Este religia vinovată de terorism?

În forma sa modernă, terorismul a apărut relativ recent și a devenit deja una dintre "cărțile de vizită" ale criticilor religiei și ale ateilor în general. Și noi, creștinii, suntem obișnuiți să asociem noțiunea de terorism cu fundamentalismul religios musulman. Într-adevăr, în creștinism nu au existat sinucigași care să se arunce în aer în mulțime și să ia astfel viața a zeci, dacă nu chiar a sute de oameni. Dar să nu uităm că mulți dintre adversarii religiei nu fac nicio distincție în acest sens. De exemplu, publicistul american în domeniile filozofiei, religiei și neurobiologiei Sam Harris scrie în cartea sa "Sfârșitul credinței": "Biblia și Coranul ar ocupa pe rafturile noastre un loc de vază alături de "Metamorfozele" lui Ovidiu și "Cartea a morților" din Egipt"...

Astăzi mișcările de tipul noului ateism, a cărui naștere este în mare parte asociată cu reacția la evenimentele din 11 septembrie 2001, au părăsit deja primele pagini din presa occidentală. Dar anume Noul ateism a reînviat, a dat un nou impuls și a activizat puternic mitul că orice religie este un rău patologic, că este o sferă potențial periculoasă a activității umane, capabilă să "explodeze" în orice moment.

În această ordine de idei, decoperim că ne aflăm de "aceeași parte a baricadelor" cu musulmanii și alți credincioși. Și tocmai din acest motiv, acest text este încercare mea de a apăra religia în general într-o problemă atât de dificilă ca terorismul.

A muri pentru biruință

Am menționat deja că rolul aparent evident al religiei în problema găsirii cauzelor atacurilor teroriste nu este atât de evident. Pentru a înțelege acest lucru, vom face referință la lucrarea politologului și profesorului de la Universitatea din Chicago Robert Pape "Dying to Win: The Strategic Logic of Suicide Terrorism”, care poate fi tradus "A muri pentru biruință: logica strategică a teroriștilor sinucigași".

De ce fac referință anume la această carte? Pur și simplu datele furnizate de Robert Pape reprezintă cea mai completă bază de date a tuturor actelor teroriste comise în perioada de douăzeci de ani, din 1983 până în 2003. El a colectat informații din toate sursele disponibile în periodice și pe Internet, atât în ​​engleză, cât și în alte limbi, a analizat fiecare act terorist în care a fost ucis cel puțin un terorist. Un studiu mai complet al acestei probleme în lume pur și simplu nu există.

Dacă ar fi să nu săpăm prea adânc, intuitiv fiecare persoană va crede că majoritatea atacurilor teroriste sunt legate într-un mod sau altul de fundamentalismul musulman, adică dacă religia nu a jucat aici rolul decisiv, atunci cu siguranță a constituit unul dintre principalele motive.

Un pic de context. Am menționat mai sus că studiul lui Robert Pape include o analiză a atacurilor teroriste din 1983 până în 2003. Terorismul sinucigaș modern, în care atacatorul se sinucide și-i ucide pe alții, a început în Liban la începutul anilor 1980. Primul exemplu sunt evenimentele din 23 octombrie 1983. Când un grup de teroriști din organizația Hezbollah a pătruns cu un camion în locul de diclocație a unității de infanterie marină a SUA și-a aruncat-o în aer, și a luat astfel viața a 241 de soldați. Acest eveniment a coincis cu un bombardament aproape simultan lângă cazarma trupelor franceze, care a ucis încă 58 de persoane. Aceste evenimente au marcat de fapt începutul și au devenit un exemplu de acte similare ale teroriștilor din grupurile Hamas, Tigrii de Eliberare din Tamil Eelam și Al-Qaeda. În ceea ce privește anul 2003, aceasta este doar limita cronologică superioară a cercetărilor lui Pape, după care în 2005 el  publică rezultatele studiului său.

În perioada de douăzeci de ani indicată, au fost comise în total 315 de atacuri teroriste.

Dacă ar fi să nu săpăm prea adânc, intuitiv fiecare persoană va crede că majoritatea atacurilor teroriste sunt legate într-un mod sau altul de fundamentalismul musulman, adică dacă religia nu a jucat aici rolul decisiv, atunci cu siguranță a constituit unul dintre principalele motive. Dar realitatea nu este deloc așa.

Pape în lucrarea sa analizează un număr imens de factori și motive, dar ne vom concentra asupra celor care întru-n fel sau altul au vreo legătură cu religia.

Aproape toți teroriștii sinucigași urmăresc același scop – de a-i determina pe democrații contemporani să retragă trupele de pe teritoriul pe care-l consideră patria lor. În acest context, religia nu este o cauză...

Astfel, principalii instigatori ai atacurilor sinucigașe (în perioada studiată) sunt Tigrii din Tamil Eelam (Liberation Tigers of Tamil Eelam (LTTE) este o mișcare rebelă tamilă care a luptat pentru a crea statul tamil independent Tamil Ilam din Sri Lanka). Deși provin dintr-un mediu hindus, sunt adversari categorici ai religiei și aderă la o ideologie socialistă. Acest grup a comis 76 din cele 315 de crime studiate în lucrarea menționată, ceea ce este chiar mai mult decât acțiunile teroriste săvâriște de grupul Hamas

Aproape toți teroriștii sinucigași urmăresc același scop – de a-i determina pe democrații contemporani să retragă trupele de pe teritoriul pe care-l consideră patria lor. În acest context, religia nu este o cauză, deși poate fi folosită ca instrument pentru organizațiile teroriste în recrutarea executanților crimelor care servesc un scop strategic larg.

Trei regularități generale susțin aceste constatări.

În primul rând, practic toate atacurile teroriste se efectuează în cadrul unor acțiuni organizate, nu ca incidente izolate și aleatorii. Dintre cele 315 de crime, motivele a 301 de atacuri sunt trasate în contextul unor mari campanii politice sau militare consecvente.

În al doilea rând, statele democratice fără dubiu sunt vulnerabile față de teroriștii sinucigași. Statele Unite, Franța, India, Israelul, Rusia, Sri Lanka și Turcia au fost ținta în aproape fiecare atac terorist în cele două decenii cercetate.

În al treilea rând, crimele sinucigașilor aproape întotdeauna vizează un obiectiv strategic. Din  Liban până în Israel, Sri Lanka, Kashmir, Cecenia, unde sponsorii fiecărui act terorist erau grupuri teroriste care încercau să stabilească sau să asigure autodeterminarea politică, forțând guvernul democratic să se retragă de pe teritoriul lor. Chiar și Al-Qaeda se încadrează în acest scenariu: deși Arabia Saudită nu se află sub ocupația militară americană, unul dintre principalele obiective ale lui Osama bin Laden a fost scoaterea trupelor americane din Golful Persic și reducerea puterii și influenței Washingtonului în regiunea dată.

Vina pentru atacurile teroriste

Părerea bazată pe căutarea cauzelor terorismului sinucigaș în sfera religioasă se datorează faptului că cercetătorii acestui fenomen se concentrează de obicei pe iraționalitatea actului de sinucidere din punctul de vedere al atacatorului individual. Drept urmare, ei se concentrează asupra motivelor sinuciderilor individuale sau asupra îndoctrinării religioase (impunerea forțată a valorilor, scopurilor, ideologiilor asupra unui individ (grup, popor) de către un anumit subiect sau instituții de autoritate), sau asupra înclinațiilor psihologice.

Această explicație a fost acceptabilă în anii 1980, dar deja în anii 1990, dat fiind avântul terorismului, a devenit clar că astfel de motive nu pot fi considerate suficiente și depline.

Tradiționala "agățare" a vinei pentru atacurilor teroriste asupra religiei se datorează faptului că mass media occidentală se concentrează doar asupra grupurilor islamice, în timp ce majoritatea atacurilor teroriste, așa cum am menționat deja, au fost comise de LTTE. Tigrii din Tamil, de exemplu, au bombardat Centerul comercial internațional din Colombo în 1997; în aceste atentate sinucigașe a ucis doi șefi de stat: Rajiv Gandhi din India și Ranasinkha Premadasa din Sri Lanka.

De exemplu, PMdK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan), care folosește sinucigașii ca parte a strategiei sale de realizare a autonomiei kurde în Turcia, este ghidat de ideologia laică marxist-leninistă a liderului său Abdullah Ocalan, și nu de motive religioase islamice.

Chiar și în mediul musulman tradițional, o treime din atacurile teroriste au fost comise de reprezentanți ai grupurilor laice. De exemplu, PMdK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan), care folosește sinucigașii ca parte a strategiei sale de realizare a autonomiei kurde în Turcia, este ghidat de ideologia laică marxist-leninistă a liderului său Abdullah Ocalan, și nu de motive religioase islamice.

Se cere menționat faptul că în conflictele cele mai caracteristice pentru fundamentalismul islamic, grupările ghidate de ideologii laice conctituie un număr semnificativ de atacuri sinucigașe. Printre acestea se numără Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei, Brigăzile Martirilor Al-Aqsa, fidele față de mișcarea socialistă Fatah a lui Yasser Arafat (Mișcarea pentru Eliberarea Națională a Palestinei) – aceste grupuri au săvârșit 31 de acte teroriste din cele 92 de atacuri împotriva Israelului.

Grupările comuniste și socialiste ca Frontul Național de Rezistență din Liban, Partidul Comunist Libanez și Partidul Național Socialist Sirian au revendicat 27 din cele 36 de atacuri din Liban din anii 1980.

De ce?

Referirile la religie ca fiind cauza atacurilor teroriste nu pot oferi un răspuns explicit la întrebarea: de ce atacurile teroriste sinucigașe au loc numai în anumite societăți și în anumite momente. Toate acestea necesită clarificări politice și sociale. Această abordare nu poate explica nici de ce mai mult de 95% din toate atacurile au loc în cadrul unor campanii organizate, axate în timp.

Profilul demografic al teroristului sinucigaș nu corespunde profilului sinucigașilor obișnuiți. Teroriștii sinucigași provin din diferite pături sociale, cu sau fără studii superioare, singuri sau sociabili, bărbați și femei, cu vârste cuprinse între 15 și 52 de ani. Astfel, logica strategică a teroriștilor sinucigași este în primul rând vectorul politic. Marea majoritate a atacurilor teroriste nu sunt crime izolate și întâmplătoare comise de fanatici individuali, ci se săvârșesc în grupuri în cadrul unei campanii mai ample organizate cu un scop specific.

Statul Islamic

Deși reprezentanții acestei renumite grupări se identifică ca musulmani suniți, este imposibil să afirmăm că ei se bazează exclusiv pe învățăturile religioase. Religia aici cu siguranță contează, dar numai ca un instrument în formarea unei anumite ideologii.

În publicațiile sale ulterioare, Robert Pape susține că majoritatea sinucigașilor ISIS sunt ghidați de un fel de naționalism, adică își dedică viața ideii unui stat construit pe baza legii șariatului. Este important și faptul că conducerea ISIS este formată din aproximativ 25 de persoane, dintre care doar o treime sunt fanatici religioși, o treime sunt voluntari suniți și o altă treime constă din foști ofițeri ai lui Saddam Hussein. Ei sunt adepți ai Ba'athismului, adică promovează ideile naționalismului arab, panarabismului, și ceea ce este foarte important, ideea construirii unui stat laic, separat de religie.

*   *   *

Ținând cont de cele expuse, puteți începe să "aruncăm cu noroi" în atei, cică, priviți, adversarii religiei comit acte de terorism, acum haideți să îndreptăm asupra lor toți "câinii", să-i declarăm marginali care trebuie separați de societatea iluminată. Bineînțeles, fiecare dintre noi înțelege perfect absurditatea acestui lucru. Principala concluzie teoretică a tuturor studiilor lui Robert Pape cu privire la rolul religiei în formarea terorismului modern poate fi redusă la următoarele cuvinte: nici una dintre religiile lumii nu poate fi cauza apariției teroriștilor sinucigași. Cel mai adesea, sinucigașii apar pe baza asocierii lor înșiși cu un popor oprimat, al cărui teritoriu (pământ) se află sub ocupația unui stat străin și care are resurse militare limitate. Când câteva unități de portavioane ale armatei aeriene SUA intră în Golful Persic, localnicii nu le pot contrapune nimic cu excepția unui astfel de război "mișel".

Nu vom intra în raționamente politice, dar sper că acum va fi clar pentru toată lumea că nimeni nu va putea "stigmatiza" religia într-o conversație despre terorism. Chiar dacă cineva folosește doctrine religioase pentru a atinge scopuri politice, acest lucru nu poate defăima în niciun fel religia.

În final, trebuie să spunem câteva cuvinte despre creștinism. Orice discuție despre cruzimea religioasă duce la un moment incomod – creștinismul  oferă o justificare pentru negarea violenței. Creștinii susțin că, într-o anumită măsură, putem cunoaște natura lui Dumnezeu în Iisus din Nazaret, astfel încât cuvintele și faptele lui Hristos dezvăluie caracterul și voința lui Dumnezeu, iar o Persoană mai blândă și mai smerită decât Mântuitorul nostru pur și simplu nu există. El a fost întotdeauna obiectul, nu sursa cruzimii, pentru că El a fost cel care a spus: "Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt" (Matei 5:39). La aceste cuvinte merită să adăugăm îndemnul Apostolului Pavel: "Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră" (Efeseni 4:26).