Orbire bruscă: de ce Fanarul a încetat să vadă Biserica Ortodoxă Ucraineană

La 17 august 2019 Ucraina ortodoxă a sărbătorit a cincea aniversare a slujirii Preafericitului Întâistătător Onufrie la Catedra Mitropoliei Kievului. Puțin mai devreme, la 25 iunie 2019, a fost sărbătorită solemn ziua onomastică a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Atunci la Lavra Kievo-Pecerska au venit să-l salute și să-l felicite pe Preafericitul Mitropolit Onufrie ierarhii aproape a tuturor Bisericilor Locale. Toate vizitele lor au purtat caracter oficial și au avut binecuvântarea Întâistătătorului lor. Ierarhii a două Biserici autocefale au fost, de asemenea, prezenți la Marea Procesiune "Calea Crucii" a Bisericii Ortodoxe Ucrainene în Ziua Creştinării Rusiei Kievene în ziua de 27 iulie 2019. Toate aceste fapte ne vorbesc că Preafericitul Onufrie este în continuare pentru Ortodoxia mondială Întâistătătorul legitim și canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Cu un an în urmă astfel de rânduri puteau provoca uimire din partea cititorului – ei bine, este, clar că este. Şi ce? Pentru ce aceste fraze în stilul Căpitanul Evidenţă?

Problema este că în procesul oferirii Tomosului schismaticilor, poziția și statutul canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene în ochii Fanarlui au devenit oarecum complet fantastice. Mai exact, pentru patriarhul Bartolomeu și Co, Biserica Ortodoxă Ucraineană la un moment dat a dispărut pur și simplu. De parcă toți ierarhii din Constantinopol şi-au pus brusc ochelari speciali prin care văd o realitate specială fanariotă, diferită de realitatea din restul lumii. În ea, pe teritoriul Ucrainei există exclusiv BOaU, pe care restul Bisericilor Locale nu au recunoscut-o încă din cauza intrigilor Moscovei și a cunoaşterii insuficiente a canoanelor. În această realitate voința de fier a Patriarhului Bartolomeu a unit toată Ortodoxia ucraineană sub aripa Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, iar cei care nu au dorit să se unească acum pur și simplu nu există.

Și ce dacă în realitatea adevărată numărul de parohii, preoți, mănăstiri și enoriaşi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene depășeşte de multe ori numărol celor din cadrul aşa-zisei Biserici Ortodoxe a Ucrainei, acest lucru nu schimbă nimic pentru Fanar – în ochelarii lor sunt instalate filtre speciale care şterg orice informație "incomodă".

Pentru toți ierarhii Ortodoxiei mondiale Preafericitul Onufrie este Primatul canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice, și numai pentru ierarhii Fanarului este o fantomă care nu există.

În ultimele șase luni, în mod repetat la Kiev au venit reprezentanții Bisericii Mame, în special mitropolitul Galiei Emmanuel, dar nu s-a făcut niciodată nici o încercare să contacteze cu „fiii săi” din Biserica Ortodoxă Ucraineană din partea Fanarului.

S-a ajuns până la absurd. În vara anului 2019 la Kiev, aproape concomitent, au sosit reprezentanții aproape ai tuturor Bisericilor Locale (cu excepția celor din Georgia și Elada), inclusiv ai Constantinopolului. Dar în timp ce ierarhii tuturor Bisericilor (cu excepția Fanarului) se aflau în Lavra Kievo-Pecersks din mun. Kiev și participau la săvârşirea Sfintei Liturghii și la sărbătorile Bisericii Ortodoxe Ucrainene, reprezentanții "Bisericii Mamă" au fost prezenţi exclusiv în Catedrala Sf. Arhanghel Mihail în mijlocul "episcopilor" Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.

Adică pentru toți ierarhii Ortodoxiei mondiale Preafericitul Onufrie este Primatul canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice, şi numai pentru ierarhii Fanarului este un fantom care nu există. Absurd? Desigur.

Totuși, de ce se întâmplă asta? La urma urmei, Constantinopolul este Biserica care pretinde la statutul de "prima fără egali" și de păstrătoare a canoanelor bisericești.

Nu vom analiza aspectul moral al acțiunilor fanarioţilor, ne vom centra asupra evaluării Constantinopolului ca „principalul garant al canoanelor”.

Despre structura Bisericii lui Hristos

Știm că Biserica Ortodoxă în lume este una. Nu există aparte Biserica Română, Georgiană, Sârbă ș.a. Există Biserica lui Hristos pe teritoriul României contemporane, a Georgiei, Serbiei ș.a.

Împărțirea Bisericii lui Hristos în unități locale este destul de arbitrară și nu înseamnă că fiecare dintre Bisericile Locale este un stat bisericesc separat. De asemenea, nu este obligatoriu ca granițele structurii bisericeşti autocefale să coincidă cu frontierele statelor. Patriarhia din Alexandria păstoreşte toate țările continentului African, iar în jurisdicția Constantinopolului se află comunitățile din Turcia, Europa, Australia, SUA, Canada etc.

Biserica Unică a lui Hristos este reprezentată pe diferite teritorii sub forma unor Biserici Locale separate doar pentru comoditatea administrării și a păstoririi creştinilor, nimic mai mult. Având în vedere acest lucru, unul dintre principiile fundamentale ale existenței administrative a Bisericii este principiul "unui oraș - un episcop", care a fost formulat la primul Sinod Ecumenic. Cu alte cuvinte, o singură Biserică Locală poate funcționa pe un singur teritoriu (într-un singur stat).

Atitudinea Fanarului față de Biserica Ortodoxă Ucraineană: de la recunoaștere – la statutul de fantomă

Până nu demult, nu au apărut întrebări faţă de Ucraina în legătură cu acest principiu. Toată lumea din Ortodoxia mondială a recunoscut teritoriul acestei țări drept jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ucrainene, cu statut de largă autonomie în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse. Până în 2018, Patriarhia Constantinopolului nu a avut nicio îndoială în acest sens.

În 2014 la Lavra Kiev-Pecerska, în timpul intronizării Preafericitului Onufrie, mitropolitul Galiei Emmanuel a citit mesajul de salut al Patriarhului Bartolomeu:

"Cu bucurie frățească am aflat despre alegerea Dvs. pentru tronul istoric și glorios al Mitropoliei Kievului. În ajunul luminatei sărbători a Schimbării la Față, ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos să vă dăruiască putere sufletească pentru a conduce turma de creştini spre contemplarea Harul Său divin.

În acest moment de bucurie nu putem uita de fratele nostru Mitropolitului Vladimir, care s-a mutat la cele veşnice. Ne rugăm în continuare pentru odihna sufletului său. Timp de decenii, Mitropolitul Vladimir a fost garantul stabilității și al păcii, lăsând ca moștenire un exemplu înalt de responsabilitate, care acum cade pe umerii Dvs.

Dar tristețea trebuie să cedeze locul bucuriei. Alegerea și intronizarea dumneavoastră marchează deschiderea unui nou capitol în istoria Bisericii Ortodoxe din Ucraina. <...>

Biserica Mamă din Constantinopol, care a luminat prin creștinism poporul din Rusia Kieveană, a manifestat întotdeauna adevărata grijă părintească pentru Biserica Dvs. de-a lungul multor secole binecuvântate din istoria noastră comună, precum și în timpul evenimentelor tragice care au umbrit viața politică a țării Dvs. Este imposibil de urmărit în linişte câte vieți au fost pierdute în nebunia morții, care a învăluit țara în ultimele luni. Acest fratricid ar trebui să se termine cât mai curând posibil. <...>

Vocea armelor trebuie să înceteze şisă înceapă un dialog autentic, care va deveni baza dezvoltării unei societăți ucrainene demne în diversitatea și pluralismul său. Pare paradoxal, însă criza care zguduie astăzi Ucraina poate servi ca factor pozitiv în acest dialog.

Cu bucurie în Domnul, care S-a transfigurat pe Tabor, vă trimitem salutările noastre frățești de la Patriarhia Ecumenică și ne rugăm ca Dumnezeu să privească din cer și să vadă, să vină la vis voastră și să protejeze ceea ce a plantat mâna Sa dreaptă (Ps. 79).

+ Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului, frate și slujitor în Hristos"

În data de 22 ianuarie 2016, la o reuniune a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale din orașul elvețian Chambesy, Patriarhul Bartolomeu l-a salutat pe Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine și l-a numit singurul Întâistătător canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Dar au mai trecut încă doi ani, şi în decembrie 2018 mitropolitul Onufrie a primit o scrisoare de la Patriarhul Bartolomeu. Scrisoare, care era foarte diferită de mesajul de salut cu ocazia intronizării și era formulată în culori complet diferite.

Iată câteva citate.

 

• "La 11 octombrie a.c., Sfântul nostru Sinod a anulat pe cale canonică scrisorile patriarhale ale veşnic pomenitului Patriarh Dionisie IV din 1686, care au fost abolite unilateral cu mult timp în urmă de Dvs. și de Patriarhia Rusă".
• "Eparhiile bisericești situate în interiorul granițelor Ucrainei de acum încolo, din punctul de vedere al sfintelor canoane, s-au întors la starea în care se aflau înainte de publicarea scrisorilor menționate, adică complet dependente de Sfântul nostru Scaun Apostolic Ecumenic și Patriarhal".
• "Deci, <...> din punct de vedere al iconomiei și din condescendență, numindu-vă  Mitropolit al Kievului, vă informăm că imediat după alegerea Întâistătătorului Bisericii Ucrainene ca organ cu participarea clerului și a poporului, nu veți mai putea purta acest titlu din punct de vedere ecleziologic și canonic (Mitropoli. – n.red.) al Kievului, pe care în prezent îl deţineţi într-un fel sau altul, încălcând anumite texte oficiale din 1686".

 

Citeşti aceste două mesaje și inevitabil apare întrebarea - ce s-a întâmplat în perioada care desparte momentele în care au fost scrise aceste două scrisori? Ce eveniment l-a determinat pe Patriarhul Bartolomeu de la felicitări pentru alegerea mitropolitului Onufrie la "tronul istoric și glorios al Mitropoliei Kievului", să treacă la afirmaţia că deține acest titlu "cu încălcarea textelor oficiale din 1686"? Unde a greșit mitropolitul Onufrie, ce încălcare canonică a comis?

Poate Patriarhul Bartolomeu știe ceva ce nu ştiu alţii?

Este foarte probabil că "răul" făcut de Preafericitul Mitropolit Onufrie a fost anunţat de Mitropolitul de Borispol și de Brovarî Antonie (Pakanici) la un briefing cu ocazia împlinirii a cinci ani de slujire ca Întâistătător. El a declarat că de-a lungul celor cinci ani de slujire a Preafericitului Onufrie, numărul episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene a crescut cu 15, iar a clerulului - cu 439 de preoţi, numărul mănăstirilor a crescut cu 30 de unităţi. Dar cel mai uimitor este faptuşl că numărul parohiilor a crescut cu 184, şi asta în pofida faptului că schismaticii au confiscat multe biserici ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene și le-au reînregistrat ilegal în subordinea BOaU, în pofida faptului că Ministerul Culturii a emis un ordin tacit să fie refuzată înregistrarea comunităților Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Sunt nişte cifre foarte elocvente care în urmă cu un an, în apogeul epopeii cu Tomosul și al presiunii asupra Bisericii, arătau foarte puțin probabile. Se creează impresia că arătau şi mai puțin probabile în acel moment pentru Patriarhul Bartolomeu și pentru alți ierarhi ai Fanarului.

Se pare că acum din partea conducerii acestei Biserici există un anumit resentiment paradoxal faţă de Biserica Ortodoxă Ucrainenă. Într-adevăr, la Constantinopol au sperat ca odată cu crearea BOaU, Biserica Ortodoxă Ucraineană se "va prăbuși" și în rânduri ordonate se va alătura noii structuri, patronată de fanarioţi. Desigur, la Istanbul exista bănuiala că o mică parte va rămâne fidelă Bisericii Ortodoxe Ucrainene, dar acesta ar fi un număr neînsemnat de marginali care vor putea fi ignoraţi.

A creat sau nu Fanarul o jurisdicție dublă în Ucraina?

Totuși, totul a mers prost, iar acum din punctul de vedere al Patriarhului Bartolomeu (din punctul de vedere al tuturor celorlalte Biserici Locale nimic nu s-a schimbat, deoarece BOaU nu este recunoscută de nimeni), există două structuri bisericești canonice în statul nostru, ceea ce reprezintă o încălcare evidentă a principiului canonic "un oraș – un singur episcop".

În acest context nu putem decât să amintim declarațiile arhiepiscopului Iov de Telmessos (Ghecea) în timpul vizitei sale la Kiev cu ocazia sărbătorii dedicate Creştinării Rusiei Kievene în 2016.

"Scopul principal al Patriarhiei Ecumenice este unitatea Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Toată lumea – atât ucraineni, cât și creștinii ortodocși din întreaga lume – s-au săturat de dezbinare. Patriarhia Ecumenică nu intenționează să creeze încă o jurisdicție paralelă în Ucraina, deoarece o astfel de poziție necanonică nu va face decât să agraveze problema".

La 2 noiembrie 2018, deja în culmea crizei provocate de Constantinopol, același arhiepiscop Iov (Ghecea) a acordat un interviu pentru BBC în care a spus: "Conform canoanelor Bisericii, nu pot exista două Biserici paralele pe același teritoriu. Dacă se va întâmpla aşa cum unii afirmă - că cine nu dorește autocefalia ucraineană, poate rămâne ca exarhat rus sau în altă postură lipsită de claritate, va fi și simplu anticanonic. Conform canoanelor Bisericii, pe teritoriul unui stat trebuie să existe o singură Biserică Ortodoxă, iar această Biserică Ortodoxă autocefală trebuie să-i unească pe toţi".

Și ce avem în prezent? Patriarhia de la Constantinopol a creat jurisdicții paralele. Mai mult, BOaU este o jurisdicție paralelă din punctul de vedere al Fanarului. Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Ucrainene și al tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale, BOaU este o organizație schismatică care nu are nicio legătură cu Biserica lui Hristos. Totodată, din poziţia Constantinopolului reiese că Biserica Ortodoxă Ucraineană este şiea canonică. Chiar dacă Fanarul consideră că ea nu este ucraineană, chiar dacă va fi numită exarhat sau altfel în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse (negarea acestor rătăciri nu este sarcina acestui articol), dar este încă recunoscută drept Biserică. Şi avem anume jurisdicție paralelă.

Scenariul estonian în Ucraina

În interviulul susmenționat pentru BBC, arhiepiscopul Iov a menţionat situația din Estonia. Când se vorbea despre imposibilitatea existenței a două jurisdicții pe acelaşi teritoriu, corespondentul a pus o întrebare logică:

"BBC: Dar Estonia?

A.I.: Biserica din Estonia, în primul rând, nu este autocefală. Aceasta este o biserică autonomă, există o diferență. Și în al doilea rând, versiunea estoniană a fost un compromis temporar.

BBC: Adică Estonia nu va fi în Ucraina?

А.И.: Dacă dorim să urmăm canoanele bisericii, în Ucraina nu se poate repeta Estonia".

Arhiepiscopul Iov a recunoscut: ceea ce Patriarhia Constantinopolului a săvârşit în Estonia nu este canonic și nu se va repeta în Ucraina. Dar exact acest lucru Patriarhia Constantinopolului a făcut în țara noastră.

Amintim pe scurt ce s-a întâmplat în Estonia.

Istoria tulburărilor prin care a trecut Biserica din Estonia a început în 1922 când, sub presiunea autorităților, ierarhii Bisericii Ortodoxe Apostolice Estoniene autonome în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse a au apelat la Patriarhul Constantinopolului Meletie (Metaxakis) cu cererea să le acorde autocefalia cu acceptare preliminară în jurisdicția sa. La fel ca în Ucraina. Iar Patriarhul Meletie nu numai că nu le-a acordat autonomie, dar i-a transformat în genere in mitropolie. De asemenea, seamănă foarte mult cu situația ucraineană actuală.

La Tomosul din 07.07.1923 a fost numită Mitropolia Ortodoxă Estoniană. În 1941, Biserica Estoniei a revenit la Biserica Ortodoxă Rusă, apoi a ieşit din nou și iarăşi s-a întors odată cu eliberarea statelor baltice de naziști. Iar în 1948 la Stockholm a fost creat așa-numitul "Sinod al Bisericii Ortodoxe Apostolice Estoniene din Exil" sub jurisdicția Patriarhiei Constantinopolului, care a unit mai multe parohii ortodoxe din afara Estoniei.

Și iată că la începutul anilor 1990, această organizație pur nominală, care nu avea practic cler și enoriași, şi-a declarat drepturile asupra tuturor proprietăților bisericii din Estonia. Și autoritățile estoniene au recunoscut aceste revendicări nelegale. Ca urmare, înprezent în Estonia există două jurisdicții paralele: Patriarhia Moscovei cu numele de "Biserica Ortodoxă Estoniană a Patriarhiei Moscovei", din care fac parte 100.000 de ortodocşi și 31 de biserici, şi Patriarhia Constantinopolului cu numele de "Biserica Ortodoxă Apostolică Estoniană", care păstoreşte doar 7.000 de ortodocşi și deţine 60 de biserici. Adică jurisdicția Constantinopolului are de două ori mai multe biserici și de 14 ori mai puțini enoriași.

Acestea sunt cele două jurisdicții paralele.

Arhiepiscopul Iov (Ghecea) în interviul acordat pentru BBC a spus că versiunea estoniană nu se va repeta în Ucraina. Dar, din anumite motive, fostele autorități ucrainene au încercat să o repete. Și au reușit în multe privinţe. Biserica a fost luată, dar enoriași în ea nu sunt.

Ce avem în cele din urmă?

• Constantinopolul, cu ajutorul autorităților din Ucraina, a planificat să efectueze o operațiune –fulger de atac asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene și să o subordoneze  noii structuri, care de fapt va fi controlată de Fanar. Datorită rezistenței episcopatului și creştinilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, acest plan nu a reușit.
• În urma acestor acțiuni Fanarul, care se poziționează ca "păstrător al canoanelor", a încălcat aceste canoane în cel mai evident mod, deoarece a creat jurisdicție paralelă în Ucraina. Și deși niciuna dintre Bisericile Ortodoxe Locale nu au recunoscut drept Biserică formațiunea numită Biserica Ortodoxă a Ucrainei, din punctul de vedere al Constantinopolului, aceasta este Biserică, care de fapt coexistă în paralel cu Biserica Ortodoxă Ucraineană.
• Ca urmare a eșecului "operațiunii ucrainene", ierarhii din Fanar pretind cu insistenţă că Biserica Ortodoxă Ucraineană acum nu există și că doar Biserica Ortodoxă a Ucrainei funcționează pe teritoriul statului. Biserica de la Constantinopol este obligată să facă acest lucru pentru că, în caz contrar, ierarhii săi vor fi nevoiţi să recunoască că acțiunile lor din punctul de vedere al Bisericii au fost criminale.
• Toate Bisericile Locale consideră Biserica Ortodoxă Ucraineană ca fiind Biserica canonică din Ucraina. Mai mult, toate discuțiile despre posibila recunoaștere a BOaU sunt inutile dintr-un motiv foarte simplu - imposibilitatea respectării în acest caz a regulii canonice "un oraș - un episcop". Adică dacă Mitropolitul Kievului este Epifanie, atunci Preafericitul Onufrie nu mai poate fi şi el Mitropolit al Kievului, şi dacă BOaU este Biserică canonică, atunci care este statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene? Aceste întrebări sunt de nerezolvat. Prin urmare, orice Biserică Locală pusă în faţa problemei recunoașterii BOaU, se confruntă inevitabil cu o alegere - Biserica Ortodoxă Ucraineană sau Biserica Ortodoxă a Ucrainei.

În orice caz, reprezentanții Patriarhiei Constantinopolului au ajuns într-un impas canonic, din care nu există ieșire.

Încercarea de a crea o nouă structură bisericească schismatică pe teritoriul unde Biserica Ortodoxă funcționează de secole, cu atât mai mult o încercare marcată prin incitarea la ura religioasă în interiorul unui popor, nu este altceva decât o crimă canonică pe care lumea ortodoxă încă nu o poate aprecia la justa ei valoare.

Între timp, cei de la Biserica Constantinopolului se prefac că au probleme cu vederea, deoarece nu observă miile de parohii și milioane de creştini ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Culmea acestei absurdități a putut fi observată în zilele de 27 și 28 iulie 2019, când în ziua Creştinării Rusiei Kievene cel puțin de 10 ori mai mulți creştini ortodocşi au venit la Marea Procesiune religioasă "Calea Crucii" a Bisericii Ortodoxe Ucrainene „inexistente”, în comparaţie cu Procesiunea similară a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei. Și este deosebit de semnificativ faptul că toate acestea au putu fi observate personal de ierarhii lui Fanarului, în frunte cu Mitropolitul Galiei Emmanuel, care se aflau în acele zile la Kiev.

Drept urmare, constatăm coexistența paradoxală a două realități în percepția situației bisericeşti din Ucraina – realitatea obiectivă și realitatea fanariotă. Totuşi, acest lucru nu poate continua la nesfârşit.

Și într-o zi istoricienii Bisericii vor ridica din umeri și se vor întreba uimiţi cum s-a putut întâmpla ca ierarhii Bisericii Mamă, care la fiecare liturghie predică cuvântul lui Hristos, inclusiv „Fericiți cei flămânzi și însetaţi pentru dreptate, că ei se vor sătura” (Mat. 5, 6), au putut proceda în acest fel.