Cum se va purta pecetea lui antihrist
Omenirea întotdeauna a manifestat un interes deosebit pentru timpurile apocaliptice și venirea lui antihrist. Pe timp de război, acestă temă este deosebit de importantă.
Pe măsură ce situația din lume se agravează, se acutizează și sentimentul apropierii sfârșitului lumii. Există multe cugetări, opinii, revelații despre sfârșitul lumii și despre sosirea iminentă a lui antihrist. În astfel de vremuri grele, credincioșii adesea își îndreaptă ochii spre cartea Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul pentru a căuta analogii cu ceea ce se întâmplă în jurul lor. În plus, există revelațiile părinților care explică în felul lor evenimentele contemporaneității.
Timpul nostru nu face excepție. Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul are un loc deosebit în colecția de cărți ale Noului Testament. Evanghelia, Epistolele Apostolilor au un corpus uriaș de interpretări ale sfinților părinți și învățătorilor Bisericii. Dar puțini dintre ei au tâlcuit Apocalipsa, deoarece aceasta este o carte cu simboluri profunde, a căror înțelegere nu poate fi decât rodul revelației, și nu al unor reflecții pioase. Deoarece Apocalipsa nu are o interpretare patristică la nivelul întregii biserici, îi ascultăm cu o sensibilitate deosebită pe contemporanii noștri care au o revelație directă de la Dumnezeu și vorbesc în numele Lui, nu din propria minte.
Acei oameni care îi cunosc pe parinții purtători de duh contemporani și i-au cunoscut pe cei care au părăsit această lume nu puțin timp în urmă mărturisesc că pe internet și în presa scrisă circulă multe profeții false despre care acești sfințiți părinți nu au vorbit. Dimpotrivă, ceea ce ei cu adevărat au spus nu a fost făcut public. Fără a intra în detaliile acestor revelații, vom transmite un singur mesaj important care exprimă esența evenimentelor ce au început – umanitatea intră în era din ajunul sfârșitului lumii.
Desigur, putem primi acest avertisment destul de sceptic, pentru că lumea a trecut de mai multe ori priun războaie, răsturnări, epidemii, poate chiar la o scară mai masivă decât cele actuale. Nu vom contrazice această opinie, ci vom transmite doar ceea ce am auzit și am primit de la părinții purtători de duh, fără să analizăm și să criticăm această revelație.
"Pecetea lui antihrist va fi legată de lepădarea directă de Hristos" – iată ideea principală a multor profeții contemporane.
În principal, acest articol va fi dedicat problemei pecetei lui antihrist. Acest subiect este foarte important, pentru că am auzit de mai multe ori că pecetea lui antihrist va fi pusă aproximativ în același mod în care se compostează un bilet de călătorie. Adică la o anumită etapă a mișcării trenului nostru mondial pe șinele timpului, funcționarii serviciului întunericului vor fi trimiși la creștini și le vor propune să se lepede de Hristos. Dacă cei din urmă vor fi de acord, le vor pune pecetea pe mâna sau fruntea lor, altfel vor fi uciși, în cel mai bun caz, sau lipsiți de drepturi sociale și condamnați la o moarte lentă, în cel mai rău caz.
"Pecetea lui antihrist va fi legată de lepădarea directă de Hristos" – iată ideea principală a multor profeții contemporane. Din acest motiv, ei declară cu încredere de fiecare dată: "Nu, aceasta încă nu este pecetea lui antihrist", "Și nici aceasta încă nu este pecetea", ș.a.m.d. Păstoriții au încredere în ei și se liniștesc: "Ei bine, dacă cei care cunosc, spun că aceasta încă nu este pecetea, atunci pot face acest lucru". Astfel, pas cu pas, încetul cu încetul, suntem coborâți în pragul iadului, dar atent, pentru ca nimeni să nu observe când trecem de acel punct de neîntoarcere, de unde nu se va mai vedea Soarele Dreptății răsărind peste orizont. Prin urmare, este nevoie să vorbim mai în detaliu despre pecetea lui antihrist.
Ce înseamnă pecetea lui antihrist?
În Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul se vorbește puțin despre pecetea fiarei, iar sfinții părinți nu au comentat în mod deosebit acest subiect. Totuși, conform cărții, pecetea lui antihrist se opune clar pecetei lui Hristos, despre care au scris mult sfinți părinți. Toți spun în unanimitate că această pecete este Botezul. Sfântul Vasile cel Mare a scris că aceasta este pecetea Sfintei Treimi, a cărei parte exterioară este Taina Botezului, iar partea interioară este inima omului, plină de harul Sfântului Duh. În Taina Mirungerii, preotul, ungând trupul celor botezaţi, spune: "Pecetea Duhului Sfânt". Crucea lui Hristos, după părinți, este și ea un simbol al acestei peceți. Ei considerau chiar că semnul crucii, pe care omul îl pune asupra sa, este pecetea lui Hristos.
Sfinții părinți au considerat că semnul crucii, pe care omul îl pune asupra sa, este pecetea lui Hristos.
În consecință, pecetea lui antihrist va avea și ea anumite atribute vizibile și un fel de simbolism al marcajului. După ce a studiat interpretările patristice privind pecetea fiarei, Sfântul Teofan Zăvorâtul a ajuns la concluzia că antihrist nu va avea nevoie de o oarecare pecete. Cel mai probabil, o va face într-un fel oarecare, dar nu pentru că are nevoie de ea, ci pentru că este scris despre ea în Apocalipsă, adică din pur cinism.
Aici este important să acordăm atenție unui alt aspect. Cu pecetea lui Hristos omul se înseamnă pentru totdeauna. Omul nu poate fi botezat a doua oară. Numai călcându-l pe Hristos în noi înșine, putem pierde această pecete. Aceasta înseamnă că și pecetea lui antihrist va fi o parte integrantă a noastră, astfel încât omul nu va putea renunța la ea. Nu este vorba despre un fel de talisman sau semn pe care îl poți refuza oricând, ci despre ceva ce refuzi și ce nu vei mai putea avea.
De fapt, viața omului merge pe una din cele două căi, până când acesta trece peste punctul de neîntoarcere, după care nu mai există cale întoarsă. Ne este imposibil să ne imaginăm că Sfântul Serafim de la Sarov sau Serghie de Radonej la sfârșitul vieții lor ar decide brusc să devină desfrânați sau tâlhari. Sufletele lor au ajuns într-o stare în care o revenire la păcat este imposibilă. De la posibilitatea de a nu păcătui au ajuns la imposibilitatea de a păcătui. Acești oameni au devenit purtătorii pecetei divine. Potenţial, toţi purtăm această pecete. Dar ea se revela numai timp, cristalizându-se treptat și dobândind contururi clare ca urmare a alegerii noastre morale și a eforturilor noastre duhovnicești.
Dar există și o altă cale. De la posibilitatea de a păcătui la starea imposibilității de a nu păcătui. Pecetea lui antihrist exclude orice pocăință. Pas cu pas, începând de la o mică împăcare cu păcatul, trecând la compromisuri acceptabile cu conștiința, după cum ni se pare nouă, omul scoate treptat din sine nu doar asemănarea cu Dumnezeu pe care nu a reușit să o dobândească, ci și însăși chipul lui Dumnezeu, transformându-se într-o creatură asemănătoare demonilor. Fără să-și dea seama, omul poate trece punctul de neîntoarcere, după care nu va mai exista întoarcere. Iar pecetea vizibilă a fiarei este doar un simbol care confirmă moartea duhovnicească a purtătorului ei.
Pecetea lui antihrist exclude orice pocăință. Iar pecetea vizibilă a fiarei este doar un simbol care confirmă moartea duhovnicească a purtătorului ei.
Prin urmare, o concluzie importantă este că duhul lepădării se întărește treptat, și ceea ce este mai teribil, pe neobservate. Omul nu se poate schimba instantaneu. Sufletul nostru, ca toate viețuitoarele, se formează încet. Dumnezeu a creat legile existenței acestei lumi în așa fel încât omul să aibă posibilitatea și timpul necesar să facă alegerea și să nu poată să spună mai târziu ceva de genul "Nu am avut timp să mă uit în jur, nu am putut înțelege, nu mi-am dat seama". Pentru a alege care pecete va purta, omului i se oferă viața întreagă. Sfinții Părinți spun că un păcat săvârșit o dată este o greșeală, de două ori – este un obicei, și de trei ori – este patimă și sclavie.
Când cu o sută de ani în urmă în țara noastră a izbucnit o teroare sângeroasă, creștinii tot credeau că a venit vremea lui antihrist. Ei au crezut că după arestarea lor, li se va spune să se lepede de Hristos și să trăiască, sau să rămână credincioși lui Dumnezeu și să moară. Dar evenimntele s-au desfășurat altfel. Ei au fost acuzați nu pentru credința în Dumnezeu, ci pentru angajamentul în activități contrarevoluționare, pentru că nu aveau o atitudine favorabilă față de puterea politică, etc. Creștinilor nu li s-a propus să renunțe la credința lor, ci să semneze niște documente privind cooperarea cu autoritățile sau să scrie un denunț împotriva unei anumite persoane. Ca temei pentru acuzații, au fost create articole în codul penal care nu aveau legătură directă cu credința. Nu toată lumea a înțeles atunci că pecetea lui antihrist nu înseamnă doar renunțarea directă la Hristos, ci și compromisuri cu conștiința.
Uneori situația arăta așa. Pe de o parte, există viața parohiei, a familiei, se fac slujbele divine, iar pe de altă parte – o cerință formală de a încheia un acord de cooperare cu NKVD, sau mai târziu cu KGB. Totodată, ei îi asigurau pe preoți că acest lucru este doar pe hârtie, doar pentru o raportare oficială în fața autorităților superioare și nimeni nu le va cere niciun denunț. În schimb, li se va garanta securitatea și o viață relativ liniștită. Același lucru s-a întâmplat și cu anumiți episcopi, care nu au văzut nicio trădare a lui Hristos în astfel de "afaceri". Timpul nostru nu se deosebește de trecut.
Astăzi ni se propun pași mici pentru compromisuri mici. "Aceasta nu este pecetea lui antihrist, nu este nimic în neregulă", mai ales ca fără aceasta nu vei merge la magazin, nu vei pleca în străinatate. La urma urmei, nu are nimic de-a face cu credința. Desigur că nu. Unul, doi, trei pași de concesie aparent nesemnificativă, și apoi se dovedește că ai trecut linia, după care calea de întoarcere este deja închisă.
Nu toți au înțeles atunci că pecetea lui antihrist nu înseamnă doar lepădarea directă de Hristos, ci și compromisuri cu conștiința.
Timpul nostru este special. Satana își marchează acum masiv adepții cu pecetea fiarei, folosind tehnologia divizării și incitând la ură. Cu această sită el cerne foarte eficient nu numai oamenii care sunt departe de Biserică, ci și enoriașii noștri, și în special clerul.
Am portat corespondeneță cu oameni care se consideră preoți ortodocși, dar în același timp, în loc de cruce, ar fi mai bine să poarte un pistol Mauser la gât. Cu retorica lor despre ură, ei ar apărea în acest chip mai organici. Pecetea lui Hristos și pecetea lui antihrist nu presupune a treia stare. Fie ești cu Hristos, Care a fost, este și va fi întotdeauna Dragoste în orice situație, în orice epocă și în orice împrejurare, fie trădezi această Dragoste și iei partea răului și a urii, indiferent cum o numești și cum o justifici. La rândul său, diavolul vă poate umple capul cu nenumărate îndreptățiri.
Forțele răului ne propun să ieșim din limitele iubirii în numele adevărului, dreptății, echității și chiar de dragul lui Dumnezeu. Comunicând cu acești păstori nenorociți, vedeam în fața mea niște sectanți tipici care verbalizau în diferite interpretări aceleași lozinci propagandiste ale ideologiei religioase a statului, care nu are nimic comun cu Ortodoxia. Pentru a nu se transforma dintr-un păstor bun într-un ofițer politic rău, este suficient ca preotul să nu uite ce îl învață Evanghelia. Dar chiar și un adevăr atât de simplu și clar nu a fost înțeles de toată lumea.
Fiind întrebat de copiii săi duhovnicești despre principalul lucru din viața de ascet, părintele Tihon (Golenkov) a dat următorul răspuns: "Trezvia minții". Adică principalul lucru este să nu lași răul să intre în mintea și inima ta. Dumnezeu poate acţiona în această lume după voia Sa. Nici cei mai mari sfinți nu au fost capabili să conceapă și să înțeleagă căile Providenței divine. Dumnezeu ne poate conduce prin dureri, încercări, frământări, pe care le vom înțelege ca fiind rele, pentru că vom suferi din cauza lor. Dar știm că Dumnezeu este întotdeauna mișcat de un singur lucru – de dragoste. În ceea ce privește ceilalți oameni, niciunul dintre cei care vor să fie mântuiți nu are dreptul să aplaude, văzând necazurile altcuiva și să spună: "Așa îți trebuie!". Și cu atât mai mult, să dorești răul ca pedeapsă sau răzbunare, pentru că acesta, în esență, este un blestem asupra lor înșiși și lepădarea de pecetea lui Hristos.
Ultimul lucru pe care aș vrea să-l spun despre pecetea lui antihrist este că nu va fi posibil să jucăm de ambele părți ale gardului: să cumpărăm și să vindem, și în același timp, să nu ne lepădăm de Hristos. Mulți oameni vor căuta o astfel de cale pentru ei înșiși – și nouă și vouă. Dar a treia cale nu există.
Ori ești cu Hristos, ori ești cu antihrist. Una din două.
