Despre cei chemați la nuntă: de ce în prezent "misiunea" suferă eșec

Pilda celor chemați și celor aleși. Frescă. Fragment. Imagine: troitse-paraskevo.ru

Nu  toată lumea, desigur, dar foarte mulți. În fiecare duminică mă conving din nou și nou de acest lucru. Slujesc liturghia în catedrală și văd că numărul persoanelor care vin la slujba de dimineață nu este mai mare de 0,1 la sută din numărul total de locuitori care viețuiesc în  apropiere. Numărul participanților la slujba de duminică este acea mică rămășiță, care a acceptat invitația să participe la Sărbătoarea Nunții Fiului de Împărat.

Acest lucru te face să te gândești mult. De ce se întâmplă aşa? Dacă ne uităm la modul de viață obişnuit în lumea contemporană, putem face cu exactitate o singură concluzie dezamăgitoare: majoritatea au nevoie doar de câteva lucruri - o viață liniștită, mâncare bună, securitate, încredere în viitor, stabilitate, condiții de viață prielnice. Aproape orice persoană este întotdeauna gata să depună eforturi pentru atingerea acestor obiective. Ea se va epuiza în săli de sport pentru a avea un trup frumos și sănătos. Ea va lucra din greu pentru a cumpăra o mașină, a construi o casă, pentru a se îmbrăca în haine frumoase. Implicit, o persoană obişnuită din lumea contemporană este întotdeauna gata să-și cheltuie energia dacă știe că, în consecință, va primi un rezultat vizibil, unui beneficiu pentru sine sub o forma sau alta.

Singurul punct slab al acestei logici inteligibile și simple este dovada morții iminente, care va anula toate realizările și achizițiile din viață. Dar, neavând posibilitatea de a rezolva această problemă astfel încât să nu sufere structura hedonistă a sensului vieții, omul a găsit o ieșire "inteligentă". El a preferat să nu se gândească deloc la moarte. Dacă nu puteți repara gaura din perete, atunci puteți încerca să o acoperiţi cu un tablou.

Singurul punct slab al acestei logici inteligibile și simple este dovada morții iminente, care va anula toate realizările și achizițiile din viață.

Putem înţelege oamenii. A primi invitația la Sărbătoarea Nunții Vieții Veșnice și a-și da acordul de participare la ea înseamnă un singur lucru - să distrugi integritatea acelui model de viață, după care toată lumea trăiește. Pentru că este imposibil să slujești lui Dumnezeu și lui mamona. O persoană are o singură baterie în suflet. Iar obiectul principal petru care își va cheltui forțele vieții poate fi, de asemenea, unul singur - sau Dumnezeu, sau lumea.

Dacă îl alegem pe Dumnezeu, atunci atenția noastră principală, majoritatea dorințelor, eforturilor, lucrărilor noastre, a acțiunilor semnificative trebuie să fie îndreptate către El și spre mântuirea sufletelor noastre. Și numai o mică parte din energia trupului și sufletului va fi orientată lumii pentru a supraviețui cumva în ea. Dacă însă alegem lumea, atunci o mică parte va rămâne probabil pentru Dumnezeu, sub forma unui mic program de rugăciune sau a unei vizite ocazionale la biserică, dar în aşa caz nu se va schimba fundamental sufletul şi persoana nu se va transforma din interior. Pentru că hainele de nuntă, necesare pentru a participa la Nunta Fiului de Împărat, nu se pot coase cu eforturi minime.

Dacă nu se poate repara gaura din perete, poţi încerca să o acoperi cu un tablou.

Cauza respingerii lui Dumnezeu este lipsa credinței și necunoaşterea faptului că viața pământească poate fi numită "viață" doar condițional. Este doar o următoarea, după perioada intrauterină, etapă de pregătire și dezvoltare a sufletului. Viața adevărată va începe după nașterea finală, cea pe care medicii noștri au desemnat-o ca "moarte biologică". În general, toate cele menționate mai sus nu reprezintă o descoperire, este de la sine înțeles. Dar ce să facem cu aceasta stare de suflet, și cine este de vină pentru această insensibilitate a sufletelor umane?

Aici va trebui să fac cea mai nefastă concluzie pentru mine. Eu sunt de vină! Noi toți suntem vinovaţi. Problema constă în faptul că toate cuvintele, predicile, publicațiile noastre, așa-numita muncă misionară nu va costa absolut nimic dacă noi în sufletele noastre nu vom purta ceva deosebit, care ar putea să-i convingă pe ascultătorii și cititorii noştri de adevărul cuvintelor noastre.

Hainele de nuntă, necesare pentru a participa la Nunta Fiului de Împărat, nu se pot coase cu eforturi minime.

Clerul, dar şi orice persoană bisericească este solul pe care Dumnezeu îl trimite pentru a invita la sărbătoarea Nunţii Sale pe oamenii care stau dincolo de ușile bisericii. Dacă nu vom avea în noi înșine harzl viu al Duhului Sfânt și dacă Lumina Vieții veșnice nu va radia din ochii noștri, nimeni nu ne va crede. Cuvintele noastre vor pluti în aer ca niște sunete goale, iar literile mesajelor scrise se vor sparje pe un perete mulat de neînțelegere. Vorbim și scriem despre Hristos tot timpul, dar oamenii așteaptă ca noi să-L descoperim pe El în noi înșine.

Astăzi trăim o perioadă care nu a fost niciodată în istoria Bisericii. În vremurile cele mai sfinte ale Sfintei Rusii Kievene și în cele mai frumoase vremuri ale epocii de aur a Ortodoxiei, nu am avut o asemenea abundență de literatură de calitate, înțeleaptă, dreaptă și moralizatoare. Biblia, cărțile duhovniceşti pot fi accesate în doi timpi pe Internet. Și în același timp observăm: credința slăbește, răul devine din ce în ce mai puternic, interesul pentru mântuirea sufletului, rugăciune și viața duhovnicească scade tot mai mult. Prin urmare, cauza aceastui fenomen nu constă în lipsă de informare, ci în sărăcirea purtătorilor de sfințenie, care ar putea deveni exemple vii că latura duhovnicească "funcționează".

Dacă nu vom avea în noi înșine harzl viu al Duhului Sfânt și dacă Lumina Vieții veșnice nu va radia din ochii noștri, nimeni nu ne va crede.

Sunt prea puţine persoane care s-ar putea scufunda până în adâncurile sumbre în care omenirea se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu. Dacă vrem să ajungem la inima omului, noi înșine trebuie să ajungem mai întâi la "inima" lui Dumnezeu. Nu există altă cale. Problema noastră este că am împărțit predica, teologia și practica duhovnicească. Una decurge din cealaltă. Propovăduitor și teolog poate fi doar un ascet și rugător; în același timp, un ascet evlavios este un adevărat predicator și teolog. Sărăcirea sfințeniei are drept consecinţă declinul general al credinței.

Veţi întreba: ce concluzie trebuie să facem din aceste cugetări? Foarte simplă. Pentru început, încercați să faceți ceva puțin de tot: timpul pe care îl acordați rugăciunii să fie cel puțin două ori mai mare decât timpul petrecut la calculator. Încercați să spuneţi cu atenţie rugăciunea lui Iisus în clipele vieții pe care le petreceți citind și scriind comentarii. Mai simplu vorbind, nu pierdeți timpul prețios pentru cugetări deșarte, discuții și scrieri nefolositoare.

Este mai bine să ne folosim timpul pentru dobândirea Duhului Sfânt. Și atunci miile, care trebuie să primească invitația la Nunta Fiului de Împărat, se vor aduna singuri în jurul vostru.