Oare a sosit momentul înlăturării lui Filaret Denisenko?

La 11 iunie 2019 Întâistătătorul Patriarhiei de la Kiev Filaret Denisenko a organizat Forumul inteligențenţimii ucrainene "Pentru Biserica ortodoxă ucraineană! Pentru Patriarhia de la Kiev!" Iar cu o zi înainte a dat un interviu detaliat publicației "Glavkom".

Declaraţiile lui Filaret în timpul acestor două evenimente fac posibilă înțelegerea logicii sale și ne sugerează modul în care vor evolua evenimentele.

Forumul intelectualilor, pe care Filaret l-a organizat în Sala mare de conferințe a Academiei Naționale de Științe din Ucraina, a devenit destul "slab" reprezentat: nici un "arhiereu", doar patru "preoți", nici o persoană cunoscută publicului în prezidiu.

Site-ul oficial al BOU-PK a descris componența forumului destul de vag: "La eveniment au participat figuri publice și politice, oameni de știință, pictori și scriitori celebri, reprezentanți ai cazacilor și veterani ai Operaţiunilor Anti-Teroriste, jurnaliști".

Cu toate acestea, Filaret nu era deloc jenat de un astfel de eșec al evenimentului. Așa cum nu a fost jenat de faptul că doar patru dintre "episcopii" BOU-PK au răspuns la invitaţia sa să vină la Catedrala  Sf.Vladimir în zilele de 14-15 mai.

Se pare că șansele lui Denisenko de a restaura Patriarhia de la Kiev nu sunt prea mari. De ce atrunci el, atât de înțelept şi trecut prin viaţă, după mulți ani de intrigi politice, după ce a participat la multe combinații în lupta pentru putere, continuă cu încăpăţânare pe această cale? De ce continuă să îndemne la întoarcerea Patriarhiei de la Kiev, pe care el însuși a abolit-o? De ce, cu fiecare declarație nouă și cu fiecare interviu, critică atât de mult Biserica Ortodoxă a Ucrainei şi pe Întâistătătorul său Epifanie Dumenko, cu care cel mai mult probabil nu se va mai putea încheia pace?

Politologii și experții în problemele bisericii rămân perplecşi. Singurul lucru care le vine în minte este că "bunicul BOaU" la bătrânețe a devenit complet nebun. Senilitate înmulțită de setea irepresibilă de putere. Dar totul nu este atât de simplu.

Setea de putere a lui Filaret este, desigur, enormă. Iar acum, cu toate declaraţiile și pretenţiile la adresa lui Epifanie, a devenit atât de evidentă, încât este deja acuzat chiar şi de oamenii care, în trecutul foarte recent, îi înălţau laude și mai că-l numeau tatăl națiunii ucrainene. Dar se pare că Filaret nu se îngrijea decât de satisfacția propriilor sale ambiții de putere.

Dar cei care îl acuză acum pe Filaret că este gata să sacrifice orice pentru putere – BOaU, Tomosul etc. – uită că anume pentru setea de putere şi metodele autoritare de conducere Filaret a fost destituit în 1992, și apoi caterisit și anatemizat.

Decretul Soborului de Arhierei al Bisericii Ortodoxe Ruse din 11.06.1992 spune: "să fie destituit mitropolitul Filaret (Denisenko) din postul  său, să-i fie luate toate rangurile şi toate gradele de preoție, să fie lipsit de toate drepturile de cleric ... pentru atitudinea sa cruntă și arogantă față de clerul subordonat, dictatură și șantaj ... pentru ispitirea adusă prin viaţa sa personală  şi comportamentul său în rândul credincioșilor... ..., sperjur ... și blasfemia şi hula împotriva Soborului de Arhierei <...>, săvârşirea riturilor religioase, inclusiv hirotonirea în stare de interdicție <...>, crearea de schisme în Biserică".

În prezent susţinătorii lui Epifanie îl acuză pe "patriarhul onorific" de următoarele:

• El luptă pentru putere și ţese intrigi împotriva lui Epifanie. Aici aveți "atitudinea sa cruntă și arogantă față de clerul subordonat, dictatură și șantaj".
• El divulgă momentele compromiţătoare ale "Soborului de unificare" din 15.12.2018. Aici aveți "blasfemia şi hula împotriva Soborului de Arhierei".
• Prin acțiunile sale el scindează BOaU. Iată şi "crearea de schisme în Biserică".

Se poate spune cu încredere că dacă Filaret va continua în același spirit, i se va imputa de "aducerea ispitirea adusă prin viaţa sa personală şi comportamentul său în rândul credincioșilor", adică viața de familie la vremea sa, sperjurul şi multe altele.

Cei care îl acuză acum pe Filaret că este gata să sacrifice orice pentru putere uită că tocmai din cauza poftei de putere și a metodelor autoritare a fost înlăturat din funcția de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene în 1992 și apoi a fost caterisit și anatemizat.

Se formează o imagine foarte interesantă. Prin acuzațiile împotriva lui Filaret, susținătorii Epifaniei confirmă de fapt deciziei Bisericii Ortodoxe Ruse și a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care au pus interdicții canonice asupra lui Denisenko. În consecință, Patriarhul Bartolomeu și Sinodul său se află într-o poziție destul de ambiguă. Au ridicat anatema lui Filaret, iar el prin acțiunile sale confirmă doar justeţea caterisirii sale. Și dacă anatema, caterisirea și mai devreme interdicția de slujire au fost justificate, atunci devie nelegitime crearea Patriarhiei de la Kiev și toate "hirotonirile", inclusiv cea a lui Epifanie Dumenko.

Astfel, orice critică la adresa lui Filaret se întoarce împotriva lui Epifanie și a susținătorilor săi. Și dacă conducerea actuală tânără a BOaU, pe care susținătorii lui Filaret au numit-o reuşit "nişte papă-lapte", se gândește să-i prescrie liderului Patriarhiei de la Kiev "interdicții", el va demonstra elocvent caracterul ilegal și natura necanonică a BOaU cu toți "ierarhii" și "clerul" său. La urma urmei, dacă "interdicțiile" BOaU sunt corecte, atunci interdicțiile anterioare ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene și Bisericii Ortodoxe Ruse sunt dublu corecte.

Prin urmare, Filaret nu se teme de o astfel de turnură de evenimente. Nu-i este frică de eliminarea sa fizică, posibilitatea căreia a fost sugerată de celebrul blogger Anatolii Şarii. Da, Filaret are 90 de ani, dar toată lumea observă că este vigilent și plin de energie și toată lumea înțelege că moartea lui va indica atât de elocvent pe cei interesaţi în înlăturarea sa, că nu se vor mai putea spăla niciodată. De aceea loderul OUU-PK le-a spus sincer corespondenților de la "Glavkom":

Corespondentul: Aveți acum gardă proprie?

Filaret: Nu am nici o gardă. Deși mi-au impus garda.

C: Nu vă este frică de o încercare de asasinat?

F: Nu mă tem de asta. Dacă Dumnezeu nu permite, atunci nici o forță ostilă nu îmi va face nimic. Nu mi-e teamă de moarte.

Deci, Filaret într-o oarecare măsură și-a condus oponenții în colț. Orice umbră care cade asupra pe Filaret, cade și asupra întregii cc, cu Epifanie în frunte.

Acum, despre logica lui Filaret. Este simplă și clară. "Bunicul BOaU" a creat următoarea imagine: Biserica Ortodoxă Ucraineană depinde de Moscova, Biserica Ortodoxă a Ucrainei depinde de Constantinopol ,și unde este de fapt Biserica ucraineană, despre care toată lumea vorbea?

Iată cuvinte din discursul lui Filaret la Forumul intelectualilor: "Avem un Tomos care ne face dependenți de patriarhatul Constantinopolului. Erau dependenți de Moscova, ne-am rupt. Și acum au căzut într-o altă dependență - a Constantinopolului. Și trebuie să avem o Biserică cu adevărat independentă, care să servească numai poporul nostru, țara noastră și Biserica noastră. Avem nevoie de autocefalie și de un astfel de Tomos".

Observați că teza "Biserica Ortodoxă a Ucrainei depinde de Constantinopol" nu este respinsă de nini unul dintre criticii lui Filaret. Și nu este negată pentru că acest lucru este pur și simplu imposibil. Filaret confirmă această dependență prin dispozițiile Tomosului. Iată citate din interviul său pentru "Glavkom":

"În ce constă această dependenţă? În primul rând, nu avem dreptul de a găti mir. <...> În al doilea rând, acest Tomos ne interzice să avem dieceze și parohii în afara Ucrainei. 20.000.000 de ucraineni trăiesc în străinătate și mulți dintre ei sunt ortodocși, doresc să aparțină Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Iar Tomosul le interzice acest lucru și prevede faptul că acești ucrainieni trebuie să aparțină Patriarhiei de Constantinopol. În timp ce emigrarea altor Biserici - rusă, română, bulgară, sârbă, de Antiohia - se referă la ele. <...> În al treilea rând, Biserica autocefală trebuie să-și rezolve singură toate problemele la Sinodurile sale, la Soborurile de Arhierei locale. Iar în Tomosul nostru este scris că problemele apărute în Biserica Ortodoxă a Ucrainei vor fi rezolvate de Patriarhul Constantinopolului. În consecință, apare întrebarea: în ce constă atunci autocefalia noastră? Prin urmare, nu vrem o astfel de autocefalie".

"Avem un Tomos care ne face dependenți de Patriarhia Constantinopolului».

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei a Patriarhiei de la Kiev Filaret Denisenko

Nu putem nega acest fapt. Tot ce spun Epifanie şi adepţii săi este că, da, pentru monet este adevărat, dar în viitor vom fi autocefali cu adevărat.

Dar Filaret contestă şi acest argument. Din interviul pentru "Glavkom":

C: Dar din Constantinopol și de la conducerea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei răsună declarații că acest lucru este temporar și cândva Biserica ucraineană va fi complet autocefală, va fi chiar o patriarhie.

F.: Aș dori să vă amintesc despre discuțiile cu același Mitropolit Emanuel în timpul președinției lui Victor Iușcenko. Atunci  ne-au oferit un contract. Esenţa sa este următoarea: devenim parte a Patriarhiei de Constantinopol, la fel ca și Biserica de Creta. Am spus că în astfel de condiții nu ne vom supune. Și a respins această ofertă. Și acum s-a ascuns de noi că va fi aproape același lucru în Tomos. Mai întâi am convocat Soborul, apoi ne- au acordat  Tomosul, practic cu aceleași formulări care au fost propuse mai devreme. În 2008 l-am întrebat pe Mitropolitul Emanuel când vom primi autocefalia. Iar el a spus: "Ei bine, poate într-un an sau poate în cinci sau zece..." Atunci m-am gândit: "Sau poate peste 100 de ani?" Aşa se întâmplă şi acum cu promisiunile despre Patriarhia Bisericii Ortodoxe a Ucrainei: poate va fi, dar poate poate niciodată...

C.: Adică ucrainenii au fost înşelaţi?

F.: Da. Înşelaţi.

Logica de fier: ucrainenii doresc autocefalie aici și acum, iar Constantinopolul o oferă mai târziu.

Și iată că "patriarhul onorific" lansează un apel: toţi în apărarea Patriarhiei de la Kiev, singura confesie care slujeşte statului Ucrainean! Acest slogan este clar pentru toată lumea. Biserica Ortodoxă a Ucrainei nu poate fi axul statalității ucrainene în virtutea dependenței sale de Fanar. Iar BOU-PK – poate. Faptul că adevărata Biserică a lui Hristos ar trebui să-I slujească lui Hristos, și nu statulu, poate fi ignorat. La urma urmei, acum vorbim despre BOaU și BOU-PK, și nu despre Biserică.

La acest apel răspund deocamdată foarte puțini oameni, dar adevărul este că pentru așa-numiții patrioți este adevărat profund. Și mai devreme sau mai târziu, oamenii vor începe să înțeleagă acest lucru. Filaret spune adevărul: oameni, ați fost înșelați. Independența a fost luată de la Patriarhia de la Kiev și, în schimb, nu au asigurat recunoașterea BOaU de către Bisericile locale. Și fără această recunoaștere Tomosul este doar o bucată frumoasă de pergament.

Mai devreme sau mai târziu toată lumea își va dă seama de acest adevăr. Mai mult, acum BOaU se asociază din ce în ce mai mult cu Fanarul, se leagă de el. Presupusa numire a grecului Epifanie (Dimitriu) ca vicar al lui Epifanie Dumenko este o altă dovadă a acestui fapt. Iată cum Filaret apreciază această numire:

F.: De parcă era puţin, acum ei cer de la Mitropolitul Epifanie să numească un grec în calitate de episcop vicar.

С: De fapt, un "supraveghetor"?

F.: Da, supraveghetor. Și va transmite ceea ce cere Patriarhul Ecumenic și va raporta la Constantinopol ce se întâmplă în BOaU.

Filaret a simțit că proiectul BOaU nu mai are perspective. A lucrat ca instrument preelectoral pentru Petro Poroșenko. N-a realizat aşteptările ca instrument pentru punerea în aplicare a pretențiilor Constantinopolului privind supremația sa în Ortodoxie. Patriarhul Bartolomeu a contat că BOaU va fi primul precedent când Fanar luat o decizie unilateral, și această decizie a fost recunoscută de celelalte Biserici locale. Dar eșecul campaniei de recunoaștere a BOaU devine din ce în ce mai evident.

"Din Patriarhia de la Kiev va crește din nou o Biserică mare. Pentru că toată lumea va vedea că Mitropolia de la Kiev a Patriarhiei Moscovei slujeşte Moscovei, iar Biserica Ortodoxă a Ucrainei – Constantinopolului, iar Patriarhiade la Kiev, deși mică, serveşte poporului ucrainean".

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei a Patriarhiei de la Kiev Filaret Denisenko

Dar tocmai această idee de recunoaștere şi de legitimizare a schismaţilor ucraini în lumea ortodoxă este, deocamdată, singurul reper  ideologic al BOaU care încă nu permite ca această structură să se prăbuşească. Anume în jurul acestei idei de recunoaștere se unesc acum ierarhii BOaU. Când își vor da seama că nu va fi nici o recunoaștere, atunci va începe să se manifeste propria lor poftă de putere și ambițiile de carieră, la fel de puternice ca la Filaret Denisenko. Aşchia nu sare departe de trunchi.

Macarie Maletici, foştii mitropoliţi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene Simeon (Şostaţki), Alexandru (Drabinko) Mihail Zinkevici și alți "ierarhi" ai BOaU și-au declarat deja pretențiile la un rol mai important în cadrul BOaU. Conflictele din BOaU pe baza divizării puterii și a resurselor materiale sunt aproape inevitabile. Și în condițiile în care ideea de recunoaștere care le unește astăzi în BOaU va dispărea, Filaret le va da tuturor în schimb o idee nouă / veche - ideea unei "Biserici" ucrainene cu adevărat independente, care a fost Patriarhia Kievului până ideea lui Poroşenko cu Tomosul.

Deci schismații nu ar trebui să se grăbească să minimizeze rolul lui Filaret Denisenko. El le va fi de folos. Și s-ar putea întâmpla ca susţinătorii lui Epifanie să fie nevoiţi să-i laude din nou "înțelepciunea" și "patriotismul". Și atunci setea de putere a lui Filaret va trebui înmulţită nu cu senilitatea, ci cu capacitatea de adaptare situativă.