Despre Tribunalul împotriva Patriarhului Chiril
Peste 400 de preoți ai BOUkr au susținut Adresarea prin care se cere judecata patriarhului Chiril la "Sinodul Bisericilor Răsăritene". Despre ce este vorba?
În data de 10 aprilie 2022, preotul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, protoiereul Andrei Pinciuk a publicat pe pagina sa de Facebook un apel către "Bisericile Răsăritene Antice" prin care le îndeamnă să-l cheme în justiție pe patriarhul Chiril. Apelul conține două acuzații –erezia "lumii rusești" și sprijinul războiului Federației Ruse împotriva Ucrainei.
Câteva zile mai târziu, scrisoarea deschisă a părintelui Andrei Pinciuk a obținut sprijinul a peste 400 de clerici ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ceea ce constituie aproape 3% din toți clericii Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Cine este autorul și despre ce este scrisoarea?
Autorul Adresării este un cleric al Eparhiei de Dnepropetrovsk din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, protoiereul Andrei Pinciuk. El este parohul bisericii Sf. Arhanghel Mihail din satul Volosskoye, precum și starostele comunității teritoriale formată din satele Volosskoye, Rakșevka, Mayorka și Cervonyy Sadok. El are 14 copii, dintre care câțiva sunt adoptați. Părintele Andrei se bucură de o autoritate binemeritată în rândul oamenilor și știe să-și apere cu fermitate punctul de vedere. Pentru cei care doresc să afle mai multe despre el, recomandăm să vizioneze programul "Oamenii Bisericii" de pe canalul de YouTube "Eparhia de Odesa" sau "Adevărul preotului Andrei Pinciuk" de pe postul "TV Dnipro". Odată cu izbucnirea războiului, a scos din foc mii de oameni, inclusiv copii.
Scrisoarea este foarte lungă și plină de acuzații împotriva Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ruse.
În textul Adresării, părintele Andrei vorbește despre marile suferințe pe care le îndură poporul nostru din cauza agresiunii ruse împotriva Ucrainei, descrie poziția Preafericitului Părinte Onufrie și a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene împotriva agresiunii Federației Ruse și enumeră fapte care denotă că Patriarhul Chiril, cel puțin în mod indirect, susține această agresiune.
Partea centrală a Adresării reprezintă o critică la adresa ideologiei "lumii rusești" promovată de Patriarhul Chiril. Un citat: "Cugetând la originile poziției Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la războiul din Ucraina, trebuie să recunoaștem că unul dintre fundamentele ideologice ale acestui război a devenit doctrina "lumii rusești", pe care Patriarhul Chiril a promovat-o personal pe parcursul mai multor ani".
Însă esența Adresării se concentrează în două alineate, care se pierd în corpul masiv al textului: "Declarăm cu fermitate că este imposibil pentru noi să rămânem în continuare în orice formă de subordonare canonică față de Patriarhul Moscovei", și, de asemenea,"Ne declarăm fidelitatea față de Ortodoxia Ecumenică, dorința de plinătate a comuniunii și condamnăm orice încercare de a limita apartenența noastră la Ea".
Și acum este momentul să clarificăm – cui îi este adresat Apelul, cine, în opinia autorului, reprezintă "Ortodoxia Ecumenică" și cine trebuie să organizeze Tribunalul.
Cine vor fi judecătorii?
Apelul nu conține informații amănunțite despre cine trebuie să fie judecătorii, dar părintele Andrei a dezvoltat acest subiect într-un interviu. "Acesta va fi Sinodul Vechilor Patriarhi Răsăriteni formatu din cinci persoane – Patriarhii Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului și al Ciprului", a spus preotul pentru publicația "informator". Potrivit părintelui, din punct de vedere tehnic, tribunalul întâistătătorilor răsăriteni poate să condamne conceptul de "lume rusească" ca erezie, adică ceea ce schimbă dogma Bisericii și o distruge din interior.
Trei dintre cei cinci întâistătători "vechi" – al Constantinopolului, al Alexandriei și al Ciprului – au participat activ la legalizarea schismei ucrainene și au încercat să distrugă Biserica Ortodoxă Ucraineanăь.
Câteva momente de aici provoacă nedumerire:
- Trei dintre cei cinci întâistătători "vechi" – al Constantinopolului, al Alexandriei și al Ciprului – au participat activ la legalizarea schismei ucrainene și au încercat să distrugă Biserica Ortodoxă Ucraineană.
- Cu ce acești întâistătători sunt mai buni decât ceilalți – ai Serbiei, Poloniei, Georgiei și alții?
- De ce "vechii" ar trebui să declare imposibilitatea subordonării clerului Bisericii Ortodoxe Ucrainene față de Patriarhul Moscovei, dacă ei deja nu recunosc această subordonare? Cei "trei" susmenționați consideră că Ucraina este teritoriul așa numirei Biserici Ortodoxe a Ucrainei recent creată.
- Întâistătătorii din Constantinopol, Alexandria și Cipru conliturghisesc cu oameni fără demnitate preoțească (BOaU) și aprobă teoria primatului Fanarului exprimată prin ideea "primul fără egali", pe care multe Biserici (inclusiv Biserica Ortodoxă Ucraineană) o cred eretică. Pot astfel de oameni să judece "ereziile" altcuiva?
- Din cauza acțiunilor anticanonice ale Fanarului, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 13 noiembrie 2018 a rupt comuniunea euharistică cu Patriarhia Constantinopolului, și ulterior (după recunoașterea BOaU), cu Întâistătătorii Alexandriei și al Ciprului. Astfel, cuvintele lui Pinciuk despre "dorința de plinătatea comuniunii noastre cu Ortodoxia Ecumenică și condamnarea oricăror încercări de a limita apartenența noastră la Ea" sunt interpretate ca un protest împotriva acțiunilor menționate ale ierarhiei Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Prin urmare, provoacă nedumerire, deoarece aceste decizii nu au nicio legătură nici cu Patriarhul Chiril, nici cu Patriarhia Moscovei.
Este "Lumea rusească" o erezie sau nu?
Până la război, puteam purta discuții despre ce ar însemna "lumea rusească", ce laturi pozitive și negative poate avea. Războiul ne-a demonstrat net roadele acestei ideologii și a discreditat-o pentru multă vreme, dacă nu pentru totdeauna.
Totuși, nu putem nega că ideologia "lumii rusești" este un derivat al ideologiei "elenismului" (cum am spune acum, "al lumii elene"). Părintele Andrei Pinciuk scrie: "Ideologii "lumii rusești", în special în interiorul Patriarhiei Moscovei, nu au ascuns niciodată faptul că această doctrină trebui să promoveze iredentismul rusesc, adică stabilirea treptată a controlului politic rusesc asupra teritoriilor care anterior au facut parte din Uniunea Sovietică sau chiar din Imperiul țarist Rus".
Dar aceasta nu este decât o reluare a narațiunii bizantine conform căreia toate națiunile care au adoptat creștinismul împreună cu conducătorii lor – sunt supușii împăratului bizantin. De fapt, elitele bizantine au crezut în această idee cu sinceritate.
În plus, ideea de "lume rusească" nu a apărut la Patriarhul Chiril, ci încă în secolul al XI-lea a fost aplicată inițial statului Kievean: "Nu numai la Roma, ci peste tot: în Hersones și de asemenea, în lumea rusească" (Discursul Marelui Cneaz al Kievului Iziaslav Yaroslavici la înnoirea bisericii Zecimilor).
Ideea "lumii rusești" nu poate fi considerat eretică, deoarece numai învățăturile religioase pot fi erezii.
Ca doctrină socio-politică, ideea "lumii rusești" nu poate fi considerat eretică, deoarece numai învățăturile religioase pot fi erezii. Înțelegând acest lucru, părintele Andrei vorbește despre proiecția acestei doctrini asupra eclesiologiei ortodoxe. Un citat: "Totuși, noi, preoții ortodocși, dorim să acordăm o atenție deosebită acelor aspecte ale doctrinei "lumii rusești" care se referă direct la învățătura despre Biserică. În special, patriarhul Chiril identifică cu insistență "lumea rusească" cu așa-numitul "teritoriu canonic" al Bisericii Ortodoxe Ruse". Dar va fi suficient să analizăm Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse pentru a ne asigura că teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse nu este asociat cu ideea de "lume rusească". De exemplu, Japonia și Azerbaidjanul, care sunt declarate teritoriul său canonic în Statut, cu siguranță nu aparțin "lumii rusești".
Astfel, nu putem să fim de acord cu acuzația Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse de răspândirea ereziei "lumii rusești" din motivele descrise mai sus.
Care este scopul Adresării?
La finalul Adresării sașe, părinterele Andrei formulează o serie de cerințe:
- Condamnarea agresiunii Federației Ruse.
- Îndemnul către Putin să pună capăt războiului.
- Evaluarea declarațiilor Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse.
- Evaluarea doctrinei "lumii rusești" și privarea patriarhului Chiril de dreptul de a ocupa tronul patriarhal.
Sincer vorbind, cerințele nu sunt foarte convingătoare. Primele două au fost deja realizate de Preafericitul Mitropolit Onufrie și de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene – au condamnat agresiunea și i-au cerut lui Putin să oprească războiul. Dar cererea de a-l priva pe patriarhul Chiril provoacă uimire. Dacă părintele Andrei nu vrea să aibă nimic în comun cu Patriarhia Moscovei, atunci ce importanță are cine stă pe tronul patriarhal – Patriarhul Chiril sau altcineva?
Există totodată încă o serie de neînțelegeri. De ce preoții care cu atâta râvnă au grijă de învățătura cu adevărat ortodoxă despre Biserică, adresează o asemenea declarație nu arhiereilor conducători, nu Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene și nici măcar Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ci Întâistătătorilor altor Biserici? Celor cu care Biserica de care aparții a întrerupt comuniunea euharistică, în special din motive doctrinare? Nu este aceasta o încălcare gravă a învățăturii dogmatice despre Biserică și a unei serii întregi de reguli canonice care reglementează soluționarea litigiilor dintre clerici și ierarhi?
Și fraza cheie a Adresării este despre "imposibilitatea să continuăm să rămânem în orice formă de subordonare canonică față de patriarhul Moscovei".
Notăm că nu se afirmă că Biserica Ortodoxă Ucraineană trebuie să iasă din jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse și să devină autocefală, ci că preoții care susțin Apelul nu pot să rămână personal în "subordonare canonică față de patriarhul Moscovei". Nimic nu se spune despre faptul că este necesar să se păstreze unitatea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, că este necesar să se facă ascultare față de Preafericitului Mitropolit Onufrie și ierarhia Bisericii Ortodoxe Ucrainene, și că problema "subordonării canonice" trebuie rezolvată în mod sobornicesc, etc. Nu există nicio declarație de loialitate față de Biserica din care face parte.
Abandonarea lui Chiril pentru a ajunge unde?
Una dintre cele mai eficiente modalități de a determina o persoană să facă ceea ce dorește manipulatorul este să exploateze trauma sa psihologică. Orice psiholog știe foarte bine acest lucru. Toți cei din Ucraina suntem acum afectați de o traumă psihologică uriașă cauzată de ceea ce s-a întâmplat în Bucea, Borodianka și alte orașe, de ceea ce se întâmplă acum în Mariupol, Izyum, etc. Pentru cler, toate acestea se suprapun asupra traumei provocate de aprobarea efectivă a acțiunilor Federației Ruse de către ierarhia Bisericii Ortodoxe Ruse.
Și acum, după ce am cercetat această rană a inimii, preoții Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt invitați să facă un act totalmente alogic – să treacă peste capetele arhiereilor lor, peste Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, peste Preafericitului Mitropolit Onufrie și Sinodul Episcopilor și să se adreseze către un tribunal inexistent al "vechilor", format în majoritate din oameni care au încălcat canoanele Bisericii.
Jumătate din cerințele tribunalului au fost deja realizate de ierarhia Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a doua jumătate – este recunoașterea ca erezie a ceea ce nu poate fi erezie și "destituirea" Patriarhului Chiril. Și aceasta este totul. Pentru ce se face toată această acțiune? Doar pentru a-l enerva pe un patriarh rău?
Dacă până la adoptarea unor decizii sinodale privind statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, cineva "iese din subordonarea canonică față de Patriarhul Moscovei", acest lucru înseamnă că el intră în jurisdicția canonică a altcuiva.
Biserica este astfel organizată încât clerul ei nu poate fi în izolare canonică. Dacă până la adoptarea unor decizii sinodale privind statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, cineva "iese din subordonarea canonică față de Patriarhul Moscovei", acest lucru înseamnă că el intră în jurisdicția canonică a altcuiva. În jurisdicția cui? Există doar două opțiuni: în cea a Patriarhului Bartolomeu sau a lui Serghei Dumenko.
Într-o stare duhovnicească liniștită, practic nimeni nu ar fi de acord să facă un astfel de pas, dar acum trăim în circumstanțe speciale, acum cu toții ne confruntăm cu tulburări psihologice grave, ceea ce înseamnă că trebuie să "prindem clipa".
Prin urmare, cu tot respectul față de protoriereul Andrei Pinciuk, cu recunoașterea tuturor meritelor sale, trebuie să notăm că acest Apel este îndreptat nu atât împotriva Patriarhului Chiril, cât împotriva unității Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a ierarhiei sale și a Preafericitului Mitropolit Onufrie. Pentru că preoții care au subsemnat, au făcut deja un pas împotriva poziției oficiale a Bisericii Ortodoxe Ucrainene în sensul că destinul canonic ulterior al Bisericii trebuie să fie hotărât doar de Sinod și numai după sfârșitul războiului. O poziție foarte înțeleaptă, echilibrată și în concordanță deplină cu învățătura despre Biserică, despre care se vorbește atât de mult acest Apel. Biserica Ortodoxă Ucrainenă trece prin momente foarte grele. Ea luptă pentru existența sa. Pe de o parte, Ea este distrusă fizic de trupele rusești, pe de altă parte, de național-radicalii și autoritățile locale, iar acum unii încearcă să o dezbine din interior. Tul se repetă. După cum a scris Sfântul Apostol Pavel: "În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi" (2 Corinteni, 11:26).
Ne rămâne să sperăm că indignarea față de acțiunile și cuvintele Patriarhului Chiril nu îi va determina pe preoții ucraineni să trădeze Biserica Ortodoxă Ucrainenă și Întâistătătorul acesteia, Preafericitul Onufrie.
