Sarcina rea: de ce susținătorii BOaU nu observă acapararea bisericilor
Dacă susții poziția mea faţă de BOaU, îmi este milă de tine, dacă nu, nu îmi pasă de suferința ta. Tu nu mai ești o persoană - te bat, te ucid – dar nu-mi pasă deloc.
În discuțiile personale și virtuale cu susținătorii BOaU te frapează un moment.
Iată că interlocutorul tău vorbește despre dragostea pentru apropele său, devotamentul față de Ucraina, necesitatea unei unități spirituale a credincioșilor ucraineni. Împrejurările reflectă o stare de bunăvoință. În fața ta pare a fi o persoană sănătoasă, rezonabilă, credincioasă. Dar dacă atingeți un singur subiect, rezonabilitatea lui se evaporă imediat. Acest subiect este: confiscarea lăcașurilor de cult ale Bicericii Ortodoxe Ucrainene de către activiștii BOaU.
Oponentul începe imediat să ridice din umeri, să se încrunte, să se plictisească. Încearcă să treacă la alt subiect sau murmură ceva de genul "totul este ambiguu acolo". Astfel de întrebări pentru el se dovedesc a fi ... ca și nedemne de atenție! Deși, s-ar părea, există multe fapte înregistrate pe video, care demonstrează că Biserica Ortodoxă Ucraineană nu minte în buletinele sale despre situația bisericească din Ucraina.
Se afirmă o astfel de poziţie: dacă susții atitudinea mea faţă de BOaU, îmi este milă de tine, dacă nu, nu îmi pasă de suferința ta. Tu nu mai ești o persoană - te bat, te ucid – dar nu-mi pasă deloc.
Din anumite motive, cei care par să-și iubească națiunea în ansamblu arată un fel de insensibilitate patologică față de unii membri ai societății ucrainene. Față de cei, pe care activiștii BOaU i-au bătut, i-au scos afară din case, i-au insultat, i-au lipsit de biserici, etc. Se afirmă o astfel de poziţie: dacă susții atitudinea mea faţă de BOaU, îmi este milă de tine, dacă nu, nu îmi pasă de suferința ta. Tu nu mai ești o persoană - te bat, te ucid – dar nu-mi pasă deloc.
Acest lucru este cel mai izbitor în comunicarea cu adepții autocefaliei ucrainene.
***
În general, când vine vorba despre atacuri şi capturarea bisericilor, în controversele din rețea începe un fel de grădiniță de copii. Sustinatorii BOaU scriu, de exemplu: "în regiunea mea nimeni nu ocupă cu forţa nimic!". E bine că nu sunt capturări. Însă nu încetează atacurile asupra bisericilor din alte regiuni. Sau altceva: "Cunosc mulți credincioși ai BOaU, sunt oameni normali și își construiesc biserica lor în sat". De parcă existența unor "oameni normali" într-un loc anulează faptul că se iau cu asalt şi violență lăcaşurile sfinte ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene în alte locuri!
Această uimitoare "insensibilitate pietrificată" este manifestată uneori nu numai de enoriașii Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, nu numai de unii necredincioși întâmplători, ci chiar de unii enoriași ai bisericii noastre care susțin noua structură fără a trece la ea. Rămâne un mister: cum o persoană care crede în Dumnezeul iubirii nu are compasiune elementară faţă de suferință? Cum poate un creștin care participă la Liturghie să fie indiferent faţă de durerea și lacrimile celor cu care se împărtășesc din același Potir?
Aici se pierde complet sentimentul sobornicesc al Bisericii, despre care a scris Apostolul Pavel când a reprezentat Biserica ca un singur organism, unde credincioșii sunt mădularele acestui organism. "Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte". (1 Corinteni 12: 26-27).
Astfel, cineva simte durere – dar pe mine nu mă interesează ... Fără să mai vorbim de faptul că durerea oamenilor este provocată de organizația din care fac parte adepții BOaU.
Putem vorbi şi despre un fel de erezie eclesiologică în acest caz. Când adevărata "biserică" pentru mine sunt cei care împărtășesc convingerile mele politice.
Când îl cinstesc pe Hristosul care a suferit pentru noi, dar nu-mi pasă de suferința altor credincioși din Biserica mea.
Când îl urăsc pe Patriarhul Bisericii din care fac parte, deși numele lui este pomenit în biserică în timpul oficierii slujbelor.
Când nu-i cinstesc pe sfinții a căror pomenire este marcată în calendarul bisericesc, pentru că ei s-au ostenit pentru a întări bunăstarea unui stat care mie nu îmi este pe plac .
Când sunt de acord cu ideologiile mizantropice și, în același timp, mă împărtășesc cu Trupul și Sângele lui Hristos.
Lista poate fi continuată…
***
Nu este clar cum, dacă aparții BOaU și o aprobi, poţi să nu simți răspundere pentru nelegiuirile pe care le comit membrii ei. Dacă organizația mea (sau cea pe care o simpatizez) recurge la violență în diferite locuri ale țării (fie şi nu în regiunea mea) – înseamnă că întreaga organizație, inclusiv și eu, dacă o susțin, sunt responsabil moral pentru aceasta?
Nu este clar cum, dacă aparții BOaU și o aprobi, poţi să nu simți răspundere pentru nelegiuirile pe care le comit membrii ei.
Încapacitatea de a înțelege aceste lucruri, un fel de infantilism al conștiinței – sunt o tragedie morală a poporului nostru, o aberație în masă a conștiinței și a bunului simț.
Uneori, oponenţii încearcă să manevreze în conversaţie și ajung la o absurditate absolută: "bisericile sunt capturate de "titușki (agresori năimiți), toate acestea sunt provocări ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu scopul de a incita la ura religioasă". De parcă pe înregistrările video nu se vede cineia cu asalt bisericile. De parcă nu se știe că bisericile sunt "transferate" în jurisdicţia BOaU. De parcă "preoții" BOaU, care îi incită pe enoriașii lor, nu sunt adesea prezenți la aceste confiscări. Și de parcă "ierarhia" schismatică nu ştie despre ceea ce se întâmplă.
"Epifanie nu poate controla luptele și confruntările bisericeşti din sate. Nu trebuie să dați vina pe el", scrie un apologet al BOaU în comentarii. Haide! Dacă Dumenko era creștin şi era împotriva violențelor, atunci pur și simplu nu ar fi acceptat bisericile confiscate şi trecute forţat în jurisdicția sa.
Absurd! Adepții BOaU sunt neapărat patrioți și își declară dragostea faţă de Ucraina și ucraineni. Însă ei nu observă (și uneori chiar aprobă tacit) agresiunea împotriva acelorași cetățeni ai Ucrainei. Şi încă încearcă stângaci să viclenească.
Dar, de fapt, văzând aceste nelegiuiri, trebuie să ne punem întrebarea: este oare creștinismul compatibil cu violența? Este oare adevărată "biserica" pe care o susțin? Oare nu arată astfel Dumnezeu calitatea acestei structuri, lăsându-i pe "activiști" să răpească bisericile de la Biserica canonică?
Și aici tema canonicității-necanonicalității rămâne deja undeva la periferie, cu toată importanța ei vădită. Când se sparg ușile bisericilor și se taie lacătele, când preotul este bătut iar la adresa preotesei răsună îndemnuri să o "dea bărbaților", oare este nevoie de discuții? Oare nu este încă clar: unde este Biserica și unde este o parodie tristă a ei?
Și dacă pentru o persoană nu înseamnă nimic confiscările bisericilor, este inutil să discuţi cu ea despre canoane, reguli şi legi. Stoarcerea unui țânțar nu va ajuta să scoţi cămila înghițită.
Când se sparg ușile bisericilor și se taie lacătele, când preotul este bătut iar la adresa preotesei răsună îndemnuri să o "dea bărbaților", oare este nevoie de discuții? Oare nu este încă clar: unde este Biserica și unde este o parodie tristă a ei?
Când se sparg ușile bisericilor și se taie lacătele, când preotul este bătut iar la adresa preotesei răsună îndemnuri să o "dea bărbaților", oare este nevoie de discuții? Oare nu este încă clar: unde este Biserica și unde este o parodie tristă a ei.
***
Se pare că răspunsul la toate aceste nedumeriri este același - activitatea normală a minții și a sentimentelor este paralizată de naționalism. Iar naționalismul în acest caz este o proiecție a patimilor umane pe domeniul politic și ideologic. Când sub acţiunea acestei raze nimereşte ceva de viu, rezultatul este fatal. Naționalismul nu lasă nici o șansă de supraviețuire chiar și pentru cele mai simple sentimente umane, cum sunt milostenia și compasiunea.
Prin urmare, trăim un vis de coșmar: o persoană credincioasă nu vede și nu aude durerea compatrioților care locuiesc în apropiere. Ea fuge de această durere, se ascunde de ea și se enervează când se vorbeşte despre ea. Pentru că această durere creează probleme în funcţionarea programului pe care diavolul l-a instalat în ea.
Boala descrisă este un fenomen complex. Ea include în sine un fel de slăbiciune a credinței și patimi ascunse, viciul educației și un handicap al învățământului, plus îndoctrinarea. Acest amestec exploziv este fermentat cu drojdie specială - afecțiunea conștiinței. Pentru că dacă conștiința nu simte durerea păcatului trădării fraților în credință, atunci ea este moartă.
Naționalismul în acest caz este o proiecție a patimilor umane pe domeniul politic și ideologic. Când sub acţiunea acestei raze nimereşte ceva de viu, rezultatul este fatal. Naționalismul nu lasă nici o șansă de supraviețuire chiar și pentru cele mai simple sentimente umane, cum sunt milostenia și compasiunea.
Am pronunțat cuvântul cheie: "trădare". Da, acest termen este indispensabil. Pentru că dacă nu ești atins de lacrimile bunicii, de la care activiștii au furat biserica, ai și trădat-o. Dacă ești indiferent faţă de durerea familiei preotului, care a fost fugărită din casă în timpul iernii, i-ai și trădat. Dacă oamenii simpli sunt chinuiți în ochii tăi pentru că nu vor să părăsească Biserica lor, iar tu râzi de ei- te-ai trădat pe tine însăşi şi onoarea ta creștină.
Apostolul Pavel a scris despre "conștiința arsă", iar această sintagmă este inclusă în subiectul nostru, ca o cheie în încuitoare. Conștiința arsă, încălcarea sfințeniei credinței comune, încălcarea sfințeniei relației duhovnicești și a celei de sânge sunt cuvinte potrivite pentru diagnosticarea unei asemenea situații. Iar preferințele politice şi bisericești ale adepților BOaU apar aici doar ca o probă litmus a stării lor duhovnicești. Ca un test a unei sarcini a răului.
Dar Dumnezeu nu rămâne batjocurit. Atât în memoria oamenilor, cât și în cărțile memoriale inspirate de Dumnezeu (există o astfel de imagine în Sfintele Scripturi), BOaU va fi una dintre ramurile schismei ucrainene, chinuind poporul deja necăjit.
Domnul va aminti totul. Cu siguranță!
Domnul își va aminti de bătaia preoților și insulta soțiilor lor, de sângele și lacrimile credincioșilor simpli.
El își va aminti de privegherile de multe zile şi nopţu ale enoriașilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care își păzesc bisericile de consătenii lor înnebuniţi. El își va aminti cum huliganii tineri bat femeile slabe în fața poliției.
Își va aminti cum activiștii BOaU au scos Sfânta Masă cu Sfintele Daruri în stradă și le-au aruncat în drum, ca un gunoi inutil.
Își va aminti cum credincioșii au fost expulzați nu numai din bisericile lor, ci și din hambare, clădiri avariate, cocioabe vechi.
Își va aminti de mândria satanică a lui Filaret, perversiunea și viclenia Patriarhului Bartolomeu, trădarea mitropoliților Simeon și Alexandru, hirotoniile tâlhărești ale lui Dumenko cel lipsit de harul succesiunii apostolice.
Își va aminti de nelegiuirile funcționarilor care au intervenit în viața Bisericii.
Își va aminti toate minciunile, durerea și suferința pe care susținătorii autocefaliei au adus-o în Ucraina.
Iar de la noi astzi se cere un singur lucru: să înţelegem cu cine este Dumnezeu - cu violatorul sau cu victima? Fiecare persoană trebuie să răspundă pentru sine la această întrebare, pentru cineva extrem de simplă, dar pentru cineva – este foarte dificilă. Dificilă nu pentru că este greu de răspuns – ci pentru că un răspuns adevărat te va face inevitabil să-ți schimbi părerea.
