Partea lui Hristos: Biserica Sârbă și "problema ucraineană"

Pe 19 mai 2021, o delegație a Bisericii Ortodoxe Ucrainene condusă de coordonatorul administrativ a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Mitropolitul Antonie (Pakanici) de Borispol și Brovarî s-a întâlnit la Belgrad cu Santitatea Sa Patriarhul Porfirie al Serbiei.

Protoiereul Nicolai Danilevici, conducătorul adjunct al Departamentului pentru Relații Bisericești Externe (DRBE) al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a spus despre întâlnirea cu Patriarhul: "a avut loc o întâlnire foarte caldă și prietenoasă", iar "Biserica Serbiei stă ferm de partea ordinii canonice și sprijină Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică".

Mai târziu, Patriarhul Porfirie însuși a comentat întâlnirea cu Mitropolitul Antonie. În special, Întîistătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe a subliniat că Biserica Ortodoxă Sârbă în "problema ucraineană" a luat o poziție strict canonică, și în conformitate cu ea, susține Biserica Ortodoxă Ucraineană condusă de Preafericitul Mitropolit Onufrie.

Comentariul Patriarhului Porfirie acordat de Santitatea Sa după întâlnirea sa cu Mitropolitul Antonie poate fi împărțit convențional în trei părți.

Prima parte este dedicată ordinii canonice în Biserică, care constituie o condiție pentru unitatea Ortodoxiei.

A doua parte se referă la dependența predicării Evangheliei de ordinea canonică.

A treia parte reprezintă o mărturie a unității Ortodoxiei, exprimată, în opinia Patriarhului Porfirie, prin sprijinul Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice.

Cuvintele Patriarhului Serbiei exprimă, în opinia noastră, cea mai chibzuită abordare pentru rezolvarea crizei în care a ajuns Ortodoxia mondială după acordarea Tomosului Bisericii Ortodoxe a Ucrainei nou formată (BOaU) de către Patriarhia Constantinopolului. Prin urmare, merită să ne oprim asupra lor mai detaliat.

Ordinea canonică – o condiție pentru unitatea Ortodoxiei

Potrivit Patriarhului Porfirie, "este extrem de important pentru noi să avem unitatea credinței, astfel încât să avem unitatea dogmelor. Dar în același timp, o condiție pentru unitatea și păstrarea adevăratei credințe ortodoxe este păstrarea ordinii canonice în Biserică".

Această afirmație a Patriarhului face apel direct la teoria "Primului fără egali", pe care fanarioții acum o dezvoltă în mod activ. Potrivit acestei teze, Patriarhul Constantinopolului deține privilegii speciale în Ortodoxie și are nu numai primatul onoarei, dar și primatul autorității. În plus, în ultimii ani din buzele susținătorilor acestei teorii auzim din ce în ce mai des că unitatea din Ortodoxie ar trebui să aibă expresia sa vizibilă – în personalitatea Patriarhului Constantinopolului.

Acestea sunt cuvintele cu care operează celebrul teolog grec Mitropolitului Ieroteu (Vlachos), care susține că conducătorul Fanarului este "un simbol vizibil al unității Ortodoxiei". Conducătorul Arhiepiscopiei Fanarului din SUA, Arhiepiscopul Elpidofor este convins că doar Patriarhia Constantinopolului "este responsabilă pentru unitatea Ortodoxiei și îi poate aduce beneficii".

Patriarhul Bartolomeu însuși este sigur că "noi, ortodocșii, trebuie să ne supunem autocriticii și să ne revizuim ecleziologia, dacă nu dorim să devenim o federație a Bisericilor de tip protestant". Cu alte cuvinte, structura sobornicească a Bisericii îi amintește într-un fel protestantismul. Dar problema este că Patriarhul Bartolomeu fie că nu înțelege, fie că nu vrea să înțeleagă diferența dintre sobornicitatea Ortodoxă și federalitatea protestantă. În Ortodoxie, sobornicitatea este viața în Duhul Sfânt, unde toate deciziile sunt luate în comun și necesită o acceptare generală a Bisericilor. Cu o astfel de organizare, Hristos conduce Biserica și nu careva dintre ierarhi. În timp ce în "federația protestantă" fiecare este "propriul său cap", și pot exista multe hotărâri și multe păreri.

Dar Patriarhul Bartolomeu nu se oprește aici, ci merge mai departe. În opinia sa, problema unității poate fi rezolvată dacă vom accepta că în Biserica Ortodoxă există un episcop care este mai presus de alți episcopi și are o autoritate exclusivă. Un citat: "Deoarece în timpul ​​hirotonirii noastre ca episcop jurăm să ne supunem deciziilor Sinoadelor Ecumenice, trebuie să recunoaștem că în Ortodoxia Ecumenică nedespărțită există un "Primul" nu numai în onoare, ci și un "Primul" cu responsabilități speciale și împuterniciri canonice atribuite de Sinoadele Ecumenice".

Patriarhul Bartolomeu declară că cel care rupe unitatea euharistică cu Fanarul "riscă să se desprindă de trupul Bisericii Ortodoxe". Adică pentru el Biserica Ortodoxă se identifică mai degrabă cu Fanarul decât cu Trupul lui Hristos. Este de mirare că potrivit unor fanarioți, Biserica nu este condusă de Hristos, ci de Patriarhul Bartolomeu?

Prin urmare, este foarte de evident că subliniind necesitatea păstrării ordinii canonice în Biserică, Patriarhul Porfirie nu are în vedere interpretarea canoanelor pe care o fac acum fanarioții. Pentru Primatul Bisericii Sârbe canoanele sunt o condiție pentru unitatea Ortodoxiei mondiale în Hristos, în timp ce pentru Fanar canoanele sunt doar un instrument al puterii, iar expresia vizibilă a unității este ascultarea față de Patriarhia Constantinopolului și nu față de Biserică. Iată ce este important să ținem minte.

Viața Biserii, nu simpatiile personale

Patriarhul Porfirie crede că "îngrijorarea pentru ordinea canonică nu este o expresie a atitudinii noastre cu mai multă sau mai puțină simpatie față de cineva anume". Și trebuie să acordăm o atenție deosebită acestor cuvinte.

Prea des reprezentanții Bisericilor Autocefale de limbă greacă interpretează Tomosul acordat BOaU ca o măsură forțată din partea Fanarului în lupta împotriva influenței Bisericii Ortodoxe Ruse asupra Ortodoxiei mondiale. Astfel, ei privesc "problema ucraineană" exclusiv prin prisma confruntării dintre Patriarhia Constantinopolului și Patriarhia de la Moscova. Aceasta înseamnă că toate deciziile lor sunt într-o anumită măsură motivate politic și național.

De exemplu, Mitropolitii Bisericii Greciei care au recunoscut BOaU, într-un interviu pentru resursa greacă "Vima Orthodoxias" au spus direct că Biserica Greciei sprijină în mod tradițional Patriarhia Constantinopolului și nu poate proceda altfel.

De asemenea, Primatul Bisericii Ortodoxe a Ciprului, Arhiepiscopul Hrisostom a declarat sprijinul său deplin față de Fanar din același motiv – "legăturile spirituale și istorice inalienabile dintre Fanar și Biserica Ciprului". Arhiepiscopul Hrisostom acuză Biserica Ortodoxă Rusă de schisma apărută și declară: "Chiar dacă suntem de acord cu faptul că Biserica Ortodoxă Rusă ... există de o mie de ani, noi, Patriarhiile Antice și Biserica Ciprului existăm de două mii de ani. De aceea ei trebuie să se consulte cu noi. Biserica Ortodoxă Rusă a primit Ortodoxia de la Patriarhia Ecumenică, pe care astăzi nu o respectă. Pentru toate Bisericile Ortodoxe Autocefale mai tinere, Patriarhia Ecumenică este Biserica Mamă".  Adică Biserica Ortodoxă Rusă trebuie să "asculte" și să "respecte" Fanarul doar pentru că este mai tânără! Așa cum, de exemplu, Biserica Greciei ascultă de Fanar.

Mitropolitul Ieroteu (Vlachos) menționat mai sus scrie: "Trebuie să ascultăm de vocea Bisericii, exprimată prin Sfântul Sinod al Bisericii... Avem Biserica căreia ne vom supune și nu îl vom asculta pe fiecare preot, teolog, învățător care propune  Sfintei noastre Biserici Ortodoxe tradiții străine, morală străină, învățături străine, paradigme individuale și religioase". Și aceste cuvinte sunt rostite de un arhiereu (?) ortodox! "A se supune","tradiții străine","morală străină". Am crezut întotdeauna că în Ortodoxie există doar morala evanghelică, iar principalul lucru este ascultarea de Hristos. Și aflăm că nu este așa. Se pare că există și o moralitate "națională" și există o "Biserică" careia trebuie "să ne supunem".

Iată ce contează cu adevărat - nu "simpatia", nu "partea" Moscovei sau a Fanarului, nu interesele naționale sau politice, ci doar viața Bisericii în Hristos.

Prin urmare, constatăm că afirmațiile multor episcopi greci cu privire la "problema ucraineană" nu sunt despre dorința de a păstra unitatea cu Hristos, nu despre canoane sau tradiția Bisericii, ci doar despre solidaritatea națională. Dar unde este aici Biserica? Viața sa condusă strict după canoane?

De fapt, Patriarhul Porfirie este cel care exprimă cel mai chibzuit punct de vedere asupra problemei date, deoarece el nu susține Moscova sau Fanarul, ci Biserica care trebuie să fie cu Hristos. Primatul Bisericii Ortodoxe Sârbe apără canonicitatea ecleziastică, nu prisma națională sau alt punct de vedere în "problema ucraineană".

Astfel, la începutul lunii mai Patriarhul Serbiei într-un interviu a prezentat foarte argumentat această poziție a sa. El crede că schisma din Ortodoxie poate fi depășită, deoarece "credința în existența unui punct din care este imposibil de se întors la o viața ecleziastică normală nu ia în considerare faptul că Biserica nu este o organizație omenească obișnuită guvernată de anumite interese și predominant influențată de factorul uman, dar este o realitate Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească".

În plus, el a subliniat că "Biserica noastră nu a ales "partea" Moscovei sau a Constantinopolului, sau o oricare alta, ci a rămas întotdeauna fidelă ordinii canonice și este hotărâtă pe deplin să respecte această ordine și să depună mărturie pentru ea".

Iată ce contează cu adevărat – nu "simpatia", nu "partea" Moscovei sau a Fanarului, nu interesele naționale sau politice, ci doar viața Bisericii în Hristos. Și aici, potrivit Patriarhului Porfirie, este foarte importantă ordinea canonică, care "este o condiție fără de care noi, creștinii ortodocși, nu-l putem mărturisi în mod corect pe Domnul și Mântuitorul nostru".

Sprijinul Bisericii Ortodoxe Ucrainene ca mărturie a unității în Hristos

Pentru Patriarhul Porfirie este evident că acordarea Tomosului BOaU schismatică de către Patriarhia Constantinopolului este o încălcare directă a ordinii canonice în Biserică, și prin urmare, a unității sale. La rândul său, această încălcare vorbește nu doar despre "ambițiile papale" ale conducătorului Fanarului și despre "dorința sa de primat" în Ortodoxia mondială, dar vădește o încălcare a vieții Bisericii însăși. Încălcare care afectează în mod direct propovăduirea lui Hristos: "Ordinea canonică este o condiție fără de care noi, creștinii ortodocși, nu-l putem mărturisi în mod corect pe Domnul și Mântuitorul nostru ".

De aceea, spune Patriarhul, "pentru noi este foarte important ca ordinea canonică, care astăzi se află în criză în Ucraina, să fie readusă în siguranță", iar "jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ucrainene condusă de Mitropolitul Onufrie va fi susținută de Biserica noastră și aceasta va fi o mărturie a unității dintre ortodocși".

"Jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ucrainene condusă de Mitropolitul Onufrie va fi susținută de Biserica noastră și aceasta va fi o mărturie a unității dintre ortodocși".

Patriarhul Porfirie

Această unitate indică necesitatea respectării structurii sobornicești a Bisericii, a purității sale dogmatice și canonice. Și este exprimată inclusiv prin atitudinea unuia față de celălalt. Astfel, Mitropolitul Neofit de Morfu al Bisericii Ortodoxe a Ciprului le-a reamintit fanarioților și susținătorilor lor că Mitropolitul Onufrie și Biserica Ortodoxă Ucrainenană "au fost recunoscuți de toți: de Biserica noastră, de Patriarhia Ecumenică, de Grecia, de Alexandria și de Ierusalim – toate Bisericile Ortodoxe Autocefale până recent îl recunoscunoșteau pe  Praefericitul Onufrie ca episcop canonic al Kievului și Arhiepiscop al întregii Ucraine".

Dar în opinia conducătorului Fanarului, drept o "mărturie a unității" Ortodoxiei trebuie considerată recunoașterea BOaU. Comentând decizia Primaților Bisericii Alexandriei, Bisericii Greciei și Bisericii Ciprului de a include numele lui Dumenko în dipticele lor, Patriarhul Bartolomeu a spus că aceasta reprezintă "o contribuție semnificativă la unitatea Ortodoxiei ca o consecință practică și o expresie a eclesiologiei sale". În opinia Patriarhului Bartolomeu, "autocefalia ucraineană este un fapt bisericesc împlinit, iar singura poziție eclesiologic consecventă este recunoașterea acesteia de către frații-primații ortodocși, așa cum s-a întâmplat cu autocefalia tuturor fraților mai mici ai Bisericilor Ortodoxe din Biserica Rusă".

Opinia Patriarhului Serbiei că recunoașterea și sprijinul Bisericii Ortodoxe Ucrainene este o "mărturie a unității dintre ortodocși" contrazice în totalitate poziția conducătorului Fanarului.

Opinia Patriarhului Serbiei că recunoașterea și sprijinul Bisericii Ortodoxe Ucrainene este o "mărturie a unității dintre ortodocși" contrazice în totalitate poziția conducătorului Fanarului. Mai mult, această părere astăzi este împărtășită de majoritatea Bisericilor Ortodoxe care se află în unitate canonică cu Biserica Ortodoxă Ucraineană.

Oricum, prin cuvintele sale Patriarhul Porfirie a relevat mai multe momente foarte semnificative care ar trebui valorizate în polemica cu susținătorii BOaU.

În primul rând, viața Bisericii depinde nu numai de puritatea dogmatică, dar și de ordinea canonică.

În al doilea rând, nu trebuie să vorbim despre "partea" Fanarului sau Moscovei, ci doar despre "partea" lui Hristos. În "problema ucraineană", la fel ca și în orice altă "problemă", nu trebuie să prevaleze simpatia și nici interesele naționale sau politice, ci exclusiv dorința de a rămâne în Hristos și împreună cu Hristos.

În al treilea rând, ordinea canonică poate fi readusă în siguranță prin sprijinul Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice.

Și în al patrulea rând, Patriarhul Porfirie a demonstrat clar pentru reprezentanții schismei ucrainene că în persoana sa au primit un susținător implacabil al canoanelor Bisericii. Aceasta înseamnă că nu poate fi vorba despre recunoașterea BOaU de către Biserica Ortodoxă Sârbă.