Un alt Iuda. Câți apostoli au fost Iuda și cine a scris celebra epistolă

Pe 2 iulie Biserica Ortodoxă prăznuiește ziua pomenirii Sfântului Apostol Iuda, a cărui personalitate este înconjurată de multe întrebări și nu de un număr mic de răspunsuri. În general, trebuie să menționăm că identificarea apostolului, în acest caz, este o sarcină foarte complicată. Majoritatea creștinilor, auzind de numele Iuda,dacă nu vom lua în considerare numele lui Iuda Iscarioteanul, își îndreaptă atenția spre fratele Domnului și Iuda lui Iacov. Unii cercetători consideră că a fost una și aceeași persoană, alții – cădouă diferite. Să așezăm totul la locul său.

Sfânta Scriptură a Noului Testament, sau mai exact Evanghelia și Faptele conțin patru versiuni ale listelor celor doisprezece apostoli. Nu le voi enumera aici, deoarece listele pot fi găsite în pasajele indicate: Mt 10, 2-4; Mc 3,16-19; Luca 6,13-16; Fapte 1,13. Accentuăm că cele mai evidente dezacorduri din listele menționate se referă tocmai la numele Apostolului Iuda. Apostolul Luca îl numește Iuda lui Iacov atât în ​​Evanghelia, cât și în Fapte. Matei și Marcu adaugă numele Tadeu, iar numele Levi, în funcție de versiunea textului, apare mai întâi la unul, apoi la altul, când în locul  numelui Tadeu, când ca supliment la acesta.

În continuare trebuie să inserăm o mică remarcă și să menționăm că în unele monumente antice ale scrisului creștin putem găsi și numele Apostolului Iuda Zelotul și numele Iuda Toma. Fără a intra în detalii, vom afirma că primul nume – Zilotul – dupăcum știm, i-a aparținut Apostolului Simon și, cel mai probabil, a fost asociat greșit cu Apostolul Iuda. Cu de-al doilea nume, ca urmare a influenței estice siriene, sun întitulatelucrărileapocrite"Evanghelia lui Toma", "Faptele Apostolului Toma" și "Epistola lui Iisus către Abgar", dar nu avem niciun motiv săidentificăm autorul (sau autorii) acestor cărți cu Apostolul Iuda.

În calendarul ortodox pe 2 iulie este indicată prăznuirea Apostolului Iuda, fratele Domnului – să neconcentrăm asupra acestei precizări. Cineva poate fi frate al lui Hristos în trup doar într-un singur caz – dacă are legături de rudenie cu dreptul Iosif.

Evanghelistul Matei în relatarea sa despre predica Mântuitorului în patria Sa, menționează reacția ascultătorilor: "Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeștemama Lui Maria și frații (verii) Lui: Iacov și Iosif și Simon și Iuda?" (Matei 13,55). Aceeași listă de nume, numai într-o ordine puțin diferită, poate fi găsită la Apostolul Marcu (Marcu 6: 3). Cuviosul Ieronim din Stridon, și după el întreaga tradiție creștină occidentală, crede că purtătorii numelor de mai sus erau fiii lui Cleopa-Alfeu - fratele lui Iosif și, prin urmare, veri ai lui Hristos. În Est este acceptatăideea că ei toți au fost copiii lui Iosif din prima căsătorie.

Un indiciu cert că Iuda, fratele Domnului și Iuda, un Apostolul din cei 12, sunt persoane diferite, poate fi găsit la Evanghelistul Ioan. Acolo citim următoarele cuvinte: "Pentru că nici frații Lui nu credeau în El" (Ioan 7,5). Însă datorită cărții Faptelor știm și că după Înălțarea Mântuitorului, frații Lui au crezut în El și s-au alăturat apostolilor, femeilor mironosițe și Maicii Domnului (Fapte 1,14).

*   *   *

S-au păstrat puține informații despre viața lui Iuda, fratele Domnului. Unul dintre primii istorici și apologeți creștini Egesipp, la care se referă Eusebiu din Cezareea, ne vorbește despre nepoții lui Iuda, care l-au mărturisit deschis pe Hristos înaintea împăratului Domițian. Ei cultivau pământul și au fost trimiși în judecată la denunțarea unor eretici. Împăratul nu a găsit nicio vină politică la ei și i-a eliberat.

De aici se pot face două concluzii:

1. Iuda era căsătorit și a avut urmași;

2. Din narațiunea ulterioară devine clar că până la momentul judecății menționate mai sus, bunicul lor nu mai era în viață și, prin urmare, este posibil să fie conturat cadrul aproximativ al morții sale.

Se știe că Domițian a început o persecuție împotriva creștinilor în ultimele luni ale domniei sale, adicăîn anul 96,prin urmare Apostolul Iuda a murit nu mai târziu decât acea dată. Indicația din calendarul nostru despre data morții sale în anul 80 este foarte convențională, ca o valoare medie, deoarece epistola respectivă a fost scrisă în jurul anului 70.

Unul dintre cele mai cunoscute înregistrări liturgice și canonice creștine timpurii, "Îndrumările Apostolice", ne învață că Apostolul Iuda a fost al treilea episcop al Ierusalimului. O confirmare suplimentară a acestor informații poate fi găsită în apocrificele "Faptele Apostolului Pavel": "Am intrat în marea Biserică cu binecuvântatul Iuda [în frunte], fratele Domnului, care a fost primul care m-a învățat buna iubire a credinței [noastre]".

Din primele secole ale creștinismului până în epoca Evului Mediu timpuriu, au existat așa-numitele liste apostolice – texteseparate sau părți din texte care conțin o listă cu numele apostolilor, cu adăugări la informații despre viața lor. Așadar, una dintre aceste liste, atribuită mult timp Sfântului Epifanie din Cipru, indică faptul că Iuda a condus Catedra din Ierusalim timp de șapte ani și "a propovăduit Evanghelia lui Hristos în toată Iudeea și Samaria, au scris Epistola pentru Sinod, a avut doi fii – Iacov și Zokira, a murit ca mucenic în Ierusalim".

Am menționat deja puțin despre confuzia cu privire la nume, dar acumun pic mai detaliat vom vorbi despre Apostolul Iuda luiIacov. În cartea "Istoria Bisericii" a istoricului grec din Nicephorus Calist din secolul al XIV-lea găsim următoarea mențiune: "Dumnezeiescul Iuda, nu Iscarioteanul, ci altul, care avea două nume Tadeu și Levi, fiul lui Iosif, fratele lui Iacov, care a fost aruncat de pe acoperișul templului din Ierusalim, a propovăduit Evanghelia și a răspândit creștinismul mai întâi în Iudeea, Galileea, Samaria, Edom, apoi în Arabia, Siria și Mesopotamia".

Pe baza acestor informații, putem concluziona că Iuda lui Iacov și Iuda, fratele Domnului, este una și aceeași persoană. Această identificare a fost făcută inițial de fericitul Ieronim din Stridon (secolele IV-V) în faimoasa sa "Carte a bărbaților cunoscuți", iar în timp s-a stabilit destul de ferm în tradiția Bisericii. Evanghelia după Ioan, la care ne-am referit deja, mărturisește împotriva acestei păreri. Rămâne doar să adăugăm că peste tot în Noul Testament frații Domnului sunt enumerați împreună cu cei 12 apostoli, dar nu printre ei. Mai mult, numirea "al lui Iacov" trebuie atribuită tatălui său și nu fratelui său, așa cum este primit în mod tradițional în Orient.

Există și mai multe păreri cu privire la numele Tadeu și Levi, dar toate se referă la disputele din jurul personalității lui Iuda lui Iacov și, prin urmare, nu este necesar să luăm aici în considerare absolut toate opiniile.

*   *   *

Cea mai mică lucrare ca volu, din Noul Testament este Epistola Sfântului Apostol Iuda, care constă dintr-un singur capitol (25 de versete). Autorul său este același Iuda, fratele Domnului, căruia îi este dedicat acest material, după cum reiese din primul verset al epistolei: "Iuda, rob al lui Iisus Hristos și frate al lui Iacov, celor care sunt chemați, iubiți în Dumnezeu-Tatăl și păstrați pentru Iisus Hristos" (Iuda 1: 1 ).

Observăm că el subliniază în mod special rudenia sa cu Apostolul Iacov. Aici nu ar trebui să vedem o indicație a unei posibile identificări a personalităților lui Iuda, fratele Domnului și a lui Iuda lui Iacov, deoarece această precizare mărturisește despre autoritatea Apostolului Iacov în comunitatea din Ierusalim, fapt care atribuie autoritate și epistolei respective.

Înțeleg că acest mic text este plin de referințe și precizări, ceea ce îi conferă un caracter mai sec. Dar fiecare dintre noi, pe cât este posibil, ne străduim să citim și să studiem Sfânta Scriptură, iar când vom ajunge la Epistola Sfântului Apostol Iuda, sper că datorită informațiilor prezentate aici, ea "va prinde viață" pentru noi, deoarece vor "prinde viață" și simplele litere negre din calendarul bisericesc.