Legalizarea "macedonenilor": Fanarul continuă să dezbine Ortodoxia
Propunem o analiză a deciziilor recente ale Patriarhiei Constantinopolului îndreptate spre scindarea Ortodoxiei și afirmarea doctrinei "primului fără egali".
În ziua 9 mai 2022, Sinodul Patriarhiei Constantinopolului a recunoscut Biserica Macedoneană și a intrat în comuniune euharistică cu "clerul" acesteia. Făcând acest lucru, fanarioții au declarat că decizia lor "vindecă rana schismei" și au cerut Bisericii Sârbe să rezolve "problemele administrative" cu schismaticii din nordul Macedoniei. Ei intenționează să numească structura legalizată "Biserica de Ohrida", similară cu structura așa numitei Biserici Ortodoxe a Ucrainei nou creată (BOaU). Această denumire implică ideea că jurisdicția "Bisericii de Ohrida" se va extinde exclusiv pe teritoriul Macedoniei de Nord, iar parohiile acesteia din diaspora vor fi subordonate Fanarului.
Istorie: cine sunt schismaticii macedoneni.
Ei susțin că își urmăresc istoria până la Arhiepiscopia Ohridei, care a existat în secolele XI-XVIII. În 1019, ca urmare a cuceririi Bulgariei de către Bizanț, Biserica Bulgară independentă care avea statut de autocefalie și patriarhie, a fost desființată și în locul ei a luat naștere Arhiepiscopia de Ohrida cu statut de autonomie ca parte a Patriarhiei Constantinopolului. Teritoriul său canonic includea Bulgaria, Macedonia, Serbia și România. Mai târziu, când situația politică s-a schimbat, Bisericile din aceste țări s-au separat de Arhiepiscopia de Ohrida și și-au recâștigat (sau și-au dobândit) statutul de autonomie sau autocefalie. În 1767, sultanul turc a desființat Arhiepiscopia de Ohrida, subordonând-o Patriarhiei Constantinopolului ca Mitropolie din Prespa. În 1913, scaunul episcopal de la Ohrida a devenit parte a Bisericii Ortodoxe Sârbe, iar în 1915 – parte a Bisericii Ortodoxe Bulgare, în 1919 –a devenit din nou sârbă, în 1941 – din nou bulgară, iar din 1945 până în prezent a făcut parte din Biserica Ortodoxă Sârbă. Această succesiune a jurisdicțiilor oferă anumite temeiuri pentru revendicări față de Arhiepiscopia Ohridei atât din partea Serbiei, cât și a Bulgariei, precum și a Fanarului.
După cel de-al Doilea Război Mondial, autoritățile macedonene au făcut lobby pentru ideea înființarii Bisericii Ortodoxe Macedonene autonome cu centrul la Ohrida, la care Patriarhia Sârbă s-a opus. Nu s-a putut ajunge la un acord, iar în 1967 a fost proclamată autocefalia Bisericii Ortodoxe a Republicii Macedonia. Până de curând, ea nu a fost recunoscută de nicio Biserică Autocefală, inclusiv de Constantinopol.
În 1998, reprezentanții Bisericii Sârbe și schismaticii macedoneni au intrat într-un proces de negocieri de patru ani, care a culminat cu Acordul de la Nis prin conferirea Bisericii Ortodoxe Macedonene (BOM) o largă autonomie în cadrul Bisericii Sârbe. Cu toate acestea, autoritățile politice macedonene nu au permis ierarhilor BOM să aprobe Acordul de la Nis la Sinod. După aceasta, un număr semnificativ de credincioși macedoneni conduși de Mitropolitul Jovan (Vraniškovski) de Veleš și majoritatea monahilor, au părăsit schisma și au restabilit comuniunea cu Patriarhul Sârb. În plan organizatoric, ei au format Arhiepiscopia Ohridei care nu este recunoscută de autoritățile Macedoniei de Nord (denumirea contemporană a Macedoniei), în timp ce BOM schismatică se bucură de sprijinul lor deplin.
În 2005, autoritățile laice ale Republicii Macedonia i-au cerut Patriarhului Bartolomeu să recunoască Biserica Macedoneană, dar au primit un refuz. În 2009, BOM a declarat adoptarea denumirii istorice – "Arhiepiscopia Ohridei" și a devenit cunoscută ca "Biserica Ortodoxă Macedoneană – Arhiepiscopia de Ohrida". În 2017, ea a făcut o încercare nereușită de a obține autocefalie din mâinile Bisericii Bulgare.
În 2019 a izbucnit un scandal internațional. Serviciile rusești au publicat o înregistrare în care prim-ministrul macedonean Zoran Zaev spunea că este gata să-l mituiască pe Patriarhul Bartolomeu pentru acordarea Tomosului de autocefalie Bisericii Ortodoxe Macedonene. Zaev a declarat că la acea vreme guvernul macedonean conlucra deja cu Patriarhul Bartolomeu în problema primirii autocefaliei. De asemenea, potrivit lui, și fostul prim-ministru grec Alexis Tsipras a fost implicat în acest proces.
Și iată că acum recunoașterea Bisericii Ortodoxe Macedoniene de către Fanar a devenit un fapt împlinit. Cu doar câteva zile înainte, au existat rapoarte despre negocierile Patriarhiei Sârbe cu macedonenii, în frunte cu Patriarhul Porfirie. La 6 mai 2022, episcopul Fotie de Zvornița și Tuzla (BOS) a spus în timpul unei predici că Biserica Sârbă și Biserica Macedoneană au reluat dialogul după o lungă pauză.
Cu siguranță, acest lucru a devenit cunoscut la Fanar și acum "avem ceea ce avem".
Care sunt beneficiile Constantinopolului din această decizie?
Credem că nu merită să fie menționat scandalul cu șpaga lui Zaev. Principalele beneficii par să fie trei.
- Lovitura adusă Bisericii Sârbe, care nu numai nu a recunoscut BOaU, dar a și criticat activ Fanarul pentru legalizarea schismei ucrainene.
- O nouă afirmare a "Tronului Ecumenic" în Ortodoxie ca "primul fără egal".
- Incorporarea eparhiilor și parohiilor macedonene din străinătate.
Reacția Patriarhiei Sârbe cu privire la recunoașterea schismaticilor macedoneni nu este încă cunoscută, dar există deja o reacție a presei sârbe. "Bartolomeu împarte Ortodoxia", "Schismă în Ortodoxie", "Patriarhul Ecumenic îi recunoaște și pe schismaticii muntenegreni" sunt titlurile unor publicații din ziarele din Serbia. În ele se spune că Fanarul nu a reacţionat anterior la dorinţa schismaticilor macedoneni de a intra în comuniune euharistică cu el. Dar după informațiile privind negocierile dintre Biserica Sârbă și Biserica Macedoneană, el i-a recunoscut de urgență pe schismatici.
Putem presupune că poziția Patriarhiei Sârbe va fi, de asemenea, negativă, deoarece în noiembrie 2021 vicarul Patriarhului Serbiei Porfirie, Episcopul Antonie (Pantelić) al Moraviei a spus că dacă Patriarhul Constantinopolului decide de unul singur acordarea "autocefaliei" schismaticilor din Muntenegru sau Macedonia, acest lucru ar putea provoca o ruptură cu Biserica Sârbă.
Dacă se va produce întreruperea legăturii euharistice dintre Patriarhia Sârbă și Fanar, scindarea în Ortodoxie se va agrava și va deveni efectiv ireversibilă. Actuala decizie a fost luată de Fanar fără nicio consultare, ca să nu mai vorbim despre acordul nu doar al Bisericii Sârbe, ci și al celorlalte Biserici Autocefale. Procedând astfel, Fanarul continuă să-și promoveze teoria "primului fără egali", conform căreia Patriarhul Constantinopolului ocupă o poziție dominantă în Biserică și poate lua decizii fără a consulta pe nimeni.
Momentul din urmă este în concordanță cu poziția Fanarului conform căreia toate diasporele ortodoxe, oriunde s-ar afla și de la oricine ar proveni, trebuie să se supună Constantinopolului. Astfel, "captura" macedoneană este destul de mare – există trei mitropolii ale Bisericii Ortodoxe Macedonene (BOM) în afara Macedoniei de Nord: cea Europeană, a Australiei și de Noua Zeelanda, și a Australiei și de Sydney. Ele includ aproximativ 800 de parohii din cele 2000 ale întregii Biserici Macedonene.
Totuși, Fanarul s-a îmbogățit nu numai cu comunitățile macedonene, dar și cu parohiile Patriarhiei Kievului.
Parohiile ucrainene din Australia
În ziua de 9 mai 2022, Sinodul Patriarhiei Constantinopolului a confirmat "transferul" parohiilor și comunităților Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kievului (BOU-PK) în jurisdicția Arhiepiscopiei sale Australiene. Acest transfer a fost săvârșit la 31 martie 2022 de către Arhiepiscopia Australiei, anunțându-se următoarele: "În limitele canonice ale Sfintei Arhiepiscopii a Australiei există comunități ucrainene care până de curând au aparținut așa-zisei și niciodată canonic recunoscutei "Patriarhii a Kievului".
Vorbim despre comunitățile care au aderat la BOU-PK conform decretului Patriarhului Filaret Denisenko din 22 martie 2022, publicat pe site-ul oficial al BOU-PK: "Prin decretul Preasfințitului Patriarh Filaret al Kievului și a toată Rusia-Ucraina din 22 martie 2022, arhimandritul Nectarie (Alexandratos), coordonatorul administrativ al Arhiepiscopiei Australiei și de Noua Zeelanda, a fost admis în BOU-PK împreună cu parohiile și preoții săi.
Arhiepiscopia Australiei și de Noua Zeelanda include mai multe comunități, biserici și centre culturale în Australia, două comunități cu biserici în Noua Zeelandă, o mănăstire în Vietnam și una în India".
Fanarul consideră Australia și Noua Zeelandă drept teritoriul său canonic. Dar Nectarie Alexandratos nu aparține clerului Arhiepiscopiei Constantinopolului din Australia, deși este un fost cleric al Bisericii Greciei.
Următoarele momente trebuie menționate aici.
În primul rând, rămâne de văzut ce parte vor lua autoritățile australiene în materie de transfer al drepturilor de proprietate. Este foarte posibil să existe proceduri judiciare în care Fanarul va fi obligat să declare ceva asemănător cu ceea ce a afirmat despre Ucraina, și anume că toate parohiile ucrainene aparțin BOaU, chiar dacă nu au cunoștință de acest lucru.
În al doilea rând, decizia Fanarului ne reamintește încă o dată că BOaU nu are dreptul să păstorească ucrainenii din străinătate. Această prerogativă este rezervată pentru Fanar. Un moment foarte neplăcut pentru BOaU, dar Fanarul are dreptate când spune că această stare de lucruri este stipulată în Tomosul de "autocefalie" al BOaU.
"Biserica Autocefală a Ucrainei (BOaU – Red.) nu are jurisdicție canonică în diaspora, în conformitate cu Tomosul Bisericii Autocefale", se arată în comunicatul Fanarului. Acest lucru, de altfel, arată încă o dată că această "autocefalie" nu este reală și că, de fapt, BOaU este subordonată Fanarului în multe aspecte importante.
Și în al treilea rând, Filaret face acum în Ucraina exact același lucru ca Patriarhul Bartolomeu în Fanar: adună sub "omoforul" său schismatici de toate culorile și de toate soiurile. Totul este identic și ridicol de simplu: Fanarul a legalizat schismaticii din Macedonia de Nord, iar Filaret a legalizat schismaticii din Australia și Noua Zeelandă. Și ceva mai devreme Filaret l-a "hirotonit episcop" pe un anume Hrisostom Kallis, un schismatic din Grecia.
Apropo, BOU-PK a răspuns deja Fanarului. "Episcopul Philadelphiei" Bohdan Zgoba a spus că comunitățile Patriarhiei Kievului din străinătate nu recunosc autoritatea Patriarhiei Constantinopolului asupra lor.
Confuziile cu privire la "canonicitatea" lui Filaret
În cadrul luptei dintre Fanar și BOU-PK pentru parohiile din Australia, a continuat dezbaterea subiectului "canonicității" sau "a sucesiunii harice" a lui Filaret Denisenko.
Reamintim că până în 2018, Patriarhia Constantinopolului a considerat că Filaret, cât și Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului (BOU-PK), este un schismatic lipsit de har și excomunicat din Biserică. Dar la 11 octombrie 2018 Fanarul a decis să "accepte și să ia în considerare petițiile pentru convertirea lui Filaret Denisenko, Macarie Maletici și a adepților lor" și a decis să-i readucă canonic în demnitățile lor ierarhice sau preoțești și să-și readucă pe credincioși în comuniune cu Biserica".
În același timp, fanarioții nici nu s-au obosit să explice cum "clerul" BOU-PK a dobândit retrospectiv harul episcopiei. Acest fapt a fost subliniat și de reprezentanții multor Biserici Autocefale, în special de Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei, care a declarat în martie 2019: "Tot acel timp în care domnul Filaret a fost destituit și anatematizat, el a îndeplinit rânduieli necanonice care nu sunt Taine valabile, sfințirile săvârșite de el sunt invalide, goale și lipsite de Harul Divin și de lucrarea Duhului Sfânt. Printre ele se numără hirotoniile consecutive în diacon, preot și în rangul de episcop al secretarului său Serghei Dumenko, acum Mitropolitul Epifanie... > Ne este greu să înțelegem cum invalidul și golul "prin oikonomie" devine purtător de duh, cum acțiunile care au constituit o blasfemie clară împotriva Duhului Sfânt <...> sunt recunoscute retrospectiv ca "oikonomie". Dar Fanarul a răspuns la toate acestea în stilul: "Suntem cei mai mari, știm cel mai bine".
În aceeași decizie din 9 mai 2022privind "transferul" comunităților BOU-PK către Arhiepiscopia Australiei, Sinodul Patriarhiei Constantinopolului a afirmat că nu l-a recunoscut niciodată pe Filaret Denisenko drept "Patriarh al Kievului", nici existența Patriarhiei Kievului. Totuși, în document Filaret este menționat cu titlul de mitropolit.
Dar Arhiepiscopia Australiei însăși indirect i-a refuzat lui Filaret rangul episcopal, spunând că tainele pe care le săvârșește sunt invalide: "Filaret ca "patriarh" autoproclamat, nu este recunoscut de nicio Biserică Ortodoxă canonică și, desigur, nici de Patriarhia Ecumenica. Prin urmare, actele sale administrative și tainele pe care le administrează sunt invalide și nu sunt recunoscute de Biserica Ortodoxă. Același lucru este valabil și pentru Nectarie Alexandratos, care pretinde că ar fi cleric" (Declarația Arhiepiscopiei Australiei din 31 martie 2022).
La acestea, Nectarie Alexandratos a dat un răspuns destul de rezonabil: "Ne opunem categoric afirmației că Patriarhul Filaret ar fi "necanonic". Proclamația din 2018 a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu este foarte clară și întemeiată: Biserica Ucraineană și ierarhul ei Filaret, pe care îl reprezentăm în Australia, sunt canonici prin decretul Patriarhului și Sinodului Ecumenic". Și el are perfectă dreptate. Se pare că Fanarul însuși nu mai înțelege dacă Filaret are "plinitatea harului" sau nu. Într-o perioadă scurtă de timp, statutul său în ochii Bisericii de la Constantinopol s-a schimbat de mai multe ori:
- Din 1992 până în 2018, Filaret nu este episcop.
- Din 2018 până în 2022, Filaret este episcop.
- Din 31 martie până în mai 2022, Filaret nu este episcop (conform declarației Arhiepiscopiei Australiei, tainele sale sunt invalide).
- Din 9 mai 2022, Filaret este episcop (în decizia Sinodului Fanarului, el este numit mitropolit).
Sună ca o anecdotă. Dar să ne amintim că toate acestea sunt declarații ale "Tronului Ecumenic".
Domnul nostru Iisus Hristos a spus odată: "Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori spuneţi că pomul e rău şi rodul lui e rău, căci după roadă se cunoaşte pomul" (Matei 12:33).
Concluzii
În primul rând, legalizarea macedonenilor este o lovitură atât pentru Biserica Sârbă, cât și pentru întreaga Ortodoxie. Schisma se adâncește, iar șansele de vindecare devin din ce în ce mai vagi. Acțiunile Fanarului nu sunt altceva decât o manifestare a ereziei papismului constantinopolitan sau a teoriei "primului fără egali". Fără o denunțare a acestei erezii, nu mai este posibil să forțezi Patriarhia Constantinopolului să-și recunoască greșeala și să-și anuleze deciziile care denotă rătăcirea sa. Când Fanarul i-a legalizat pe schismaticii ucraineni în 2018, acesta a fost avertizat că deschide cutia Pandorei. Și așa s-a întâmplat: acum toți schismaticii din toate Bisericile Autocefale au primit posibilitatatea să se deplaseze la Fanar pentru a obține recunoașterea. Următoarea, probabil, va fi recunoașterea schismaticilor din Muntenegru, ceea ce este foarte probabil în lumina schimbării guvernului de acolo.
În al doilea rând, aprobarea "transferurilor" comunităților BOU-PK din Australia în subordinea Arhiepiscopiei Australiei (pe care Domenko o consideră a sa) ne demonstrează că "autocefalia" BOaU promovată în Ucraina este deficientă, deoarece BOaU nu poate să-i păstoriască pe ucrainenii de peste mări și este nevoită să-i cedeze grecilor.
În al treilea rând, din cauza confuziei cu recunoașterea unor ierarhi hirotoniți de Filaret și nerecunoașterea altora, devine din ce în ce mai limpede că Fanarul a făcut o greșeală grosolană și criminală când a recunoscut retrospectiv "harul hirotoniilor" săvârșite de Filaret. Acum Patriarhia Constantinopolului și cei care o susțin nu au niciun argument pentru a-i ține la distanță pe schismaticii care vin la Filaret după "hirotonire".
În general, dacă ar fi să comparăm situația actuală în Ortodoxie cu vremurile de acum zece ani, nu putem decât să observăm că totul s-a schimbat. Lipsa de fraternitate, critica reciprocă și chiar vrăjmășia dintre Biserici au devenit o practică obișnuită, precum și haosul legat de "canonicitatea" hirotoniilor, care a depășit granițele Ucrainei și a cuprins restul lumii.
Există o singură ieșire din această situație – anularea deciziei privind recunoaștea lui Filaret și a adepților săi "că s-ar fi reunit cu Biserica", pocăința de coslujire cu persoane lipsite de harul preoției și declararea faptului că revenirea lor la Biserică trebuie să se săvârșească prin pocăință, iar primirea harului preoției – prin hirotonire canonică. Toate acestea sună în prezent extrem de improbabil, chiar fantastic, dar nu există o altă soluție. Orice altceva este atitudinea unui struț cu capul ascuns în nisip, nu o soluție reală a problemei.
