Călăuză pentru Postul Mare: să nu ignorăm darul lui Dumnezeu

Specificul acestui Post Mare este că îl vom parcurge în timpul unor mari necazuri. Așa a fost rânduit de Providența lui Dumnezeu. Conversația noastră de astăzi va fi dedicată unor sarcini specifice pe care le propun să fie rezolvate în această perioadă. Dar mai întâi câteva cuvinte despre teorie.

Despre postul trupesc

Omul este trihotomic. Are trup, suflet și duh. S-au spus deja multe despre latura fizică a postului. Prin urmare, nu ne vom opri în detaliu asupra acestui aspect. Voi spune doar că rânduiala postului au fost scrisă într-o perioadă în care oamenii erau puternici, rezistenți și sănătoși fizic. Prin alimentele care puteau să fie sau nu consumate în timpul posturilor, se înțelegea hrana, și nu conglomeratele chimice care acum sunt desemnate ca produse alimentare.

Prin urmare, rânduiala pentru orice post este aceeași pentru toți – abstinența de hrană fără a dăuna organismului, iar postul însuși este conceput pentru a ușura viața și nu pentru a o face și mai insuportabilă. Dacă în urma postului, tenul devine de la roz deschis la gri-verde, dacă apare irascibilitate, încruntarea și dorința de "a-i sfâșia pe toți", aceasta înseamnă că undeva am comis o greșeală.

Postul este menit să aducă pace în suflet și nu să-i sporească patimile. Fiecare are măsura sa. Dar în același timp, trebuie să înțelegem că postul fizic este o componentă foarte importantă a drumului nostru spre mântuire.

Diferența dintre sufletesc și duhovnicesc

Latura sufletească a postului este cea mai importantă. Aici este necesar să notăm că în cele mai multe cazuri, atunci când se scrie sau se vorbește despre "viața duhovnicească" în resursele ortodoxe pe internet sau în predici, se are în cedere de fapt viața sufletească. Toate acele procese în care sunt implicate voința și intelectul nostru personal aparțin vieții sufletești. Rugăciunea, citirea sau studierea Cuvântului lui Dumnezeu, contemplarea mântuirii, pocăința și așa mai departe – toate acestea sunt domenii ale vieții sufletești.

Atât timp cât mintea noastră este preocupată de gânduri, indiferent de faptul dacă sunt bune sau rele, aceasta nu este o viață duhovnicească, ci un somn sufletesc. Noaptea visăm tot felul de lucruri, iar ziua mintea noastră petrece în imaginația sa, în fantezia și ignoranța în care gândurile s-au împotmolit. Diferența dintre somnul de noapte și starea de veghe din timpul zilei nu este prea mare.

La periferia vieții sufletului și duhului, mintea începe să-și vadă gândurile, să le înțeleagă toată viclenia, fără a se identifica cu ele. Astfel, purificându-se treptat, se apropie de starea pe care Sfântul Isaac Siriul a numit-o " locul trezviei". Din acest loc începe viața duhovnicească a omului. Atunci voința lui este deja smerită într-o asemenea măsură încât omul este cu totul călăuzit de voia lui Dumnezeu, iar rugăciunea din stadiul sufletesc trece în acea stare pe care sfinții părinți o numesc contemplare. Știința devine inutilă, omul începe să trăiască prin cunoaștere. Din acum înainte duhul începe a prinde viață și prin el, sau mai degrabă în el, Dumnezeu începe să lucreze cu energiile Sale. Un astfel de ascet poate spune împreună cu apostolul că "nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine" (Gal. 2:20).

Nu are sens să discutăm despre diferența dintre viața sufletească și viața duhovnicească în această publicație, deoarece am stabilit un alt obiectiv aici. Principalul lucru pe care am vrut să-l explic este că nu trebuie să confundăm darul lui Dumnezeu cu viața cotidiaă și nu trebuie să numim viața sufletească viața duhovnicească.

Etapa sufletească

Pentru a începe să trăiești o viață duhovnicească, trebuie să treci prin etapa vieții sufletești. Și exact în această stare rămânem blocați mult timp și, din păcate, adesea până la moarte. Nici postul, nici citirea rugăciunilor, nici Împărtășania cu spovedanie nu ne vor ajuta atât timp cât permitem gândurilor să ne călăuzească viața.

Mintea capătă claritate, iar inima puritate numai atunci când încetează să fie conduse de gânduri. Este direcția în care trebuie să îndreptăm toată atenția la această etapă. Mulți sfinți părinți scriu despre păstrarea minții în inimă și concentrarea pe respirația lentă – cu Rugăciunea lui Iisus ca modalitate de a atinge acest scop. De asemenea, este necesar să acordăm atenție sfatului Sfântului Isaac Sirul.

Potrivit lui Mar Ishak, este imposibil ca omul să-și păstreze gândurile prin efortul propriei voințe. Acest lucru se poate împlini numai cu harul lui Dumnezeu. Aceasta este natura minții noastre mobile, evazive și neliniştite. De aceea, acest preacuvios părinte sirian scrie despre "rătăcirea evlavioasă a minții".

Sfântul Isaac le-a propus ucenicilor săi să-și construiască un gard în suflet, dincolo de care în interiorul lor să construiască hrănitoare pentru minte. Și să se împărtășească din aceste hrănitoare cu cugetări evlavioase asupra textelor biblice, precum și asupra proprietăților lui Dumnezeu, asupra dragostei, providenței și milei Sale. Sfântul Isaac credea că o astfel de concentrare curăță mintea și ne dă hrană sănătoasă și nu ne permite să mănâncăm murdăria care spurcă sufletul. Toate gândurile necurate trebuie alungate dincolo de acest gard și să le fie interzis chiar să se apropie de el. Astfel, treptat, prin practicarea Rugăciunii lui Iisus și contemplarea lui Dumnezeu, ne apropiem de strălucirile vieții duhovnicești, cu care mintea și inima noastră treptat se va lumina.

Ferma pentru gânduri

Există un alt moment important căruia puțini oameni îi acordă atenție acum. Pe vremea când sfinții părinți scriau și lucrau, domeniul informației era diferit. Varietatea hranei pentru gânduri era mult mai mică. Unde puteau fi auzite discuții, bârfe, știri? În piața orașului, într-o baie publică, într-un local sau piață. Toate acestea puteau fi abandonate ușor și fără dificultate. Și dacă omul trăia în singurătate, atunci nu-i era deloc greu să evite toate aceste fluxuri de informații.

Adevărat, apoi au apărut ziarele, radioul, televiziunea. Dar ce înseamnă toate acestea în comparație cu ceea ce ne-a adus internetul? Mreaja lui împăiengenește strâns fiecare suflet, intră în fiecare casă și în fiecare buzunar. Este deja imposibil să ne imaginăm viața fără un smartphone și fără un card de credit. Lângă tabletă și computer petrecem de sute de ori mai mult timp decât în ​​rugăciune. Toate aceste lucruri sunt conductoare ale unui flux informațional necontenit. Ele creează un mediu puternic pentru dezvoltarea gândurilor care se hrănesc cu el, se înmulțesc în el și ne acoperă conștiința cu un strat gros, fără a-i lăsa nicio speranță de libertate.

Mass-media este cea mai mare amenințare la adresa omului contemporan. Satana le-a dat puteri foarte mari – de a forma conștiința prin gânduri, de a reforma ideea de bine și de rău, de a excita pasiunile, de a ucide tot ce este bun și binele care mai rămâne în suflet.

Noi nu suntem cu nimic mai buni

Mass-media ortodoxă nu diferă cu mult de cea seculară. La fel ca pentru toți ceilalți, pentru presa și televiziunea ortodoxă cea mai importantă este rata de vizualizare. Pentru a o ridica, avem nevoie de publicații populare, cele pe care oamenii preferă să le citească. Ce le place oamenilor? Ceea ce excită imaginația, atrage atenția, adică din nou hrănește gândurile. Prin urmare, un articol numit "Cum să salvezi un suflet" va colecta un număr minim de vizualizări, dar mii de oameni vor fi atrași de publicația "O revelație teribilă a unui mare stareț despre ceea ce se va întâmpla în curând".

Pe blogul meu există un grup considerabil de abonați care pot fi numiți "masochiști ortodocși". Ei mă bombardează în mod sistematic cu tot felul de știri înfricoșătoare. Dacă este cu putință, încerc să să limitez posibilitatea acestor oameni de a-mi trimite acest geamăt sfâșietor, acești oameni, obsedați de ororile viitorului, încearcă dar acest lucru este inposibil săl realizez întotdeauna.

Ce este obligatoriu în Postul Mare

Pe baza celor menționate mai sus, îmi propun să luăm în considerare acele obligații pe care cei doritori le-ar putea îndeplini în perioada Postului Mare.

1. Opriți televizorul (cine îl mai are) și nu îl porniți până la Paște, dar cel mai bine niciodată.

2. Folosiți tableta și calculatorul numai atunci când este absolut necesar pentru a căuta anumite informații, a introduce date, a plăti pentru servicii etc.

Nu citiți știri, nu vizionați lentele de știri, fără a face vreo excepție pentru resursele ortodoxe. Nu contează ce fel de știri (ortodoxe sau satanice), ambele sunt hrană pentru gânduri.

3. Luați telefonul numai pentru a efectua sau a răspunde la un apel. Limitați cercul social cât mai mult posibil.

4. Încercați să vorbiți cât mai puțin, chiar și acasă.

5. Când mintea îți cere de mâncare, oferă-i Biblia, un rozariu sau o carte duhovnicească bună.

Căutați surse de bucurie în lumea noastră sumbră chiar sub nasul vostru, în lumea faunei sălbatice. În acest timp, mintea va striga că nu puteți supraviețui fără știri: toată lumea va știe că casa ta a fost acoperită cu rogoz și este pe cale să ia foc, ei vor fugi, iar tu vei arde. Nu crede, mintea te înșală. Ce trebuie să știi, vei afla.

O altă obiecție...

O altă obiecție este că acest tip de retragere din lume amintește legenda struțului, care se presupune că își ascunde capul în nisip pentru a nu auzi sau vedea pericolul. Ce se poate spune despre asta?

Sunt suflete ca piatra și sunt ca paiele și fânul. Dacă ești o piatră, atunci focul nu te va mistui. Dacă știi să citești, trăiești în mediul fluxurilor informaționale și în același timp rămâi impasibil, adică nu te enervezi, nu condami, nu cazi în deznădejde, nu te indignezi, păstreazi pacea în suflet și atenția nedistrasă la rugăciune, atunci nu există probleme, toate cele de mai sus nu sunt pentru tine.

Dar dacă nu este așa, iar sufletul tău, ca paiele, se aprinde din tot ce vezi și auzi și arde cu focul mâniei, al fricii, al urii și al tristeții, atunci fii bun, nu adăuga benzină, ai milă de tine însuți, intră în tăcere. Rămâi, dacă poți, măcar în Postul Mare singur cu Dumnezeu.