De ce preoții din BOUkr trec la BOaU? Partea 2: "Aspectul moral"
Motivul principal pentru care preoții părăsesc Biserica sunt problemele de ordin moral și etic.
În primul articol despre motivul pentru care preoții trec la Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU), am discutat despre așa numitul "sindrom al salvatorului". În acest caz, omul se pune în postura că ar putea "salva lumea" mai degrabă decât pe câteva bunicuțe din parohia sa, crede că nu este apreciat și că în fața lui stau "obiective mari", pe care nu le poate realiza în Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOUkr).
Totuși, nu atât de mulți preoți din Biserica noastră suferă de "sindromul salvatorului". Și încă mai puțini "salvatori" merg la BOaU. Mult mai des se pot observa alte motive pentru care oamenii decid să se alăture schismaticilor. Din păcate, acestea sunt în mare parte motive de natură morală.
Sindromul trădătorului
Din conversațiile cu preoții și episcopii, precum și din experiența personală, putem spune cu încredere că majoritatea covârșitoare a trădătorilor Bisericii canonice și-au trădat credința în Dumnezeu cu mult înainte de a primi "binecuvântarea" lui Dumenko. Cunoaștem destul de multe exemple.
Să începem de la "vârful piramidei".
Fostul mitropolit al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Alexandru (Drabinko), pe când era încă în Biserică, a făcut lucruri care sunt considerate rușinoase chiar și pentru o persoană nebisericească: cheltuieli netransparente în timpul construcției catedralei Bisericii Ortodoxe Ucrainene, vestita răpirea a maicii starețe de la mănăstirea Acoperământului Maicii Domnului, escrocherii cu mașini și unele particularități ale vieții personale a ierarhului (care au devenit cunoscute după trecerea sa la Dumenko). Firește, după mai multe povești scandaloase, plecarea mitropolitului Alexandru la BOaU nu a surprins pe nimeni.
Ne mai putem reaminti de activitățile protoiereului Gheorghe Kovalenko, care a deținut funcția de trezorier și conducător al consiliului parohial al catedralei Învierii Domnului din Kiev, aflată în construcție (neterminată până în prezent) între 2008 și 2012. Astfel în 2017, încă în Biserica Ortodoxă Ucraineană, părintele Gheorghe a participat la un proiect foarte ciudat pe canalul TV "1+1" numit "Codul secret al credinței". Acolo, împreună cu jurnaliştii de la un canal vădit anti-bisericesc, el nu a popularizat învăţăturile Evanghelice ale lui Iisus Hristos (ceea ce un preot ar trebui să facă în mod normal), ci a investigat detaliile vieţii sexuale a ucrainenilor. Iată un exemplu totalmente sălbatic – cu ce se ocupa părintele Gheorghe cu puțin înainte de a se alătura BOaU:
Sau un alt aliat al lui Drabinko și Kovalenko, fostul protoiereu al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Andrii Dudcenko. Participant activ la două maidane, în 2004 și în 2013, unul dintre cei mai importanți propagandiști ai reformei liturgice interne și externe a Bisericii Ortodoxe, care a sărbătorit Crăciunul conform noului calendar încă din 2015 (apropo, cu Kovalenko și cu preotul caterisit Chiril Govorun). Ulterior, s-a aflat că părintele Andrii nu doar că a susținut reforma liturgică, ci a și fost căsătorit pentru a doua oară, ceea ce, conform canoanelor Bisericii, nu-i dă dreptul de a fi preot. Soluția? Desigur, transferul la BOaU...
Cel mai elocvent exemplu al vremurilor actuale este arhimandritul Avraamie din Lavra Peșterilor de la Kiev. Această persoană s-a bucurat de o mare încredere din partea mitropolitului Pavel, a fost trezorierul Lavrei, a primit premii și promovări pentru serviciul său, a trăit în condiții excelente, apoi i-a trădat pe toți cei care l-au susținut, și cel mai important – a trădat Biserica. Mai mult, după cum s-a aflat, Avraamie a avut un "păcat" – patima furtului, el a plecat la BOaU nu cu mâinile goale, ci cu o cruce pectorală prețioasă și sfintele vase.
Am putea să continuăm lista mult timp, amintindu-ne nu doar de cei care au mers la Dumenko, ci și de cei care au părăsit Biserica mult mai devreme pentru a se alătura Biserici Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kievului (BOU-PK). Printre acești oameni se numără alcoolici, desfrânați, escroci (merită menționată povestea "arhimandritului" Vikentie Misko) și pedofili interziși în slujire. Toți au găsit "adăpost" în Patriarhia Kievului. Situația a căpătat un caracter atât de vădit de ciudat, încât însuși Filaret Denisenko a folosit cu privire la "ierarhia" Bisericii Autocefale Ortodoxe Ucrainene (BAOU) cuvinte de genul că este un "canal în care curg toate impuritățile", iar acum aceste cuvinte pot fi aplicate lui Dumenko și "bisericii" lui. De ce se întâmplă toate acestea?
De ce oamenii trădează Biserica?
Problema este că trădarea Bisericii este deja rezultatul final, "vizibil" al unei serii întregi de trădări mai puțin vizibile.
Să ne amintim că apostolul Iuda a fost vistiernicul căruia Domnul i-a încredințat cutia pentru donații. Iuda folosea adesea fondurile din această cutie pentru el însuși. Prin urmare, în Evanghelia după Ioan, el a fost numit în mod deschis hoț (Ioan 12:6). Cu alte cuvinte, trădarea a avut un precursor.
Căderea omului și depărtarea de Dumnezeu nu se întâmplă spontan. Inițial, își trădează principiile, apoi închide ochii la "păcatele minore", justificându-le spunând că "toată lumea face aceasta", coborând standardele morale pentru sine însuși. În continuare – ei nu mai consideră drept păcat abaterea de la canoane și, în cele din urmă, de la credință. Totul se termină cu o ostilitate deschisă împotriva Bisericii.
Mai mult, nu este vorba doar despre oamenii bisericii, ci și despre cetățeni obișnuiți, politicieni, filosofi și așa mai departe.
De exemplu, regiunea Lviv, al cărei guvernator raportează cu mândrie despre distrugerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, s-a dovedit a fi cea mai coruptă din Ucraina. În spațiul online adesea apar știri despre funcționari care nu cu mult timp în urmă a luptat cu fervoare pentru BOaU, au primit premii de la Dumenko și apoi s-au dovedit a fi un oficial corupt tipic.
Cu alte cuvinte, aproape întotdeauna omul cu probleme morale serioase, în încercarea de a se justifica, îl atacă pe Dumnezeu și Biserica, fără a ezita să recurgă la minciuni, calomnii și la orice altceva, căci ei trebuie să-și dovedească cumva "corectitudinea" alegerii lor şi abandonarea credinţei.
În același timp, nu vrem să spunem că toți cei care rămân astăzi în Biserica Ortodoxă Ucraineană sunt sfinți și fără de păcat. Nu, Biserica este un spital pentru cei care au nevoie de tratament. La urma urmei, toți oamenii menționați mai sus cândva "dintre noi au ieşit" (1 Ioan 2:19). Întrebarea este alta – de ce unii au refuzat Biserica, iar alții sunt gata să moară doar pentru a rămâne în Ea?
Și aici este strungul: atâta timp cât omul înțelege că este păcătos și atât timp cât încearcă să devină mai bun prin pocăință, să se curețe pentru întâlnirea cu Hristos, are șansa de mântuire. Respingând pocăința, refuzând să devină mai bun, ei pierd această șansă și o iau pe calea trădării.
Desigur, ne-am dori ca toți eroii din micul nostru articol, precum și toți cei care "și-au schimbat jurisdicția" și s-au alăturat schismei, să realizeze acest adevăr simplu, să se pocăiască și astfel să se întoarcă la Biserica Mamă. Dar suntem realiști și înțelegem că acest lucru este puțin probabil. Prin urmare, nu rămâne decât să le urăm acestor oameni: dacă plecați – mergeți! Nu vă agravați trădarea cu noroiul pe care îl aruncați asupra Bisericii. Acest noroi nu lovește Biserica, ci până la urmă se lipește de voi înșivă.
Părtași la trădări, nu veți putea să vă spălați de acest păcat nici în veacul de acum, nici în cel viitor.
