Cum poate fi păstrată o comunitate după decizia Curții Supreme

Marea Cameră a Curții Supreme a Ucrainei, care a examinat acest caz, a publicat foarte prompt textul integral al deciziei, ceea ce creează impresia că cineva a fost interesat de acest lucru. Căci foarte des Curtea Supreme avea nevoe de luni de zile pentru a publica o astfel de decizie. Textul deciziei este destul de greu de înțeles chiar și pentru juriștii profesioniști. Pentru a-i înțelege sensul, trebuie să-l citești de mai multe ori. În acest articol vom analiza doar cele mai importante momente ale acestei decizii. Pentru o scurtă descriere a esenței litigiului și pentru a face cunoștință cu concluziile inițiale ale deciziei Curții Supreme, recomandăm articolul "Curtea Supremă a aprobat acaparările forțate?".

În esență, instanța trebuia să răspundă la întrebarea: poate o comunitate teritorială să ia o hotărâre cu privire la schimbarea jurisdicției unei comunități religioase? La această întrebare, Curtea Supremă a dat în fond un răspuns afirmativ. Merită menționat efortul judecătorilor de a acorda o aparență de legalitate unei afirmații care contrazice în mod evident legile și Constituția Ucrainei. Această decizie trebuia să devină un precedent, iar alte instanțe judecătorești se vor referi la ea atunci când vor examina cazuri similare. Schema de reînregistrare a comunității religioase în cinstea Acoperământului Maicii Domnului a Bisericiii Ortodoxe Ucrainene din satul Kalinivka, regiunea Jitomir, este o schemă tipică a unei acaparări forțate a bisericii.

Momentele cheie ale litigiului

Statutul comunității religioase în cinstea Acoperământului Maicii Domnului a fost aprobat de Eparhia de Jitomir a Bisericiii Ortodoxe Ucrainene pe 24 octombrie 1991, iar organizația religioasă a fost înregistrată de comitetul executiv al Consiliului Regional Jitomir pe 20 noiembrie 1991.

Pe 20 ianuarie 2019 a avut loc adunarea comunității religioase la care au participat 28 de membri, în cadrul căreia comunitatea și-a reafirmat fidelitatea față de Biserica Ortodoxă Ucraineană și Întâistătătorul său, Mitropolitului Onufrie.

Pe 9 martie 2019, la adunarea comunității teritoriale din satul Kalinivka, la care nu au fost invitați nici parohul, nici membrii comunității religioase, a fost luată decizia de a transfera parohia în subordinea așa numitei Biserici Ortodoxe a Ucrainei creată de politicieni.

Pe 6 iulie 2019, a avut loc adunarea celor mai activi susținători ai trecerii la BOaU, în număr de 10 persoane, care s-au declarat membri ai comunității religioase și a la această ședință au decis să aducă modificări la Statutul comunității religioase a BOUkr.

Pe 3 octombrie 2019, noul Statut, deja cu subordonarea în cadrul BOaU, a fost înregistrat de conducătorul Administrației Regionale de Stat din Jitomir.

Comunitatea religioasă a Bisericii Ortodoxe Ucrainene a contestat aceste decizii în instanța de apel, a trecut prin Curțile de toate nivelurile până la Marea Cameră a Curții Supreme și a fost respinsă peste tot.

Un moment cheie: formalizarea calității de membru

Acest moment este cel mai esențial în decizia instanței. Poziția nejustificat formal a comunității Bisericiii Ortodoxe Ucrainene în această chestiune a permis să fie luată această hotărâre. Și acest punct ar putea deveni cheia pentru apărarea cu succes în domeniul juridic a comunităților Bisericiii Ortodoxe Ucrainene de atacurile bisericești.

Un citat: "Judecătorii Camerei... notează că problema apartenenței la comunitatea religioasă este una dintre problemele cheie în acest litigiu, având în vedere faptul că Reclamantul (parohul comunității Acoperământului Maicii Domnului a Bisericiii Ortodoxe Ucrainene – Red. ) în calitate de conducător al comunității religioase a Bisericii Ortodoxe Ucrainene neagă că decizia de schimbare a subordonării a fost luată de membrii împuterniciți ai comunității religioase".

Curtea Supremă are perfectă dreptate: întrebarea cu privire la modul în care statul, inclusiv instanțele, pot distinge membrii adevărați ai comunității de impostori, este într-adevăr esențială. În statutele adoptate de comunitățile religioase la începutul anilor 1990, definiția membrilor comunității era atât de vagă încât nu existau, în esență, criterii formale. Această situație se repetă în marea majoritate a parohiilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene până în prezent, făcându-le vulnerabile pentru astfel de reînregistrări ilegale.

Un alt citat: "Statutul (comunității Acoperământului Maicii Domnului a Bisericiii Ortodoxe Ucrainene – Red.) în ediția din 1991 nu stabilește nicio procedură reglementată și criterii clare privind admiterea membrilor în comunitatea religioasă, precum și procedura de înregistrare și constituirea registrului care ar permite identificarea clară a numărului real de membri ai comunității religioase, și nici nu conține termenii de apartenență fixată, procedură de admitere ca membru al comunității religioase".

În această parte a deciziei Curții Supreme se conține o însărcinare pentru comunități: să introducă toate aceste puncte în statutul lor și să documenteze în mod oficial listele cu membrii comunității. Totuși, există două aspecte neplăcute aici. În primul rând, probabil că este prea târziu pentru a face acest lucru, deoarece registratorii de stat refuză să înregistreze modificări la statute dacă acestea nu presupun tranziția la BOaU. Această directivă neoficială vine de sus și este executată sub diverse pretexte în majoritatea cazurilor. În al doilea rând, pentru Tribunal este important să existe continuitate în deciziile privind admiterea de noi membri. Adică "zece" la început, care au creat și au înregistrat comunitatea, trebuie să accepte și să formalizeze acceptarea de noi membri, apoi componența extinsă a comunității trebuie să-i accepte pe următorii membri și așa mai departe. Procedura excluderii membrilor din comunitate din cauza încetării participării la cult, moartea și alte motive trebuie documentată în mod similar. Formalizarea retroactivă a tuturor acestor momente cel mai probabil nui este acum probabilă. Totuși, în pofida tuturor acestor dificultăți, trebuie de depus eforturi pentru a formaliza apartenența a câți mai mulți membri posibil la comunitatea religioasă. Cu cât mai multe procese verbale ale diferitelor ședințe, cu cât mai multe liste, nume, adrese, semnături etc, cu atât este mai bine.

Identificarea locului

În textul deciziei Curții Supreme se impune următoarea idee: deoarece nu au fost stabilite criterii clare de apartenență la o comunitate religioasă, noi, judecătorii, le vom stabili după propriile considerente. Și, firește, în favoarea BOaU.

Statutele comunităților religioase ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene elaborate în anii 1990 în esență conțin criterii de apartenență. Acestea sunt următoarele:

• împlinirea vârstei de 18 ani;
• recunoașterea caracterului obligatoriu al Statutului Bisericii Ortodooxe Ucrainene;
• prezența regulată la slujbe și spovedanie;
• aflarea în ascultare canonică față de paroh;
• să nu fiii sub interdicție sau sub judecată bisericească.

Curtea Supremă a considerat că doar două criterii pot fi stabilite în mod obiectiv: vârsta de 18 ani și frecventarea slujbelor. Aici se ascunde viclenia. Dacă vârsta poate fi determinată după pașaport, cum se poate stabili dacă omul a participat în mod regulat la slujbe sau nu? Căci nimeni nu întocmește o listă de participanți la fiecare slujbă. Aici judecătorii și-au dat frâu liber imaginației.

Instanța a hotărât că un semn de participare la slujbe este... domiciliul în localitatea dată. Un citat: "Având în vedere absența datelor la care se referă reclamantul (parohul comunității Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Red.), care ar permite verificarea frecventării regulate slujbelor, Marea Cameră a Curții Supreme recurge la criteriul legăturii teritoriale, adică domiciliul în zona în care își desfășoară activitatea comunitatea religioasă, deoarece respectarea acestui criteriu face posibilă îndeplinirea condiției prezenței regulate la slujbe". În acest context este vorba despre înlocuirea conceptului de "comunitate religioasă" cu conceptul de "comunitate teritorială", deși în altă parte a deciziei, Curtea Supremă susține că acestea nu coincid.

Totuși, Curtea Supremă a remarcat încă o dată că o astfel de substituire a conceptelor este posibilă numai în condițiile incertitudinii formale privind apartenența lao  comunitate. Un citat: "Marea Cameră a Curții Supreme notează din nou că conceptele de "comunitate religioasă" și "comunitate teritorială" nu sunt identice, ci doar indică faptul că în absența în statut a unei reglementări a apartenenței la o comunitate religioasă, care ar permite stabilirea membrilor săi, se aplică criteriul legăturii teritoriale ca atare, care permite în mod obiectiv îndeplinirea unei anumite condiții statutare a calității de membru – frecventarea regulată a slujbelor".

Un alt moment absurd este prezumția că locuitorii satului Kalinivka sunt considerați membri ai comunității religioase a priori, dacă nu se dovedește contrariul. Un citat: "Reclamantul nu a furnizat nicio dovadă pe ce bază el consideră că locuitorii satului Kalinivka... nu sunt enoriași ai comunității religioase...". Cu alte cuvinte, parohul trebuie să dovedească în instanță că locuitorii din Kalinivka nu au participat la slujbe!

Restrângerea drepturilor episcopilor

Această afirmație a Curții Supreme este logică din perspectiva dreptului secular, dar încalcă unul dintre principiile fundamentale ale eclesiologiei ortodoxe. Vorbim despre atribuțiile episcopilor. În Biserica antică, episcopul era conducătorul comunității bisericești și figura cheie a acesteia. Iată câteva afirmații foarte concise ale sfântului mucenic Ignatie Teoforul:

"Cine îl cinstește pe episcop, este cinstit de Dumnezeu; cine face ceva fără știrea episcopului, slujește diavolului".

"Unde se află episcopul, acolo trebuie să fie și poporul; la fel cum oriunde este Iisus Hristos, acolo este Biserica Sobornicească".

"Nimeni să nu facă nimic legat de Biserică fără episcop".

Inițial, episcopul ocupa o poziție similară cu ceea a preotului. Mai mult, aceasta era o funcție aleasă, nu desemnată. Comunitatea își alege episcopul, iar episcopii vecini se adunau pentru a-l hirotoni. De-a lungul timpului, episcopii au devenit mai mulți administratori decât păstori; s-au detaşat de comunităţi, iar autoritatea lor a devenit din ce în ce mai extinsă. Episcopii au început să fie numiți de sus și să supravegheze mai multe (și mai târziu multe) comunități. Istoria bisericii mărturisește că atribuțiile episcopilor s-au extins cu mult dincolo de îngrijirea pastorală. S-a ajuns la punctul în care un episcop putea condamna oameni (de exemplu, iobagii bisericii) la siurghiun sau chiar la moarte. Termenul "Vlădica" folosit și astăzi vorbește elocvent despre aceasta.

Acum, într-un anumit sens, pendulul se rotește în sens invers. Curtea Supremă nu mai recunoaște drepturile episcopului conform canoanelor Bisericii. Un citat: "În contextul dreptului comunităților religioase recunoscut de stat de a-și schimba liber subordonarea canonică și organizatorică, mecanismul stabilit de stat pentru exercitarea acestui drept (prin aprobarea la adunarea generală) nu poate fi anulat prin impunerea unor cerințe care fac imposibilă exercitarea acestui drept, chiar dacă aceste cerințe corespund structurii ierarhice și instituționale a organizației religioase".

Mai mult, Curtea Supremă explică că aici este vorba despre cazurile când membrii unei comunități religioase au votat pentru schimbarea jurisdicției, dar episcopul nu le permite acest transfer, ceea ce este evident. Curtea Supremă a decis că opinia episcopului nu trebuie să fie luată în considerare. Dar atunci cum rămâne cu eclesiologia ortodoxă și canonul că nimic nu se poate face în Biserică fără episcop?

O lingură de miere într-un butoi cu gudron

Dar există o mică rază de lumină în decizia Curții Supreme. Ideea este că judecătoriile de primă instanță și de apel au susținut un lucru absurd: că transferul comunității în subordinea BOaU nu îi împiedică pe cei nemulțumiți să continue să meargă la slujbe, dacă acest lucru nu le-a fost interzis. Un citat: "Având în vedere acest caz, instanțele de fond și de apel au arătat că Reclamantul (parohul comunității Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Red.) nu a făcut dovada încălcării drepturilor sale la libertatea religioasă, deoarece la ședința care este obiectul litigiului,  comunitatea religioasă a luat o decizie doar cu privire la schimbarea subordonării acesteia în plan canonic și organizatoric, <...> dar nu s-a luat nicio hotărâre cu privire la frecventarea slujbelor bisericicești..." Să ne gândim la acest nonsens! "Da, am transferat biserica la schismatici, dar nu v-am interzis să mergeți la biserică! Veniți la slujbe și realizați-vă dreptul la libertatea religioasă, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat!". Adică libertatea parohului comunității Bisericii Ortodoxe Ucrainene (precum și a altor credincioși) de a se închina este aceea că trebuie să vină acum la slujbele BOaU. Și această absurditate evidentă a fost aprobată atât la instanța de fond, cât și la Curtea de apel.

Este un  lucru bun că cel puțin Curtea Supremă nu a fost de acord cu acest lucru. Un citat: "Având în vedere argumentele expuse mai sus, Marea Cameră a Curții Supreme nu este de acord cu această concluzie a judecătoriilor din instanțele precedente și consideră că dreptul Reclamantului la libertatea religioasă presupune drept de a practica religia individual. Totodată, cea mai controversată problemă în acest caz este tocmai întrebarea dacă a existat o încălcare a dreptului Reclamantului de a-și practica religia împreună cu alții din cadrul organizației religioase care a fost condusă de Reclamant".

Cu alte cuvinte, Curtea Supremă a separat conceptele de practică religioasă individuală și de cel de cult colectiv.

Concluzii

Ce este rău

În primul rând, Curtea Supremă a aprobat prezumția că toți locuitorii unei localități sunt considerați a priori enoriași ai bisericii și, prin urmare, pot vota în favoarea transferului acesteia în subordinea BOaU. Acest lucru, desigur, deschide larg ușa comunităților teritoriale care acum pot transfera biserici la BOaU fără să le pese de normele legii. Acum nu ei sunt cei care trebuie să demonstreze că sunt membri ai comunității religioase, ci dimpotrivă, parohul va trebui să demonstreze în instanță că ei nu sunt membri ai comunității.

În al doilea rând, faptul că episcopii sunt acum lipsiți de drepturile lor canonice și nu pot împiedica comunitatea să treacă la BOaU și nici măcar să îi ajute pe acei credincioși (de regulă, ei constituie majoritatea) care doresc să rămână în Biserica Ortodoxă Ucraineană. Acum este anulată autoritatea episcopului asupra credincioșilor în ceea ce privește schimbarea jurisdicției.

Ce este bine

În primul rând, avem o recomandare clară de la Curtea Supremă pentru comunitățile Bisericii Ortodoxe Ucrainene: dacă doriți să evitați acapararea forțată, faceți ordine juridică în documentele parohiei în ceea ce privește apartenența unui memru la comunitate: statute, criterii, procese verbale de admitere/excludere, și așa mai departe. Organizați sistematic ședințe ale comunității, înregistrați toate procesele verbale și așa mai departe. Dacă apartenența la comunitate este clar definită în documente, atunci instanțele judecătoreși nu-și vor putea permite fantezia de a-i înscrie pe toți locuitorii în comunitate. Și, desigur, este necesar să fim atenți cine trebui acceptat ca membru al comunității și cine trebuie să mai aștepte acest accept.

În al doilea rând, recunoașterea faptului că conceptul de libertate individuală a confesiunii nu coincide cu conceptul realizării sale colective. Fiecare cetățean într-adevăr poate participa în mod individual la slujbele comunității pe care le consideră drepte. Dacă o biserică este acaparată, ei pot merge la alta. Totuși, cultul colectiv presupune prezența unei structuri bisericești, a unei comunități, a unui preot, a clerului, a unui lăcaș de cult, a obiectelor liturgice, a icoanelor etc. Dacă toate acestea sunt luate, atunci dreptul de a mărturisi credința este încălcată.

Unde poate ajunge totul

Este clar că acum comunitățile Bisericii Ortodoxe Ucrainene vor trebui să se apuce de înregistrarea legală a calității de membru și de toată munca legată de documentare. Este clar că comunitățile Bisericii Ortodoxe Ucrainene cel mai probabil vor pierde în toate litigiile bisericești. Este clar că numărul transferurilor ilegale către BOaU va crește. Aș dori să vorbesc despre unele mai tendințe globale.

În primul rând, comunitățile Bisericii Ortodoxe Ucrainene vor trebui să realizeze un adevăr simplu: Biserica nu este o societate deschisă, în care poate pătrunde orice persoană rătăcitoare, ci o societate închisă, une accesul este deschis doar după cateheză și confirmare în credința ortodoxă. Exclamația de la liturghie: "Cei chemați ieșiți!" își va dobândi adevăratul sens, și anume: cei care nu sunt pe deplin stabiliți în credință nu sunt admiși la Sfintele Taine, și deci la conducerea comunității, cu atât mai puțin cei care vin la biserică o dată pe an pentru a binecuvânta coșul de Paște.

În al doilea rând, Biserica nu este clădirile, ci oamenii. Da, nu este foarte plăcut să treci dintr-o biserică frumos amenajată într-o vagonetă, dar așa va fi. Trebuie să aibă loc o schimbare în conștiința noastră bisericească. Dacă comunitatea de credincioși se păstrează ca atare, nu contează atât de mult în ce încăpere se va ruga. Dacă comunitatea săvârșește Tainele și trăiește după poruncile lui Hristos, ea este unită cu Trupul lui Hristos și este în comuniune cu Biserica ca un singur organism al Dumnezeu-Omului. "Nu adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta" (Matei 6:19-21). Poate că este vorba și despre situația noastră actuală? Oricum, vedem cu ochii noștri cum "hoții sapă și fură".

În al treilea rând, episcopii trebuie să fie mai aproape de comunități, mai aproape de credincioșii de rând. Chiar dacă statul le ia dreptul de a gestiona comunitățile, nu le poate lua influența duhovnicească. Dacă un episcop se interesează de viața comunităților sale, comunică îndeaproape cu credincioșii, se angajează în activități pastorale, atunci încrederea păstoriților în episcop va crește și nicio autoritate, niciun susținător al BOaU nu îi va putea amăgi.

În încheire, putem să spunem că Dumnezeu ne conduce înapoi la conștiința inițială a Bisericii antice, chiar dacă ne este nespus de greu să urmăm această cale. În acest sens, Curtea Supremă, ca și alte organisme de stat, nu este altceva decât un instrument în mâinile lui Dumnezeu.

Doamne, dă-ne putere și înțelepciune!