Fanarocinismul ca model de ipocrizie

În 15 iulie 2021, conducătorul Arhiepiscopiei Fanarului în America, Arhiepiscopul Elpidofor (Lambriniadis) a ținut un discurs despre "naționalismul religios" și "religia naționaă" la Summitul internațional pentru libertatea religioasă.

În discursul său, reprezentantul Patriarhiei de la Constantinopol a formulat o serie de teze semnificative care varsă lumină asupra activităților Fanarului atât în ​​raport cu schismaticii ucraineni, cât și cu catolicii și alte religii. Conducătorul Arhiepiscopiei fanariote din Statele Unite s-a concentrat asupra situației din Ucraina, iar vârful de lance al criticilor sale a fost îndreptat împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse. Însă acest lucru nu este de mirare, doarece ierarhul cooperează strâns cu Departamentul de Stat și autoritățile SUA.

Un alt lucru este surprinzător – cât de cinic ierarhul fanariot acuză Biserica Ortodoxă Rusă de ceea ce i se poate reproșa Bisericii de la Constantinopol. Să clarificăm.

Naționalism sau elenism?

Citind titlul raportului care s-a numit "Valul ascendent al naționalismului religios" și care a fost dedicat "religiilor naționale" și "naționalismului religios", s-ar putea crede că reprezentantul Fanarului intenționează să reflecteze în mod sobru și critic asupra locului naționalismului în propria Biserică. Pentru că Patriarhia Constantinopolului, în ierarhia căreia arhiepiscopul Elpidofor ocupă o poziție de conducere, în întreaga sa istorie nu a avut niciodată primați care să nu fie de etnie greacă! Spre deosebire, de exemplu, de aceeași Biserică Ortodoxă Rusă, care nu este întotdeauna condusă de etnici ruși, dar de ierarhi care sunt reprezentanții a mai multor naționalități – de la ucraineni până la japonezi și englezi.

Mai mult, Bisericile Ortodoxe vorbitoare de limbă greacă (Biserica Greciei, Biserica din Alexandria și Biserica Ierusalimului) sunt numite vorbitoare de limbă greacă pentru că aproape toți episcopii lor sunt greci. Prin urmare, când ierarhul Bisericii Ortodoxe a Greciei în America (așa cum se numește Arhiepiscopia Fanarului din SUA) începe să vorbească despre "religia națională" sau "naționalism religios", ar fi de așteptat să auzim de la el sugestii cum trebue să fie depășit acest naționalism în cadrul Bisericii sale. Dar ... ierarhul Fanarului a vorbit despre cu totul altceva.

Arhiepiscopul Elpidofor vorbește despre "liderii carismatici" din Statele Unite care au pus problema etnică mai presus de cea religioasă, și din anumite motive au uită cu desăvârșire să-i menționeze pe colegii lor care fac același lucru în mod deschis și de mult timp. De exemplu, ei susțin că Evanghelia s-a răspândit în toată lumea datorită elenismului, sau fac apel la africani să răspândească elenismul în Africa. Putem cita multe alte exemple care arată că Ortodoxia este privită de o anumită categorie de ierarhi greci ca un "pachet" pentru promovarea elenismului și invers. Problema naționalismului religios grecesc este atât de acută încât a fost chiar condamnată sub denumirea de "etnofiletism" la unul dintre Sinoadele Patriarhiei Constantinopolului.

Toate religiile duc la Dumnezeu?

Dacă ar fi să-l ascultăm pe Arhiepiscopul Elpidofor, atunci tăspunsul ar fi da. El condamnă cu asprime situația religioasă din Iran, unde islamul este o politică de stat (fără a-și aminti de Grecia, unde Biserica Ortodoxă are statutul de religie de stat). Apoi episcopul american articulează un pasaj care mărturisește nu atât poziția sa, cât starea de spirit care predomină în Fanar: "Când ridici o religie mai presus de toate celelalte, este ca și cum ai decide că există o singură cale care duce la varful muntelui. Dar în realitate pur și simplu nu observi miriadele de căi care duc la aceeași destinație, pentru că sunteți înconjurați de bulgării imenși ai prejudecăților care vă acoperă vederea".

Această teză este o erezie evidentă, deoarece contrazice tot ceea ce spune Hristos în Evanghelie și despre ce vorbește Biserica de multe secole. Domnul Iisus Hristos: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine" (Ioan 14:6). Cu alte cuvinte, Hristos indică în mod clar că "există o singură cale care duce spre vârful muntelui". Și această cale este El Însuși. Dar episcopul Fanarului gândește altfel. Avem un fel de oximoron – ierarhul Bisericii Ortodoxe spune lucruri care contravin învățăturii Ortodoxe. După o astfel de frază, poate fi numit arhiepiscopul Elpidofor păstor al Bisericii? Întrebarea este discutabilă.

Dar, în afară de erezia flagrantă și flirtul evident cu ecumeniștii ("miriadele de căi care duc la aceeași destinație"), teza arhiepiscopului Elpidofor sună destul de clar în realitățile ucrainene. Și avem tot dreptul să afirmăm acest lucru, deoarece ierarhul Fanarului, pornind de la discursul său, cunoaște realitățile noastre, chiar dacă această cunoaștere poate fi considerată distorsionată.

Fanarul, BOaU și statul Ucraina

Iată că guvernul ucrainean este cel care "ridică o religie deasupra celorlalte". Politicienii ucraineni au creat Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU) și acum lucrează din greu pentru a-i oferi condiții "normale" de existență, expulzând din spațiul public Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică cu milioanele sale de credincioși.

Pentru autoritățile ucrainene, BOaU nu este Biserică sau religie, ci mai degrabă politică. Astfel, când arhiepiscopul Elpidofor îi condamnă cu asprime pe liderii religioși ai Federației Ruse, care "folosesc sfera publică și politică pentru a-și propulsa propriile interese" și nu spune nici un cuvânt despre personalitățile religioase din Ucraina care profită de situația politică din țară și războiul din Donbas pentru a-și promova "propriile interese" – nu mai suntem surprinși, ci râdem de aceste turnuri.

De exemplu, în 2018, conducătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei de la Kiev, a cărui structură a evoluat în actuala BOaU, Filaret Denisenko a afirmat că "Dumnezeu a îngăduit războiul pentru creșterea Patriarhiei Kievului". Descipolul și elevul său, Epifanie Dumenko, își repetă profesorul: "Jertfa ucrainenilor adusă pe Maidan și în Donbas a ajutat la crearea BOaU". Aproape în fiecare predică, în fiecare interviu și în fiecare postare pe rețelele de socializare, Dumenko vorbește despre "agresiune", "război" și Rusia. El transmite cuvânt cu cuvânt sloganurile politice ale celor care i-au dăruit funcția de conducător al unei organizații religioase. Și SUA nu vede acest lucru? Nici Fanarul? Ei văd. Sunt atât de bine conștienți de acest lucru, încât îl decorează pe Dumenko ca pe un luptător remarcabil pentru drepturile omului. Nu răsună nici un cuvânt de dezaprobare a poziției sale, nici un cuvânt despre faptul că el ca "lider religios" folosește "sfera politică" pentru a-și promova "propriile interese".

Mai mult, arhiepiscopul Elpidofor, a cărui Biserică este implicată activ în propulsarea elenismului și cu care grecii din întreaga lume asociază păstrarea identității lor etnice, notează că "religia națională" este "când politica identității este încorporată într-o entitate religioasă pentru a propulsa o agendă religioasă". Vom explica ce înseamnă aceasta.

Este Biserica. Ea este pentru toți. Toată lumea, indiferent de culoarea pielii, limbă, sex sau statutul social, poate deveni parte a acesteia. O astfel de Biserică poate fi numită Biserica Ortodoxă Ucraineană sau Biserica Rusă sau Sârbă, Georgiană și așa mai departe. Pentru că cuvintele din denumirea acestor Biserici care indică etnia lor, vorbesc de fapt doar despre "dislocarea" structurilor bisericești și nu despre autoidentificarea "națională" a membrilor săi. În Biserica lui Hristos "nu există nici grec, nici evreu".

Este "biserica". Este când politicienii susțin că fiecare națiune are dreptul și chiar trebuie să aibă propria organizație religioasă națională. Când politicienii, și după ei – liderii bisericii, sunt siguri că un "adevărat patriot" nu poate fi decât membru al acelei "biserici naționale". Când liderii "bisericii" cer de la membrii săi să se roage exclusiv în "limba maternă". Când sub sloganul "luptei" pentru independența țării, merge lupta cu Biserica care nu vrea să-l schimbe pe Hristos pentru interesele "naționale". Sună familiar? Cu siguranță. Toate acestea pot fi atribuite BOaU sau schismaticilor din Muntenegru și Macedonia, care au apărut doar atunci când potrivit lui Elpidofor, "politica identității a pătruns în structura religioasă pentru a propulsa agenda religioasă" .

Reprezentantul Fanarului în SUA continuă: "În cazul în care un asemenea val se va transforma într-o influență nejustificată – fie în câmpul legislativ, judiciar sau executiv al guvernului, aceasta ar contesta însăși ideea Primului amendament". Adică ierarhul american este sigur căn dacă statul trece de partea unei anumite organizații religioase, acest lucru va afecta toate sferele vieții din țară și va pune la îndoială existența libertății religioase în stat.

Și aceasta este de fapt exact ceea se întâmplă astăzi în Ucraina. Autoritățile de stat aproape la toate nivelurile au acordat preferință BOaU. Se adoptă legi care să permită acestei structuri religioase să "faciliteze trecerea în subordinea sa a comunităților Bisericii Ortodoxe Ucrainene" (adică să permită acapararea ilegală a bisericilor), se creează condiții favorabile acestei structuri și i se oferă sprijin material și de altă natură. Dar Elpidofor din nou nu observă acest lucru. De ce? Pentru că are o sarcină concretă – să găsească o altă țintă pentru discursul său furios. Și nu este de mirare că această țintă a devenit Biserica Ortodoxă Rusă.

Despre "contururile" Fanarului și ale BOaU

Arhiepiscopul Elpidofor spune: "Patriarhia Moscovei menține în mare parte contururile fostei Uniuni Sovietice. Este bine cunoscută relația strânsă dintre Ministerul de Externe al statului și Departamentul pentru Relații Bisericești Externe".

Și din nou, această frază provoacă nedumerire prin cinismul și dublele standarde. Oare nu încearcă Patriarhia Constantinopolului să-și păstreze "contururile" pe care le-a avut în perioada Marelui Bizanț? Nu în acest scop Fanarul creează astăzi catedre în orașele dinn care creștinii demult au plecat? Oare nu încearcă Patriarhul Bartolomeu să-și păstreze pe toate căile posibile locul de reședință în Istanbul și, prin urmare, rabdă batjocura Bisericii din partea autorităților turcești? Atunci de ce arhiepiscopul Elpidofor nu spune nimic despre aceasta?

În același mod, îl putem întreba cum poate vorbi despre "relația strânsă" a Bisericii Ortodoxe Ruse și a Ministerului de Externe un membru a celei Biserici, al cărui primat a zburat la Istanbul în avionul privat al lui Truman, a primit cetățenia turcă și a asigurat că va apăra "valorile americane" până la sfârșitul zilelor sale? La urma urmei, același patriarh Bartolomeu se întâlnește în mod constant cu politicieni americani – de la senatori obișnuiți până la șefii Departamentului de stat și președinții SUA. El, patriarhul Bartolomeu, este considerat în Turcia un coloborator al slujbelor secrete care au luat parte la tentativa de lovitură de stat. De aceea apare o întrebare rezonabilă: care sunt "contururile" contemporane ale Fanarului în acest caz? Nu coincid ele cu harta influenței SUA în lume?

Este corect să punem a doua întrebare: care sunt "contururile" BOaU, care a fost creată cu participarea directă (și s-ar putea presupune, la inițiativa) Departamentului de Stat al SUA, iar primatul său se întâlnește în mod regulat cu șeful Departamentului de Stat? Mai mult, chiar și recunoașterea în rândul Bisericilor Ortodoxe Autocefale a acestei structuri religioase nou create se realizează numai sub o presiune de neconceput din partea aceluiași Departament de Stat și a serviciilor speciale americane. Deci care sunt "contururile" BOaU? Arhiepiscopul Elpidofor nu răspunde nici la prima, nici la a doua întrebare. Pentru că este ocupat cu altceva – cu defăimarea Bisericii Ruse și indirectb – a Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice.

Potrivit ierarhului, "prin rețelele Patriarhiei Moscovei, Federația Rusă poate exercita influență în noile state naționale care au apărut după căderea Cortinei de Fier". Ca exemplu, Elpidofor citează Ucraina, "unde Patriarhia Ecumenică a înființat o Biserică Ortodoxă Autocefală legitimă și canonică, și totuși Patriarhia Moscovei continuă să își mențină propria entitate (adică Biserica Ortodoxă Ucraineană? – Ed.). Acest lucru este evident în interesul Federației Ruse, care beneficiază la fel de mult, dacă nu chiar mai mult, de "naționalismul religios" și de Biserica cu "religie națională".

Când citești aceste cuvinte pentru prima dată, apare senzația că au fost scrise de purtătorul de cuvânt al BOaU Evstratie Zorea  - atât de stupid și nedovedit sună. Care sunt beneficiile Rusiei și ale Bisericii Ortodoxe Ruse de la existența Bisericii Ortodoxe Ucrainene? Se pare că din cauza Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Biserica Rusă și-a "stricat relațiile" cu Fanarul, Ciprul, Grecia, Alexandria. În același timp, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse nu exercită nicio influență asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Ierarhii, stareții mănăstirilor, membrii Sinodului, etc., sunt aleși la Kiev fără nici măcar o acordare prealabilă cu Moscova. Nu există transferuri de fonduri din Ucraina către trezoreria Bisericii Ortodoxe Ruse (dacă au existat astfel de transferuri, atunci acestea pot fi urmărite și făcute publice – dar ele nu există!). Care este atunci "beneficiul"? Nici unul. Cu excepția comuniunii euharistice și spirituale. Și aici se ascunde cea mai mare problemă pentru Fanar.

Problema este că Fanarul și-a construit întotdeauna relațiile cu alte Biserici exclusiv prin prisma avantajului personal pentru primatul acestei Biserici sau a beneficiului pentru tronul său și alte "privilegii" care i-au plictisit pe toți. Să ne amintim că în zorii formării BOaU, "patriarhul" BOU-PK Filaret Denisenko a călătorit de mai multe ori în Statele Unite unde, pe lângă reprezentanții Departamentului de Stat (căutându-și "beneficiul" în crearea unei noi structuri religioase în Ucraina), s-a întâlnit cu un reprezentant al Fanarului, și anume cu Kostas Bilirakis. Iar acesta i-a pus lui Filaret o singură întrebare – ce beneficiu va avea Fanarul în cazul creării BOaU?

Reamintim, de asemenea, cum "părintele Tomosului" Petro Poroșenko a călătorit la Istanbul, unde în cadrul întâlnirilor cu patriarhul Bartolomeu, au discutat despre "beneficiul" pe care îl va primi Fanarul după acordarea Tomosului. Prin urmare, când Patriarhul Bartolomeu declară că a primit doar dulciuri de la Poroșenko după semnarea Tomosului, zâmbim politicos.

***

Raportul arhiepiscopului Elpidofor ne permite să concluzionăm că Patriarhia Constantinopolului intenționează să pășească cu desăvârșire pe calea distructivității în raport cu Ortodoxia. Sarcina sa nu este să păstreze patrimoniul patristic, nu să-l dezvolte și să-l regândească creativ, dar să urmeze cu strictețe deciziile dictate de "partenerii străini". Când citiești discursul arhiepiscopului Elpidofor, înțelegi de ce Patriarhia Constantinopolului i-a legalizat pe schismaticii ucraineni – pentru că este gata pentru orice. Cel puțin în plan mental. În acest sens, recunoașterea schismaticilor ucraineni, precum și rugăciunile comune cu catolicii sau protestanții nu este deloc pentru Fanar linia de demarcare peste care nu se poate călca. Este vorba despre un lucru mult mai serios – despre crearea unei religii sincretice, despre "miriadele de căi care duc la aceeași destinație".

Dar oare înțelege Fanarul că este puțin probabil că această "destinație" va fi raiul?