În ce sunt transformați oamenii din Ucraina

Lavra Peșterilor de la Kiev. Imagine: glasove.com

În seara zilei de 25 noiembrie, un grup de oameni ciudați au apărut lângă Lavra Peșterilor de la Kiev. Unul dintre ei purta șapcă militară, al doilea arăta ca un dresor de animale de la circ, cu un câine în mâini. Cel cu șapca a declarat că este bolnav psihic și chiar avea "adeverință". Această vizită ar fi putut fi ignorată – câți bolnavi și diferiți "veliari" am văzut în ultimul an lângă zidurile sfintei noastre mănăstiri?

Totuși, după vizita lor în apropierea Lavrei au apărut oase însângerate cu bucăți de carne, precum și un afiș cu o inscripție care îl insulta pe mitropolitul Onufrie. În plus, în noaptea de sâmbătă spre duminică, a fost vandalizată clădirea a 70-a a mănăstirii– au fost sparte uși și ferestre, a fost vandalizată clădirea. Prin urmare, avem dreptul să afirmăm că apariția unor astfel de "bolnavi" în apropierea Lavrei de la Kiev nu este o întâmplare, ci o tendință care se va intensifica în timp.

Oase agățate lângă zidurile Lavrei Peșterilor de la Kiev. Imagine: UJO

Persecuția declanșată împotriva Bisericiii Ortodoxe Ucrainene: a bate sau a lovi?

Se crede că cuvântul "prigonire" poate fi aplicat Bisericii numai dacă persecutorii vărsă sângele credincioșilor. Dacă sângele nu curge șiroaie, nu există persecuție. În acest sens, dușmanii Bisericii susțin că nimeni nu persecută Biserica Ortodoxă Ucraineană în Ucraina, deoarece "nimeni nu vă ucide".

Da, deocamdată nu se întâmplă ucideri. Dar cazurile în care un preot este înjunghiat în gât, altui preot i s-a fracturat un maxilar sau nasul, devin deja un fapt obișnuit. Acest lucru nu este surprinzător, dacă ne amintim de nivelul de agresivitate care se îndreaptă asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene de pe ecranele TV, rețele de socializare și internet. Apelurile directe ale "Cartierului 95" la violența fizică împotriva preoților dau roade, și astăzi în Ucraina ridicarea mâinii împotriva unui slujitor al lui Dumnezeu nu este considerat un fapt rușinos, inacceptabil, ci poate fi prezentat ca un act de "eroism".

De exemplu, Roman Grișciuk, un "preot" al BOaU, a declarat recent că este o "faptă sfântă" să tai lacătul unui lăcaș al Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Așa cum i se pare o "faptă sfântă" alungarea din acestă biserică a preotului paroh și a comunității Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Și cel mai rău lucru nu este faptul că Grișciuk nu știe nimic despre creștinism, nu-L cunoaște pe Hristos și nu are nimic de-a face cu El, ci că poziția sa este îndreptată împotriva Bisericii în general, și nu împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene în exclusivitate. Cu alte cuvinte, "binecuvântarea" de a tăia lacătul, mai devreme sau mai târziu va duce la aceea că dușmanii Bisericii nu vor mai sparge uși, ci vor încendia biserici. Pe toate. Adică, inclusiv lăcașurile așa numitei BOaU.

Cu alte cuvinte, bucățile de carne și "veliarii" din apropierea Lavrei sunt o manifestare clară a stării spirituale în care se află poporul ucrainean. Acesta nu este un incident izolat care poate fi ignorat, ci un marker care arată problemele îngrozitoare cu care va trebui să ne confruntăm în viitorul apropiat.

Persecuția din vremurile de pe urmă

Pogromul organizat de activiști în clădirea nr. 70 a Lavrei Peșterilor de la Kiev. Imagine: UJO

Aceste persecuții au loc sub mai multe forme. În vremurile străvechi, torționarii – Traian, Dioclețian, Decius și alții – i-au forțat pe creștini să se lepede de Hristos, amenințăndu-i cu chinurile trupești. Mulți au făcut-o. Dar au fost și cei care au preferat moartea trupului decât moartea sufletului.

Astăzi totul se întâmplă altfel. Suntem forțați să renunțăm la credința noastră, la Biserică și la Dumnezeu prin alte metode – prin umilire, calomnie, insulte, blasfemie. Prin mass-media se propagă ideea că este rău și rușinos să fii creștin al Bisericii canonice, că toți reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt trădători și colaboratori, ș.a.m.d. Și uneori este foarte greu să reziști în credință, să nu-ți trădezi Biserica, ai cărei copii au fost bunicii și străbunicii tăi. Mulți oameni pleacă, neputând să țină piept presiunii din partea rudelor, prietenilor, societății etc. Pleacă, justificându-și fuga prin narațiuni "patriotice" nepotrivite (de parcă cineva i-ar fi împiedicat să fie patrioți în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene) sau inventează alte motive – de la limba slavonă bisericească până la calendarul după care "trăiește Europa".

Cei care rămân (majoritatea) știu că astăzi persecuțiile se vor intensifica. Mai mult, ele vor dobândi un asemenea caracter, încât va fi mai greu să rămâi credincios lui Dumnezeu decât în ​​zilele lui ioclețian.

De exemplu, Preacuviosul Serafim de Vyryțk (Muraviov) a scris că "adevărata Biserică va fi mereu persecutată și omul se va putea mântui doar prin necaz și boală. Persecuțiile vor lua caracterul cel mai sofisticat, imprevizibil... Va fi groaznic să trăiești în acele vremuri".

Potrivit Sfântului Ignatie Briancianinov, persecutorii vor fi cei care se numesc creștini: "Apostații se vor înmulți, se vor numi și se vor prezenta la exterior ca creștini, vor acționa împotriva slujitorilor lui Dumnezeu cu violența puterii, a calomniilor și a intrigilor răutăcioase cu diverse înșelăciuni și persecuții înverșunate".

La rândul său, Sfântul Teofan Zăvorâtul credea că toate "intrigile rele" de la sfârșitul vremurilor, exteriorul creștinesc al persecutorilor și "diversele înșelăciuni" ale oamenilor credincioși vor duce la apariția lui antihrist. El a scris: "Deși numele de creștin se va auzi peste tot, și peste tot se vor vedea biserici și fețe bisericești, dar toate acestea sunt doar o aparență, în timp ce în interior va fi o adevărata apostazie. Pe acest pământ se va naște antihrist și va crește în același duh de aparență fără substanță".

Prin urmare, ceea ce se întâmplă astăzi cu Biserica Ortodoxă Ucraineană are un singur scop – să fie defăimată cât mai mult credința în Dumnezeu, să fie ridiculizată Biserica, credincioșii să fie transformați în oameni marginalizați care pot fi umiliți, bătuți și insultați.

Este un lucru îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu

Nu există nicio îndoială că trăim în vremuri de fărădelege și apostazie (apostazie de la credința în Dumnezeu). Răutatea împotriva Bisericii devine atât de sofisticată, încât dușmanul rasei umane acționează cu nebunie, deschis, fără a-și acoperi botul de porc.

Sataniştii, păgânii, magicienii şi hulitorii care apar în număr mare în apropierea Lavrei, sunt doar stratul superior al cloacii în care poporul odinioară ortodox din Ucraina este transformat treptat de către cei cărora însăşi existenţa Bisericii nu le permite să trăiască în pace.

Pe acest fundal, discuțiile despre legalizarea "serviciilor ezoterice" nu mai par o glumă, iar bucățile de carne din apropierea Lavrei nu sunt doar un sacrilegiu. Este o provocare directă pentru Dumnezeu, o declarație de război împotriva Lui și a Bisericii Sale.

Cine va pierde în acest război este evident. "L-am văzut pe satana căzând din cer ca fulgerul", a spus Domnul ucenicilor Săi (Luca 10:18). Dar este la fel de clar că dacă rămânem tăcuți și nu ne păzim locurile sfinte de hulitorii care împrăștie oasele în inima Ortodoxiei ucrainene, acest război ne poate atinge. Și atunci, Doamne ferește, cu toții va trebui să ne amintim de cuvintele apostolului Pavel: "Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu!" (Evrei 10:31).