Parabolă: Duhul cel rău
Parabolele sunt, de obicei, niște istorisiri scurte și edificatoare. Astăzi oferim cititorului o pildă lungă, dar foarte folositoare, din învățăturile sfinților părinți.
Într-o zi, la Sfântul Antonie cel Mare a venit diavolul și a început să plângă.
- Cine ești și ce s-a întâmplat cu tine? – l-a întrebat precuviosul.
- Sfinte părinte, i-a răspuns diavolul, nu sunt om, sunt un demon rău.
- De ce ai nevoie?
- Nimic mai mult, a răspuns duhul cel rău, decît să-l întrebi pe Dumnezeu dacă va primi pocăința diavolului?
- Du-te acasă și mâine îți voi da răspunsul, a spus sfântul.
În aceeași seară, călugărul Antonie s-a rugat Domnului.
- Doamne! Dezvăluie-mi, robului tău nevrednic, vei ierta unui om care a întrecut păcatele demonilor?
Antonie credea că la el a venit un păcătos care s-a numit demon din smerenie! Deodată, un Înger al lui Dumnezeu s-a arătat înaintea sfântului și i-a spus:
– De ce te-ai rugat lui Dumnezeu pentru diavol? Căci a venit să te ispitească!
- Nu știam aceasta, a răspuns Antonie. – De ce nu mi-a dezvăluit Dumnezeu aceasta?
- Nu te rușina, a răspuns Îngerul. – Când ispititorul va veni din nou la tine, atunci să-i spuni: "Tu ești răul străvechi, ești mândria însăși. Cum poți aduce pocăință adevărată? Răul străvechi nu mai devine un bine!
Acestea fiind spuse, Îngerul a dispărut.
A doua zi, diavolul a apărut din nou sub forma unui om care plângea. Când Sfântul Antonie i-a transmis ceea ce auzise de la Înger, duhul rău a râs și a spus:
– Dacă m-aș fi considerat răul străvechi, atunci m-aș fi preocupat mult mai devreme de mântuire, dar nu acum. Acum oamenii mă slujesc și chiar tremură în fața mea. Este posibil ca eu, care domnesc peste păcătoși, să devin acum un pocăit plin de umilință? Nu! Nu!
Acestea fiind spuse, diavolul a dispărut.
