Problema lumii virtuale în Pildele lui Solomon

Dacă vom pune pe cealaltă parte a cântarului timpul acordat lui Dumnezeu, cântarul nu se va mai clătina niciodată

Se apropie Săptămâna Patimilor, când toată creația cu frică și cutremur își va reține respirația, contemplând Patima Dumnezeu. Dar astăzi, când încă răsună rugăciunea lui Efrem Sirul, când la veghea de duminică toată noaptea se cântă canonul de pocăință, se cuvine să încordăm puțin puterea de spirit pentru a nu "fugi" la linia de sosire și pentru a obține un nou impuls pentru activitatea ce va urma după sărbătoarea Paștelui.

În acest context aș dori să atrag atenția asupra unui serviciului divin atât de cunoscut și, totodată, imposibil de cuprins cu înțelegerea.

Din nefericire, este necesar să ridicăm tema pasivității noastre duhovnicești, adesea manifestată prin ciclicitate și lipsa progresului calitativ. Noi nu suntem sfinți, nu suntem educați de sfinți, nu suntem capabili de acțiuni atât de radicale ca pustnicia. De aceea, practic, singura modalitate de a ne dezvolta duhovnicește în condițiile vieții moderne este educarea inimii și a minții împreună.

Înțelegerea și atenția la sfânta liturghie, împreună cu mintea, sensibilizeazî inima.

Timp de zeci de ani mergem la biserică fără să înțelegem sensul, simbolurile și semnificațiile sfintelor slujbe. De multe ori încercăm să ne concentrăm atenția asupra ecteniilor sau a Evangheliei, însă rămânem complet insensibili la astfel de părți ale liturghiei, cum ar fi catismele, canoanele, paremiile etc. Este foarte important să realizăm că înțelegerea și atenția la sfânta liturghie, împreună cu mintea, sensibilizează inima.

Au rămas puține liturghii ale Darurilor înainte sfințite până la sfârșitul postului, s-au  scris multe despre semnificațiile generale ale acestui serviciu divin rar, dar astăzi aș dori să atrag atenția asupra unui fragment din cartea Pildele lui Solomon, citită miercuri în săptămâna a 6-a.

Cartea Pildelor, în genere, este o concentrație unică de înțelepciune cu o densitate imensă de informații prezentate în ea. Nu le putem citi fără a fi concentrați. Înțelegerea Pildelor poate fi comparată cu studiul matematicii, aici chiar și cea mai mică distrare implică pierderea înțelegerii sensului. Să luăm, de exemplu, primul verset, cu care începe paremia: " Cine îşi păzeşte gura şi limba,  se protejează pe sine însuşi de necazuri" (Pilde 21,23). Iată un adevăr evident și ușor de înțeles pentru noi toți, dar cine în realitate își aduce aminte de el.

Solomon, atunci când își scria cartea, nu avea nici o idee despre rețelele sociale, messenger și banda de știri.

Cât timp cheltuim în zadar pe chat-uri? În prezent această problemă a căpătat dimensiuni deosebite. Solomon, atunci când își scria cartea, nu avea nici o idee despre rețelele sociale, messenger și banda de știri, care devorează timpul nostru prețios cu o putere terifiantă. Ce cantitate imensă de gunoi informațional este absorbită de mintea noastră și ce cantitate minusculă de informații utile rămâne cu adevărat în minte ... și chiar și așa, rămâne oare ?!

În plan mental, trăim viața politică a unui popor sau a unei mulțimi, trăim viețile altor oameni, fie că este vorba de niște vedete, fie de prietenii noștri cu care ținem în permanență legătura. Dar nu ne trăim viața proprie, nu observăm unde este locul nostru în această învălmățeală.

Dar prețul unei astfel de neglijențe este viața veșnică.

Se pare că regele Solomon ne avertizează cu privire la această nenorocire. Dar prețul unei astfel de neglijențe este viața veșnică. Să ne amintim cu cutremur de cuvintele Sfântului Vasile cel Mare: "Sufletul, privindu-i pe cei care fac fărădelege, nu mai găsește timp pentru a-și simți propriile păcate și pentru pocăință de păcate, ci, dimpotrivă, prin compararea cu cel mai rău își creează un fel de idee iluzorie de merit; și apoi prin răzvrătiri și agitația pe care viața lumească o produce de obicei, fiind cu mintea sustrasă de la prețioasele gânduri despre Dumnezeu și viața veșnică, suntem lipsiți de bucura dumnezeiască, nu putem simți mângâierea lui Dumnezeu,  nu suntem îm stare să rostim cuvintele: Mi-am amintit de Dumnezeu și m-am bucurat (Ps 76:4), Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!  (Psalm 118: 103), ci ne obișnuim să neglijăm și să uităm de judecata lui Dumnezeu. Și nu există un rău mai mare ca acesta".

Mi-e frică de gândul că dacă mă pocăiesc de păcate în fața lui Dumnezeu, mărturisesc la spovadă păcatul timpului irosit fără grijă dar, totodată, sincer vorbind, nu o să renunț la acest păcat, ce va fi atunci? Atunci este mai bine să nu mă apropii de biserica și să nu merg la sfânta spovedanie până când nu voi lua hotărârea și intenția fermă să abandonez acest viciu sau cel puțin să fac un efort lupta cu el, pentru că "Jertfa celor nelegiuiţi este urâciune pentru Domnul, mai cu seamă când o aduc pentru o faptă ruşinoasă" (Pilde 21:27).

Este imposibil să învingem păcatul într-un moment și numai cu propriile puteri, dar cel puțin încercarea și efortul depinde de noi înșine.

Este imposibil să învingem păcatul într-un moment și numai cu propriile puteri, dar cel puțin încercarea și efortul depinde de noi înșine. Și chiar dacă va trebui  să stau înaintea judecății Creatorului așa strâmb, șchiop, murdar și urât mirositor cum sunt, dar totuți există speranța că pentru dorința de a lupta, pentru voința fermă de a învinge răul cu puterile noastre atât de limitate, Dumnezeu va fi milostiv nouă: "Calul este gata pentru ziua de război, însă biruinţa vine de la Domnul" (Pilde 21:,31), scrie Solomon, încurajându-ne să mergem mai departe.

În lumea informațiilor de astăzi, într-o lume în care viața virtuală este deja inseparabilă de viața reală, fiecare creștin ar trebui să fie conștient cât timp, câte resurse fizice, intelectuale și spirituale cheltuie pe ceva care doar contribuie la înmulțirea păcatelor și fără de care ar putea trăi liniștit. Și să recunoaștem cu sinceritate că dacă vom pune pe cealaltă parte a cântarului timpul acordat lui Dumnezeu, cântarul  nu se va mai clătina niciodată.

Oare să însemne asta că nu Iisus Hristos, pa el Cărui nume îl port, este pentru mine pe primul loc?

Aceasta este adevărata nenorocire despre care ne avertizează regele Solomon și noi trebuie să avem grijă nu doar de limbă și gură, ci și de ochi, de urechi, de mâini și de minte.