BOaU și BUGC cheamă la pace în Donbas: tactică nouă sau căutarea păcii?

04 May 2021 02:55
64
Думенко и Шевчук призывают к миру на Донбассе. Фото: СПЖ Думенко и Шевчук призывают к миру на Донбассе. Фото: СПЖ

Uniații și schismaticii, care tot timpul insistau ca agresorul să fie doborât, au început să vorbească despre pace cu Rusia. Ei caută pacea sau își schimbă tactica?

Unul dintre cele mai "spinoase" subiecte care sfâșie societatea ucraineană este natura conflictului din Donbas. Biserica Ortodoxă Ucraineană l-a poziționat întotdeauna ca un război fratricid, făcând apel în mod constant la părțile aflate în conflit pentru pace, în timp ce BOaU (Biserica Ortodoxă a Ucrainei nerecunoscută) și BUGC (Biserica Ucraineană Greco-Catolică) – l-a înțeles război al Rusiei împotriva Ucrainei, cerându-le ucrainenilor să lupte până la un final victorios. Prin acest final se subînțelege expulzarea agresorului rus de pe teritoriul Ucrainei (Republica Populară Donețk (RPD) și Republica Populară Lugansk (RPL) și reluarea acestor teritorii sub controlul Forțelor Armate ale Ucrainei.

Acum, când concentrarea trupelor în apropierea granițelor Rusiei cu Ucraina a atins apogeul și doar cei mai leneși nu vorbesc despre începutul unui război, liderii confesiilor "patriotice" BOaU și BUGC au ieșit cu declarații oficiale asupra tematicii "militare". Vom discuta despre aceste declarații și le vom compara cu poziția Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice.

BOaU: Federația Rusă este un agresor care are intenția să atace

Pe 19 aprilie 2021, pe site-ul BOaU a fost postată declarația Sinodului acestei organizații "privind escaladarea agresiunii rusești împotriva Ucrainei".

Înainte de trece la analiza acest document, are sens să definim un astfel de fenomen psihologic ca disonanța cognitivă. Autorul acestei teoriei, psihologul american Leon Festinger a formulat-o astfel: "Disonanța cognitivă este o stare de disconfort mental al unui individ, cauzată de o coliziune în mintea sa a reprezentărilor conflictuale: idei, credințe, valori sau reacții emoționale".

Prin urmare, Sinodul BOaU în titlul declarației sale susține că agresiunea rusă există deja și la momentul dat are loc escaladarea. Dar primul paragraf al documentului conține deja o afirmație contrară: nu există agresiune, există doar niște trupe armate care încă nu au traversat frontierele  Ucrainei.

Citim: "Numeroase surse de încredere confirmă cea mai mare concentrație de trupe rusești lângă granițele noastre de la începutul războiului nedeclarat al Rusiei împotriva Ucrainei, adică  din 2014. Primul și cel mai evident scop al Kremlinului al unei astfel de concentrări de trupe armate este de a intimida societatea ucraineană, o încercare de presiune asupra statului nostru și asupra aliaților Ucrainei din lumea liberă pentru a-și atinge propriile interese".

De asemenea, în toată declarația BOaU nu găsim niciun cuvânt despre faptul că trupele rusești se află deja pe teritoriul ucrainean, cum continuă să declare "ierarhii" și politicienii ucraineni de rang diferit. Sinodalii BOaU vorbesc doar despre intențiile părții ruse.

  • "Nu ne este frică! – răspunsul nostru la intenția agresivă a autorităților ruse".
  • "...suntem obligați să reamintim încă o dată: Dumnezeu cunoaște intențiile voastre criminale..."

Între timp, acest lucru contrazice Legea Ucrainei adoptată în 2018: "Cu privire la particularitățile politicii de stat privind asigurarea suveranității statului Ucrainean pe teritoriile ocupate temporar din regiunile Donețk și Lugansk", în al cărei preambul se stipulează: "Federația Rusă săvârșește crima agresiunii împotriva Ucrainei și efectuează ocuparea temporară a unei părți a teritoriului său".

Prin urmare, conform legii, trupele rusești se află de facto pe teritoriul Ucrainei și deja săvârșește ocupația, iar Sinodul BOaU încă presupune că este vorba doar despre niște intenții de intimidare. Se pare că este necesar să apelăm la Sinodul BOaU să dea un răspuns fără echivoc: există sau nu trupe rusești în Ucraina?

Conform legii în vigoare, trupele rusești se află de facto pe teritoriul Ucrainei, desfășurând ocupația, în timp ce Sinodul BOaU crede că că este vorba doar despre niște intenții de intimidare.

Următoarea frază ale sinodalilor BOaU este mai serioasă decât disonanța cognitivă. Este vorba despre sufletele umane. Citat: "Vom pune sufletul și trupul pentru libertatea noastră" nu sunt doar cuvinte din Imnul Național al Ucrainei. Aceasta ne este convingerea – una dintre trăsăturile cheie ale națiunii politice ucrainene...". Adică aceste cuvinte sunt confirmate de autoritatea Sinodului BOaU. Dar în Imnul Ucrainei se vorbește despre libertatea politică, de dragul căreia "arhiereii" BOaU le propun oamenilor să-și dea sufletele nemuritoare. Hristos a vorbit cu fariseii despre diferența dintre libertatea adevărată și libertatea politică. Iudeii i-au vorbit lui Hristos despre libertatea politică, iar Iisus Hristos le-a spus ce este libertatea adevărată: "Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.  Ei însă i-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veţi fi liberi? Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului" (Ioan 8:32-34).

În altă parte, Hristos arată clar cât de inutil este ca omul să se complacă în lucrurile pământești: "Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?" (Marcu 8:36).

Atât Sfânta Scriptură, cât și sfinții părinți ne spun că sufletul omului are cea mai mare valoare. "Sufletul este nucleul, sensul și scopul creației vizibile. <...> Nu este nimic mai prețios decât sufletul ... <...> Nimic nu se poate compara cu sufletul, nici chiar întreaga lume" (Sf. Ioan Gură de Aur). Când politicienii sau naționaliștii susțin că sufletul poate fi dat pentru libertatea politică, poate fi de înțeles și iertabil, dar când acest lucru este declarat de oamenii care se numesc păstori ai creștinilor, este în contradicție directă cu învățătura lui Iisus Hristos și întreaga sa misiunie pe pământ... Dumnezeu nu a venit să dăruiască oamenilor libertatea politică, ci să-i salveze de robia păcatului și a morții.

Este de neconceput că conducerea BOaU nu recunoaște Rusia ca dușman și de facto face apel de pace cu vecinul din Nord.

Iată o altă "revelație" a Sinodului BOaU: "Poporul ucrainean dorește să trăiască în pace și armonie cu toată lumea, în special cu vecinii noștri istorici". Este de neconceput că conducerea BOaU nu recunoaște Rusia ca dușman și de facto face apel de pace cu vecinul din Nord. Și aceasta după toate apelurile la luptă, după toate declarațiile că dacă vine vorba despre pace, atunci va fi o pace "după dreptate", adică în condițiile noastre. Asemenea declarații au răsunat de  nenumărate ori din partea BOaU. Să ne amintim, de exemplu, ce a spus Serghei Dumenko în septembrie 2019: "În curând vom sărbători împreună ziua în care agresorul nostru, vecinul nostru din Nord, care încearcă să ne înrobească fizic, va fi învins... Mii de vieți omenești ai celor mai buni fii și fiice sunt deja așezați pe altarul independenței poporului nostru. De aceea, Dumnezeu să ne ajute să mergem mai departe pe calea adevărului care ne va conduce spre o victorie totală".

În august 2020, Dumenko a declarat încă o dată că ucrainenii "trebuie, mai întâi de toate, să se gândească la victoria în războiul nedeclarat", "la o pace după dreptate", etc. Mai mult, Epifanie a declarat că datorită celor uciși în războiul cu agresorul, a apărut BOaU: "Mii de eroi glorioși și-au pus viața pe altarul independenței statului. Și datorită jertfei lor, am primit statutul de autocefalie și recunoașterea Bisericii noastre Ortodoxe din Ucraina".

Iar acum Sinodul BOaU declară că este necesar să trăim în pace și armonie cu Rusia. Nu este altceva decât "o trădare" fără precedent.

"Nu vrem război!" de la creatorul "Nu avem nevoie de pace cu orice preț!"

Interviul cu conducătorul BUGC Sveatoslav Șevciuk pentru agenția "Exaudi" abundă în declarații nu mai puțin surprinzătoare. Liderul catolicilor ucraineni de rit ortodox apare ca un porumbel al păcii: "Suntem convinși că nu există o soluție militară pentru problema din Estul Ucrainei. Există doar o soluție diplomatică. Numai dialogul poate duce la reconciliere, dar pentru a începe acest dialog este nevoie de o adevărată căutare a păcii. Și încercăm să trezim această dorință, să o realizăm, și dorim ca comunitatea internațională să fie informată cu privire la aspirațiile noastre pașnice. Nu vrem război! Puneți armele jos! Cum a spus Sfântul Părinte Francisc, nimic nu se poate realiza prin război, dar prin el totul poate fi pierdut. Fie ca rațiunea, dialogul și, de asemenea, diplomația să predomine asupra tentației de a folosi arme în rezolvarea problemelor care țin de politica internațională".

Cum adicănu poate exista o soluție armată? Ce înseamnă să fie depuse armele? Și ce au însemnat atunci cuvintele lui Șevciuk, pe care le-a spus pe 20 noiembrie 2019 într-un interviu acordat publicației "Malul Stâng": "Este foarte periculos când în astfel de circumstanțe cineva va vorbi despre necesitatea de a pune capăt războiului cu orice preț, neglijând adevărul și dreptatea", >să cedăm agresorului pentru așa-numita pace, asta înseamnă că ne vom prezenta cu mâinile ridicate în sus. <...> Dacă ne predăm agresorului, vom permite această agresiune la toate nivelurile societății ucrainene și acest lucru va pune sub semnul întrebării existența însăși a statului ucrainean și a poporului nostru. Nu cred că astăzi cineva își dorește pacea cu un astfel de preț".

Ce au însemnat atunci cuvintele sale din predica duminicală din 29 septembrie 2019, în care susținea că "de război au obosit doar cei care caută în permanență cum să-și salveze pielea".

Ce au însemnat cuvintele sale în iunie 2019, când a declarat că "fără îndoială, războiul nu se poate termina cu pacea obținută cu orice preț", că "dacă acum cuvântul "pace" înseamnă pace cu orice preț – acceptând condițiile agresorului – atunci însăși noțiunea de pace ca atare este falsă"?

Pe fundalul tuturor acestor declarații belicoase, să înțelegem că "nu poate exista o soluție militară"? Și cui îi sunt adresate cuvintele: "Nu vrem război! Lasați armele jos!", adresate tuturor părților împlicate în conflict, sau numai reprezentanților RPD și RPL nerecunoscute?

În interviu se observă totodată disonanța cognitivă menționată mai sus. Sveatoslav Șevciuk afirmă: "Din cauza concentrației foarte mari de unități rusești la frontiera ucraineană, există temeri de invazie directă a acestor trupe pe teritoriul Ucrainei".

Astfel, trupele rusești se concentrează doar la graniță sau au invadat deja Ucraina? Un moment interesant: există dispute cu privire la prezența trupelor rusești în Donbas, Rusia neagă cu încăpățânare acest lucru și cere dovezi, dar nu există nicio dispută cu privire la prezența trupelor rusești în Crimeea. Rusia consideră că Crimeea este teritoriul său și și-a dislocat destul de deschis forțele terestre și maritime acolo. Dar pentru Sveatoslav Șevciuk și Serghei (Epifanie) Dumenko Crimeea, teoretic, ar trebui să fie teritoriu ucrainean. De ce ei numesc trupele aflate acolo "unități militare care se află la granița ucraineană"? Cel fel de frontieră poate fi aceasta, având în vedere că totul acolo este teritoriul Ucrainei?

De ce șoimii războiului au devenit porumbeii păcii?

S-ar putea pune întrebarea: ce i-a determinat pe liderii BOaU și BUGC să își schimbe opinia atât de radical și să treacă de la retorica beligerantă la apeluri pașnice?

Poate că Sveatoslav Șevciuk a fost atât de afectat de cuvintele lui Papa Francisc, care a declarat în Pastorala sa Pascală: "Urmăresc cu îngrijorare evenimentele de pe unele teritorii din Estul Ucrainei, unde în ultimele luni a crescut numărul încălcărilor regimului de armistițiu, cu neliniște urmăresc escaladarea activității militare. <...> Vă îndemn să preveniți escaladarea situației, pentru ca dimpotrivă, să poată fi făcute gesturi care pot menține încrederea reciprocă și promova reconcilierea și pacea, care sunt foarte necesare și foarte de dorit"?

Poate că trupele rusești i-au impresionat atât de mult pe membrii Sinodului BOaU, încât aceștia și-au declarat brusc dorința de a "trăi în pace și armonie cu toată lumea, în primul rând cu vecinii noștri istorici".

Sau poate este vorba despre convingerea că organizațiile religioase trebuie să răspundă cerințelor societății? Cererile s-au schimbat – s-a schimbat și atitudinea? Sau este vorba despre auditoriu? Pentru consumatorul interior, care este format în principal din radicali și naționaliștii ucraineni, liderii BOaU și BUGC sunt niște șoimi care incită la sentimente "patriotice", dar de fapt – la ură față de Donbas și locuitorii săi. În schimb, pentru destinatarul exterior – ei sunt porumbeii păcii, care cheamă la dragoste și armonie.

De fapt, răspunsul la această întrebare nu este atât de important. Altceva este important: dacă politicienii își pot schimba punctul de vedere de fiecare dată când se schimbă circumstanțele, pentru liderii religioși nu se permite schimbarea concepțiilor. Dacă o persoană care se numește păstor spune un lucru astăzi, și altul mâine, cum poți avea încredere în el? "Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale" (Iacov 1: 8).

Dacă politicienii își pot schimba punctul de vedere de fiecare dată când se schimbă circumstanțele, pentru liderii religioși nu se permite schimbarea concepțiilor.

Despre poziția Bisericii Ortodoxe Ucrainene față de conflictul din Donbas

Și acum să ne reamintim declarațiile Mitropolitului Onufrie, Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, și ale altor ierarhi cu privire la conflictul din Estul Ucrainei. Nimeni nu a auzit vreodată de la ei vreun discurs de ură, deoarece nu au făcut niciodată declarații beligerante. Încă de la începutul conflictului, ei au îndemnat la pace și la încetarea ostilităților. Să ne amintim cum Preafericitul Onufrie și alți reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu s-au ridicat de pe locurile lor în Rada Supremă la ședința din 8 mai 2015, când președintele Poroșenko a citit numele militarilor care au primit titlul de Eroi ai Ucrainei în timpul acțiunilor armate din Donbas. Atunci un val de indignare s-a revărsat pe capul Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, iar Prefericitul Mitropolit a declarat în acest sens: "Nu ne-am ridicat pentru că era semnul nostru de protest împotriva războiului ca fenomen. Nu dorim ca războiul să continue pe pământul nostru. Nu dorim ca oamenii să se ucidă reciproc. Vrem ca pe pământul nostru să domnească pacea și binecuvântarea lui Dumnezeu".

Să ne amintim cum episcopul Victor (Koțaba), care era pe atunci arhimandrit, a spus în 2015 că Biserica este întotdeauna mai presus de convingerile ideologice și politice, că sarcina ei este rugăciunea, chemarea la dragoste și înțelegere: "Biserica nu poate trece de partea unei anumite părți a societății, pentru că în acest caz ea va înceta să mai fie Biserica. Ea trebuie să facă totul pentru ca oamenii care s-au certat, să se împace. Aceasta este sarcina principală a Bisericii". Să ne amintim cum, devenind episcop și conducător al Reprezentanței Bisericii Ortodoxe Ucrainene pe lângă organizațiile internaționale europene, el a lansat apeluri pentru încheierea păcii și a solicitat ajutorul organizațiilor internaționale.

"Ucraina are nevoie de pace – este ceea spre ce trebuie să tindem împreună. Confruntarea armată a luat deja mii de vieți, iar orice moarte din zona Operațiunilor Forțelor Unite este durerea și lacrimile mamelor, soțiilor și copiilor. Misiunea Bisericii într-o astfel de situație este de a chema la pace și încetarea războiului".

Iată cuvintele Mitropolitului Antonie (Pakanici), coordonatorul administrativ al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, rostite în timpul Postului Mare în anul 2015: "În acest an Postul este deosebit pentru noi. Am trecut printr-un an foarte dificil. Confruntarea politică s-a transformat în vărsare de sânge. Iar acum, slavă lui Dumnezeu, există speranțe fragile pentru pace. Fiind credincioși, trebuie să ne pocăim, să biruim spiritul agresivității și fanatismului. Atunci, poate, Dumnezeu ne va ajuta să încheiem pacea ".

Iată cuvintele sale spuse cu câteva zile în urmă: "Postul Mare este un timp de încercare a puterii și voinței duhovnicești. Este, de asemenea, o perioadă de regândire a vieții noastre, iertării reciproce, împlinirea faptelor de milostenie și încercarea de a corecta ceea ce ne sfâșie inima de mult timp. Escaladarea situației și, ca rezultat, jertfele umane, numeroasele încălcări ale regimului de armistițiu, suferințele civililor – toate acestea provoacă o mare durere și o mare dorință de a restabili în cele din urmă pace pe aceste ținuturi îndelung pătimitoare".

Nu există om care să nu fie vinovat în fața lui Dumnezeu. Ne iartă oare Dumnezeu? Ne iartă. Deci, iertați-vă unii pe alții, așa cum pe noi ne iartă Dumnezeu. Acesta este principiul nostru, prin care căutăm eliberarea prizonierilor noștri de război.

Preafericitul Mitropolit Onufrie

Un subiect separat îl constituie eforturile  Bisericii Ortodoxe Ucrainene de a elibera prizonierii de război. Datorită acestor eforturi, la sfârșitul anului 2017 peste 300 de persoane din ambele părți ale conflictului au putut să se întoarcă acasă la cei apropiați. Toți (!) sunt cetățeni ai Ucrainei cu pașapoarte ucrainene. Iată ce a spus atunci Prafericitul Mitropolit Onufrie: "Schimbul de prizonieri este primul pas către încetarea războiului din Donbas... Biserica funcționează numai în sfera milostivirii; dacă nu există milă, nu vom avea niciun succes. Trebuie să ne iertăm unii pe alții, și acest lucru va garanta eliberarea prizonierilor și revenirea la familiile lor și instaurarea păcii în statul nostru...".

Iată cuvintele spuse de Preafericitul Onufrie în 2019: "Biserica noastră se ocupă de problema eliberării prizonierilor de război timp de câțiva ani... Nu pătrundem în subtilitățile cin și cât de vinovat este, și în fața cui, spunem așa: trăim cu toții înaintea lui Dumnezeu și toată lumea este vinovată în fața lui Dumnezeu – nu există om care să nu fie vinovat în fața lui Dumnezeu. Ne iartă oare Dumnezeu? Ne iartă. Deci, iertați-vă unii pe alții, așa cum pe noi ne iartă Dumnezeu. Acesta este principiul nostru, prin care căutăm eliberarea prizonierilor noștri de război".

Se spune că cititorul cel mai bine ține minte ultima teză citită. Astfel, să ne oprim asupra acestui apel al Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene: "Iertați-vă unii pe alții, așa cum pe noi ne iartă Dumnezeu". Acest apel răsunăt în mod constant de pe buzele Preafericitului Mitropolit Onufrie și nu se schimbă în funcție de circumstanțe. Pentru că Evanghelia nu se schimbă și oricine îl propovăduiește cu adevărat pe Hristos, nu își poate schimba convingerile.

Dacă observați o eroare, selectați textul dorit și apăsați Ctrl+Enter sau Trimiteți o eroare pentru a o raporta editorilor.
Dacă găsiți o eroare în text, selectați-o cu mouse-ul și apăsați Ctrl+Enter sau acest buton Dacă găsiți o eroare în text, evidențiați-o cu mouse-ul și faceți clic pe acest buton Textul evidențiat este prea lung!
Cititi si