Catastrofă demografică: distrugerea BOUkr ca mod de distrugere a Ucrainei

Pe 5 octombrie 2023, în Rada Supremă a avut loc un incident scandalos. Deputatul Oleksii Honcearenko de la partidul "Eurosolidaritatea" a declarat că în 1991, rata totală de fertilitate (numărul mediu de copii care s-ar fi născut de la o femeie pe parcursul vieții) era de 2,3. Astăzi rata este catastrofal de mică – a scăzut la 0,7 (pentru conservarea națiunii rata natalității trebiuie să fie cel puțin 2,1).

Honcearenko: "Dacă nu începem să sprijinim acum familia, mama și copilul, peste 10-20 de ani nu va fi nimeni care să ne reprezinte în această sală".

Ca răspuns la aceste cuvinte, deputatul Roksolana Pidlasa din partidul "Slujitorul Poporului" a notat "cu umor" de la tribună: "Oleksii Oleksiiovici, lăsați-mă să mă duc să măresc rata natalității!". Această frază a stârnit râsete sălbatice și încântare în sală, începând cu speakerul Ruslan Stefanciuk. Parlamentarii literalmente nu s-au putut calma timp de câteva minute.

Totuși, oare există motive de bucurie? Situația este mai mult decât gravă, iar cuvintele lui Honciarenko nu sunt o exagerare.

Populația Ucrainei nu a crescut din anii 1960; în anii 1990, a început să scadă rapid, iar de la începutul războiului în 2022, a scăzut catastrofal. Vorbind la un telemaraton, Oleksandr Hladun, directorul adjunct pentru cercetare la Institutul de Demografie și Studii Sociale al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei, a declarat că conform datelor Institutului său, populația Ucrainei de astăzi poate fi între 28 și 34 de milioane de oameni. Din păcate, estimările cele mai pesimiste tind să fie și cele mai obiective. Asta înseamnă că astăzi suntem aproape jumătate din câți eram în zorii independenței.

Tendințele și perspectivele sunt și mai descurajatoare. Potrivit Ellei Libanova, directorul Institutului de Demografie și Studii Sociale al Academiei Naționale de Științe din Ucraina, "Pentru a avea o simplă regenerare a generațiilor, o femeie trebuie să nască în medie 2,13-2,15 copii pe parcursul vieții. În 2021, indicatorul nostru a fost 1,1. În 2022, a fost și mai mic, dar scăderea populației nu va fi catastrofală din cauza copiilor născuți în prima jumătate a anului. Dacă va vrea Dumnezeu, în 2023 ne vom opri la rata 0,8".

Potrivit "The Wall Street Journal", rata de fertilitate în Ucraina era deja cea mai scăzută din Europa înainte de invazia pe scară largă a Rusiei în 2022. După 24 februarie 2022, aceasta a scăzut drastic. În primele șase luni ale anului 2022, numărul nașterilor a scăzut cu 28% față de aceeași perioadă din 2021.

La începutul lunii septembrie 2023, resursa online "Action on Armed Violence" (AOAV) a publicat un studiu intitulat "Leagăne și conflicte: se confruntă Ucraina cu spirala demografică a morții?", în care face trimitere un document fără a-i preciza titlul: "Demografii ucraineni prevăd că natalitatea generală va scădea la 0,71 în 2023-2024, care ar fi cea mai scăzută rată înregistrată vreodată la nivel mondial". Este citată și o declarație a Ellei Libanova: "Cred că suntem într-o situație în care populația Ucrainei ar putea ajunge într-o spirală a morții... Chiar dacă se va obține victoria, natalitatea nu se va recupera".

E. Libanova reamintește și de creșterea mortalității în Ucraina într-un interviu acordat agenției franceze PFI: "În Ucraina, o treime dintre băieții care au acum 16 ani riscă să nu trăiască până la vârsta de pensionare. În condițiile războiului, natalitatea deja scăzută va scădea în curând cu aproape jumătate. Și din cauza migrației cauzate de invazia rusă, statul își poate pierde cetățenii cei mai talentați și activi".

Ea abordează, de asemenea, vârsta medie de viață, spunând că: "Pentru bărbați, este de 57 de ani, pentru femei – 68. Este foarte scăzută. Dar până la sfârșitul războiului, situația nu se poate îmbunătăți".

În timp ce rata totală de fertilitate (RTF) a Ucrainei se așteaptă să fie de 0,71, ceea ce indică o scădere ireversibilă a populației, în alte țări situația este diferită. Cele mai sărace state africane se află în fruntea clasamentului RTF:

Niger – 6,89;

Somalia – 6,42;

Ciad – 6,35;

Congo – 6,21;

Mali – 6.04.

Dar și țările din Asia Centrală se află într-o situație favorabilă:

Tadjikistan – 3,24;

Kazahstan – 3,13;

Kârgâzstan – 3,00;

Uzbekistan – 2,90.

O creștere foarte serioasă a populației are loc în Orientul Mijlociu: Irak, Pakistan și Siria.

Am menționate datele despre aceste țări dintr-un anumit motiv. În interviul menționat mai sus, Hladun a subliniat că scăderea continuă a populației va duce la pierderea influenței Ucrainei în Europa și la schimbarea componenției etnice a națiunii. Adică nu vom fi doar mai puțini. În loc de ucraineni, pe acest pământ vor locui și alte naționalități. Desigur, nu putem spune cu certitudine că oamenii din țările cu cel mai mare RTF vor veni inevitabil în Ucraina, dar, într-o oarecare măsură, această disproporție va influența fluxurile de migrație, ceea ce înseamnă că etnicii ucraineni vor fi înlocuiți cu oameni din cele mai sărace țări cu un nivel scăzut de educație și o cu totul altă mentalitate. Aceasta, la rândul său, amenință o creștere accentuată a conflictelor interetnice și o înrăutățire a situației criminalității în general.

Parlamentarul Mihailo Țimbaliuk spune: "Nu exclud ca țară va fi invadată de migranți care nu sunt pretențioși cu privire la nivelul salariului. Este greu de spus din ce țări pot veni acești oameni. Dar Ucraina trebuie să fie pregătită pentru un val al migranților".

Și un astfel de scenariu nu este doar o simplă probabilitate

Dacă pe pământuri fertile, cu o climă frumoasă și resurse abundente nu sunt mulți oameni, acolo se vor stabili națiuni din alte teritorii. Cifrele indică în mod inconfundabil că acest lucru se va întâmpla cu adevărat, singura întrebare este când.

Pentru a amâna în timp aceste de evenimente, sarcina principală a statului este de a facilita revenirea refugiaților în Ucraina, care și-au părăsit patria pentru a scăpa de ororile războiului. De remarcat că Ucraina va trebui, de asemenea, să negocieze întoarcerea cetățenilor săi cu țările care i-au adăpostit. Căci aceste state nu suportă doar cheltuielile pentru acordarea asistenței sociale compatrioților noștri, ci beneficiază și de activitățile lor de muncă. În plus, aceasta include nu numai forța de muncă slab calificată și slab plătită. După cum spune E. Libanova: "Conform cercetătorilor germani și polonezi, 70% dintre femeile ucrainene care au plecat după începerea războiului au studii superioare. Majoritatea celor evacuați sunt femeii tinere cu copii – femei proactive cărora nu le-a fost frică să se deplaseze întru-n mediu necunoscut. Este clar că soții lor au și ei studii superioare și au aproximativ aceeași vârstă". E. Libanova apreciază ca foarte mare riscul că după război, când bărbații vor avea posibilitatea de a călători în străinătate, fluxul de populație va crește și mai mult.

"Dar mai există un risc. După anularea legii marțiale, familiile se pot reuni nu în Ucraina, ci în străinătate. Ultimul sondaj din Polonia a arătat că printre ucraineni există un procent foarte mare de persoane angajate în câmpul de muncă. Și dacă oamenii sunt angajați, chiar și dacă nu după specialitatea lor, iar copiii lor studiază deja în străinătate, în timp ce în Ucraina, dimpotrivă, locuințele sunt distruse și nu există locuri de muncă – oamenii vor fi probabil dispuși să rămână în străinătate. Cu alte cuvinte, dacă soții se duc la soțiile lor în străinătate, nu vom pierde doar milioane, ci îi vom pierde pe cei mai activi oameni cu un nivel ridicat de inteligență, oameni de vârstă reproductivă și apți de muncă.De aceea, când vorbesc despre criza demografică, aș lua în considerare nu numai indicatori cantitativi, ci și calitativi", spune Libanova.

Ce îi poate face pe refugiații ucraineni să se întoarcă? În primul rând, securitatea și situația economică. Dacă Ucraina nu doar va câștiga războiul, dar va primi și garanții pentru securitatea sa în viitor, și dacă în Ucraina vor veni investiții semnificative, atunci revenirea acasă va fi o decizie bună pentru mulți migranți. În plus, de regulă, acești oameni au rude și proprietăți imobiliare în Ucraina, pe care nu își pot permite să le achiziționeze în țările europene. Dar dezavantajul este că condițiile economice trebuie să fie nu doar atractive, ci atât de atractive încât să-i facă pe ucraineni să refuze oportunitățile economice oferite de țările europene, unde problemele demografice sunt și ele o preocupare și unde copiii ucraineni vor fi favorizați.

Dar există un grup de refugiați căruia statul ar trebui să-i acorde o atenție deosebită și a cărui întoarcere ar trebui să o faciliteze în primul rând. Aceștia sunt oameni credincioșii. Până la urmă, în familiile de oameni credincioși, natalitatea este mult mai mare decât în familiile nereligioase. Acesta este un fapt. Pentru o persoană care este motivată religios să aibă copii, factorii precum salariile mici, problemele de locuință și altele asemenea joacă un rol mai mic. Pur și simplu, Ucraina este mai interesată de întoarcerea unei familii ucrainene numeroase decât de o familie cu un singur copil, deși, desigur, și acesta este un lucru foarte bun.

Dar din anumite motive, statul nostru face exact invers: în loc să faciliteze întoarcerea, efectiv expulzează populația religioasă din țară. Persecuția pe scară largă a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care a escaladat recent, nu numai că pune capăt planurilor migranților "europeni" credincioși de a se întoarce acasă, ci chiar îi determină pe acei creștini ortodocși care se află încă în Ucraina să se gândească la emigrarea din țară. Acest lucru este valabil mai ales în regiunile de vest ale țării, unde eparhiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene au fost practic zdrobite și nu există parohii nici măcar în subteran.

În același timp, o întreagă rețea de comunități ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene funcționează deja în Europa. Iar dacă un creștin ortodox se confruntă cu alegerea de a rămâne acasă sub bombardament fără spovedanie și împărtășanie sau de a merge în prospera Uniune Europeană unde poate merge pașnic la biserică, el va alege a doua variantă.

O alegere și mai evidentă stă în fața celor care s-au stabilit deja în străinătate și se gândesc dacă să rămână acolo sau să se întoarcă acasă după război.

Protoiereul Nicolai Danilevici, conducătorul adjunct al Departamentului pentru Relații Bisericești Externe din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a publicat următoarea scrisoare a unui credincios al Bisericii Ortodoxe Ucrainene în Europa:

"Majoritatea covârșitoare a copiilor și tinerilor care au studiat în școli și universități europene în acești 1,5 ani de război nu mai doresc să se întoarcă acasă. S-au obișnut și le place acolo. Părinții stau în străinătate de dragul lor, al copiilor, iar inimile lor se rup pentru că vor să fie în Ucraina, dar trebuie să rămână în străinătate de dragul copiilor lor. Așadar, puțini oameni trăiesc în Ucraina și oamenii fie nu vor să se întoarcă, fie nu pot, iar acum autoritățile vor să interzică și Biserica. Cine va merge acolo, într-o astfel de Ucraina? Ce fac ei? Aceasta este o adevărată trădare și vătămare directă a țării. Acesta este încă un argument pentru a rămâne acolo și a nu reveni într-o țară în care nici măcar nu vei putea merge la propria ta Biserică".

Potrivit parlamentarului Mihail Țimbaliuk, aproximativ 12 milioane de oameni au părăsit Ucraina astăzi și va fi extrem de dificil să-i readuci înapoi. Țimbaliuk subliniază că este crucial ce condiții le poate oferi statul acestor oameni. Parlamentarul vorbește despre economie și locuințe, dar și factorul religios poate fi decisiv pentru mulți în a decide dacă se întorc sau nu.

Câți credincioși ortodocși sunt printre acești 12 milioane de emigranți? Să fie chiar și un sfert, chiar dacă este o cincime, totuși este vorba despre un număr mare de oameni. Oameni care în cele din urmă vor fi înlocuiți de reprezentanți ai altor națiuni din diferite părți ale lumii.

Nu este un secret pentru nimeni că nici în vremurile de dinainte de război, mulți credincioși nu au părăsit Ucraina tocmai pentru că doreau să fie mai aproape de sfintele lăcașuri, lavre și mănăstiri ortodoxe, pentru că aveau biserici unde mergeau și se rugau, aveau duhovnici de la care primeau hrană  duhovnicească și care aveau grijă de ei, etc. Dar acum toate acestea sunt luate de la credincioși. În schimb, în Europa se întemeiază comunitățile ortodoxe. Aceasta înseamnă că, în cazul emigrării, oamenii nu vor mai rămâne fără spovedanie, împărtășanie, sprijin duhovnicesc, etc. Nu va fi surprinzător faptul dacă în curând osă apară enclave întregi de credincioși ortodocși ucraineni în diverse țări europene.

Pentru astfel de procese există precedente istorice: emigrarea în masă după Revoluția din 1917, strămutarea unui număr semnificativ de călugări și mireni din Imperiul Bizantin în perioada iconoclastă și multe alte exemple. În primele trei secole de istorie creștină, în vremurile de persecuție împotriva Bisericii, mulți au devenit martiri, dar un număr și mai mare de creștini au preferat să se mute cu familiile lor în alte țări unde să poată trăi în pace.

Am dori să încheiem acest text cu o notă optimistă, dar, din păcate, realitatea nu permite acest lucru. Ucraina a intrat deja într-o fază de catastrofă demografică; politica sa religioasă nu face decât să-l agraveze. Rămâne doar să strige împreună cu Samuel Milko, un cleric al bisericii ortodoxe în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae din Basel, Elveția, care a publicat un apel către Președintele Ucrainei și prin el către toate autoritățile ucrainene pe canalul său Telegram: "Vă implor, domnule Zelenski, opriți-vă! De dragul poporului evlavios, poporului Ucrainei, opriți-vă! Aceasta nu este o glumă".