Bătălii calendaristice sau De la calendarul iulian la calendarul gregorian

La 25 decembrie, catolicii și încă 11 din cele 15 Biserici Ortodoxe (cu excepția Ierusalimului, Rusiei, Georgiei și Sârbilor) sărbătoresc Nașterea Domnului Hristos. Disputele calendaristice s-au dezlănțuit de la apariția lor și durează până în prezent. Atât experții, cât și oamenii de rând discută subiectul calendarului bisericesc nou și vechi. Poporul nostru este înflăcărat și aprig în susținerea convingerilor și, prin urmare, în cursul discuțiilor, unii ajung chiar la hotărârea de a se ridica pe rug, numai să nu abandoneze tradiția calendaristică cu care sunt obișnuiți.

Dar în creștinism nu există vreo învățătură despre sacralizarea unui calendar, însă există o serie de alți factori și trebuie să le luăm în considerație. Să dezbatem această problemă.

Pentru început, să desemnăm că cele unsprezece Biserici Ortodoxe menționate mai sus trăiesc conform calendarului Iulian îndreptat, în timp ce întreaga lume occidentală urmează calendarul gregorian. Acestea sunt două calendare fundamental diferite, pur și simplu datele lor vor coincide în întregime până în anul 2800. Înțeleg că aceste vremuri îndepărtate sunt în general inaccesibile pentru noi și nimeni nu știe dacă lumea noastră va exista până atunci, dar totuși ele au principii de calcul diferite.

În creștinism nu există vreo învățătură despre sacralizarea unui calendar, însă există o serie de alți factori și trebuie să le luăm în considerație.

Calendarul iulian a fost introdus prin decretul lui Iulius Cezar în anul 45 î.Hr. și a fost alcătuit de un grup de astronomi alexandrini condus de Sozigen. Potrivit unor cercetători, inițial tradiția sărbătoririi Noului An calendaristic își are originea în Mesopotamia, Noul An începea primăvară și sărbătoarea era dedicată zeului suprem Marduk. De-a lungul timpului, a migrat la greci, apoi la romani, unde a fost asigurat prin ordinul corespunzător al lui Cezar. Conform calendarului iulian, anul constă din 365,25 de zile. 1 ianuarie, ca început de an, nu a fost ales la întâmplare, fiindcă tocmai în această zi intrau în funcție consulii romani. Punctul de plecare al cronologiei a fost recunoscut anul 747 î.Hr. – data întemeierii Romei.

Trecerea la calculul anilor "de la nașterea lui Hristos" a avut loc în secolul al VI-lea. Și s-a întâmplat așa.

În perioada romană târzie, fixarea cronologiei se efectua de la începutul domniei împăratului Dioclețian, adică din anul 284. Pe baza acestui punct de plecare în calcule, au fost alcătuite tabelele de Paști. Schimbările au avut loc sub Papa Ioan I, care l-a insărcinat pe călugărul Dionisie cel Mic să alcătuiască tabele noi pentru sărbătorirea Paștelui. El, folosind pashala alexandrină, nu a vrut să înceapă calendarul de la un împărat păgân, pentru că Dioclețian a intrat în istorie ca un persecutor al creștinilor.

Dar de exemplu copții până în prezent calculează Paștele tocmai din epoca Dioclețiană. Nu putem spune că acest lucru este rău, deoarece ei o numesc "era martirilor" – amintim că în ultimii doi ani ai domniei sale, Dioclețian a început "Marea persecuție".

Dionisie cel Mic începe fixarea cronologiei "de la întruparea lui Hristos", care treptat va fi acceptată de toți. Dar trebuie menționat faptul că el a săvârșit o greșeală în calculele sale, și pornind de la datele evenimentelor însoțitoare, Mântuitorul s-a născut în intervalul cuprins între anii 12-4 înainte de Hristos, oricât de ciudat ar suna acest lucru. Aș dori să adaog că acest lucru nu trebuie să-l tulbure pe nimeni, deoarece creștinii s-au concentrat întotdeauna nu pe data exactă a nașterii lui Hristos, ci pe semnificația sa răscumpăratoare universală.

Apropo, 25 decembrie/ 7 ianuarie de asemenea nu este exact ziua în care s-a născut Domnul nostru Iisus Hristos. Acestă dată a fost aleasă ca substitut al sărbătorii păgâne în cinstea zeului Jupiter.

Între 284 și 322 a fost alcătuită Pashala alexandrină pe baza calendarului iulian, care a devenit în cele din urmă general acceptată.

Nu întâmplător am menționat tabelele pashale alexandrine, deoarece acestea sunt asociate cu vechile controverse cu privire la data sărbătoririi Paștelui, care au legătură directă cu problema noastră. Amintim că aceste controverse au apărut la sfârșitul secolului al II-lea și au continuat până în secolul al IV-lea. Bisericile din Asia Mică cu centrul aflat la Efes, au sărbătorit Paștele împreună cu evreii, adică la 14 Nisan, iar celelalte – în prima duminică imediat după al 14 Nisan. Aceste divergențe au dus chiar la schismă. Fără a intra în detalii, merită menționat că între 284 și 322 a fost alcătuită Pashala alexandrină pe baza calendarului iulian, care a devenit în cele din urmă general acceptată. Această tradiție a fost întărită prin hotărârile Primului Sinod Ecumenic, după care Sf. Împărat Constantin cel Mare le-a scris episcopilor care au fost absenți următoarele:

"Și aici am cugetat la ziua Sfintelor Paște, și s-a hotărât în general că este mai bine să sărbătorim pentru toată lumea și peste tot într-o singură zi ... căci ce ar putea fi mai măreț și mai demn pentru noi, ca toată lumea, conform unui singur regulament și într-un singur mod cunoscut, să sărbătorim fără să greșim această zi solemnă în care am primit nădejdea învierii... La aceasta trebuie adăugat faptul că într-o problemă atât de importantă și în timpul oficierii unei slujbe atât de solemne este foarte indecent să demonstrăm dezacordul".

În general, din acel moment su acest aspect toată lumea a trăit făra griji mai mult de o mie de ani, până când papa Grigore al XIII-lea, în 1582, a decis să corecteze erorile calendarului iulian. El a introdus calendarul gregorian, potrivit căruia acum trăiește întreaga lume. Potrivit calculelor pontifului, anul constă din 365,2425 de zile. Drept urmare, până la sfârșitul secolului al XVI-lea, s-a acumulat o diferență de 10 zile între calendare, iar în prezent – de 13 zile.

Dar pe lângă calendarele menționate, există și conceptul științific al ciclului anual. Știm că un an este o perioadă de timp egală cu aproximativ o rotație a Pământului în jurul Soarelui. Vorbesc aproximativ, deoarece aici există unele nuanțe. Totul depinde de punctul de plecare acceptat. Există ani siderali (sau stelari), tropici, anomaliști și draconici. Cei mai populari sunt anii stelari și tropici, și ne vom opri asupra lor.

Anul sideral este determinat pe baza rotației anuale vizibile a Soarelui în sfera cerească în raport cu stelele fixe și este alcătuit din 365,2564 zile. Anul tropic este calculat după intervalul de timp dintre două pasaje consecutive ale Soarelui între punctele echinocțiului de primăvară. Anul tropic conține 365,2422 zile. Aceste calcule simple ne permit să afirmăm că anul sideral este mai precis, deoarece schimbările sale de durată timp de o sută de ani în zile constituie + 0,11x10^-6, în timp ce același indice într-un an tropic constituie –6,16x10^-6.

Este suficient să facem niște calcule simple pentru a înțelege că calendarul iulian este mai precis.

Și acum, când comparăm calendarul iulian și cel gregorian cu anul sideral, constatăm că ele diferă de acesta cu 0,00175% și 0,0038 % respectiv. Prin urmare, calendarul iulian este mai precis. Când Papa Grigore al XIII-lea și-a introdus propria cronologie în Occident, a urmat o reacție imediată din partea Orientului Ortodox. În anul 1583 la Constantinopol a fost convocat un Sinod, în rezoluția căruia citim următoarele cuvinte:

"Oricine nu respectă obiceiurile Bisericii și hotărârile celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice privind Sfintele Paște și calendarul bisericesc spre binele obștesc, dar dorește să urmeze Pashala și calendarul gregorian, se opune deci împreună cu astronomii cei fără de Dumnezeu tuturor hotărârilor sfintelor sinoade și dorește să le schimbe și să le slăbească – acesta să fie anatema, excomunicat din Biserica lui Hristos și din adunarea credincioșilor".

Acum, după ce au examinat problema calendarului gregorian, Biserica Ortodoxă a trăit mai mult de patru sute de ani, până când astronomul Universității din Belgrad Milutin Milankovici, în 1923, a elaborat Noul calendar Iulian îndreptat ca o alternativă mai perfectă pentru calendarul gregorian. Fără a intra în detalii de calcul, observăm că pentru a evita erorile, Milankovitci nu și-a construit calendarul pe un ciclu de 400 de ani, ci pe un ciclu mai complex de 900 de ani. În el (spre deosebire de calendarul gregorian, unde sunt luați în calcul anii bisecți, ale căror numere ordinale sunt divizibile în mod egal cu 4), ani bisecți sunt și anii care, împărțiți la 900, dau restul 2 sau 6 (2000, 2900, 3800, etc.).

Se pare că timp de 400 de ani în calendarul gregorian se numără 303 de ani simpli și 97 de ani bisecți, iar în Noul calendar iulian îndreptat, în 900 de ani sunt 682 și 218 respectiv. Diferența de o zi dintre aceste cronologii se va forma peste 43500 de ani, și cum am menționat mai sus, până în anul 2800 calendarele vor coincide în întregime.

Bisericile din Constantinopol, Grecia, Cipru, România și Polonia au trecut la calendarul Iulian îndreptat în 1924, Alexandria – în 1929, Antiohia – în 1948, Bulgaria – în 1968. Pentru Grecia, Bulgaria și România, reforma calendaristică nu a trecut fără așa-numitele schisme stiliste, unele încă mai există. Însă Paștele, ca și înainte, este calculat de toate Bisericile după calendarul iulian, deoarece trecerea Pashalei la stilul gregorian dă naștere la o serie de anomalii, ca dispariția postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

*   *   *

Bineînțeles, poporul simplu nu cunoaște diferența dintre calendarul gregorian și noul calendar iulian. Și în principiu astăzi ea este doar teoretică și nu se reflectă în niciun fel și, prin urmare, aceste două calendare sunt de fapt amalgamate și percepute ca unul singur. Din această cauză cred că merită să ascultăm de cuvintele Mitropolitului Antonie (Vadkovski):

"Calendarul iulian, aplicat în practica bisericescă, este în toate cazurile o ancoră de încredere care îi împiedică pe ortodocși să fie absorbiți complet de lumea heterodoxă; este ca un steag sub care sunt adunați copiii Ortodoxiei. Permiterea unuia dintre fiii ortodocși să se despartă de noi în practica bisericească și să meargă în concordanță cu heterodocșii, cu toate beneficiile aparente și fără distincție în dogmă, poate avea în viitor consecințe nedorite și chiar dăunătoare pentru bunăstarea Bisericii Ecumenice și poate servi drept armă în mâinile dușmanilor Ei, care sub pretextul pretinselor interese ale popoarelor ortodoxe, de mult timp stau să atace unitatea ecumenică".