perioada între 1917 – 1939. "Singura diferență este că încă nu ce ucid", a spus arhiereul. La acea vreme se părea că mitropolitul Pavel exagerează și că o astfel de situație nu se mai poate întâmpla astăzi, pentru că Ucraina nu este Rusia bolșevică și pentru că autoritățile țării noastre declară aspirația de a adera la Uniunea Europeană, unde religia și opiniile celorlalți sunt respectate.

Totuși, în ziua de 2 ianuarie 2023, s-a dovedit că mitropolitul Pavel a fost aproape de adevăr. Un bărbat a pătruns într-o biserică din Vinița și a început să strivească tot pe ce putea pune mâna. Când parohul bisericii a ieșit din altar pentru a-l mustra, acesta i-a tăiat pur și simplu gâtul cu un brici ascuțit. Preotul a ajuns în secția de terapie intensivă, iar polițiștii au raportat că l-au reținut pe atacator împușcându-l în picior. Și știți care întrebare a apărut prima după incident – cine a ordonat această crimă?

Este clar că în această situație poate să nu existe un "dirijor" formal, adică o persoană anume care ar fi direct interesată de uciderea preotului. Dar să însemne acesta că numai bărbatul cu briciul este responsabil pentru această crimă? Poate mai sunt și cei care i-au pus briciul în mâinile acestui bărbat? Cu alte cuvinte, de ce astfel de lucruri se întâmplă și cine este de vină?

Agresări ale preoților din Biserica Ortodoxă Ucraineană, cu care ne-am obișnuit deja

Cert este că atacurile la adresa preoților și a credincioșilor din Biserica Ortodoxă Ucraineană în țara noastră au devenit de mult timp un lucru obișnuit. De exemplu, iată o listă succintă a atacurilor asupra clerului Bisericii noastre din ultimii ani:

·         2016: în satul Komarovo, un atacator l-a bătut pe preot în timpul slujbei;

·         2018: un preot a fost bătut cu brutalitate în eparhia de Hust a Bisericii Ortodoxe Ucrainene;

·         2019: radicalii din Haluzinți au bătut preotul în timpul încercării de a acapara biserica;

·         2020: la Kiev, mai mulți soldați înarmați, participanți la Operațiunile Anti-Teroriste din Donbas, au bătut un preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Și iată câteva cazuri mai recente:

·         Un bărbat în uniformă militară a bătut un preot din eparhia de Tulcin. Nu doar l-a bătut, dar i-a sfărâmat nasul;

·         În Novojivotiv, adepții BOaU l-au bătut pe preot și au demolat casa de rugăciune a Bisericii Ortodoxe Ucrainene;

·         Un preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a fost bătut grav în regiunea Odesa;

·         În Mariupol, bărbați neidentificați în uniformă au jefuit catedrala și au bătut un preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Da, violența fizică împotriva credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene a mai avut loc și înante. Totuși, acum atacurile asupra preoților au devenit larg răspândite. O altă diferență este cruzimea extremă și utilizarea armelor.

Cu puțin timp în urmă, un atacator necunoscut a încercat să agreseze cu cuțitul un preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene într-o biserică din Cernomorsk. A fost dezarmat de enoriași.

După cum putem vedea, pe parcursul anului 2022 s-a săvârșit cel mai mare număr de atacuri asupra clerului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, iar anul 2023 a început cu o tentativă de omor. O coincidență? Mai degrabă o regularitate.

Cine creează din Biserică o "imagine a dușmanului" și de ce?

Desigur, se vor găsi cei care vor spune că creșterea violenței fizice împotriva credincioșilor este legată de starea psihologică generală a multor cetățeni ucraineni, care sunt în pragul unei crize de nervi în timpul războiului. S-ar putea să fie așa. Dar este clar că de prea multe ori "nervozitatea", mai ales în raport cu Biserica, are o sursă certă și este alimentată cu foarte multă pricepere. În primul rând, în mass-media.

A doua zi după tentativă s-a aflat că făptuitorul a fost un bărbat instabil psihic. Adversarii Bisericii Ortodoxe Ucrainene spun: de ce faceți dintru-n țânțar un armăsar, ce să iei de la un bărbat cu diagnostic medical? Totuși, oamenii cu defecțiuni prihice sunt primele victime ale propagandei agresive. Nu au siguranța internă. Li se spune că acesta este un dușman și ei merg să omoare dușmanul.

În acest sens, mass-media ucraineană a fost mult timp comparată cu "Radio Télévision Libre des Mille Collines" din Rwanda (în franceză "Radioul și televiziunea liberă a celor o mie de dealuri"). Trebuie amintit că între 6 aprilie și 18 iulie 1994, rebelii din tribul hutu au ucis conform unor estimări diferite aproximativ 500  000 – 1 100 000 de oameni din tribul tutsi în Rwanda. Numărul total al victimelor a fost de până la 20% din populația țării și unul dintre principalii vinovați ai masacrelor a fost "Radio Télévision Libre des Mille Collines", ai cărei prezentatori au îndemnat  în mod voalat masacrul tribului tutsi.

Unii dintre prezentatorii și redactorii multor canale din Ucraina îndeplinesc aproximativ aceeași funcție. Ei îi numesc pe preoții Bisericii Ortodoxe Ucrainene "preoți ai Moscovei", "agenți ai FSB în sutană", "moskali", etc. Iar Biserica Ortodoxă Ucraineană însuși este numită "o rețea de agenți".

Însă nivelul de agresiune împotriva Bisericii a atins punctul culminant în programul "Cartierul 95", ai cărui prezentatori și-au permis să-L hulească pe Dumnezeu și chiar abuz verbal împotriva clerului Bisericii Ortodoxe Ucrainene. În plus, emisiunea "Bairaktar News" conținea implicit și apeluri la violență împotriva "popilor din Moscova".

Astfel, fluxul de limbaj urât îndreptat împotriva preoților Bisericii Ortodoxe Ucrainene a început cu o poveste a prezentatorilor despre cum un tip a înjurat un preot și Justiția (cea mai umană din lume) l-a amendat pe acest tip doar cu 119 grivne. A urmat un șir de fraze obscene, după care prezentatorii emisiunii au anunțat "un price-list" care coțninea următoarele "prețuri": "scuiparea unui preot al Patriarhiei Moscovei – 20 UAH", "lovitura în obrazul stâng și automat în cel drept – 100 UAH". Ne întrebăm cât de mult i-ar costa pe băieții "Cartierului 95" o astfel de acțiune precum "tăierea gâtului unui preot".

Vom nota că nu doar noi, ci și utilizatorii YouTube pun aceeași întrebare. Mulți dintre ei cred că declarațiile "Cartierului 95" au devenit una dintre cauzele tragediei de la Vinița.

·         "Cartierului 95, un preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din eparhia de Vinița a fost înjunghiat astăzi. Sângele lui este și pe mâinile voastre. Da, avem o țară liberă, doar că atunci când deschideți gura, libertatea cuiva s-a terminat".

·         "Au tăiat gâtul unui preot din Vinița... Cât a plătit "Cartierul 95" pentru asta?".

Într-adevăr, este imposibil de spus că incidentul de la Vinița a fost un accident pur. Mai ales când te gândești că astfel de escapade sălbatice precum programul "Cartierul 95" rămân absolut nepedepsite. Și se știe bine că impunitatea generează permisivitate, care, la rândul său, duce la o cruzime nebună.

În această situație, mass-media ucraineană face totul pentru a fixa în popor ideea că Biserica Ortodoxă Ucraineană este un " dușman". Scopul este simplu – de a împinge poporul la violență împotriva "dușmanului". Iar poporul face concluzia: în lupta împotriva "dușmanului" toate mijloacele sunt bune. Chiar și "briciul pe gât".

De la "imaginea dușmanului" – la brici

Mulți ani de propagandă nebună și de promovare a "imaginii dușmanului" la adresa Bisericii Ortodoxe Ucrainene începe să dea roade. Și putem spune cu încredere că incidentul de la Vinița este doar începutul. De ce? Citiți comentariile din rețelele publice și sociale sub informații despre această tragedie. Citiți și veți fi îngroziți de cinismul, grosolănia și ura cu care reacționează majoritatea concetățenilor noștri când un preot este lovit cu briciul în gât.

Iată câteva exemple:

·         "În toate este voia lui Dumnezeu? Se pare că l-au invitat la o întâlnire".

·         "Nu a crezut că protoiereul Antonie Kovtoniuk chiar crede în Dumnezeu".

·         "Nu vor să meargă voluntar la Moscova, așa că vor fi ajutați".

·         "Ține-l pe părinte! Ne-a furat cârnațul!!!"

·         "Pentru ce l-au pedepsit pe bărbat? Păcat de el, nu de popă...".

·         "Toți acești popi și parohiile lor sunt magazine pentru afaceri. Dumnezeu nu este acolo. Este suficient să vă uitați la obrajii lor lucioși și să vă amintiți de păcatul lăcomiei pântecelui. În general, confruntările lor cu mafia nu mă interesează".

·         "Cred că preoții Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Moscovei nu trebuie să fie în Ucraina".

·         "Să se închidă toate patriarhiile moscovei împreună cu enoriașii lor".

·         "Este păcat când primul și singurul preot rus înjunghiat a fost tăiat doar de un tip cu diagnostic de la o casă de nebuni, și nu de toți acești oameni minunați din comentarii".

Și acestea nu sunt nici pe departe de cele mai josnice comentarii care se găsesc acum pe net. Pur și simplu formatul publicației noastre și conștiința creștină nu ne permite să publicăm tot ce scriu adversarii Bisericii.

Scenariu și scenariști

Vom nota că toate acestea sunt scrise de cei care locuiesc cu noi într-o singură țară, care cumpără mâncare din aceleași magazine ca și noi și ai căror copii merg la școală cu copiii noștri. Sunt scrise de cei care se cred europeni normali, educați și civilizați. De ce? Numai pentru că este război în țară? Nu, desigur că nu. Este pur și simplu foarte convenabil atunci când în apropiere se află un "dușman" care nu-ți poate răspunde, pe care îl poți acuza de toate necazurile și nenorocirile. Un "dușman"  a cărui imagine a fost creată cu un efort imens și care a prins în sfârșit contur. Următorul pas este distrugerea.

Antisemitismul din Germania a folosit exact același scenariu, care a dus la moartea a milioane de evrei în cuptoare și camere de gaz. La început, mass-media i-a convins pe nemți că evreii sunt de vină pentru problemele lor economice, politice și sociale. Apoi politicienii mărunți au preluat ideea, urmați de conducerea țării. Atunci cetățenii obișnuiți, care au trăit cu evrei toată viața, au băut bere împreună și au fost prieteni de familie, au început să-i predea Gestapo-ului și se bucurau de moartea lor.

Tot acest scenariu a fost folosit și în Uniunea Sovietică. Mai întâi în ziare oamenilor li se aplica eticheta de "dușmani ai poporului", apoi ei erau "dezvăluiți" de reprezentanții Partidului, iar când acuzațiile au început să răsune de la cele mai înalte tribune, serviciile de securitate și cetățenii conștienți își începeau lucrul. Rezultatul? Milioane de morți în lagăre de concentrare și închisori.

Scenariul este întotdeauna același, ca și rezultatul final. Cei care stau în spatele defăimării Bisericii înțeleg acest lucru? Cei care la orice ocazie varsă murdărie asupra milioanelor de concetățeni, numindu-i dușmani? Noi credem că da, înțeleg. Și îi împing în mod deliberat pe unii dintre cetățenii țării noastre să ridice briciul periculos și să taie gâtul altor cetățeni ai țării. Dar de ce?

Pentru că au trăit toată viața după principiul "cu cât este mai rău, cu atât este mai bine". Căci dacă în Ucraina se va declanșa un război intern, dacă va fi dezordine și haos, tuturor acestor instigatori nu le va fi doar mai ușor să fure. Ei vor obține șansa de a dobândi (sau de a păstra) puterea. Și pentru această șansă, ei vor tăia gâtul oricui.