Oarbă, cu o înălțime mai mică de un metru, paralizată – ea vindeca bolnavii
În continuarea seriei de publicații despre sfinții zilelor noastre, oferim cititorului un material dedicat cinstirii Cuvioasei Matrona din Anemneasevo (1864-1936).
Dacă nu știam că nimic nu este întâmplător în viață, am spune că biografia Cuvioasei Matrona din Anemneasevo a fost descoperită accidental undeva în arhivele serviciilor securității. Dar suntem siguri că așa a fost voia lui Dumnezeu ca numele acestei sfinte nevoitoare să devină cunoscut pentru mulți oameni.
Din punct de vedere al logicii seculare laice, Matrona a trăit o viață profund nefericită. S-a născut în 1864în familia unui alcoolic mizerabil cu mulți copii. Pe lângă ea, familia a mai avut încă șapte copii. Din anumite motive, părinții ei nu au dorit-o din copilărie și au supărat-o permanent. La vârsta de șapte ani Matrona s-a îmbolnăvit de variolă și a devenit complet orbă din cauza complicațiilor pe care i le-a dat boala. Totuși a fost obligată să poarte grija copiilor mai mici din familie și să lucreze la gospodărie.
Așa s-a întâmplat că a scăpat întâmplător din brațe pe una dintre surorile sale. Pentru aceasta, mama a bătut-o pe fată astfel încât ea a rămas paralizată. În timpul bătăii, Matrona a văzut-o pe Maica Domnului de mai multe ori. Când acestea s-au întâmplat, suferinda avea doar zece ani. De atunci nu a mai putut să se ridice din pat și a încetat complet să crească. Încă din copilărie, cuvioasa Matrona a început să-și ducă crucea martirică rânduită de Dumnezeu.
Singurul lucru pe care părinții nu au îndrăznit să-l facă a fost să-și omoare copilul. De altfel, legată de pat, a suferit batjocură interminabilă din partea lor. Fiica bolnavă a devenit pentru tată și mamă un obiect pe care își puteau vărsa toată furia și ura pentru propria lor viață.
Neputincioasa Matrona a îndurat totul și a găsit mângâiere doar în rugăciunea neîncetată. În astfel de încercări ea a petrecut încă șapte ani din viață. În acea perioadă oamenii încă păstrau unele urme de credință și de evlavie, înțelegând că infirma oropsită este mai aproape de Dumnezeu decât toți ceilalți. Toată lumea știa despre natura evlavioasă a Matronei și despre viața ei petrecută în suferință.
Odată în casa în care locuia Matrona a intrat un țăran, care își câștiga existența prin tăierea lemnelor. În ultimul timp însă nu a putut să lucreze din cauza unor dureri acute de spate. El a rugat-o pe Matrona să se roage pentru el și să se atingă de spatele său bolnav. Ea i-a îndeplinit cererea, și într-adevăr durerile de spate au încetat. După acest caz, oamenii au început să o viziteze pe Matrona, cerându-i rugăciune și ajutor. Potrivit martorilor oculari, au fost multe vindecări miraculoase care au avut loc prin rugăciunile ei. Familia Matronei a început să folosească această situație în avantajul său. Toate donațiile pe care oamenii le aducea nefericitei fete, de regulă, tatăl le-a cheltuit pe băutură, iar frații o priveau pe Matrona doar ca pe o sursă de venit.
Într-o noapte din octombrie a început să plouă și apa care a străbătut prin acoperiș a curs direct în patul Matronei. Apoi a dat gerul, iar cuvioasa s-a acoperit cu gheață și a amorțit.
După moartea părinților, Matrona a fost luată în casa unui nepot de-al său. Dar și în casa lui a avut momente grele. Viețuia într-un mic pătuț, sub o perdea în colțul casei. Vara, din cauza căldurii, îi era foarte greu să respire. Uneori patul în care zăcea Matrona era așezat într-un șopron, unde era ținută până da înghețul. Într-o noapte din octombrie a început să plouă și apa care a străbătut prin acoperiș a curs direct în patul Matronei. Apoi a dat gerul, iar cuvioasa s-a acoperit cu gheață și a amorțit. Au fost multe alte exemple de suferință martirică în viața ei.
Matrona avea o statură mai mică de un metru și era foarte slabă. Nu putea decât să se rostogolească dintr-o parte în alta și să-și miște puțin brațele. Cuvioasa vorbea bine și adesea cânta imnuri bisericești. Într-un mod uimitor și de neînțeles cunoștea aproape toate imnurile liturgice și cita liber Evanghelia. Când oamenii veneau la ea pentru a primi ajutor duhovnicesc și un sfat, citea acele rugăciuni care erau potrivite pentru rezolvarea problemei lor.
Un alt fapt surprinzător era că Matrona era văzătoare cu duhul. Știa totul despre viața celor care veneau la ea pentru a cere ajutor: știa numele lor, vorbea despre evenimente din viața lor, de parcă vedea totul cu propriii săi ochi. Cu privirea sa lăuntrică, cunoștea nu numai ce a fost în trecut, ci și ce se va întâmpla în viitor. Adesea îi vădea pe cei care veneau la ea de păcatele lor tainice, îi obliga să meargă la biserică și să mărturisească acele fapte pe care oamenii le uitase de multă vreme. Toate aceste daruri i-au atras pe oamenii lui Dumnezeu spre ea, plini de o mare dragoste și un respect deosebit pentru Matrona.
* * *
Un vârtej de nebunie revoluționară a cuprins țara. Membrii komsomolului au început să râdă de rudele la care locuia Matrona, ei au fost acuzați de propagandă religioasă și obscurantism nebun. Totuși Matrona se împărtășea foarte des cu Sfântele Taine a lui Hristos și îi sfătuia pe toți cei care veneau la ea după ajutor să procedeze astfel.
Matrona se împărtășea foarte des cu Sfântele Taine a lui Hristos și îi sfătuia pe toți cei care veneau la ea după ajutor să procedeze astfel.
Nimeni nu i-a vorbit despre apariția renovatorilor și despre schisma pe care au adus-o în biserică. Dar cuvioasa știa în mod miraculos despre tot ce se întâmpla în țara cuprinsă de tulburări și i-a demascat fără de compromis pe preoții care au trecut la renovatori. Ea a cerut categoric ca nici unul dintre cei care veneau la ea să nu îndrăznească să stea de vorbă cu clerul renovaționist.
Pe atunci se știa deja despre un mare număr de vindecări minunate care au fost săvârșite prin rugăciunile Cuvioasei Matrona. Dar cu cât era mai mare cinstirea sa în rândul poporului, cu atât era mai pronunțată față de ea ura puterii sovietice.
* * *
Începând cu Postul Mare din 1933, Matrona și-a schimbat vizibil comportamentul său. Dacă mai devreme se comporta foarte simplu cu toată lumea, pe care o compatimea, și simțea suferința fiecărei persoane, discuta îndelung și de bunăvoie despre tot felul de lucruri cotidiene, acum se părea că cuvioasa a încetat cu desăvârșire să mai fie interesată de viața pământească. A început să vorbească rar și fără nicio dorință despre probleme cotidiene, și doar în cazuri excepționale. Dar despre viața duhovnicească, în special despre viața viitoare, era dispusă să vorbească mult timp. Foarte binevoitor și cu dragoste îi primea pe oamenii care veneau la ea cu întrebări de natură duhovnicească.
"Acum nu sunt Matrona, dar Mardaria", i-a spus sfânta unuia dintre admiratorii săi. Într-un fel nevăzut pentru ochiul lumii, într-o lume duhovnicescă, a primit tunderea în monahism de la stareții din Sarov, după cum a recunoscut mai târziu cuvioasa însăși. Matrona a avut o legătură duhovnicească deosebită cu mănăstirile din Diveevo și din Sarov.
"Acum nu sunt Matrona, dar Mardaria", i-a spus sfânta unuia dintre admiratorii săi.
În 1935 în satul Belkovo, unde locuia Matrona, a fost intentat un dosar penal împotriva clerului. Cuvioasa Matrona a fost implicată și ea în aceast proces. În duhul timpului, a avut loc o adunare la gospodăria colectivă, la care s-a luat hotărârea de a o "elimina" pe Matrona ca "element bisericesc dăunător". Din trei sute de săteni, doar douăzeci și patru de activiști au semnat acest document. În rezoluție, fără ghilimele sau ironie, se spunea: "Această cetățeană este un element dăunător în sat, sfințenia ei influențează puternic masa întunecată. Având în vedere acest fapt, cursul colectivizării este întârziat".
Președintele gospodăriei colective împreună cu activiștii a sosit după-amiază cu o mașina, în viziunea tuturor, la casa cuvioasei Matrona. Era evident că el a intrat cu frică în locuința ei. Dar, necăutând la toate acestea, depășind frica, el a ridicat-o pe Matrona din patucul ei și a început să o scoată din casă. "O, cât de ușoară ești", a fost surprins președintele ridicându-o pe sfântă. După acest incident, toți copiii acestei persoane au încetat să crească.
Председатель колхоза с активистами приехал на машине днем, у всех на виду, к дому Матроны. Было видно, что он с трепетом зашел в ее жилище. Но, тем не менее, преодолевая страх, он поднял Матрону с ее постельки и стал выносить. «Ой, какая легкая», – удивился председатель, подымая святую. После этого случая все дети этого человека перестали расти.
Președintele gospodăriei colective (kolhozul) a murit în curând de o boală grea. Era vară, era foarte cald. Întregul sat a auzit strigătele groaznice de durere prin ferestrele deschise ale președintelui gospodăriei colective. În aceste chinuri groaznice el și-a dat duhul. Oamenii își făceau semnul Sfintei Cruci și spuneau în șoaptă: "Acum nu e ca atunci când ai ridicat-o pe Matrionușka".
Iar cuvioasa a fost întemnițată în închisoarea Butârka. Dar nu a stat mult timp acolo, deoarece a devenit un obiect de cinstire pentru aproape toți încarcerații. Mulți dintre ei s-au întors la credință și au început să se roage. KGBiștii se temeau să o omoare, iar exemplul ascensiunii în rugăciune a deținuților nu le-a permis să o trimită la tabăra de concentrare.
Există dovezi că prin rugăciunile cuvioasei maici s-a vindecat mama bolnavă incurabil a anchetatorului care a dus cazul Matronei. În semn de recunoștință el a eliberat-o ca pe o bolnavă muribundă și a cazat-o într-o casă de bătrâni.
Cuvioasa s-a strămutat la Domnul la 29 iulie 1936 în Casa bolnavilor cronici a lui Radișev din Moscova. Se pare că a fost înmormântată la cimitirul Vladikino, care se afla lângă Casa lui Radișev.
Prin decizia Sinodului Arhieresc Jubiliar din 2000, Cuvioasa Matrona a fost canonizată sub chipul noilor martiri și mărturisitori pentru cinstire în întreaga biserică, ca un exemplu de răbdare extraordinară, fermitate a credinței și mărturisire.
Sfântă cuvioasă Matrona, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
