În căutarea legitimității lui Dumenko: BOaU se așteaptă la mari schimbări?
Au trecut aproape șase ani de când Dumenko a devenit conducător al BOaU. Totuși, problema legitimității lui Dumenko ca "primat" al BOaU este mai actuală ca niciodată.
Am scris mai devreme că Fanarul este foarte nemulțumit de metoda lui de a conduce noua "biserică", care se concentrează pe folosirea de răngi și polizoare pentru dialogul cu Biserica Ortodoxă Ucraineană. În plus, conform informațiilor noastre, organizația lui Serhii Dumenko și-a pierdut încrederea în ochii Președintelui.
În primul rând, ne amintim că, potrivit presei elene, conducerea ucraineană a scris plângeri împotriva lui Dumenko la Istanbul.
În al doilea rând, conform informațiilor de care dispunem, în cadrul unei ședințe înainte de adoptarea Legii 8371, majoritatea participanților (deputați din diverse facțiuni) și-au exprimat opinia că nu este recomandabil să se bazeze pe BOaU în relațiile dintre biserică și stat. Toți din parlamentul ucrainean înțeleg că BOaU este exclusiv un proiect al lui Poroșenko, care, la rândul său, este aproape singurul competitor politic al lui Zelenski. Nu este greu de ghicit ce rezultă din aceasta.
De ce atunci Dumenko continuă cooperarea strânsă cu Poroșenko? Răspunsul este unul – banii. În rețea au existat deja informații că în 2020 structura lui Epifanie a primit 5 milioane de dolari de la fostul președinte al Ucrainei pentru a-i organiza sprijinul în timpul alegerilor locale. Aceste fonduri trebuiau distribuite între eparhiile BOaU, dar, după cum presupunem, totul s-a întâmplat ca în acea faimoasă anecdotă despre Ianukovici – "au găsit prin cine să transmită".
Dar autoritățile statului s-au răcit față de Epifanie nu numai din acest motiv. Retorica sa excesiv de agresivă, precum și acțiunile excesiv de agresive ale celor care îl susțin, oferă autorităților o înțelegere clară că el este incapabil să unească pe cineva.
Deci, în Biroul Președintelui, Dumenko este perceput ca un "pilot doborât", iar sosirea delegației Fanarului este o dovadă în acest sens. Fanarioții au venit nu la cererea lui Epifanie, ci împotriva voinței sale – la invitația directă de pe strada Bankova. De asemenea, știm cu siguranță că principalul adversar al oricărei negocieri între Fanar și Biserica Ortodoxă Ucraineană a fost conducerea BOaU în persoana lui Zorea (el este principalul) și Dumenko. Acest "obstacol" i-a obosit deja atât pe cei de pe Bankova, cât și pe patriarhul Bartolomeu.
De asemenea, se știe că ierarhia Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu va fi de acord cu nicio hotărâre "împăcatoare" cu Fanarul până când nu se va rezolva problema canonicității hirotonirilor BOaU, ca să nu mai vorbim de acaparările bisericilor.
Tocmai din acest motiv ne-am hotărât să scriem acest articol – nu doar pentru a le aminti celor care știau deja că Epifanie nu este legitim, dar și pentru a oferi informații suplimentare celor care sunt acum foarte interesați de această problemă.
Deci...
Filaret este împotriva lui Epifanie
Una dintre figurile centrale din "Ortodoxia ucraineană", o persoană care a jucat un rol în mare măsură catastrofal în ea, este Filaret Denisenko. Totuși, pentru toți patrioții noștri, el este tocmai omul datorită căruia Ucraina și-a câștigat "propria biserică independentă". Prin urmare, opinia sa despre autoritatea omului pe care el însuși l-a făcut primat al BOaU este deosebit de importantă pentru noi.
Și Denisenko este cel care este deosebit de activ în a pune sub semnul întrebării fundamentele canonice și juridice pe care este construit tronul șubred al lui Epifanie.
Pentru a înțelege pe deplin ce nu-i place lui Filaret, este necesar să ne aprofundăm în contextul istoric al întregii situații, precum și în încălcările procedurale din timpul "alegerii" lui Dumenko, pe care, din anumite motive, nimeni nu le-a abordat încă în modul cuvenit.
Rădăcinile problemei se află în așa-numitul "Sinod de Unificare", care a avut loc la catedrala Sfintei Sofia din Kiev pe 15 decembrie 2018. "Sinodul" a fost convocat pentru a uni Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului (BOU-PK), Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană (BOAU) și doi episcopi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene într-o "biserică unică autocefală" – Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU). Sinodul a fost convocat de patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, care a devenit principalul argument împotriva lui Dumenko în mâinile lui Filaret.
Trebuie notat faptul că Denisenko, în calitate de administrator cu foarte multă experiență, "vede rădăcina problemei" și vorbește despre lucrurile care pun sub semnul întrebării deciziile "Sinodului de Unificare". Filaret afirmă că "Sinodul" nu a fost cu adevărat ucrainean, ci mai degrabă a fost impus de Fanar. Conform tradiției ortodoxe, precum și statutului BOU-PK și al BOAU, fiecare Biserică Locală, în special cea care își revendică independența, trebuie să aibă autonomie în gestionarea treburilor, inclusiv în convocarea sinodurilor. Faptul că sinodul a fost convocat de patriarhul Bartolomeu și nu de unul dintre conducătorii Bisericilor Ortodoxe Ucrainene, în opinia lui Denisenko, distruge atât autoritatea "sinodului" însuși, cât și independența BOaU.
Mai mult, Filaret notează că nu numai convocarea, dar și președinția "sinodului" a fost în mâinile Patriarhiei Ecumenice (în special în mâinile mitropolitului Emmanuil al Franței), ceea ce, în opinia sa, discreditează complet conceptul de autocefalie ucraineană.
Denisenko a reamintit de câteva puncte cheie care nu se aliniază nici cu Statutul, nici cu tradiția vreunei biserici autocefale:
- Invitația la "sinod" a fost trimisă de patriarhul ecumenic Bartolomeu, nu de "patriarhul" Kievului Filaret.
- "Sinodul" a fost prezidat de reprezentantul patriarhului ecumenic, mitropolitul Emanuel al Franței, nu de "patriarhul" Filaret al Kievului (la acea vremea, trebuie menționat, el era considerat de Fanar mitropolit legitim al Kievului, și i s-a oferit chiar să devină "Patriarh de onoare" al BOaU).
- Alți ierarhi și clerici ai Patriarhiei Ecumenice au participat la "sinod" în calitate de delegați, ceea ce este inacceptabil la un Sinod Local al unei Biserici autocefale.
- Originalele protocolului și rezoluțiilor "sinodului" ținut la 15 decembrie 2018 se află la Patriarhia Ecumenica în Istanbul, nu la Kiev.
- La "sinod", participanții greci, reprezentați de mitropolitul Emmanuel al Franței, au propus adoptarea Statutului BOaU, dar nu în varianta ucraineană (adică Statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kievului (BOU-PK), ci în versiunea greacă, care a fost scrisă la Fanar.
Serviciul de presă al BOU-PK a mai semnalat și alte aspecte care încalcă procedurile canonice și juridice:
- Potrivit Statutului, Patriarhul, împreună cu Sfântul Sinod sau Sinodul Arhieresc, poate convoca un Sinod Local. Nu s-a luat o astfel de decizie.
- Sinodul Local include nu numai episcopi, ci și reprezentanți ai clerului, mănăstirilor, instituțiilor teologice și mireni aleși la ședințele eparhiale. Nu s-au ținut ședințe eparhiale.
- La un Sinod Local sunt alese organele de conducere, iar lucrările Sinodului sunt documentate. Acest așa-numit "Sinod Local" din Sofia Caldă nu a aprobat ordinea de zi, programul sau regulamentul ședințelor sale, nu a fost format nici un Secretariat sau organisme de lucru ale "Sinodului" (cum ar fi o comisie de numărare), și nici nu au fost aleși membrii conducători ai Sinodului.
- Nu există procese verbale cu înregistrări ale dezbaterilor, decizii sau a votului săvârșit la "Sinodul Local", ceea ce indică nelegitimitatea completă a acestei ședințe.
"Alegerea" lui Epifanie (sau mai degrabă lipsa ei)
Punctul central în încercarea de a înțelege cât de legitim este Dumenko (Epifanie) constă în modul în care a fost "ales" ca conducător al BOaU. Pe scurt, trebuie amintit că legea canonică ortodoxă care reglementează activitățile interne ale oricărei Biserici Ortodoxe, prevede că alegerea independentă și autonomă a primatului este unul dintre fundamentele autocefaliei. În mod tradițional, conducătorul unei Biserici Ortodoxe Locale este ales în Sinodul Local al acestei Biserici, care include nu numai episcopi, ci și clerul, monahii și reprezentanții ai mirenilor. Acest Sinod trebuie să reprezinte întreaga Biserică și să asigure transparența și legimitatea alegerii primatului său.
Totuși, procesul care a dus la "alegerea" lui Epifanie nu a respectat această regulă bine definită. Mai mult, nici măcar nu s-a conformat Statutului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care formulează net procedura de alegere a primatului.
Astfel, paragraful X (punctele 8-10) prevede:
"8. Candidații la tronul Mitropoliei Kievului sunt aleși dintre episcopii conducători ai Bisericii Ortodoxe din Ucraina.
9. Se determină trei candidați dintre cei care obțin majoritatea voturilor în timpul votului secret.
10. După aceasta, Sinodul Local, prezidat de locum tenens, alege prin vot secret noul mitropolit al Kievului și al Întregii Ucraine. Este ales cel care primește majoritatea voturilor dintre cei trei".
Nimic din toate acestea nu s-a făcut în cazul lui Epifanie. În esență, el a fost pur și simplu numit primat la "Sinodul de Unificare" (care, ca să amintim, nu a fost un sinod al BOaU). Prin urmare, potrivit lui Filaret, din moment ce Epifanie nu a fost ales în mod corespunzător, primatul său este necanonic și, în consecință, nu este ligitim.
Argumentele lui Filaret sunt întărite de faptul că până în iulie 2023 nu a avut loc un "Sinod Local al BOaU". Aceasta înseamnă că toate hotărârile "Sinodului de Unificare" nu au fost ratificate timp de cinci ani, iar problema legitimării primatului a fost evitată în mod deliberat. Singura declarație pe această temă a fost făcută de "Sinodul Arhieresc" al BOaU în mai 2023, când "Sinodul a aprobat lucrarea primatului, Mitropolitul Epifanie al Kievului și al întregii Ucraine și a Mitropoliei Kievului a Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOaU), și și-a exprimat sprijinul deplin pentru el". În esență, această "aprobare" este singura bază pentru "autoritatea" actuală a lui Dumenko. Dar, să fim de acord, "aprobarea" și alegerea sunt două lucruri diferite.
Este clar de ce Dumenko nu a ținut un "Sinod Local" și a evitat cu grijă problema alegerilor în acest timp. Pentru că, în orice scenariu și în competiție cu orice rival, nu are nicio șansă. În cel mai bun caz, el ar putea fi starețul mănăstirii Vâdubițk. Și chiar și asta este nu este sigur...
A considera problemele legate de lipsa "alegerii" lui Dumenko ca fiind banale sau neurgente este prea naiv. Aceste probleme ar putea avea consecințe grave pentru BOaU. Trebuie amintit că în Biserica Ortodoxă justiția este profund împletită cu respectarea dreptului canonic și a procedurilor stabilite. Când acestea sunt ignorate sau ocolite, adesea se ajunge la probleme serioase.
În plus, există și aspectul juridic. BOaU funcționează atât în cadrul canonic, cât și în cadrul juridic (laic) obișnuit, iar orice ilegalitate a conducerii sale ar putea duce la... probleme cu proprietatea bisericii, probleme în relațiile cu statul și funcționarii, nerecunoașterea anumitor decizii etc. Dacă Epifanie este ilegitim (ceea ce ar putea fi dovedit în instanță), aceasta poate duce la contestarea multor lucruri.
Concluzii
Toate aceste întrebări pot să pară prea complexe sau inutile pentru un cititor de rând, dar sunt cruciale pentru înțelegerea proceselor care se desfășoară în domeniul religios al Ucrainei. Nelegiuirea la care asistăm de multă vreme, amestecul statului în treburile interne ale Bisericii, violența și agresiunea împotriva credincioșilor – toate acestea nu au început nici astăzi, nici ieri. Au început cu schisma inițiată de Filaret Denisenko și au continuat când discipolul lui Filaret, Epifanie Dumenko, a devenit șconducător al structurii artificiale creată de Fanar.
În acest sens, problema nelegitimității sale ne interesează prea puțin pentru că un pom rău nu dă roade bune. Aceasta înseamnă că Dumenko va rămâne ilegitim pentru noi, chiar dacă toate "procedurile" au fost respectate. După cum a spus Patriarhul Sârb Porfirie, el este un mirean care a îmbrăcat haina de preot. Totuși, problema ilegitimității sale ar putea fi de mare interes pentru oamenii laici.
Mănăstirile, bisericile și proprietățile bisericești de facto nu sunt transferate în mâinile unui conducător legitim al Bisericii, ci în mâinile unei persoane care nu are nicio pretenție de drept.
Să presupunem că cineva va decide să conteste autoritatea lui Dumenko în instanță și va face apel la autoritățile statului, cerând o evaluare adecvată a conducerii sale din perspectiva Statutului BOaU, a legii ucrainene și a canoanelor Bisericii. Argumentul că statul nu se amestecă în treburile Bisericii sau nu analizează documentele interne ale Bisericii nu se aplică aici. Serviciul de Stat pentru Etnopolitică și Libertate de Conștiință (SSELC) și numeroși experți studiază Statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, statul intervine activ în treburile Bisericii Ortodoxe Ucrainene, iar politicienilor le place să speculeze cu privire la canoane. Deci, în acest context, este foarte posibil ca cineva să se ocupe în mod activ de problema BOaU. Dacă nu a început deja să facă acest lucru...
