Schismă, impas și greșeală tragică: aspecte legate de Tomosul acordat BOaU
ÎPS Nichifor de Kykkos a scris o carte despre "problema ucraineană", în care face concluzia că Tomosul acordat BOaU nu poate fi recunoscut. Care poate fi soluția?
La sfârșitul anului 2020, Mitropolitul Nichifor de Kykkos și Tilliria din Biserica Ortodoxă a Ciprului a scris cartea "Problema ucraineană contemporană și rezolvarea ei în conformitate cu dumnezeieștele și sfintele canoane", dedicată unei analize detaliate a premiselor istorice și canonice pentru acordarea Tomosului de autocefalie de către Patriarhia Constantinopolului schismaticilor ucraineni reuniți. În esență, poziția sa față de "problema ucraineană" este poziția credincioșilor ciprioți care în viața lor duhovnicească sunt ghidați de Evanghelie și Tradiția Bisericii, și nu de alte principii.
Cine este Mitropolitul Nichifor
Mitropolitul Nichifor s-a născut pe 2 mai 1947 în satul Kritou Marottou, în apropierea orașului Paphos din Cipru. După ce și-a terminat educația în școala elementară locală, a intrat în mănăstirea Kykkos și timp de șase ani a fost ca novice, și în paralel a studiat la școala elenă din mănăstire timp de trei ani. În 1969 a fost hirotonit diacon și s-a alăturat frăției mănăstirii Kykkos, primind numele Nichifor. A absolvit Facultatea de Drept a Universității Aristotel din Salonic și Facultatea de Teologie a Universității din Atena.
În 1979, Arhiepiscopul Hrisostom I al Ciprului l-a hirotonit pe ierodiaconul Nichifor ca preot și în curând l-a ridicat la rangul de arhimandrit.
În anii următori arhimandritul Nichifor a îndeplinit mai multe funcții bisericești. A fost profesor la Seminarul Apostolului Barnaba timp de șase ani. A slujit ca președinte al Curții ecleziastice a Bisericii Ciprului timp de cinci ani și ca secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ciprului timp de trei ani.
În 1983, frăția mănăstirii Kykkos l prin vot secret -a ales în funcția de stareț al mănăstirii. În ianuarie 2002 a avut loc hirotonia arhierească a egumenului Nichifor.
În 2007, PS Nichifor a fost ales unanim Mitropolit al nou-înființatei Mitropolii de Kykkos și Tilliria.
Înaltpreasfințitul Mitropolit devine doctor onorific al Universității Aristotel din Salonic și al Facultății de Teologie a Universității din Atena.
Este interesant faptul că la alegerile noului primat al Bisericii Ciprului din 2006, Mitropolitul Nichifor de Kykkos a fost printre lideri, dar și-a retras candidatura în favoarea actualului primat al Bisericii Ciprului Hrisostom al II-lea, ceea ce indică lipsa totală a ambițiilor de putere și dorința de a conduce. Cu alte cuvinte, se îngrijește de bunăstarea Bisericii lui Hristos, mai degrabă decât de propriile interese.
De aceea în 2020, Mitropolitul Nichifor împreună cu Mitropolitul Isaia de Tamassos și Mitropolitul Atanasie de Limassol, s-au opus în mod deschis poziției Arhiepiscopului Hrsostom al Ciprului cu privire la recunoașterea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU) și a lui Epifanie Dumenko.
Pentru Mitropolitul Nichifor, conducătorul BOaU este un schismatic care nu poate fi numit "primat" al Bisericii din Ucraina, iar acțiunile Patriarhului Bartolomeu privind legitimarea schismaticilor ucraineni nu sunt doar necanonice, dar conduc Ortodoxia mondială spre schismă. De fapt, pentru a-și întemeia poziția, el a scris cartea "Problema ucraineană contemporană și reziolvarea ei în conformitate cu dumnezeieștele și sfintele canoane". Mitropolitul Nichifor spune că nu urmărește în lucrarea sa un alt scop decât să "dea credincioșilor ortodocși care trăiesc în "frica" și "umbra" provocată de această schismă catastrofală pentru Ortodoxie, informațiile necesare cu privire la problema Bisericii Ucrainene, fără a ascunde ceva".
Cartea este compusă (în afară de introducere, prefață, concluzii și aparat științific) din șapte capitole, fiecare dintre acestea respingând metodic toate argumentele Fanarului în favoarea acordării autocefaliei BOaU.
Primul dintre aceste capitole este dedicat răspunsului la întrebarea: care Patriarhie are jurisdicție asupra teritoriului Ucrainei.
Care Patriarhie are jurisdicție canonică asupra Ucrainei?
Vlădica reamintește că în 1686 Mitropolia Kievului s-a realipit Bisericii Ortodoxe Ruse, și "de atunci vechile Patriarhii ale Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului și apoi restul Bisericilor Ortodoxe Autocefale au considerat întotdeauna Biserica Ucraineană ca parte a Patriarhiei Moscovei, respectându-i dreptul ca întregul teritoriu al Ucrainei să se afle sub jurisdicția sa ecleziastică".
Dar în prezent, după mai bine de 300 de ani, fanariotii nu sunt de acord cu această stare de fapt. Potrivit declarațiilor lor (care în prezent sunt mediatizate activ de schismaticii ucraineni), Mitropolia Kievului a fost întotdeauna sub jurisdicția Fanarului, deoarece în Epistola Patriarhală și sinodală din 1686 este indicată condiția ca Mitropolitul Kievului să pomenească în timpul Sfintei Liturghii mai întîi numele Patriarhului Constantinopolului, și după aceea – numele Patriarhului Moscovei. Susținătorii acestei afirmații subliniază că Mitropolia Kievului nu a fost niciodată transmisă Patriarhiei Moscovei definitiv și irevocabil, iar Epistola Patriarhală din 1686 a avut un caracter temporar.
Atacând această poziție, Mitropolitul Nichifor reamintește că dorința exprimată în Epistolă de a pomeni mai întâi numele Patriarhului Constantinopolului, și apoi numele Patriarhului Moscovei "nu are nicio legătură cu împuternicirile administrative", deoarece "nu pomenire unui anumit primat, ci doar dreptul de a unge episcopi și dreptul de a judeca episcopii determină apartenența unei Biserici la jurisdicția alteia".
Nu pomenire unui anumit primat, ci doar dreptul de a unge episcopi și dreptul de a judeca episcopii determină apartenența unei Biserici la jurisdicția alteia.
Mitropolitul Nichifor
Ca dovadă a acestei teze, Mitropolitul Nichifor citează declarația un "unui consilier apropiat al Patriarhiei Ecumenice, Vlasios Fidas", care încă până la "criza ucraineană" și cu o ocazie total diferită a scris că apartenența canonică "este indisolubil legată de consolidarea canonică a dreptului la hirotonire și judecată".
Mitropolitul Nichifor prezintă așa-numitele "Sintagmații" ca argument fundamental în susținerea tezei că Fanarul întotdeauna a recunoscut transmiterea Mitropoliei Kievului în jurisdicția Patriarhului Moscovei.
"Sintagmația" este o listă de mitropolii, arhiepiscopii și episcopii și ordinea lor de prioritate în jurisdicția ecleziastică a Patriarhiilor și Bisericilor Ortodoxe Autocefale. În prezent, acestea sunt publicate sub denumirile de "Calendar, "Díptice", "Anuar", "Dispoziții oficiale", iar "înregistrarea în ele este o dovadă incontestabilă a apartenenței jurisdicționale a unei mitropolii". Prin urmare, Mitropolitul Nichifor susține că din 1686 până în 2018, toate Tipicurile, Calendarele, Dipticele și Anuarele tuturor Bisericilor Autocefale Ortodoxe (inclusiv ale Patriarhiei Constantinopolului) au considerat Ucraina ca parte a Bisericii Ortodoxe Ruse".
Mai mult, Mitropolitul Nichifor a reamintit că Patriarhul Bartolomeu, în discursul său adresat poporului ucrainean din 26 iulie 2008, a spus literalmente următoarele: "Patriarhul ecumenic Dionisie al IV-lea, după aderarea Ucrainei la Rusia și sub presiunea lui Petru cel Mare, a considerat că în acele circumstanțe este necesară subordonarea ecleziastică (a Ucrainei – Ed.) față de Biserica Rusă".
Din 1686 până în 2018, toate Tipicurile, Calendarele, Dipticele și Anuarele tuturor Bisericilor Autocefale Ortodoxe (inclusiv ale Patriarhiei Constantinopolului) au considerat Ucraina ca parte a Bisericii Ortodoxe Ruse".
În plus, în scrisorile sale adresate Patriarhului Moscovei, Patriarhul Bartolomeu recunoaște că Biserica Rusă are asupra Ucrainei "două drepturi fundamentale de subordonare ecleziastică: dreptul de a hirotoni și dreptul de a judeca episcopii".
Mai mult, Mitropolitul Nichifor citează mărturiile mai multor istorici și teologi cu autoritate ai Patriarhiei Constantinopolului despre alipirea Mitropoliei Kievului la Biserica Rusă. Întâlnim numele arhimandritului Kallinikos (Delikanis), "un cunoscător excelent al documentelor patriarhale", profesorului pr. Theodore Zisis, profesor al Universității din Atena, arhimandritului Vasile Stephanidi, Mitropolitului Barnaba de Kythira.
Dar un interes deosebit trezește trimiterea la lucrarea "profesorului onorific de istorie bisericească și unul dintre angajații cheie ai Patriarhiei Ecumenice" Vlasios Fidas, "care mult timp a ocupat funcția de Decan la Institutul de Studii Postuniversitare în Ortodoxie Teologie la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Geneva, și a primit de la Patriarhul Ecumenic titlul de "arhont și didascalos al Bisericii". Potrivit lui, "Patriarhul Dionisie al Constantinopolului a transmis Mitropolia Kievului în jurisdicția canonică a Patriarhiei Moscovei (1687)", iar Mitropolitul Kievului (împreună cu Mitropolitul Moscovei și de Sankt Petersburg)" participă la Sinodul Bisericii Ruse ca unul dintre cei trei membri permanenți ai Sinodului".
De asemenea, în acceeași ordine de idei, Mitropolitul Nichifor îl citează pe celebrul teolog ortodox, Mitropolitul Kallistos (Ware), care a declarat: "Deși sunt Mitropolit al Patriarhiei Ecumenice, nu sunt absolut mulțumit de poziția Patriarhului Bartolomeu. Cu tot respectul pentru Patriarhul meu, trebuie să spun că sunt de acord cu opinia Patriarhiei Moscovei privind apartenența Ucrainei la Biserica Rusă".
În același timp, Mitropolitul Nichifor spune că chiar dacă transferul Mitropoliei de la Kiev a fost temporar, "în tradiția canonică a Bisericii Ortodoxe există perioade clar definite în care este permisă o declarație de protest privind încălcarea drepturilor jurisdicționale", și "după expirarea acestoi perioade, Biserica, ale cărei drepturi jurisdicționale au fost încălcate, nu poate depune un recurs la autoritățile bisericești competente pentru a soluționa litigiul și a-și revendica drepturile".
Vorbim despre Canonul 17 al celui de-al IV-lea Sinod ecumenic și Canonul 25 al celui de-al VI-lea Sinod ecumenic. Potrivit acestora, "pentru litigiile jurisdicționale, se aplică un termen de prescripție de treizeci de ani". Dar nu 330 de ani!
Pe baza tuturor celor expuse mai sus, Mitropolitul Nichifor ajunge la concluzia că "însușirea necanonică de către Patriarhia Constantinopolului a drepturilor jurisdicționale asupra teritoriului Ucrainei, precum și acordarea "autocefaliei" Ucrainei, constituie un act de invazie pe teritoriu canonic străin și se află în contradicție totală cu sfintele canoanele ale Bisericii Ortodoxe, care nu permit încălcarea limitelor jurisdicționale și coexistența mai multor jurisdicții într-un singur spațiu".
Însușirea necanonică de către Patriarhia Constantinopolului a drepturilor jurisdicționale asupra teritoriului Ucrainei, precum și acordarea "autocefaliei" Ucrainei, constituie un act de invazie pe teritoriu canonic străin și se află în contradicție totală cu sfintele canoanele ale Bisericii Ortodoxe.
Mitropolitul Nichifor
Cine are dreptul să acorde autocefalia și în ce condiții?
Următorul capitol este dedicat răspunsului la întrebarea despre legea și mecanismul de acordare a autocefaliei. Mitropolitul Nichifor ocupă poziția că acest drept aparține exclusiv plenitudinii Bisericii Ortodoxe.
Anterior, el spune că și Patriarhul Bartolomeu a adoptat aceeași poziție: în 2001, într-un interviu acordat ziarului grecesc "Nea Hellas", el a spus: "Autocefalia sau autonomia sunt acordate de întreaga Biserică prin decizia Sinodului Ecumenic. În cazurile în care din diverse motive este imposibil să fie convocat Sinodul Ecumenic, Patriarhia Ecumenică, în calitate de coordonator al tuturor Bisericilor Ortodoxe, acordă autocefalia sau autonomia, cu rezerva consimțământului lor (al tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe)".
Mitropolitul Nichifor subliniază că același punct de vedere a aparținut unuia dintre principalii simpatizanți a Fanarului, Mitropolitul Ioan (Zizioulas) de Pergamon, care în decembrie 2009 a subliniat că "dacă Patriarhul Ecumenic obține consimțământul Bisericilor Ortodoxe Autocefale Locale, după ce l-a primit în scris, el poate semna personal Tomosul Patriarhal".
"Arhonul" și "didascalos" al Bisericii (profesorul – Ed.) susmenționat Vlasios Fidas a scris că "Sinodul Ecumenic sau consimțământul unanim al tuturor Tronurilor Patriarhale este instrumentul canonic de proclamare a autocefaliei sau autonomiei unei Biserici", și "orice altă procedură este necanonică și nu numai că nu servește unității, ci dimpotrivă, încalcă tradiția canonică, corodează și distruge unitatea Bisericii în dreaptă credință și dragoste".
Mitropolitul Nichifor a reamintit, de asemenea, că la ședințele premergătoare pentru pregătirea Sinodului din Creta au fost documentate dispozițiile privind "Autocefalia și metoda proclamării sale", care au fost "semnate de reprezentanții tuturor Bisericilor Ortodoxe". Conform acestui document, procedura de acordare a autocefaliei trebuie să conțină "o cerere din partea organismului ecleziastic privind acordarea autocefaliei, consimțământul Bisericii Mame, de la care este se desprinde eparhia ecleziastică care solicită autocefalia, și aprobarea celorlalte Biserici Ortodoxe Autocefale".
Acest lucru înseamnă, afirmă Mitropolitul, că "Patriarhul Ecumenic putea accepta spre examinare o cerere de autocefalie care să provină numai din structura bisericească a țării care îndeplinește condițiile canonice", dar "singura structură bisericească canonică din Ucraina (Biserica Ortodoxă Ucraineană condusă de Mitropolitul Onufrie) nu a cerut autocefalie de la nimeni și niciodată nu a acceptat vreo autocefalie acordată de cineva".
Înaltpreasfințitul Nichifor subliniază că autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene a fost căutată, cerută și primită de două structuri schismatice": Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei de la Kiev (BOU-PK), "condusă de fostul mitropolit al Kievului, monahul destituit și anatematizat Filaret Denisenko", și Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană (BAOU), "condusă de Macarie Maletici care nu are hirotonie arhierească, este un fost preot caterisit al Bisericii Ortodoxe Ruse, "hirotonit" ca pseudo-episcop de către diaconul Bisericii ruse Vikentiii-Viktor Cekalin, o personalitate tragică cu o "istorie bogată", care a reușit să să fie pseudo-episcop "ortodox", uniat, pastor protestant, a fost condamnat de instanță pentru pedofilie, iar acum este pensionar în Australia cu diagnosticul tulburare mentală".
În general, conform ÎPS Nichifor, BOaU este "o adunătură de schismatici excomunicați, anatematizați, auto-sfințiți și nepocăiți" care au primit statutul de "autocefalie", "și toate acestea – în pofida existenței Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice condusă de Mitropolitul Onufrie al Kievului și a Toată Ucraina, care reunește majoritatea covârșitoare a creștinilor ortodocși din Ucraina și care acum este atacată și persecutată".
BOaU este o adunătură de schismatici excomunicați, anatematizați, auto-sfințiți și nepocăiți.
Mitropolitul Nichifor
"Într-adevăr, oare putem să rămânem indiferenți în fața tuturor acestor evenimente inacceptabile eclesiologic și anti-canonice, care au avut loc recent în Biserica Ortodoxă Ucraineană?", întreabă ierarhul Bisericii Ciprului.
Despre dreptul de recurs la Fanar
Apărătorii poziției Fanarului susțin că pe baza canonului 28 al celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic, precum și a canoanelor 3, 4 și 5 ale Sinodului de la Sardica, Patriarhia Constantinopolului are dreptul canonic de a primi recursuri de la clerici din afara granițele jurisdicției sale, ceea ce înseamnă că ridicarea anatemei lui Denisenko și restabilirea lui "în demnitatea existentă" este absolut legitimă.
Dar Mitropolitul Nichifor subliniază că în opinia Bisericii, prevederile canoanelor 3, 4 și 5 ale Sinodului de la Sardica se referă la privilegiile care au fost acordate episcopului Romei (și acum – Patriarhului Constantinopolului) "numai în raport cu episcopii și cu alți clerici subordonați acestuia, fără a-l investi cu o jurisdicție ecleziastică supremă". Cu alte cuvinte, conducătorul Fanarului "are privilegiul special de a accepta cererile de recurs, dar numai de la episcopii și alți clerici ai Bisericilor subordonate, care sunt Bisericile din Tracia, Pont și Asia".
La rândul lor, fanariotii fac referință și la canoanele 9 și 17 ale celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic din Calcedon, susținând că ele ar fi delegat Patriarhului Constantinopolului autoritatea de a primi cereri de apel de la clericii care fc parte nu numai din Bisericile subordonate acestuia, sar și de din alte jurisdicții Patriarhale și Biserici Autocefale Locale care nu țin de jurisdicția sa ecleziastică. Totuși, Mitropolitul Nichifor spune că potrivit Sfântului Nicodim Aghioritul, "Primatul Constantinopolului nu are autoritatea de a acționa în eparhiile și regiunile subordonate altor patriarhi", și potrivit celebrului canonist ortodox Zonaras, Patriarhul Constantinopolului nu numit este judecător asupra tuturor mitropoliților în general, ci numai asupra celor subordonați lui".
Astfel, ierarhul Ciprului face concluzia că "Patriarhul Constantinopolului nu are privilegiul jurisdicției bisericești supreme" și "sentința judecătorească a oricărui sinod patriarhal (ca în cazul deciziei privind anatema lui Denisenko aplicată de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse – Ed.) este irevocabilă și poate fi atacată în recurs numai prin Sinodul Ecumenic".
ÎPS Nichifor consideră că o condiție necesară pentru a-i restabili pe schismaticii ucraineni, precum și pentru a-i accepta în comuniunea bisericească, este pocăința și "dorința de a reveni la comuniunea cu Biserica de care s-au desprins, deoarece restabilirea comuniunii cu toată Ortodoxia are loc prin restabilirea comuniunii cu Biserica Autocefală din care au căzut".
În plus, mitropolitul Nichifor este convins că "Macarie și discipolii săi trebuie să fie hirotoniți din nou", deoarece comuniunea cu ei "nu este o problemă de puritate morală a unor oameni, ci absența ontologică a nucleului interior al ierarhiei", întrucât "nu este vorba despre o "profanare" morală, ci despre o "profanare" ontologică a episcopilor la nivel pan-ortodox".
A avut oare Biserica Ortodoxă Rusă dreptul să rupă comuniunea euharistică cu Fanarul?
Unii susținători ai acțiunilor Patriarhului Constantinopolului au spus în repetate rânduri că Biserica Rusă nu a avut dreptul să rupă comuniunea euharistică cu Fanarul – cică acest lucru ar încalca legea unității și a iubirii. Dar ca răspuns la aceste "acuzații tardive" la acțiunile Bisericii Ortodoxe Ruse, Mitropolitul Nichifor subliniază că "primul învățător în această problemă este Patriarhul Bartolomeu însuși, care a încetat coliturghisirea cu pururea pomenitul Arhiepiscop Hristodul al Atenei pentru că Preafericitul Arhiepiscop a îndrăznit să convoace Sinodul Arhiepiscopiei Greciei, la care a ales fără consimțământul patriarhal trei mitropoliți noi în eparhia așa-numitelor "Tărâmuri Noi". Adică comuniunea euharistică a fost întreruptă nu din motive dogmatice, spune Vlădica, ci doar din motive administrative.
În plus, el a reamintit despre încetarea comuniunii euharistice dintre Fanar și Patriarhia Ierusalimului și a accentuat, de asemenea, asupra "continuării regretabilei întreruperi a comuniunii euharistice dintre Patriarhia Antiohiei și Patriarhia Ierusalimuli".
Astfel, Mitropolitul Nichifor este convins că "ruptura comuniunii euharistice dintre două Biserici, atunci când ea este cauzată de motive dogmatice sau de o încălcare a sfintelor și dumnezeștelor canoane, nu numai este permisă, dar este prescrisă atât de sfintele canoanele cât și de practică bisericească milenară".
Despre sobornicitatea Bisericii și pretențiile "papale" ale Fanarului
"Pe fundalul tuturor acestor evenimente în jurul problemei ucrainene, a apărut o altă afirmație necanonică, că pentru Ortodoxia mondială, Arhiepiscopul Constantinopolului și Patriarhul Ecumenic nu este "primul între egali", dar "primul fără egali". Astfel, "primatul slujirii" este înlocuit cu "primatul puterii", ceea ce duce la o încălcare a principiului sobornicității, care din timpurile străvechi a funcționat în Biserica Ortodoxă", scrie Vlădica Nichifor.
Potrivit arhiereului, textul Tomosului ucrainean, în care "Mitropolitul Kievului" îl recunoaște în calitate de conducător (Primat) pe Patriarhul Constantinopolului, cu mențiunea că și alți Patriarhi fac același lucru, nu are temei istoric, dogmatic și canonic.
Mitropolitul Nichifor, aducând numeroase citate din Sfinții Părinți și din Sfânta Scriptură, ajunge la concluzia că "nu există "primat" la nivel mondial, cu excepția președinției în sinoade", și "niciunul dintre întâistâtători, patriarhi sau președinți ai Bisericilor Autocefale nu îl pot înlocui pe singurul și veșnicul Cap al Bisericii, Domnul nostru Iisus Hristos".
El reamintește că Patriarhia Constantinopolului a fost de acord cu această teză. De exemplu, Epistola districtuală patriarhală din 1895, semnată de patriarhul Anfim și de membrii Sinodului Fanariot, se spune că "Unicul Conducător veșnic și Capul nemuritor al Bisericii este Domnul nostru Iisus Hristos...".
De aceea, prin decizia unilaterală a Patriarhului Bartolomeu de a recunoaște BOaU, "principiul sobornicității, care este fundamental în conducerea Bisericii Ortodoxe, a cedat loc principiului puterii arbitrare și despotice a unuia – Patriarhului Ecumenic Bartolomeu".
Prin decizia unilaterală a Patriarhului Bartolomeu de a recunoaște BOaU, "principiul sobornicității, care este fundamental în conducerea Bisericii Ortodoxe, a cedat loc principiului puterii arbitrare și despotice a unuia – Patriarhului Ecumenic Bartolomeu".
Mitropolitul Nichifor
Mitropolitul Nichifor subliniază că "în Biserica Ortodoxă nu există un sistem papal, potrivit căruia Papa ar decide (definimus), iar ceilalți s-ar supune". Toate deciziile în Biserica Ortodoxă sunt luate exclusiv în mod sobornicesc, și din moment ce problema acordării Tomosului BOaU a fost decisă unilateral de Patriarhul Bartolomeu, "niciun primat al altei Biserici Ortodoxe Autocefale sau un reprezentant al lor nu a fost prezent la "înscăunarea" lui Dumenko". Vlădica notează că în istoria bisericii este fără precedent faptul că timp de un an întreg, nici o Biserică Ortodoxă nu a recunoscut "pseudo-autocefalia" BOaU, "care într-o manieră anticanonică a fost acordată unui grup marginal de schismatici".
Ce soluție propune Mitropolitul Nichifor?
"Singura modalitate canonică de a restabili unitatea internă a corpului Bisericesc acum divizat al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care trece în prezent prin încercări grele, este respectarea principiului sobornicității și convocarea urgentă a unui Sinod Panortodox", crede ierarhul din Cipru.
Al doilea scenariu ar fi "întâlnirea Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe", în timpul căreia "fără a ceda influenței forțelor politice străine și interferenței intereselor geostrategice și geopolitice", ierarhii ortodocși vor trebui "să-și demonstreze înțelepciunea ierarhică, să depășească egoismul , pofta de putere și deșertăciune și să lucreze la soluționarea problemei bisericii ucrainene în duhul iubirii jertfelnice, fără dispute și conflicte, în conformitate cu sfintele canoanele și practica bisericească de vechime multiseculară".
Și în calitate de "a treia variantă, găsim o încercare de a reînnoi dialogul dintre reprezentanții Bisericilor Ortodoxe cu privire la problema autocefaliei, adică în legătură cu modul în care ar trebui acordată autocefalia și cum ar trebui să fie semnat Tomosul de autocefalie". Când aceste eforturi vor încununate de succes, atunci va trebui să fie convocat "Sinodul Pan-Ortodox pentru aprobarea finală a soluției convenite și irevocabile privind problema Bisericii Ucrainene, bazată pe date noi și întotdeauna în conformitate cu sfintele canoanele și practica bisericească de vechime multiseculară".
Mitropolitul Nichifor crede că ieșirea din "impasul" în care a ajuns Biserica dincauza acțiunilor nelegitime ale Patriarhului Bartolomeu, poate fi realizată numai prin decizii sinodale și un dialog premergător. "Dialogul este singurul antidot pentru vanitatea absurdă și egoistă care subminează unitatea Ortodoxiei. Doar prin dialog, obsesiile egoiste pot fi suprimate și se poate realiza unitatea și pacea Bisericii", crede ierarhul.
În acest sens, îi pare foarte ciudată poziția Patriarhului Bartolomeu, care fără îndoială intră în dialog cu catolicii și reprezentanții altor religii, dar refuză categoric să dialogheze cu Întâistătătorii ortodocși. "În schimb, spre rgretul nostru, în culuarele Patriarhiei Ecumenice se dezvoltă o teorie conform căreia Patriarhia Ecumenică a făcut primul pas, cursul este clar definit și va duce în cele din urmă la recunoașterea BOaU", iar actuala criză este comparată cu "un nor de praf ridicat care va trece".
Dar Mitropolitul din Cipru consideră că "problemele nu pot fi rezolvate fără dialog, dimpotrivă, ele se amplifică și amenință să ne sugrume", iar "schisma dureroasă va afecta pentru totdeauna Biserica Ortodoxă Uiversală".
Concluzii
În încheiere, Vlădica scrie că Biserica Ortodoxă se bazează pe sobornicitate și nu pe un primat personal și absolut, "care dezvăluie ochilor noștri noua tentație a papismului".
În fața acestui pericol, el spune următoarele: "conștiința mea arhierească nu îmi permite să accept în tăcere tragicele idei obsesive și greșelile catastrofale care vor dezbina definitiv Ortodoxia mondială". Mitropoltiul asigură că "fără a fi legat de lanțurile naționalismului", el "va predica adevărul peste tot și întotdeauna, fără teama consecințelor din partea autorităților religioase și politice contemporane". El a reamintit cuvintele poetului Dionisios Solomos, care a spus: "Trebuie să considerăm național ceea ce este adevărat".
"Pentru mine", scrie Vlădica, "cea mai apropiată poziție este că creștinii trebuie să pună Patria noastră Cerească mai presus de manifestarea sa pământească – Biserica, ai cărei membri și cetățeni suntem cu toții, indiferent de originea rasială și etnică: greci, ruși, sârbi, bulgari, georgieni, români, arabi. Toți suntem membri ai aceluiași Trup al lui Hristos, care este Biserica, și în Hristos "Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus" (Gal 3:28).
