De ce nu mă mai interesează teologia științifică
24 ianuarie este Ziua Internațională a Educației, instituită de Adunarea Generală a ONU.
Întru-n anumit mod, în vocabularul limbii noastre de mult timp s-a strecurat, după părerea mea, o neînțelegere supărătoare. Academiile și seminarele au fost numite "școli duhovnicești". Dar de fapt ele nu au nimic de-a face cu duhovnicia, pentru că ea nu se predă acolo, școlile oferă acolo doar cunoștințe.
Duhovnicia este o facultate a inimii, iar educația are legătură cu mintea. Ele pot fi numite școli religioase ortodoxe, în cel mai bun caz teologice, în sensul scolastic și în semnificația laică a cuvântului. Duhovnicia este predată de duhovnic, iar cunoașterea este dată de un profesor.
Sper că am dreptul să vorbesc despre aceste lucruri, pentru că la un moment dat, cu mulți ani în urmă, am participat la dezvoltarea conceptului de educație teologică pentru universitățile laice. Pentru prima dată în Ucraina am elaborat un curriculum, programul educației profesionale, caracteristicile educaționale și de calificare pentru diploma de licență în teologie. De asemenea, pentru prima dată, la o universitate a fost creată o catedră de absolvire.
Astfel am parcurs toate etapele necesare pentru obținerea diplomei și titlului academic și am lucrat mulți ani în calitate de conducător al catedrei de teologie.
Dar poate că experiența mea îi va ajuta pe alții să evite greșelile pe care le-am făcut pe această cale.
Preacuviosul Sofronie (Saharov), un bărbat care a primit o educație foarte bună, a afirmat că numai pronunțarea atentă și concentrată a rugăciunii "Tatăl nostru" îl salvează imediat pe om.
Simona Weil a scris despre spunerea rugăciunii "Tatăl nostru" în felul acesta: "Dulceața infinită a acestui text m-a captat atât de mult încât timp de câteva zile la rând am simțit necesitatea să o repet iar și iar. Primele cuvinte ale acestei rugăciuni îmi smulg uneori duhul din trupul meu și îl mută într-un alt loc în afara spațiului, la infinitul de gradul doi sau trei. Uneori simt prezența lui Hristos personal, cu autenticitate reală, clară și iubitoare".
Cei care s-au stabilit în tăcere spun că le este suficient să spună primele două cuvinte ale rugăciunii "Tatăl nostru" și să rămână continuu în tăcerea inimii înduhovnicite.
Ei trăesc aceeași stare de mântuire atunci când cu încredere deplină și cu un sentiment atotcuprinzător de dragoste atotconsumatoare, ei pronunță din toată inima un singur cuvânt: "Iisuse". Și acest lucru este suficient pentru a vă scufunda în lumea veșnică și nesfârșită a harului divin.
Dar trebuie notat că astfel de rezultate se obțin de adevărații teologi cu o mare maturitate duhovnicească, care tot timpul au fost foarte puțini la număr.
Cunoașterea din cărți se răspândește prin mulți afluenți, în direcții diferite, fiecare dintre ele având propria adâncime și lățime. Ei par să se reverse în direcții diferite. Cunoașterea duhovnicească, dimpotrivă, curge către un singur scop, se îngustează și se concentrează asupra Unuia, care este Dumnezeul nostru. Acolo îți găsești plinătatea și completitudinea. Dumnezeu ne conduce prin providența Sa la adevărata teologie, care este cunoașterea lui Dumnezeu prin trăire.
Oricine înțelege acest lucru, își angajează în calitate profesori postul și rugăciunea. Iar celor care cu inima sinceră, fără a avea însă o viață ascetică, doresc să devină teologi, Dumnezeu le trimite ca dascăli întristarea și boala.
Adevărații teologi ne învață că omul trebuie să se pregătească pentru moarte înainte de a începe să moară, altfel frica îl va paraliza complet mintea. Dar cine acordă o atenție serioasă acestui lucru?
"Așa-zisa moarte este ultima șansă de a scăpa de moarte pentru a te uni cu Dumnezeu. Cine se unește cu El în acest moment atât de important? Cel care a încercat să-și amintească de El toată viața sa" (Starețul Simon Bezkrovnyi).
Toată lumea știe că alimentele grase în cantități mari dăunează organismului care devine obez. Dar cine știe că excesul de cunoștințe supraîncărcă și mintea, făcând-o obeză, mulțumită de sine și chiar agresivă.
Multa cunoaștere este cea mai bună hrană pentru un egoist, căci el primind această hrană nu va putea dobândi niciodată niciun raționament duhovnicesc, cu atât mai puțin va putea să obțină înțelegerea lui Dumnezeu.
Căutarea sensului vieții nu poate fi redusă la acumularea de diverse informații inutile. Nu există nicio diferență între un profesor de botanică și un profesor de teologie. Fiecare dintre ei a acumulat o cantitate imensă de cunoștințe, și-a îngrășat mintea, dar a uitat de necesitatea de a-și hrăni inima. Acest lucru poate părea ciudat, dar experiența de viață sugerează foarte adesea că, cu cât în mintea noastră avem mai multe informații despre mântuire, cu atât suntem mai departe de mântuirea însăși. Pentru că mântuirea nu este în minte și în cunoștințele despre ea, ci într-o inimă curată și în har.
De aceea Îi cerem lui Dumnezeu: "Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește în cele dinăuntru ale mele" (Ps. 50:12). O inimă curată, una cu Hristos, face să fie creștinismul nostru etern și inalienabil.
Nu vreau ca cititorii să mă înțeleagă greșit. Desigur, cunoștințele, inclusiv cunoștințele din cărți, sunt importante. Desigur, pentru cei care au decis să-și dedice viața slujirii lui Dumnezeu este foarte important să obțină o bază în domeniul diverselor discipline teologice. Dar din propria mea experiență de treizeci de ani de slujire preoțească, pot să afirm că 80 la sută din cunoștințele pe care le primesc studenții de la seminare și academii nu vor fi niciodată necesare în serviciul parohial.
Educația este valoroasă nu numai pentru că oferă cunoștințe, dar și pentru că învață disciplina, dezvoltă gândirea și obligă omul să gândească și să raționeze. Și acest lucru este foarte important.
Același stareț Simon (Bezkrovnyi) este un om cu o profundă inteligență și cu o erudiție imensă. Acest lucru se aplică nu numai cunoștințelor sale teologice, ci și celor seculare. Și toți fiii duhovnicești ai starețului pe care îi cunosc personal sunt oameni extraordinari care au primit o educație excelentă și au făcut nu doar o facultate. Această publicație este despre altceva.
Dacă ar fi să facem o analogie cu sistemul de învățământ laic, atunci aș spune că tot ceea ce studiem, de la seminar până la academie, masterat sau grade științifice, este doar școală teologică primară și gimnazială (clasele I – VIII). Și tot ce este mai sus (liceu, universități și nu numai) este deja școala duhovnicească superioară. Iar diferența dintre ele este aceeași ca și între teorema lui Pitagora și ipoteza lui Poincaré.
"De îndată ce prin har vei înțelege propriul tău duh, vei vedea o lume nouă și un pământ nou. Când te vei uni cu Hristos în propria ta inimă, vei vedea slava lui Dumnezeu. Există gravitația pământului, gravitația lumii, cu zgomotul și agitația ei. Dar există și o atracție sfântă a inimii noastre. Atracția sfântă a inimii este glasul tăcut al lui Dumnezeu, care ne cheamă să ne încredem în El și să primim mântuirea din mâinile Lui" (starețul Simon Bezkrovnyi).
