De ce Grecia a recunoscut căsătoria între persoanele de același sex
La început, sub presiune, Biserica Greacă a recunoscut BOaU și a susținut măsurile guvernului în lupta împotriva COVID-19. Trebuie să fim surprinși că nu au fost ascultată în ceea ce privește căsătoriile LGBT?
Pe 15 februarie 2024, parlamentul grec a adoptat o legea prin care a legalizat căsătoriile între persoanele de același sex și a acordat cuplurilor homosexuale dreptul de a adopta copii.
Parlamentul a votat cu o majoritate (175 împotriva 75), iar alți 40 s-au abținut. Tensiunea au fost mare înainte de vot.
Am scris deja că mulți ierarhi greci au fost revoltați de tactica de așteptare a Arhiepiscopului Ieronim, cerându-i declarații și acțiuni mai decisive. Unii mitropoliți i-au propus Primatului în mod transparent că trebuie să-i mobilizeze pe oamenii, citându-l pe regretatul Arhiepiscop Hristodoulos, care efectiv a inițiat mișcarea populară împotriva noilor pașapoarte.
În 2000, Biserica a reușit să scoată în stradă 150 de mii de oameni și să adune trei milioane de semnături în cadrul unei petiții adresate guvernului de a nu decide introducerea de noi documente. Da, statul a câștigat acea bătălie, dar mulți politicieni și-au dat seama că atitudinea Bisericii trebuie să fie luată în considerare, că în spatele ei stă poporul, iar în spatele acestuia – puterea. Asistăm acum la o atitudine diametral opusă față de Biserică.
Autoritățile elene: "Biserica trebuie să tacă"
În timpul dezbaterii proiectului de lege, politicienii și reprezentanții guvernului au subliniat constant că legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex este o chestiune de competență a autorităților, nu a Bisericii. În acest sens, prim-ministrul Mitsotakis a repetat cuvintele lui Hristos din Evanghelie: "Dați Cezarului ce este a Cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu". Mai târziu, a mers și mai departe, afirmând: "Dați preoților lucrurile care sunt ale preoților și cuplurilor – lucrurile care sunt ale cuplurilor", "adaptând" astfel cuvintele Mântuitorului la situația curentă din Grecia.
La rândul lor, unii politicieni l-au "depășit" pe Mitsotakis, afirmând că relațiile homosexuale nu sunt păcătoase. Cu alte cuvinte, statul s-a angajat în esență să explice Bisericii chestiuni morale și teologice. Totodată, guvernul a refuzat să includă reprezentanții Bisericii în dezbaterile parlamentare pe tema căsătoriei între persoane de același sex, rezumându-și atitudinea la fraza: "I-am auzit pe preoți și ei nu ne vor spune nimic nou".
Cu alte cuvinte, autoritățile au făcut totul pentru ca să-și demonstreze nu doar disprețul față de opinia Bisericii, ci și pentru a-i reduce la tăcere pe reprezentanții Ei. Totuți, ținând cont de pozițiile șubrede ale Bisericii Greciei, autoritățile au fost îngrijorate de faptul că deciziile ferme ale Sinodului privind căsătoria homosexuală va provoca indignarea publică și proteste, ceea ce, după cum știm, niciun politician nu-și dorește.
Biserica Greciei: "Nu avem dreptul să tacem"
De aceea premierul Mitsotakis și parlamentarii au încercat să negocieze cumva cu arhiepiscopul Ieronim și mitropoliții greci. Cu doar câteva săptămâni înainte de vot, în presă s-au scurs informații că prim-ministrul și primatul Bisericii Greciei s-au întâlnit în secret ca să discute această problemă. Acest secret a provocat indignare atât în rândul credincioșilor, cât și în rândul ierarhilor, alimentând zvonurile că guvernul și Biserica au ajuns la o înțelegere. Situația era atât de tensionată încât unii episcopi au început să strângă semnături prin care cereau ca Arhiepiscopul Ieronim să convoace un Sinod. Era imposibil să fie păstrată tăcerea, deci Întâistătătorul Bisericii Elene a convocat el însuși o ședință extraordinară a Sfântului Sinod.
Poziția mitropoliților a fost unanimă: căsătoria între persoane de același sex este rea, contrazice învățătura Bisericii și tradițiile poporului și nu poate fi legalizată. Grecia a înghețat în așteptarea unei reacții: poporul a așteptat reacția guvernului, iar guvernul a așteptat-o pe cea a poporului. Dar...
Foarte curând a devenit clar că poziția Bisericii este atât de slabă încât putea fi complet ignorată. Politicienii au început să acorde interviuri, în care (deoarece nu se mai îngrijorau de consecințe) au explicat că deciziile Sinodului nu vor afecta decizia de legalizare a căsătoriilor gay.
A excomunica sau a nu excomunica?
Cu doar câteva zile înainte de vot, situația a luat o formă ciudată și chiar comică. Cu puțin timp înainte de sesiunea parlamentară privind căsătoria homosexuală, Primatul Bisericii Ortodoxe a Greciei a propus (timid, neclar, cu formularea "de ce nu...") organizarea unui referendum popular pe această temă.
Este clar că în cazul unui referendum, autoritățile ar fi avut un eșec total, pentru că cel puțin 90% dintre greci (dacă nu mai mulți) sunt împotriva căsătoriilor gay. Prin urmare, statul a reacționat la propunerea arhiepiscopului Ieronim într-un mod dur, în stilul "nu-ți băga capul unde nu-ți fierbe oala".
Aceasta a fost o lovitură gravă pentru reputația Bisericii, iar arhiepiscopul Ieronim a făcut o mișcare pentru a salva cumva situația propunând un vot nominal. Aluzia era clară: dacă deputații vor vota deschis, oamenii vor "trage concluzii" și Biserica va știe cine trebuie excomunicat. Această propunere a primit inițial critici aspre din partea guvernului, dar doar câteva ore mai târziu autoritățile și-au schimbat poziția și au acceptat provocarea Bisericii. Votul a fost deschis.
Trebuie spus aici că mitropolitul Neofit de Morfou a cerut anatema deputaților care vor vota pentru legalizarea căsătoriei între persoane de același sex. Dar cuvintele lui nu au speriat autoritățile elene.
În primul rând, mitropolitul Neofit de Morfou este un reprezentant al Bisericii Ciprului și nu poate să-i oprească de la împărtășanie decât pe cei care vin în eparhia sa.
Во-первых, митрополит Морфский – представитель Кипрской Церкви и может не причащать только тех, кто приедет в его епархию.
În al doilea rând, niciunul dintre ierarhii greci nu a îndrăznit să se alăture poziției sale (cu excepția mitropolitului de Kalavrita, care a promis că îi va pedepsi pe cei care au votat).
În al treilea rând, politicienii au început să spună că chiar dacă Biserica va decide să-i oprească de la împărtășanie, aceasta nu va fi un obstacol pentru ei și vor continua să meargă la biserică ca până acum.
Situația s-a creat astfel încât, acceptând un vot nominal, guvernul a acceptat provocarea Bisericii, arătând clar că nu se aștepta la o opoziție serioasă din partea ierarhilor.
Biserica și guvernul: ce va urma?
Este necesar să reținem aici că în Grecia căsătoriile între persoane de același sex (precum și cele tradiționale) vor fi înregistrate în municipalitățile locale. Funcționarii (primarii localităților, funcționarii și angajații instituțiilor de stat) nu pot refuza înregistrarea acestor căsătorii. Dar preoții sunt și ei, într-un fel, funcționari ai guvernului care primesc salarii și colaborează foarte strâns cu conducătorii municipiilor. Această poziție a Bisericii complică în mod firesc situația și i-a făcut deja pe mulți credincioși să-i întrebe pe preoți și mitropoliți: "Ce va urma?". Până acum, nimeni nu a răspuns la această întrebare, cu excepția mitropolitului de Kalavrita, care a spus: "Ce se va întâmpla mai departe – veți vedea".
Dar chiar și acum putem vedea că prin legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex, politicienii au demonstrat deschis desconsiderarea față de Biserică. Autoritățile au arătat societății că Biserica Greacă este prea slabă pentru a avea o pondere. Și ei au dreptate în mare măsură.
Fiind aproape o agenție de stat, Biserica Greacă interacționează constant cu autoritățile și trebuie să fie ghidată de poziția guvernului sau de "momentul curent" în deciziile sale. Dar, autoritatea Bisericii nu a fost subminată cel mai tare de acest lucru. Căci dacă Evanghelia este pusă pe primul plan, nimic nu este în neregulă cu alianța Biserică-stat.
Problema apare atunci când ierarhia uită cuvintele lui Hristos și ascultă prea atent cuvintele Cezarului sau când nu se ceartă cu Cezarul când are concepții greșite sau merge împotriva Evangheliei. Putem observa cel puțin două astfel de situații în Grecia.
De ce Biserica Greciei și-a pierdut "puterea"?
Prima astfel de situație este recunoașterea BOaU de către Biserica Greacă. Recunoașterea se aseamănă cu situația legalizării căsătoriei între persoanele de același sex: deciziile erau luate de conducere fără a se ține cont de cerințele și dorințele oamenilor. Consecințele legitimării lui Dumenko afectează în continuare viața Bisericii din Grecia, unde majoritatea covârșitoare a credincioșilor și preoților de rând, precum și mulți ierarhi, nu sunt de acord cu recunoașterea BOaU. Transformarea lui Dumenko dintr-un schismatic într-un ierarh "canonic" printr-o mișcare de stilou nu poate decât să ridice întrebări și să submineze încrederea în cei care au susținut această "transformare".
A doua situație este atitudinea față de coronavirus. Mulți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe a Creciei au închis biserici, au interzis slujbele, au forțat preoții să se vaccineze, au interzis disidenții și nu i-au susținut pe preoții care au continuat să slujească și au fost persecutați de autorități. Coronavirusul, ca și Tomosul, a arătat oamenilor credincioși că există lucruri mai importante decât Evanghelia pentru ierarhii greci. Astfel, cuvintele despre inadmisibilitatea căsătoriei între persoane de același sex nu mai sunt percepute ca cuvintele celor "care au putere".
Ce înseamnă acest lucru? Constatăm că în istoria Bisericii nu există greșeli care să nu afecteze viața poporului credincios pe parcursul a multe secole. Pe de altă parte, ne demonstrează că nu există greșeli care nu pot fi corectate. Sunt doar oameni care, după ce au săvârșit o greșeală, nu se grăbesc să o remedieze.
