Cărțile duhovnicești: de unde să începem și cum să le citim

Când vorbim despre citirea literaturii duhovnicești, trebuie să începem cu obiceiul de a citi în general. Aceasta nu înseamnă că trebuie să citim totul la rând, dar înseamnă că lectura trebuie să devină o parte a vieții noastre. Imagine: tbn-tv.com

Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov a scris că în vremurile din urmă creștinii se vor mântui prin citirea Sfintei Scripturi, sfinților părinți și sfaturilor "fraților după cugetare". Dar trăind în vremurile despre care a scris sfântul, putem observa că una dintre problemele vremurilor noastre este pierderea aproape completă a culturii lecturii. Mai mult, vorbim nu numai despre literatura duhovnicească, ci despre cărți în general.

Dacă cu câțiva ani în urmă Ucraina era una dintre țările ai căror locuitori citeau foarte mult, în prezent suntem nevoiți să recunoaștem că lectura a devenit un divertisment "de elită" pentru un cerc de oameni foarte restrâns.

Odată cu apariția gadgeturilor, diverși futuristi au prezis dispariția completă a cărților tipărite pe hârtie. Se părea că suportul electronic ar putea deveni o alternativă pentru tomurile voluminoase și scumpe, iar "biblioteca de buzunar" ne va ajuta să citim oricând, oriunde și orice, adică foarte mult.

Însă doar prima parte a acestei prognoze aproape că a devenit o realitate: numărul de cărți pe rafturile ucrainenilor a devenit mult mai redus. Dar în același timp, a doua parte s-a dovedit a fi absolut greșită – ucrainenii nu citesc mai mult. Abandonând cartea, nu am deschis cărțile electronice, ci doar am încetat mai să citim.

Prin urmare, revenind la afirmația Sfântului Ierarh Ignatie, trebuie menționat că atunci când vorbim despre citirea literaturii duhovnicești, trebuie să începem cu obiceiul lecturii în general. Aceasta nu înseamnă că trebuie să citim totul, ci înseamnă că lectura ar trebui să devină o parte a vieții noastre. De unde deci trebuie să începem?

Înainte de a da sfaturi concrete, trebuie să facem câteva comentarii care ar trebui luate în considerare de către toți cei care încearcă să înțeleagă profunzimea literaturii patristice.

Propria situație

Fiecare dintre noi, citind literatură duhovnicească, trebuie să țină cont neapărat de situația în care se află acum. Nu este nevoie să luăm cărțile în care se povestește despre un mod de viață care nu este obișnuit pentru noi. În opinia Sfântului Ignatie, "...Trebuie să le alegem (cărțile – Ed.) pe cele mai înalte, ci pe cele care sunt mai apropiate de starea noastră, în care se prezintă lucrarea care ne este apropiată". De exemplu, călugărilor care trăiesc o viață de sihăstrie nu li se recomandă să citească literatură despre viața într-o mănăstire aglomerată. În același mod, literatura despre viața pustnicilor poate dăuna călugărilor novici din mănăstirile mari. În plus, este foarte puțin probabil ca un bărbat din familie să poată realiza în viață fiecare rând din opera cuviosului Ioan Scărarul. La fel, un călugăr nu va avea nevoie de sfaturi despre cum să ducă o viață de familie sănătoasă.

Desigur, atât în ​​primul caz, cât și în al doilea, unele lucruri pot fi aplicate în viața noastră. În această ordine de idei, din opera "Scara" putem afla despre mijloacele de luptă împotriva păcatului, și studiind literatura despre familia ortodoxă, călugărul va putea oferi anumite sfaturi cuplurilor care vin la el pentru îndrumare. Dar trebuie să luăm aminte de situația în care ne aflăm. (Trebuie notat aici că este mai bine ca oamenii de familie să se consulte cu privire la viața de familie cu cei care au ei înșiși familie, adică cu clerul alb).

Nu este neapărat necesar să citim mult

Scopul lecturii duhovnicești nu constă în cantitatea de cărți citite, ci în ce măsură ați putut aplica ceea ce ați citit în viața voastră. Cu alte cuvinte, lectura calitativă este cu siguranță mai de valoare decât lectura cantitativă, și trebuie să răspundă la întrebarea "în ce măsură am devenit un creștin mai bun prin lectură?"

Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul ne îndeamnă: "...Nu citiți doar pentru a citi, ci pentru a împrospăta și a hrăni sufletul".

Mai mult, nu avem întotdeauna suficient timp pentru un studiu de mai multe ore a literaturii patristice. În acest caz, Sfântul Teofan ne recomandă să citim cel puțin o frază din Sfânta Scriptură sau din lucrarea unui sfânt, și să medităm la ea toată ziua – "să o rumegăm" pentru folosul nostru.

Găsim sfaturi similare în lucrările Sfântului Ioan Gură de Aur, care scrie: "...Nici un fel de timp nu poate sluji ca obstacol în citirea Cuvântului lui Dumnezeu ... nu numai acasă, dar și în drumul spre piață sau aflându-te în călătorie sau la vreo întâlnire aglomerată, sau săvârșind o lucrare oarecare, ne putem exersa în această lectură... Văzând dispoziția noastră pentru "cunoașterea" duhovnicească, Stăpânul nostru nu ne va disprețui, ci ne va dărui iluminare de sus și ne va lumina mintea. Să nu ... neglijăm lectura <Scripturii>, dar dacă înțelegem <conținutul ei> sau nu îl înțelegem, să ne adresăm cât mai des la ea. Exercițiul constant în lectură pune o amprentă fermă în memoria noastră, și ceea ce astăzi nu am putut înțelege, vom înțelege atunci când vom începe să citim din nou, mâine, pentru că Dumnezeu cel iubitor de omeni luminează mintea noastră".

Vom cădea de acord că această metodă este aplicabilă pentru absolut fiecare dintre noi. Principalul lucru este hrănirea continuă și constantă a sufletului cu cuvintele Evangheliei sau ale Sfinților Părinți.

Aplicați ceea ce ați citit

Sfinții Părinți subliniază întotdeauna că se poate și este necesar de citit literatură duhovnicească numai prin propria viață. Cu alte cuvinte, fără practică citirea se poate transforma într-o teorie goală care nu aduce omului niciun fols. Efrem Sirul scrie: "Nu vă dedicați lecturii ca să lăsați la o parte lucrarea pentru dobândirea virtuții. Muncește și citește puțin, cu discernământ, dar mai ales să faci fapte bune".

Și în alt loc: "Cine citește cu sârguință, trebuie să îndeplinească ceea ce a citit și să nu se limiteze numai la lectura cea sârguincioasă...".

Găsim sfaturi similare în scrierile putem spune a contemporanului nostru, Cuviosului Ambrosie din Optina: "Aceste cărți necesită lucrare. Chiar dacă Dumnezeu cel Atotputernic care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, poate El să ne ofere ajutorul Său atotputernic nu numai în a citi cărți cu conținut duhovnicesc, dar după puterea ficăruia să îndeplinim ceea ce ne învață ele, pentru folosul nostru duhovnicesc".

La fel și Cuviosul Macarie din Optina, cugetând despre necesitatea lecturii, scrie: "Cărțile trebui să fie citite de către maici, în funcție de constituția fiecăreia, dar trebuie să citească scrierile care duc la lucrare, și nu cele contemplative, precum sunt lucrările Sfântului Efrem, Ava Dorotei, Sfântului Ioan Scararul, Prologurile și Viețile Sfinților Părinți; și să dobândească din ele roade – cunoașterea propriei slăbiciuni și a smereniei, și nu a gândului că știu totul și în timpul unei conversații îi pot contrazice pe ceilalți. Și atunci Însuși Dumnezeu le va da adevărata  cunoștință care se dobândește prin smerenie; și pe cât de mare rod aduce ea, atât de mult înălțarea dăunează, ceea ce au văzut din experiența multora".

Scopul nostru nu este să acumulăm o anumită cantitate de cunoștințe și nu să demonstrăm înțelegerea lucrărilor sfinților părinți, dar să ne ajutăm sufletul să lupte cu păcatul și cu patimile.

Să citim cu rugăciune

Acest punct este probabil cel mai important. Nici o lucrare în viața unui creștin nu poate fi făcută fără de rugăciune. Acest lucru este valabil mai ales pentru lectură, deoarece înțelegerea textului Evangheliei și a lucrărilor sfinților părinți este posibilă numai pe calea legăturii prin rugăciune cu Dumnezeu. În același timp, trebuie să ne rugăm și sfântului părinte, ale cărui lucrări le vom citi. Îl putem ruga să ne lumineze mintea pentru o mai bună înțelegere a adevărurilor pe care ni le-a lăsat ca moștenire.

Este important să subliniem că Sfântul Ioan Scărarul a menționat că îmbogățirea intelectuală fără rugăciune, fără o creștere duhovnicească este o teologie demonică. La rândul său, cuviosul Nil Sinaitul, și după el alți cuvioși părinți ai Bisericii noastre, au notat că numai cel care se roagă cu adevărat poate fi teolog. Astfel, fără rugăciune oricare dintre activitățile noastre în cel mai bun caz nu va aduce roade, și cel mai rău caz – ne va dăuna.

Deci de unde trebuie să începem a citi literatura duhovnicească? Care cărți pot fi recomandate pentru creștinul contemporan?

Biblia

Sfânta Scriptură este Cartea cărților scrisă sub influența Sfântului Duh. Viața fiecărui creștin trebuie construită conform acestei cărți. Prin urmare, nici nu se pune în discuție importanța acestei lecturi. Singurul lucru care merită subliniat aparte este nevoia de a studia Sfânta Scriptură cu ajutorul explicațiilor Părinților Bisericii. Individualismul în acest caz poate fi extrem de periculos și poate provoca probleme duhovnicești și intelectuale grave.

Astfel, trebuie să citim Sfânta Scriptură împreună cu Sfântul Ioan Gură de Aur (care a scris comentarii la aproape toate cărțile Noului Testament și la unele dintre cărțile Vechiului Testament), Sfântul Vasile cel Mare ("Comentariile la cele șase zile ale Facerii" nu sunt doar o explicație a cărții Genezei, ci și un exemplu de teologie reală), Sfântul Atanasie cel Mare (are comentarii excelente la Psalmi), Fericitul Teoflact al Bulgariei (interpretarea tuturor cărților Noului Testament este un scurt extras din lucrările Sfântului Ioan Gură de Aur), Sfântul Ierarh Vasile al Kinesmei (explicarea Evangheliei după Marcu este considerată una dintre cele mai bune pentru contemporanii noștri) și alți sfinți părinți.

În plus, merită să fim atenți la ordinea citirii cărților din Biblie. Astfel, începătorii în studiul Scripturilor ar trebui să înceapă cu Psaltirea și Evanghelia, apoi pot trece la cărți de învățătură, cum ar fi Cartea Proverbelor și Cartea Eclesiastului, și abia apoi să treacă cărțile ictorice și profetice.

Pentru a avea la îndemână explicațiile sfinților părinți, vă putem recomanda site-ul Sihăstriei Optina, care conține lucrările bărbaților teofori ai Bisericii cu privire la fiecare verset al Sfintei Scripturi.

Viețile sfinților

Sfântul Dimitrie al Rostovului în 12 volume (pentru fiecăre zi a anului) a adunat istorisirea veții a majorității sfinților cunoscuți de Biserică. Exemple din vieța lor, faptele și nevoințele ascetice sunt un model excelent pentru aproape fiecare creștin ortodox. În plus, pe paginile Vieților Sfinților putem găsi multe învățături morale și dogmatice pure ale Bisericii.

Toate acestea sunt expuse printr-un limbaj simplu, inteligibil pentru fiecare, atât pentru adulți, cât și pentru copii. Prin urmare, citirea vieților sfinților trebuie să devină o practică zilnică pentru cei care doresc o creștere și perfecționare duhovnicească.

În același rând stau cărțile de natură biografică, morală și istorică – Vechiul Pateric, Patericul Egiptean, Sirian-Lavasaik (a lui Paladie), Grădina duhovnicescă, în care găsim istorisiri despre viața, nevoințele, evlavia atât ale lumii antice, cât și a lumii contemporane. Vă recomandăm să acordați o atenție deosebită vieților bătrânilor contemporani din Muntele Athos. În primul rând, vorbim despre biografia cuviosului Siluan Athonitul scrisă de Arhimandritul Sofronie (Saharov). De asemenea, vă sfătuim să citiți cărțile excelente "Viețile și învățaturile bătrânilor contemporani ai Sfântului Munte" și "Viața mea cu bătrânul Iosif".

Lucrările cuviosului Paisie Athonitul

Nu întâmplător aceste cărți au fost plasate într-un subpunct separat: este greu de supraestimat semnificația lor pentru lumea ortodoxă. Cuviosul Paisie, de fapt, este contemporanul nostru. Prin urmare, cunoaște toate problemele cu care se confruntă creștinul contemporan în fiecare zi. Lucrarea sa în cinci volume este dedicată răspunsurilor la cele mai dureroase întrebări ale timpului nostru – de la dependența digitală până la problemele vieții de familie.

Bătrânul vorbește într-un limbaj simplu, plin de imagini și exemple vii, uneori cu o ironie vindecătoare și cu un umor sănătos, prin urmare, inteligibil și accesibil pentru noi, contemporanii săi. Lucrările cuviosului Paisie pot fi recomandate ca ghid practic pentru viața din lume. Trebuie să fie citite și recitite permanent.

Lucrările nevoitorilor și teologilor greci contemporani

De asemenea, trebuie acordată o atenție deosebită lucrărilor altor părinți duhovnici greci care prin scrierea de cărți se adresează creștinilor contemporani.

Protopresbiterul Iaon Meiendorff a remarcat odată că părinte sfânt este acel care știe să explice Evanghelia celor cu care trebuie să comunice. În acest sens, operele unor teologi și nevoitori greci în evlavie sunt deosebit de valoroase. Putem recomanda lucrările Mitropolitului Athanasie de Limassol, care sunt pline de un conținut duhovnicesc profund și înțelepciune, precum și lucrările Arhimandritului Andrei (Konanos) și ale cuviosului Porfirie Kavsokalivitul.

Toate aceste cărți, fără îndoială, sunt pline de o înțelegere harică a problemelor cu care se confruntă fiecare dintre noi. Lectura lor este în egală măsură interesantă și utilă.

Lucrările Sfântului Ignatie Briancianinov

Printre cărțile scrise de sfântul ierarh, multe sunt destinate în special monahilor. Dar cărțile despre Rugăciunea lui Iisus sau "Cuvântul despre moarte" vor fi fără îndoială de folos mirenilor. În plus, sfântul ierarh acordă multă atenție luptei cu patimile, înțelegerii corecte a smereniei și a ascultării, percepției corecte a întregului patrimoniu ecleziastic. Cărțile sale sunt un depozit inepuizabil de înțelepciune și descernământ cu adevărat duhovnicesc, ceea ce ne lipsește atât de mult în prezent.

Sfântul Ignatie, deși a trăit cu mai bine de o sută de ani în urmă, este atât de actual pentru noi, încât se pare că este contemporanul nostru. De aceea lectura scrierilor sale trebuie să devină neapărat o parte a lucrării noastre duhovnicești.

*   *   *

Desigur, lista de cărți recomandate este doar o listă aproximativă a literaturii duhnovnicești de la care să înceapă studiul tezaurului din Tradiția Bisericii. De fapt, numărul cărților scrise de sfinții părinți este incredibil de mare. A le citi pe toate este foarte dificil, și la drept vorbind, este chiar imposibil. Și scopul nostru este complet diferite. De fapt, este important nu numai să citești literatură patristică, dar să folosești ceea ce citești în viață. Numai atunci cărțile pe care le citim ne vor fi de folos.