Pentru cine este necesară o "inventariere" a moaștelor sfinților?
Ministerul Culturii a anunțat o "inventariere" a moaștelor din Lavra Peșterilor de la Kiev. De ce autoritățile au nevoie de această procedură și cum se aseamănă cu acțiunile bolșevicilor din 1918?
Canalul televizat TSN a anunțat că autoritățile intenționează să facă o "inventariere" a moaștelor sfinților din Lavra Peșterilor de la Kiev. Directorul Departamentului pentru patrimoniului cultural al Ministerului Culturii și, în același timp, conducătorul Comisiei pentru transferul obiectelor din Lavra Peșterilor de la Kiev către stat, Mariana Tomin, a declarat: "În două săptămâni își va începe lucrul o comisie care va face inventarierea rămășițelor neîngropate ale sfinților din Lavra Peșterilor de la Kiev. Vom lucra cu antropologi, cu capelani militari, cu arheologi. Și dorim să verificăm tot ceea ce are legătură cu rămășițele neîngropate ale sfinților".
Despre ce vorbește Ministerul Culturii
Ce iese în evidență din cuvintele acestui funcționar ?
În primul rând, ea numește sfintele moaște "rămășițe neîngropate". Oare să fie acesta un indiciu că ele trebuie îngropate? Cel mai probabil, este o dovadă a analfabetismului ecleziastic a Marianei Tomin, dar poate că a lăsat să scape o intenție. Cert este că în peșteri există moaște ale sfinților care au legătură directă cu orașele Rusiei de astăzi. De exemplu, Preacuviosul Kukșa, care a predicat creștinismul în regiunile Orlolv și Kaluga, Sfântul ierarh Mercurie, care a fost episcop la Smolensk, Sfinții ierarhi Simon și Dionisie, episcopii de Suzdal etc. Pot fi ei declarați sfinți "greșiți", complici ai "lumii ruse" și prin urmare putem aștepta o declarație că ei nu merită să se afle în sfântul lăcaș ucrainean? E absurd! Dar să ne amintim ce fel de campanie se poartă astăzi împotriva Sfântului Alexandru Nevski și a altor sfinți. Cum BOaU a declarat că este timpul să scape de ei și astfel l-au eliminat pe Alexandru Nevski din calendarul bisericesc. Deși el a fost marele cneaz al Kievului în 1257-1259.
În al doilea rând, este foarte suspectă presupusa componență a comisiei care va efectua "inventarierea". Mariana Tomin a declarat că în ea vor fi incluși antropologi, arheologi și capelani militari. Dar unde sunt reprezentanții Bisericii? Autoritățile nu-i recunosc ca capelani pe preoții Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ceea ce înseamnă că vor fi reprezentanți ai așa numitei structuri Biserica Ortodoxă a Ucrainei, creată artificial de politicieni, ai Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, și eventual, ai altor credințe. Acest lucru se întâmplă în pofida faptului că călugării Lavrei Peșterilor de la Kiev au fost cei care au avut grijă de moaște timp de câteva decenii, le-au înveșmântat din nou și le-au păzit. Vor fi chemați și ei să participe la "inventariere"? Acest lucru nu reiese din cuvintele funcționarului.
În al treilea rând, în ce scop dorește Ministerul Culturii să "verifice tot ce ține de rămășițele neîngropate ale sfinților"? Nu există vreun răspuns la această întrebare. Există însă un precedent istoric care se aseamănă foarte mult cu ceea ce face astăzi Ministerul Culturii. Este vorba despre campania de descoperire a moaștelor care a început în 1918 și a continuat până la sfârșitul anilor 1920.
Campania de descoperire a moaștelor care a avut loc în anii 1920
Bolșevicii aveau propriile legi anti-bisericești, totuși, ele nu erau adoptate de parlament, ci de Consiliul comisarilor poporului și erau numite Decrete. La 23 ianuarie 1918 a fost adoptat Decretul "Cu privire la separarea bisericii de stat și a școlii de biserică", pentru care a fost creat Departamentul de lichidare pe lângă Comisariatul popular al justiției.
Astăzi ar fi creat un canal de Telegram care să raporteze despre activitățile acestui departament, dar atunci a fost înființată revista antireligioasă "Revoluția și Biserica". Ca parte a acestui Decret emis la 22 octombrie 1918, bolșevicii au efectuat o "inventariere" în mănăstirea Alexandru-Svirski, adică au deschis racla în care se păstrau moaștele Precuviosului Alexandru de Svirski. Și revista "Revoluția și Biserica" a lansat un fals puternic: cică în locul moaștelor au găsit o păpușă de ceară.
În raportul Departamentului de Lichidare este scris: "Într-o raclă turnat din 300 kg de argint, în locul moaștelor "nestricăcioase" ale lui Alexandru Svirski, a fost găsită o păpușă de ceară".
Moaștele Preacuviosului Alexandru Svirski
Moaștele lui Alexandru Svirski au un nivel uimitor de nestricăciune, ele nu au fost mumificate în sensul obișnuit al cuvântului, dar arată ca trupul unei persoane decedate recent (călugărul a trăit în secolul al XV-lea). Nu se știe dacă membrii Comisiei de Lichidare erau atât de analfabeți încât nu puteau distinge ceara de un corp uman real sau dacă a existat inițial un ordin de a anunța "păpușa", dar vestea a fost răspândită de propaganda bolșevică în toată țara.
Au existat rapoarte despre întâlniri ale muncitorilor revoltați de "înșelătoria de secole a popilor" (azi trebuie să adăugăm cuvântul "moscoviți") și care cereau deschiderea raclelor cu moaște în toată țara. Astfel, a început campania de descoperire a moaștelor. Emilian Iaroslavski, care a condus politica antireligioasă din URSS, a scris în acele zile: "Nu de dragul ridicolului guvernul sovietic stabilește adevărul, nu de dragul ridicolului dezvăluie înșelăciunea călugărilor care a durat secole întregi".
În prezent, liderul politicii anti-bisericești, conducătorul Comitetului de Stat pentru Religie al Ministerului Culturii, Victor Yelenski, a spus într-un mod similar că nu de dragul încălcării drepturilor credincioșilor asupresc autoritățile Biserica Ortodoxă Ucraineană.
Deschiderea moaștelor Sfântului Alexandru Nevski, 1922
Campanie de deschidere a raclelor cu moaștele sfinților a început în toată țara. Mai mult, spre meritul bolșevicilor, a fost stabilită o procedură specială de deschidere a raclelor. Clerul trebuia să facă acest lucru, adică să deschidă moaștele și să le dezbrace de veșminte și să scoată obiectele de preț, iar reprezentanții autorităților locale, serviciul de securitate de atunci, experții medicali și reprezentanții societății nu trebuiau decât să urmărească procesul și apoi să semneze procesul verbal de inspecţie împreună cu clerul.
Urmașii ucraineni ai bolșevicilor au decis să meargă și mai departe și intenționează să facă o "inventariere" fără preoții Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care timp de 30 de ani au îngrijit aceste moaște.
Pe 30 iulie 1920, Consiliul comisarilor poporului a adoptat o rezoluție "Cu privire la lichidarea moaștelor la scară largă în inteaga Rusie". S-a prescris:
- Să se efectueze în mod consecvent și sistematic lichidarea completă a moaștelor, evitând în același timp orice ezitare și săvârșirea actului pe jumătate.
- Lichidarea numitului cult al cadavrelor, al păpușilor etc., trebuia să se realizeze prin transmiterea acestora în muzee.
- În toate cazurile de depistare a manipulărilor, magicianismului, falsificării și a altor acte criminale care vizează exploatarea întunericului, <...> justiția iniția urmărirea penală a tuturor persoanelor vinovate...
La sfârșitul anului 1920, revista "Revoluție și Biserică" a publicat Raportul Departamentului de lichidare al comisariatului popular al justiției pentru Congresul Sovietelor, cu informația că în anii 1918-1920 au fost deschise 63 de moaște. De regulă, se găseau rămășițe mumificate care erau conservate parțial, iar unele dintre ele au fost găsite în diferite grade de conservare.
De exemplu, în racla Sfântului Serghie de Radonej, conform Raportului, au fost găsite "cârpe mâncate de molii, vată, oase umane degradate, o mulțime de molii, fluturi, larve moarte, iar în craniu în hârtie cerată de origine recentă, era păr brun-roșcat de nuanță deschisă". În racla sfântului și dreptcredinciosului cneaz Vladimir Iaroslavici de Novgorod a fost găsit "un morman de oase negre, zdrențe și praf, un craniu despicat în două jumătăți".
Aici trebuie de explicat că conform învățăturii bisericești, orice rămășițe de sfinți, de orice grad de nestricăciune, sunt considerate moaște sfinte. Chiar și îmbrăcămintea sfinților este un obiect de venerare. În limite rezonabile, aceasta nu este magie sau idolatrie. Acest lucru este menționat și în Cartea Faptele Apostolilor: "Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite. Încât şi peste cei ce erau bolnavi se puneau ştergare sau şorţuri purtate de Pavel, şi bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei..." (Faptele Apostolilor, 19:11-12). Cei care au asistat la slujbele din peșterile Lavrei Peșterilor de la Kiev și din alte mănăstiri din zilele noastre, pot confirma acest lucru. Când, de exemplu, căciula Preacuviosului Marcu Groparul era pusă pe capul celui posedat, posesiunea acestuia se descoperea imediat, uneori într-un mod foarte teribil.
De asemenea, este comună practica împărțirii moaștelor astfel încât să se poată să fie cinstite în locuri diferite, se împărțeau părticele pentru a le coase în antimise și așa mai departe.
Totuși, până la revoluția din 1917, oamenii și-au format o părere puternică că moaștele sfinților sunt cu siguranță rămășițe nestricăcioase. Această opinie era facilitată și de faptul că moaștele, de regulă, erau ținute în veșminte, sub diferite chivoate etc. Adică oamenii nu au văzut în ce stare se aflau. Iar pentru ei, descoperirea oaselor care au suferit stricăciunea a devenit un șoc, exact ceea pe ce mizau autoritățile.
Pe lângă efectul de discreditare a Bisericii, autoritățile au contat și pe provocarea indignării populare pentru a avea un pretext pentru represiuni. În pofida procedurii aprobate pentru deschiderea moaștelor, acest lucru s-a săvârșit adesea cu un cinism deosebit. Soldații Armatei Roșii și reprezentanții securității au scuturat cenușă de țigări în racle, au scuipat peste moaște, le-au stropit cu acid, le-au aruncat în canalizare și așa mai departe. Acest lucru a stârnit indignare în rândul credincioșilor, iar dacă aceștia îndrăzneau să vorbească deschis, autoritățile efectuau represiuni demonstrative, arestări și chiar execuții.
De ce autoritățile au nevoie de acestea și ce s-ar putea întâmpla în continuare?
În primul rând, "inventarierea" face parte dintr-o campanie mai largă de distrugere a Bisericii. Venerarea moaștelor sfinților este o tradiție foarte veche, datând din timpurile apostolice. Putem spune că aceasta este o parte integrantă a Ortodoxiei ca atare. Așa cum cinstirea icoanelor este dovada întrupării reale a Fiului lui Dumnezeu, tot așa cinstirea moaștelor este dovada îndumnezeirii reale a omului, a dobândirii Duhului Sfânt, care sfințește întreaga persoană, cu suflet și trup, care rămâne neschimbat şi după moarte. Orice tratament nerespectuos al moaștelor jignește sentimentele credincioșilor. Și este foarte probabil că anume o astfel de comportare va avea loc în timpul "inventarierii". Să sperăm că membrii comisiei nu vor scuipa în racle și nu vor scutura cenușă de țigări acolo, dar totuți nici nu vor cânta peste ele tropare și măriri (precum călugării Lavrei venerează moaștele în timpul înveșmântării lor).
În al doilea rând, comisia va afla că la multe moaște lipsesc unele părți. Acest lucru va servi drept motiv pentru a acuza Biserica Ortodoxă Ucraineană că s-a angajat în risipă, sau mai rău, în vânzarea moaștelor sau în transferul lor în țara agresorului, adică în Rusia. Acolo, într-adevăr, în multe biserici există particele din moaștele sfinților din Peșterile de la Kiev. Mass-media antibisericească, moștenitorii revistei "Revoluția și Biserica", vor răspândi aceste acuzații în toate modurile posibile și vor ridica în societate un val și mai mare de ură față de Biserică. Faptul că părticelele moaștelor sfinților din Peșterile de la Kiev au fost transferate la mănăstiri și biserici din diferite țări timp de cca o mie de ani și că acest lucru se face peste tot, în mod firesc nu va interesa pe nimeni.
În al treilea rând, pe baza experienței campaniei de deschidere a moaștelor din anii 1920, se poate presupune că credincioșii vor protesta împotriva "inventarierii", ceea ce va oferi autorităților un motiv pentru represiuni ulterioare. Experiența represiunilor brutale împotriva jurnaliștilor UJO, când oamenii au fost închiși pentru activități obișnuite și amenințați cu pedepse pe viață, arată că autoritățile intenționează să acționeze dur împotriva Bisericii și a copiilor ei credincioși.
Vom ști peste două săptămâni cum va avea loc de fapt "inventarierea" moaștelor. În mare, totul va depinde de ordinul primit de comisia Ministerului Culturii de la autorități.
Dacă autoritățile vor decide să ia măsuri dure, "inventarierea" va fi efectuată prin metode corespunzătoare. Dacă situația va fi diferită, comisia va lucra pe versiunea "light": va veni, se va uita, va întocmi un proces verbal și va pleca. Sau poate chiar vor amâna această inspecție pentru un termen nedeterminat. Aceasta s-ar putea întâmpla dacă comunitatea internațională își va exprimă nemulțumirea față de încălcarea libertății religioase în Ucraina, sau dacă autoritățile vor considera că riscurile de destabilizare internă sunt prea mari.
În ceea ce-i privește pe credincioși, trebuie, în primul rând, să ne intensificăm rugăciunile, să participăm mai activ la starea de rugăciune din apropierea Lavrei și a altor lăcașuri sfinte, și în al doilea rând, să nu uităm că suntem creștini și nu putem acționa prin acele metodele cum acționează dușmani Bisericii, nu putem răsplăti răul prin rău, nu putem nutri ură sau ceva de acest gen. Noi trebuie să facem multă rugăciune și să ne puem nădejdea în Dumnezeu.
"Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus. Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul. Cele ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut la mine, acestea să le faceţi, şi Dumnezeul păcii va fi cu voi" (Filipeni 4:6-9).
