Fanarul, Grecia și ecumenismul: se va uni Biserica Greciei cu ereticii?

Renumitul ierarh și teolog al Bisericii Greciei Mitropolitul Ieremia al Gortinei a declarat recent că "în Biserica noastră a început așa-numita mișcare "ecumenică" pentru dialogul cu ereticii din întregă lume în scopul de a-i readuce la adevăr".

Mitropolitul Ieremia vede un mare beneficiu în mișcarea ecumenică și chiar citează cuvintele teologilor greci în sprijinul acestei mișcări. În același timp, ierarhul consideră că numai creștinii ortodocși pot fi Biserică, care este Trupul lui Hristos, iar toate celelalte confesiuni creștine sunt numite "Biserici" numai în sensul general al acestui cuvânt. Dar acest lucru nu-l împiedică să afirme că creștinii ortodocși pot face compromisuri cu reprezentanții altor confesiuni "deoarece ei sunt foștii noștri frați".

Ei bine, fiii Bisericii Ortodoxe într-adevăr trebuie să-i cheme pe eretici la Adevăr. Dar pe ce criterii trebuie să se bazeze această chemare? Oare Mitropolitul Ieremia a fost întotdeauna un susținător al mișcării ecumenice, și dacă nu, de ce și-a schimbat poziția? Și, în cele din urmă, există forțe interesate să atragă cât mai mulți episcopi și teologi greci în susținerea mișcării ecumenice?

Ce spunea Mitropolitul Ieremia despre ecumenism până în anul 2020?

Până de curând, Mitropolitul Ieremia a fost unul dintre cei mai neîngăduitori adversari ai ecumenismului și catolicismului printre episcopii Bisericii Ortodoxe ai Greciei. Deopotrivă cu Mitropolitul Serafim al Pireului și Mitropolitul Serafim de Kythira, Mitropolitul Ieremia a fost considerat un apărător al purității credinței ortodoxe și un adversar al liberalismului bisericesc. Aici trebuie să menționăm că acest arhiereu se număra printre puținii ierarhi greci care nu sa-u temut să nu recunoască unele "decizii" ale Sinodului Cretan.

În 2016 Mitropolitul Ieremia a refuzat să-și pună semnătura pe documentul Sinodului Cretan numit "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine", pentru că a considerat că conține erori din punct de vedere dogmatic. Atunci Mitopolitului nu i-a plăcut faptul că ereticii din document sunt și ei numiți "Biserici" (în 2020 el admite deja această denumire): "Cum s-a putut întâmpla ca Sfântul și Marele Sinod Cretan să numească comunitățile eretice heterodoxe "Biserici"? Ei au numit, au scris și au semnat termenul "Biserici creștine heterodoxe". Cum adică, acum și ereticii au devenit "Biserică"? Atunci despre ce fel de o UNA Biserică vorbim în Crez?".

Puțin mai târziu, Mitropolitul Ieremia a declarat că "la Sinodul Cretan a fost necesar să condamnăm în mod deschis cele două erezii principale ale timpului nostru – papismul și ecumenismul. În schimb, Sinodul Cretan nu numai că nu a condamnat nici o erezie, ci dimpotrivă, le-a numit "Biserici" ... Când folosim expresia "Biserici heterodoxe", amestecăm incompatibilul: recunoaștem că Biserica poate greși, iar ereticii pot fi purtători ai adevărului. Ceea ce este un absurd".

În anul 2017 acest ierarh susținea că ecumenismul este "o mișcare satanică insidioasă care vrea să amestece dreapta noastră credința cu credințele false, să o altereze și să ne inducă în rătăcire". În același timp, el a declara atunci că aceasta nu este doar o erezie, este o gândire rea care îmbrățișează toate ereziile și amăgirile", dar Papa o promovează și o susține.

Ecumenismul este o mișcare satanică înșelătoare care vrea să amestece dreapta noastră credința cu credințe false, să o altereze și să ne amăgească.

Mitropolitul Ieremia

Astfel, în 2017 Mitropolitul Ieremia numește ecumenismul "panerezie" și "mișcare satanică", respinge posibilitatea de a întrebuința cuvântul "Biserică" pentru eretici. Trei ani mai târziu, în 2020, el își schimbă brusc poziția și chiar își cere scuze pentru părerile sale antiecumenice anterioare.

În predica "eclesiologică" susmenționată, ierarhul a comentat cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur despre necesitatea de a predica printre neamuri și a declarat: "Vedeți, creștinii mei, ce vă spun sfinții părinți, și cât de diferit am vorbit eu, fiind zelot și urmând o cale greșită? Iertați-mă!".

Prin urmare, potrivit Ierarhului, poziția anterioară a Mitropolitului a fost eronata, iar el însuși, condamnând ecumenismul, a fost zelot. De ce totul s-a schimbat atât de radical?

Ecumenismul, Fanarul și Grecia

Vom remarca că Mitropolitul Ieremia vorbește despre "începutul mișcării ecumenice" pentru Biserica sa, referindu-se probabil la Biserica Greciei. Pentru că până de curând Biserica Greciei nu a luat o parte activă la această mișcare și chiar a condamnat-o. Arhiereii susmenționați, printre care se afla și Mitropolitul Ieremia, erau categoric împotriva "dialogului" cu ereticii. Anume părerea lor asupra acestei probleme a avut cea mai mare influență.

Dar situația s-a schimbat radical recent și Biserica Greciei, în peroana unor ierarhi concreți, se pronunță tot mai des în favoarea ecumenismului. Și acest lucru, cel mai mult probabil, se datorează cursului luat de Patriarhul Bartolomeu (pe care grecii îl numesc "părintele neamului") spre unitatea cu catolicii și protestanții.

Potrivit Primatului Fanarului, dialogul cu catolicii este o prioritate pentru Patriarhia Constantinopolului. În același timp, este important să subliniem că acest "dialog" nu presupune rezolvarea divergențelor dogmatice și nu prevede necesitatea pocăinței din partea catolicilor, deoarece potrivit Patriarhului Bartolomeu, "între creștinii ortodocși și catolici există doar diferențe istorice, dar nu și divergențe dogmatice". O astfel de abordare a interpretării "dialogului" nu-l împiedică pe liderul Fanarului să se roage cu catolicii fără remușcări și să-i atragă pe reprezentanții Sfântului Munte Athos în acestă cursă.

Reprezentanții Patriarhiei Constantinopolului din Statele Unite au mers mai departe decât Întâistătătorul lor. Astfel, Mitropolitul Natanael de Chicago a declarat că clerul nu are dreptul să oprescă pe nimeni de la Sfânta Împărtășanie, pentru este foarte posibil ca această persoană să nu mai vină niciodată la Biserică. Bineînțeles, această interdicție funcționează în primul rând pentru catolici și protestanți. De aceea în discursul său către Întâistătătorul Fanarului, Papa vorbește "despre  comuniunea Bisericilor, care necesită o serie de pași curajoși", iar Primatul Arhiepiscopiei Fanariote din Statele Unite Arhiepiscopul Elpidofor consideră că pentru aceasta Patriarhia Constantinopolului trebuie să "depășească fundamentalismul altor Biserici Locale". În același timp, potrivit lui Elpidofor, prin fundamentalism trebuie să înțelem critica Sinodului Cretan și respingerea mișcării ecumenice.

Nu este surprinzător faptul că lupta împotriva fundamentalismului a început tocmai în Biserica Greciei, care este foarte dependentă de Fanar. Și este posibil că una dintre "victimele" acestei lupte a devenit Mitropolitul Ieremia al Gortinei. Desigur, retorica sa nu conține deocamdată niște teze la fel de sincere ca cele ale ierarhilor fanarioți din Statele Unite, dar direcția luată privind participarea la procesul ecumenic vorbește deja despre multe.

Nu putem afirma că Grecia a căzut definitiv. În Biserica Ortodoxă a Greciei există încă episcopi care apără fără compromisuri puritatea credinței. Cel mai dur adversar al ecumenismului rămâne mitropolitul Serafim al Pireului, care crede că această mișcare este precursorul religiei lui antihrist. Ierarhul a condamnat cu duritate rugăciunile comune cu ereticii și s-a plâns că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei nu a reacționat în niciun mod la ele: "Rugăciunile ortodocșilor cu neortodocșii confirmă încă o dată faptul că renașterea ecumenismului continuă neobosit, fără speranță la condamnare din partea Sfântului Sinod".

Mai mult, în declarația Mitropoliei Pireului se menționează că un rol deosebit de distructiv în toate acestea îl joacă "liderii Bisericii (patriarhi, arhiepiscopi și episcopi), precum și mulți clerici, teologi și mireci care, din păcate, sunt corupți și impregnați de ideologia ecumenismului sau sunt constrânși de unii politicieni influenți".

 

Liderii Bisericii (patriarhi, arhiepiscopi și episcopi), precum și mulți clerici, teologi și mireci care, din păcate, sunt corupți și impregnați de ideologia ecumenismului sau sunt constrânși de unii politicieni influenți.

Mitropolia Pireului

Cuvintele și poziția Mitropolitului Pireului găsesc un ecou uriaș atât în ​​rândul credincioșilor din Grecia, cât și în rândul multor episcopi cărora nu le place cursul "dialogului" cu ereticii care nu presupune aderarea lor la Biserică prin pocăință, ci o aderare mecanică pe baza "unității credinței".  Și temerile lor sunt pe deplin justificate. Iată cuvintele Arhiepiscopului Elpidofor: "Astăzi ca niciodată trebuie să ne gândim nu numai la diferențele noastre, ci să prevedem unirea Bisericilor noastre prin experiența recent descoperită a comunicării noastre bazată pe: recunoașterea reciprocă, mărturisirea comună a credinței, acceptarea diversității, comuniunea liturgică, sinodalitate și sobornicitate, misiune și evanghelizare, subsidiaritate, reînnoire și reformă și, în cele din urmă, pe rolul papalității".

Lupta cu cei nemulțumuți

Mitropolitul de  Nafpaktos Ieroteu (Vlachos), în prezent purtătorul de cuvânt al Patriarhului Constantinopolului pe lângă Biserica Greciei, un cunoscut teolog și scriitor duhovnicesc, ale cărui cărți sunt căutate de mulți creștini ortodocși, a sugerat o "ieșire".

Abordând problema "diversității opiniilor din Biserică", Ierarhul a scris în unul dintre ultimele sale articole teologice: "Trebuie să ascultăm de vocea Bisericii exprimată de Sfântul Sinod al Bisericii ... Trebuie să îndeplinim deciziile Bisericii, preferând dragostea și pacea mai presus de toate pentru a evita discriminarea și schismele ... Avem o Biserică în care vom face ascultare și nu vom asculta pe fiecare duhovnic, teolog, învățător care introduce în Sfânta noastră Biserică Ortodoxă tradiții străine, morală străină, învățături străine, paradigme individuale și religioase".

Este ușor de observat că cuvântul cheie în acest fragment este "ascultarea". Cu alte cuvinte, dacă Sinodul a luat vreo decizie, ea trebuie îndeplinită cu strictețe, iar toate "paradigmele teologice" personale trebuie înlăturate. Dar problema constă în faptul că Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Marcu al Efesului, Sfântul Atanasie cel Mare și mulți alți sfinți care la un moment dat nu au vrut să îndeplinească deciziile sinodale eretice, nu ar fi de acord cu această poziție.

Nu am făcut această comparație de dragul comparației. Actualmente, după părerea unor fanarioți, Biserica nu este condusă de Hristos, ci de Patriarhul Bartolomeu, care pentru același Mitropolit Ieroteu (Vlachos) este "un simbol vizibil al unității Ortodoxiei".

Toate acestea înseamnă că cuvintele Mitropolitului Ieronim al Gortinei despre "beneficiile mișcării ecumenice" și "începutul" acesteia pentru Biserica Greciei vorbesc despre faptul că Fanarul a început să implice Grecia și ierarhii greci în planurile sale privind unirea cu catolicii. Patriarhul Bartolomeu și susținătorii săi au nevoie de o viziune pozitivă asupra misiunii lor, iar în acest sens Biserica Ortodoxă a Greciei poate juca un rol special. Dobândind sprijinul unor teologi cu autoritate, cum este Mitropolitul Ieremia al Gortinei, va fi mult mai ușor de înfăptuit planurile în rândul clerului și laicilor din Grecia.

Oare totul este atât de simplu în "mișcarea ecumenică"?

Cea mai dură poziție în raport cu mișcarea ecumenică a fost luată de Sfântul Arhiepiscop Serafim (Sobolev), canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă. Potrivit Sfântului, "la cea mai primă origine a mișcării ecumenice în fața noastră stau nu doar dușmanii primordiali ai Bisericii noastre Ortodoxe, ci și tatăl tuturor minciunilor și al distrugerii – diavolul... Cunoscându-i esența și scopurile, vom respinge în totalitate mișcarea ecumenică, căci aici va fi rătăcirea de la credință Ortodoxă, trădarea și lepădarea de Hristos ... De aceea, nu vom participa la conferințe ecumenice. Trebuie să fim cât mai departe de mișcarea ecumenică".

Mișcarea ecumenică se desfășoară în lume de mult timp, dar din anumite motive încă nu constatăm rezultatele ei sub forma unei aderări active a ereticilor la Biserică. Astfel, declarația Mitropolitului Ieremia privind disponibilitatea ortodocșilor de a face "compromisuri cu ereticii" pare destul de neobișnuită. Ce va înseamnă acest lucru pentru noi? Cu alte cuvinte, ce trebuie să cedeze creștinii ortodocși pentru a se reuni cu heterodocșii? Și în general, de ce membrii adevăratei Biserici trebuie să facă compromisuri pentru ca cei care au căzut să revină la această Biserică?

Ce va înseamnă "compromisul cu ereticii" pentru noi? Cu alte cuvinte, ce trebuie să cedeze creștinii ortodocși pentru a se reuni cu heterodocșii? Și în general, de ce membrii adevăratei Biserici trebuie să facă compromisuri pentru ca cei care au căzut să revină la această Biserică?

Într-adevăr, în esență, nu ne despart "tradiții", "ritualuri", "cultură", ci dogme. Aceasta înseamnă că orice dialog cu ereticii și heterodocșii trebuie să se bazeze exclusiv pe o temelie dogmatică. Cel care acceptă dogmele Bisericii noastre poate să intre prin pocăință în unitate cu Adevărul. În Concepția socială a Bisericii noastre se menționează următoarele cu privire la acest subiect: "Biserica Ortodoxă nu poate recunoaște "egalitatea confesiunilor". Cei care au căzut din sânul Bisericii nu se pot reuni cu ea starea în care se află acum; diferențele dogmatice existente trebuie depășite și nu pur și simplu ocolite".

Totuși, analizând "dialogul" pe care Fanarul îl poartî cu Vaticanul sau cu protestanții, nu observăm nicio discuție asupra problemelor dogmatice. Ele sunt considerate lipsite de importanță, ceva ce poate fi abordat mai târziu. În același timp, ierarhii (încă) ortodocși subliniază că Biserica nu va face compromisuri în acest sens. Atunci care vor fi compomisurile? Ei deocamdată păstrează tăcerea la acest subiect.

Dar potrivit cuviosului Anatolie din Optino, "ereziile se răspândesc peste tot și îi vor înșela pe mulți. Dușmanul neamului omenesc va acționa cu viclenie pentru a-i amăgi, dacă este posibil, și pe acei aleși. El nu va respinge grosolan dogma Sfintei Treimi, Dumnezeirea lui Iisus Hristos și virtuțile Maicii Domnului, ci va denatura în mod imperceptibil învățătura Bisericii transmisă de Duhul Sfânt prin Sfinții Părinți, și puțini, cei mai iscusiți în viața duhovnicească, vor înțelege vicleșugurile și duhul lui, rânduielile (canoanele). Ereticii vor prelua puterea asupra Bisericii, își vor pune slujitorii peste tot, iar evlavia va fi neglijată".

Prin urmare, putem rezuma că mișcarea Fanarului către unitatea cu catolicii (fără pocăința acestora) devine din ce în ce mai puternică. În prezent, susținătorii acestei "mișcări" încearcă să implice Biserica Ortodoxă a Greciei, deoarece potrivit Arhiepiscopului Elpidofor "unirea cu catolicii și în general toate eforturile ecumenice trebuie să făcute de întreaga Biserică Ortodoxă și nu de unele Bisericile Autocefale aparte". Disponibilitatea de a face "compromisuri", absența predicii de pocăință și discutarea principiilor dogmatice vorbesc despre faptul că în cele din urmă Ortodoxia va fi sacrificată, așa cum s-a întâmplat deja în timpul Unirii de la Ferrara-Florența.

Cine va culege roadele? În linii mari, nimeni. Cu excepția vrăjmașului neamului omenesc.