Rugăciunea pentru biruință: asupra diavolului sau a Ucrainei?
Părintele Alexei Uminski a declarat că trebuie să ne rugăm pentru pace, nu pentru victorie și este inacceptabil ca creștinul să ucidă. BORu l-a catalogat drept dușman.
La mijlocul lunii noiembrie, canalul de YouTube "Cuiul viu" a publicat un interviu acordat de protoiereul Alexei Uminski al Bisericii Ortodoxe Ruse din Moscova și "agentul străin" Alexei Venediktov, care a provocat o reacție foarte vie în rândul preoțimii, ierarhiei și persoanelor care reprezintă poziția oficială a Bisericii Ruse.
Discuția dintre pr. Alexei cu Venediktov a durat aproape o oră, dar atenția tuturor a fost "prinsă" de tezele legate de război, sau mai exact, de atitudinea Bisericii Ruse față de acesta.
Pentru victoria asupra cui îndeamnă Biserica Ortodoxă Rusă?
Discutând problema demografiei în Federația Rusă și eradicarea avortului ca soluție, preotul Alexei Uminski a remarcat că avortul este un mare păcat și o crimă legalizată. În același timp, el a subliniat că omenirea va rezolva cu siguranță problema demografiei dacă va interzice toate războaiele din lume:
"Din anumite motive, există poruncă "Să nu ucizi" și ea are ceva de-a face cu avortul, dar din anumite motive aceeași poruncă "Să nu ucizi" nu are nimic de-a face cu războiul. Pur și simplu nu pot înțelege aceasta. Nu pot înțelege cum aceste două lucruri pot coexista în capul credincioșilor creștini – cum unii nu pot fi uciși, dar alții pot fi uciși".
Și toți spectatorii au înțeles că Uminski nu vorbea despre un război abstract. Acest fragment al interviului a fost postat pe canalul de Telegram al preotului și vloggerului Alvian Thelidze, cerându-le sarcastic cititorilor săi să-i explice prărintelui Alexei "care este diferența dintre un copil nevinovat și un nazist din Azov".
Dar o reacție mult mai dură din partea colegilor săi a fost provocată de cuvintele lui Uminski că sprijinul războiului, duhul militant general care se cultivă astăzi în Federația Rusă, nu este compatibil cu esența Euharistiei însăși, pe care un creștin trebuie să o primească în pace cu el însuși și cu alții. Uminski i-a sfătuit pe ascultătorii care nu sunt de acord cu necesitatea de a se ruga pentru victorie și sprijinul "operațiunii militare" să caute preoți care "încă se roagă mai mult pentru pace decât pentru victorie".
Preotul-vlogger Sveatoslav Șevcenko a numit aceste cuvinte "tolstoinism într-un înveliș modern":
"Ce am văzut și am auzit? Aceasta este o predicare a ereziei "Lumii liberale", care, în esența sa, este o învățătură nouă a nerezistenței prin violență în fața răului", consideră Șevcenko și subliniază că, dacă sfinții cneji Alexandru Nevski, Dmitrie Donskoi, Suvorov, Ușakov "au fi ascultat astfel de predici, am fi ruinat țara cu mult timp în urmă".
Episcopul Pitirim (Tvorogov) al Bisericii Ortodoxe Ruse a reacționat mult mai dur la emisiunea cu Uminski, care într-un interviu acordat canalului TV "Spas" l-a numit pe preot "una dintre metastazele cumplitei boli a liberalismului care a pătruns în Biserica noastră și care ne va distruge Patria Mamă".
În opinia sa, astăzi Biserica Ortodoxă Rusă se roagă nu pentru pace, ci pentru victorie, pentru că Rusia "nu are dreptul" să piardă războiul cu Ucraina. În caz contrar, în țara se vor petrece "turbulențe interne".
"Aici (în Ucraina – Red.) ne confruntăm cu dușmanii Patriei, iar soldații noștri se luptă cu dușmanii Patriei. Ne-am rugat pentru pace timp de 8 ani, cât timp a durat războiul din Donbas, rugăciunea noastră a fost pentru pace. Dar de îndată ce a început "operațiunea militară specială", situația s-a schimbat – am început să ne rugăm pentru victorie, pentru că pacea nu va veni până când nu vom dobândi victoria. Dacă încetăm să ne rugăm pentru victorie... vom pierde războiul și vom afunda Rusia în tulburări interne. Nu trebuie să pierdem acest război. Ne-au declarat război nu în 2022, nici măcar în 2014", spune episcopul Pitirim.
Aici este necesar să explicăm că episcopul are în vedere "Rugăciunea pentru Rusia Sfânta", introdusă în septembrie 2022 de Patriarhul Chiril în liturghie la ectenia specială pentru toate bisericile Bisericii Ortodoxe Ruse, unde, în special, sunt scrise următoarele cuvinte: "Ridică-te, Doamne, ca să-i ajuți pe oamenii Tăi și să ne dăruiești biruința prin puterea Ta". Fără îndoială că atât episcopul Pitirim, cât și însuși Patriarhul Chiril au în vedere aici victoria militară a Federației Ruse asupra Ucrainei.
Dar Pavel Ostrovski, cel mai popular preot-vlogger din Federația Rusă (în afară de Tkacev), comentând emisiunea cu Uminski, a asigurat că această rugăciune trebuie înțeleasă nu în sens militar, ci în sens duhovnicesc. Adresându-se UJO, preotul a declarat că este greșit să spunem că în această rugăciune se spune "despre victoria armelor rusești". El crede că este vorba despre victoria nu asupra Ucrainei, ci asupra diavolului. "Trebuie doar să citiți cu atenție textul "Rugăciunii pentru Sfânta Rusia", pentru a nu umple grădina cu legume", a sfătuit preotul.
Și am citit-o. Iată, de exemplu, următoarea frază: "Pe ostașii și pe toți apărătorii Patriei noastre în poruncile Tale îi întărește, dăruiește-le putere de duh, ferește-i de moarte, răni și robie!".
De acord, este greu de imaginat că diavolul caută să captureze soldații ruși sau să le provoace răni fizice. În plus, în aproape toate rugăciunile Bisericii Ortodoxe Îi cerem lui Dumnezeu biruință asupra dușmanului neamului omenesc. Care a fost necesitatea de a scrie o nouă rugăciune pentru biruință asupra diavolului, cu atât mai puțin de a o introduce în Liturghie?
Astăzi, aproape întreaga ierarhie a Bisericii Ortodoxe Ruse vorbește despre victoria militară a Federației Ruse asupra Ucrainei; nimeni din Biserica Rusă nu se ascunde și nu se rușinează de acest lucru. L-am citat deja pe episcopul Pitirim. Și iată, de exemplu, adresarea conducătorului Departamentului Sinodal pentru Relațiile cu Forțele Armate alre Federației Ruse, mitropolitul Chiril, adresată militarilor ruși din Ucraina: "Fie ca Dumnezeu să vă dea viață, sănătate și, bineînțeles, victorie".
Poate că acestea și multe alte cuvinte ale ierarhiei au fost trecute cu vederea de părintele Pavel și el pur și simplu nu poate să creadă în aceasta. Iată ce scrie el: "Părintele Alexie (Uminski – Red.) crede că cuvintele despre "victorie" din această rugăciune înseamnă că ne rugăm pentru victoria militarilor ruși asupra militarilor ucraineni. Totuși, cum poate fi corelat acest lucru cu faptul că jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse se extinde atât pe teritoriul Rusiei, cât și pe cel al Ucrainei?"
Și această întrebare este extrem de importantă, profundă și chiar tragică.
Stimate părinte Pavel, noi, milioane de credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, nu putem înțelege în niciun fel acest lucru – cum dă binecuvântare Biserica Ortodoxă Rusă, considerând că ucrainenii sunt turma sa, la războiul cu ei? Da, ultimele cuvinte vor jigni acum pe cineva din Federația Rusă, dar cum să mai numim acest fapt? Deoarece, armata rusă, ale cărei acțiuni sunt aprobate cordial de Biserica Ortodoxă Rusă, luptă pe teritoriul Ucrainei cu soldați ai Forțelor Armate Ucrainene. Și în urma acestor acțiuni, soldații Forțelor Armate Ucrainene mor și sunt grav răniți.
Și nu putem lua în serios declarația părintelui Alviana, că în Forțele Armate ale Ucrainei luptă în întregime contingentul "naziștilor din Azov". În realitate, în Forțele Armate ale Ucrainei sunt sute de mii de enoriași ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, aceștia sunt copiii și rudele preoților, ierarhilor, sau pur și simplu soții, frații, tații cuiva. Unii dintre ei s-au dus voluntar să-și apere țara, alții au fost mobilizați (și continuă să fie mobilizați) fără s-i întrebe cineva. Deja aproape în fiecare parohie a Bisericii Ortodoxe Ucrainene există enoriași care au pe cineva apropiat care a murit pe front.
Totuși, cum poate Moscova să se aștepte în serios ca bisericile ucrainene să se roage "pentru victoria" celor care i-au ucis cei dragi? Deoarece, conform logicii ierarhiei sale, "Rugăciunea pentru Rusia Sfânta" este destinată și pentru enoriașii Bisericii Ortodoxe Ucrainene, deoarece la Moscova încă mai se spune că Biserica Ortodoxă Ucraineană se află în jurisdicția lor. Cum se poate să se roage pentru "restabilirea păcii și unanimității în toate țările din Rusia Sfântă" și să ceară de la Dumnezeu biruința unei țări din această Rusie asupra alteia?
Da, când citiți toate aceste cuvinte în Federația Rusă, probabil că vor apărea contraargumente "corecte" și furioase despre "cei 8 ani", "copiii din Donbas" și opoziția dezinteresată a Federației Ruse față de civilizația anti-creștină a Occidentului.
Dar să ne amintim că Biserica Ortodoxă Ucraineană, numind conflictul din Donbass "fratricid", a cerut încetarea acestuia din 2014. Ne amintim de incredibila procesiune religioasă pe scară largă "pentru pace" din Lavra Poceaev și Lavra Sveatogorsk, când zeci de mii de credincioși, în pofida isteriei "patrioților", au străbătut toată Ucraina până la Kiev. Ne amintim de scandalosul "refuz de a se ridica în picioare" în Rada Supremă a Întâistătătorului și a ierarhilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene la momentul comemorării soldaților ATO căzuți, care a provocat un val de persecuții în societatea ucraineane. Ne amintim cum a explicat mitropolitul Onufrie acest lucru: "Nu vrem ca războiul să continue pe pământul nostru. Nu vrem ca oamenii să se omoare între ei. Vrem pace și binecuvântarea lui Dumnezeu pe pământul nostru".
Dar din 24 februarie 2022, toată Ucraina s-a trezit în rolul Donbasului aflat în ATO. Ca urmare a invaziei rusești, suburbiile Kievului, așezările din regiunea Jitomir, Volyn, Sumy, Cernigov, Harkov și multe alte regiuni au fost distruse. Iar ierarhia Bisericii Ortodoxe Ucrainene a binecuvântat turma să-și apere țara.
Din păcate, Biserica Ortodoxă Rusă, numind invazia trupelor ruse în Ucraina "război fratricid", nu a îndrăznit să urmeze exemplul Bisericii Ortodoxe Ucrainene și să cheme la pace. Ierarhia Bisericii Ruse a fost totalmente de partea autorităților. Dar Conceptul Social al Bisericii Ortodoxe Ruse prevede că "clerul și structurile bisericești canonice nu pot coopera cu statul" pentru a duce "un război civil sau un război extern agresiv".
Iar ideea aici nu este că Biserica Ortodoxă Ucraineană este "bună", iar Biserica Ortodoxă Rusă este "rea". Bisericile din Ucraina, Rusia, Polonia și toate celelalte țări sunt o singură Biserică a lui Hristos, situată pur și simplu pe teritorii diferite. Problema este că o tragedie se desfășoară în fața ochilor noștri, când ierarhii unei părți a acestei Biserici asigură turma că are voie să omoare turma altei părți. Că în general este permis să ucizi.
Despre asta a vorbit cu durere în suflet părintele "liberal" Alexie Uminski. Dar Hristos nu ne-a dat nicio excepție de la porunca "să nu ucizi", chiar de dragul de a se proteja pe Sine. "Ascunde-ți sabia în teacă, căci toți cei ce iau sabia vor pieri de sabie", i-a spus lui Petru, care a stat în apărarea Sa în grădina Ghetsimani.
Și pentru o mai bună înțelegere a acestor cuvinte ale lui Hristos, putem lua un exemplu din Vechiul Pateric: "Unul dintre părinți l-a întrebat pe avva Sisoe: când stau în deșert și vine la mine un barbar, vrând să mă omoare și pot să-i opun rezistență, trebui să-l ucid? Bătrânul a răspuns: nu, dar dă-l lui Dumnezeu".
Cine este mai sus: neamul lui Hristos sau a Treia Romă?
Vă rugăm să rețineți că toți clerul Bisericii Ortodoxe Ruse pe care îi menționăm aici (cu excepția lui Ostrovski), atunci când vorbesc despre război, vorbesc în primul rând despre importanța enormă a intereselor statului în care trăiesc. Pentru Șevcenko, principalul lucru este "să nu irosim țara", episcopul Pitirim vorbește despre ucrainenii din Ucraina ca "dușmani ai Patriei" și, mai ales, se teme de "tulburări interne" în Federația Rusă. Mitropolitul Chiril spune că soldații ruși din Ucraina luptă "pentru lumea rusă, pentru suveranitatea țării noastre, Maicii Rusii, Sfintei Rusii". Mitropolitul Tihon (Șevkunov), discutând dacă trebuie după victoria asupra Ucrainei să fie "iertat" clerul Bisericii Ortodoxe Ucrainene care a "trădat" Patriarhia Moscovei, vorbește pe larg despre măreția patriotismului rus. Și în "Rugăciunea pentru Sfânta Rusia" este vorba și despre "patria", împotriva căreia "s-au mobilizat" cei care doresc războiul".
Dar să încercăm să privim pentru o secundă la situație dintr-o parte. Creștinii sunt oameni care își dedică viața dobândirii asemănării lui Dumnezeu și a sfinților. Creștinii sunt împrăștiați în diferite țări și continente, trăiesc în diferite culturi, obiceiuri, niveluri de venit etc, își iubesc pământul unde s-au născut și lucrează, slujindu-și poporul. Dar totuși creștinii sunt o națiune separată a lui Hristos, care, ca un izvor de aur în stâncă, nu se dizolvă în societate, ci trăiește în conformitate cu propriile legi speciale, cele ale lui Hristos. Dacă aceste legi intră în conflict cu legile societății și dacă discipolul lui Hristos alege societatea, el de fapt încetează să fie un discipol al lui Hristos, devine o parte din această societate. Dacă alege legile lui Hristos – devine mărturisitor.
Conceptul social al Bisericii Ortodoxe Ruse (§ IV.9) spune: "Când îndeplinirea cerințelor legii amenință mântuirea veșnică, implică un act de apostazie sau săvârșirea unui alt păcat neîndoielnic în raport cu Dumnezeu și aproapele, un creștin este chemat la fapta mărturisirii de dragul adevărului lui Dumnezeu și al mântuirii sufletului pentru viața veșnică".
Să ne amintim cum a trăit prima comunitate creștină în Ierusalim, unde chiar și proprietatea era comună. Ne-am putea oare imagina că unii apostoli s-ar fi aprins brusc de ideea de a sluji Imperiul Roman, în timp ce alții și-ar fi amintit de originile evreiești și ar fi început să-i extermine fizic pe "romani" de dragul slujirii Iudeii? Nu, pentru noi aceasta sună absurd. Dar de ce se întâmplă azi ceva asemănător?
Biserica Ortodoxă Rusă critică cu înverșunare naționalismul ucrainean, subliniind pe bună dreptate că fuziunea cu statul a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU) și a Bisericii Greco-Catolice Ucrainene (BGCU) este contrară naturii Bisericii, dar ei înșiși acționează exact în același mod. Ierarhia difuzează cu toată puterea sloganuri ultra-patriotice. În timp ce unii creștini ortodocși sunt exterminați, alții urmăresc cu febrilitate platformele teologice. Preoții și ierarhii studiază lucrările sfinților pentru a scoate citate din ele menite să demonstreze că războiul "corect" (chiar dacă este evident agresiv) nu numai că nu contrazice Sfintele Scripturi, ci este chiar încurajat direct de textele biblice.
Dar pentru ce sunt toate acestea? Să ne reamintim la ce a dus deja acest război.
Pentru ce se duce acest război?
1. În Ucraina și Federația Rusă au murit sute de mii de oameni, acei pe care Biserica Ortodoxă Rusă îi consideră turma lor. Mulți alții au rămas infirmi pe viață. Sute de mii de copii au rămas orfani, femeile au devenit văduve, mamele și tații și-au pierdut copiii iubiți, pe care nimeni nu-i va mai înapoia vreodată.
2. Donbasul, a cărui "eliberare" după atacul nereușit asupra Kievului este numită scopul "operațiunii militare", se află în ruine. Pământul este plin de mine. "Autoritățile" spun deja că multe localitățo (de exemplu, Popasna) nu vor fi niciodată restaurate. Dar în aceste orașe și sate trăiau sute de mii de oameni. Nu mai au patrie, nu mai au casă. Ce fel de eliberare este aceasta?
3. Mulți ucraineni astăzi îi urăsc pe ruși, în special pe cei care i-au pierdut pe cei dragi în război. Și această ură va persista pentru generații.
4. Biserica Ortodoxă Ucraineană, "datorită" poziției Bisericii Ortodoxe Ruse față de război, este în pragul lichidării, parohiile sale sunt distruse și acaparate pe motivul că ar aparține "Moscovei". BOaU, dimpotriva, grație războiului, și-a întărit radical poziția.
5. Autoritatea Bisericii Ortodoxe Ruse în lumea ortodoxă a căzut catastrofal. Structurile sale din statele baltice practic au dispărut, Moldova este următoarea.
Mai există un argument care cu siguranță îi va fi imputat Bisericii Ruse în timp. Și poate destul de curând.
Părintele Alexei Uminski a notat amploarea uriașă a mobilizării din Federația Rusă, în care mulți ruși au murit și vor muri. Când valul "patriotic" va înceta, cei dragi vor începe să pună întrebări incomode – de ce a murit persoana iubită? Printre altele, această întrebare se va pune și Bisericii, care a susținut acest "patriotism" în toate modurile posibile.
Ce le vor răspunde preoții și ierarhii?
Că au murit de dragul teritoriilor acaparate și în mare parte distruse din regiunile Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie? De dragul "Rusiei Sfinte", de dragul celei de-a "Treia Romă"? Va consola acest fapt o mamă care și-a pierdut fiul sau o soție care l-a pierdut pe tatăl copiilor săi? Și oare acestă "Rusie" și "Romă" există în realitate? Este Rusia de astăzi o societate ortodoxă?
Există "Rusia Sfântă" în realitate?
Potrivit unui studiu rus a situației economice și a sănătății populației (SMRESP) pentru 2022, doar 1,4% din populația rusă participă la slujbele divine în mod regulat (o dată pe săptămână) (în 2013 au fost 14%). Scandalul cu noua bancnotă de 100 de ruble, de pe care a fost scoasă crucea de pă turla bisericii din Kazan, a arătat o problemă foarte neașteptată, dar de mare amploare – crucile sunt îndepărtate masiv de pe simbolurile statului rus: stema Federației Ruse, embleme regionale, diverse embleme istorice. În reclame, picturi murale, bisericile ortodoxe sunt reprezentate fără ele. Vicarul Patriarhului, Episcopul Savva, spune că "cuiva îi este rușine de crucile de pe biserici și de pe stema Rusiei". Iar teologul Arcadie Maler crede că distrugerea crucilor în imagini are loc în Federația Rusă intenționat și deliberat.
Prin ocuparea teritoriile ucrainene (în Federația Rusă această acaparare se numește "eliberare"), noile "autorități” restaurează monumente lui Lenin și ale ofițerilor de securitate care au persecutat Biserica și redenumesc străzile în cinstea lor.
De fapt, societatea rusă nu mai este ortodoxă. Și unii din Biserica Ortodoxă Rusă își dau seama de acest lucru, de exemplu, același preot Sveatoslav Șevcenko: "Problema este că încă ne comportăm ca și cum am fi majoritatea religioasă. Dar conform statisticilor despre creștinii ortodocși practicanți, acest lucru este departe de a fi o realitate. Este o iluzie periculoasă".
Atât preoții de rând, cât și ierarhii și chiar patriarhul Chiril trag un semnal de alarmă cu privire la pericolul migranților islamici, numărul cărora a crescut brusc în țară și continuă să crească. La ultimul Sinod Mondial al Rusiei, el a declarat public că "o politică eronată de migrație poate duce la cele mai tragice consecințe pentru Lumea Rusă și pentru Rusia ca nucleu spiritual și cultural al acesteia".
Potrivit datelor oficiale, doar la Moscova sunt deja 4 milioane de musulmani. De sărbătorile islamice, străzile adiacente moscheelor din Moscova și orașele rusești sunt ahipline de credincioși. Deja astăzi există mult mai mulți musulmani practicanți în Rusia decât creștini ortodocși.
Și acesta este doar începutul. Episcopul Savva a postat o publicație a conducătorului Comitetului Național Anticorupție al Federației Ruse, K. Kabanov, care vorbește despre "absorbția țării noastre în viitorul apropiat de către masele multimilionare de imigranți din țările din Asia Centrală și Transcaucazia". Kabanov scrie că Federația Rusă implementează "o strategie deghizată, dar bine pregătită pentru erodarea autoidentificării naționale a Rusiei, probabil pentru o mai bună integrare a oamenilor din Asia Centrală și Transcaucazia".
Cele mai înalte eșaloane ale puterii au răspuns deja patriarhului Chiril și tuturor celorlalți care critică politica de migrare a țării. Președintele Consiliului Federației Adunării Federale a Federației Ruse, V. Matvienko, a cerut "să nu se aprindă flăcările" în jurul subiectului migrației. Și ea i-a numit pe cei care "pun accent pe zguduirea situației din interiorul țării în sfera relațiilor interetnice și interconfesionale" drept "dușmani ai bunăstării Rusiei". Cred că akuzia autorităților este destul de transparentă.
Dacă astfel de tendințe vor continua (și deocamdată nu există niciun motiv să credem altfel), în viitorul apropiat termenii "Rusia Sfânta" și "A treia Roma" se vor număra printre anacronismele care vor rămâne doar în unele cărți de istorie și în cercurile marginale ale monarhiștilor. Rusia se îndreaptă către o situație în care Biserica Ortodoxă Rusă și Ortodoxia vor înceta să mai fie confesiunea dominantă și se vor transforma în "una dintre".
***
După ce a sprijinit autoritățile în războiul "ucrainean", Biserica Ortodoxă Rusă a câștigat tactic, ocupând aceeași nișă în relațiile cu statul ca și BOaU și BGCU din Ucraina. Dar această situație nu poate dura mult. Acum autoritățile susțin Biserica Ortodoxă Rusă, pentru că Biserica este utilă autorităților, ajută la mobilizarea societății pentru război. Dar aliniamentele și simpatiile societății se vor schimba, musulmanii vor câștiga putere, iar Biserica Ortodoxă Rusă își va pierde statutul "bisericii de curte". Și odată cu el – și sprijinul autorităților. Biserica va fi folosită și aruncată. Nu știm cum se va întâmpla aceasta. Creștinii ortodocși vor fi expulzați din biserici, ca și în Ucraina, va fi persecutată de societate în același mod ca în Ucraina sau nu.
Dar știm că atunci când se va întâmpla aceasta, când Putin, primarii și guvernatorii îi vor întoarce spatele, când patosul imperial de astăzi o să dispară, atunci ea va deveni adevărată.
Biserica Ortodoxă Ucraineană se află deja pe această cale de la Euromaidanul din 2014. Biserica Ortodoxă Rusă stă acum în pragul unei astfel de căi. Ea acum încă trăiește în 2013.
