Pot creștinii să-i omoare pe creștini?

03 March 18:01
7138
Protoiereul Serghii Baranov. Imagine: UJO Protoiereul Serghii Baranov. Imagine: UJO

Preotul BORu Sergii Baranov, cunoscut pentru discursurile sale despre Rugăciunea lui Iisus, a oferit un interviu despre poziția sa față de "OMS". Să-i analizăm tezele.

Cu puțin timp în urmă, numele protoiereului Serghii Baranov, secretarul eparhiei de Orsk și părintele duhovnic al Mănăstirii Iveron, era necunoscut pentru publicul larg. Predicile sale, foarte bune de altfel, obțineau în medie 5-10 mii de vizualizări pe YouTube, ceea ce nu este atât de mult în comparație cu unii predicatori precum protoiereul Andrei Tkaciov, arhimandritul Savva (Majuko) sau preotul Pavel Ostrovski. Acest lucru nu este surprinzător, pentru că părintele Serghii a vorbit exclusiv pe subiecte duhovnicești precum postul, Rugăciunea lui Iisus, sfinții, iubirea, evlavia și păcatul.

Dar deodată, peste noapte, preotul a "strălucit" pe multe platforme de informare ale țării vecine. Și deloc nu din cauza unui interes crescut față de Rugăciunea lui Iisus, ci din cauza "Operațiunii militare speciale” ("OMS"). Părintele Serghii a început să vorbească în apărarea acțiunilor militare ale Rusiei pe teritoriul Ucrainei, atrăgând astfel o atenție deosebită asupra persoanei sale nu numai de la cei care susțin războiul, ci și de la cei care sunt împotriva lui, adică de la noi. De ce, v-ați putea întreba, ne interesează opinia părintelui Serghii pe această temă? Pentru că l-am considerat o persoană pentru care viața cu Hristos este cea mai importantă. Pentru că ne doare să vedem cum în loc să caute comuniunea cu Dumnezeu, a început să se ocupe de problemele politice. În fine, pentru că poziția preotului BORu este poziția șablon a tuturor celor din Biserica Ortodoxă Rusă care încearcă să justifice în plan moral ceea ce se întâmplă.

Din acest motiv am decis să atragem atenția supra aparițiilor recente ale părintelui Serghii și să analizăm interviul acestuia care are zeci de mii de vizualizări pe diverse platforme în doar câteva zile. El se numește "OMS" ("Operațiune Militară Specială" – Red.). De partea cui este adevărul? O conversație importantă cu părintele Serghii Baranov. Minsk", și a fost publicat pe canalul de YouTube "Zboară sus. Studioul protoiereului Serghii Baranov". Vă invităm de asemenea să înțelegeți ce se întâmplă în mintea unor oameni în general buni. Deci.

De ce tace Biserica?

Titlul interviului ar trebui să spună spectatorului că protoiereul Serghii știe cu siguranță "de partea cui este adevărul". Iar preotul își începe imediat raționamentele în categoriile alb-negru, arogându-și dreptul de a determina infailibil în subiectul unde este binele și răul și să acționeze ca judecător.

Dar pentru o persoană duhovnicească a deveni judecător în probleme de geopolitică și politică înseamnă să pășești cu bună știință pe o cale alunecoasă. Și, din păcate, în interviul părintelui Serghii întâlnim numeroase exemple de denaturare a adevărului.

Fiind întrebat dacă un creștin într-un război civil poate rămâne neutru și se poate ruga pentru pace, părintele Serghii spune că "nu întotdeauna va fi astfel".

"Pe timp de război, în fața ta este ucisă o femeie, un copil, poți atunci să adopți o poziție neutră? Sau când sunt încălcate poruncile lui Dumnezeu, a fi o persoană neutră este josnic", afirmă preotul, referindu-se la acțiunile militare din Donbas înainte de 24 februarie 2022.

Dam, după începerea conflictului armat din estul Ucrainei, până pe 30 martie 2022 au fost uciși 117 copii. Aceasta este mult. Dar de când Rusia a început să bombardeze Ucraina, cel puțin de cinci ori mai mulți copii au fost uciși. De ce reușește preotul să rămână "neutru" față de aceste morți? Și poate un creștin să justifice uciderile femeilor și copiilor subliniind că și cealaltă parte a comis astfel de crime? Aceasta este legea răzbunării sângelui?

Și dacă preotul vorbește despre încălcările poruncilor lui Dumnezeu, cu siguranță se referă la Ucraina. Dar oare nu există astfel de încălcări în Patria părintelui Serghii?

Nu întâlnim discursuri de condamnare din partea clerului sau a preoților de rând cu privire la problemele care, fără îndoială, există în statul rus. Și dacă le vom găsi, foarte curând acești slujitori ai Bisericii vor fi declarați "agenți străini" sau vor primi pedepse reale cu închisoarea. De exemplu, preotul Ioan Kurmoiarov a îndrăznit să se opună președintelui rus Putin cu privire la afirmația dacă cei care au început războiul împotriva Ucrainei vor intra în rai. Rezultatul? A fost caterisit "pentru informații greșite despre Forțele Armate ale Federației Ruse" și aprimit trei ani de închisoare. A vorbit cineva din fețele Bisericii în sprijinul părintelui Ioan? Nu. Pentru că, probabil, în înțelegerea lor, a condamna pe nedrept un om nu este o încălcare a poruncii lui Dumnezeu.

"Unde a fost Biserica Ortodoxă Ucraineană timp de 8 ani?"

Părintele Serghii reamintește de cuvintele mitropolitului Onufrie, care în prima zi de război a comparat acțiunile Rusiei împotriva Ucrainei cu păcatul lui Cain și pune o întrebare la care am răspuns de o mie de ori: "Unde a fost Biserica Ortodoxă Ucraineană în toți acești opt ani?". Suntem obișnuiți ca Bisericii să-i fie adresată această întrebare de către cei care fie nu sunt interesați de situația din Ucraina, fie de cei care denaturează în mod deliberat realitatea. Pentru că, începând cu 2014, Biserica Ortodoxă Ucraineană și-a menținut o poziție de pace clar definită și exprimată în mod repetat. Să-i reamintim părintelui Serghii, de exemplu, despre declarația mitropolitului Antonie (Pakanici): "Suferința Ucrainei de Est este suferința întregii societăți ucrainene. Nu putem sta deoparte... Trebuie să facem totul pentru a pune capăt acestui măcel cât mai curând posibil". S-a spus aceasta în 2017.

Iată care au fost cuvintele mitropolitului Onufrie în interviul său pentru UJO în 2015: "Dacă vorbim în mod specific despre războiul care se desfășoară acum în Est, aș dori să subliniez esența acestui război. Acesta este un război – civil. Este un război fratricid. Și de aceea Biserica, ca după revoluția din 1917, cheamă acum la reconciliere, la iertare... Biserica cheamă oamenii să-și găsească puterea de a se ierta unii pe alții, de a nu se mai ucide. Aceasta este poziția Bisericii noastre nu de astăzi, ea a fost menținută din 1917, așa a fost și în alte vremuri când au fost războaie, când cnejii noștri, care s-au răzvrătit sub sfântul cneaz Vladimir, au ucis frați – Sviatopolk, apoi alții, în acele vremuri Biserica noastră, Biserica canonică, i-a chemat la iertare reciprocă. Din această cauză au fost izgoniți călugări, episcopi, fiind urâți, apoi au înțeles că au avut dreptate și s-au împăcat. Deci cred că vom fi înțeleși și în situația curentă".

Dar unde ați fost voi timp de 8 ani?

Oare preotul Serghii nu știe despre aceste cuvintele ale Preafericirii Sale? Probabil că a uitat și de faptele Întâistătătorului. Așa cum a uitat de acțiunea mitropolitului Onufrie în Rada Supremă din 8 mai 2015. Ramintim că atunci a refuzat să-i onoreze pe eroii ATO, explicându-și poziția prin neacceptarea războiului ca fenomen. Patriarhul sau vreunul dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse a făcut ceva asemănător? Nu. Atunci de ce aceasta nu-l neliniștește pe preotul Bisericii Ortodoxe Ruse, dacă este un război civil?

Pe de altă parte, preotul, amintindu-și de cuvintele "unde ați fost 8 ani", se sfiește să adreseze aceeași întrebare conducerii propriului său stat. Pentru că în tot acest răstimp, autoritățile ruse au fost în relații de afaceri și de parteneriat cu conducerea ucraineană. Putin a fost destul de prietenos cu Poroșenko (cuvintele rostite ale acestuia din urmă "vă strâng mâna și vă îmbrățișez" adresate președintelui rus, au devenit virale pe platformele ucrainene de socializare), volumele comerciale între state au crescut, relațiile diplomatice au continuat. Pe cuvinte s-a spus un lucru, dar în realitate se făcea tranzit de gaze și amoniac peste teritoriul Ucrainei. Și în acest timp, locuitorii din Donbas mureau și sufereau. Au existat adresări de rezonanță din partea Bisericii Ortodoxe Ruse despre aceasta? Cu greu ne-am putem aminti de vreuna.

În aceeași perioadă, datorită poziției sale față de războiul din Donbas, Biserica Ortodoxă Ucraineană a fost supusă unor presiuni intense și hărțuirii din partea autorităților ucrainene. Încă o dată: autoritățile ruse erau în relații de lucru și de afaceri cu autoritățile ucrainene, iar Biserica Ortodoxă Ucraineană a avut de suferit pentru că a cerut pacea între părțile în conflict. Deci, dacă întrebarea "unde ați fost timp de 8 ani?" trebuie adresată, apoi cu siguranță nu Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Părintele Serghii continuă să discute cine a început acest război. Dar nici la această întrebare răspunsul nu va fi în favoarea Rusiei. Pentru că dacă echipele lui Ghirkin nu ar fi venit la Slaveansk, nu ar fi existat niciodată acest război. Dacă aceste echipe nu ar fi primit finanțare de la statul rus, în Donbas nu ar fi existat "revolte". Pe de altă parte, dacă considerăm că guvernul post-Maidan din Ucraina este ilegitim, așa cum susține preotul, atunci de ce a fost recunoscut de conducerea Federației Ruse? Deci, recunoscând puterea Maidanului, Federația Rusă, de fapt, a recunoscut legitimitatea acțiunilor militare din Donbas și chiar le-a favorizat.

Cine este mai bun la minciună?

Părintele Serghii vorbește apoi despre înșelăciune, că există "oameni răi care încearcă mereu să înșele Rusia". Își amintește de cuvintele lui Putin, care, întrebat dacă ați fi în anul 2000 care ar fi fost atitudinea voastră, a răspuns: "Să nu aveți încredere în nimeni". Preotul a continuat, accentuând că politicienii occidentali sunt foarte fățarnici pentru că îți "strâng mâna, spun că totul este bine și apoi te înșeală". Așadar, vrem să-i reamintim preotului cuvintele unor politicieni ruși, ale compatrioților săi.

De exemplu, iată o declarație a lui Peskov din 20 februarie 2022: "Rusia, care a trecut printre atâtea războaie, este ultima țară din Europa care chiar vrea să rostească cuvântul "război".

Și iată o declarație a ministrului rus de externe Serghei Lavrov din 18 februarie 2022: "Rapoartele despre un presupus atac iminent al Rusiei asupra Ucrainei nu corespund realității... Sunt sigur că oricine chiar și puțin interesat de politica externă a văzut că toate acestea sunt propagandă, falsuri și invenții. Principalul lucru este că autorii acestor falsuri cred ei înșiși în ceea ce spun. Aceasta lor le place".

Și iată cuvintele Mariei Zaharova, care comentează pe 11 februarie 2022 declarațiile din presa occidentală despre pregătirea Rusiei pentru un război în Ucraina: "Isteria Casei Albe este mai grăitoare ca niciodată. Anglo-saxonii au nevoie de război. Cu orice cost. Provocațiile, dezinformarea și amenințările sunt metoda lor preferată de a-și rezolva propriile probleme... Și brigada de propagandă condusă de Bloomberg servește la toate acestea".

Ei bine, Putin însuși a mințit cu privire la intențiile țării sale cu privire la Ucraina. De exemplu, iată ce a spus pe 8 februarie în timpul unei întâlniri cu președintele francez Macron: "Mișcarea trupelor noastre pe propriul teritoriu, vreau să subliniez, este prezentată ca o amenințare a invaziei ruse – în acest caz, în Ucraina. Se presupune că și țările baltice și alte state vecine se simt în pericol. Pe ce bază – nu este foarte clar".

Acum e clar. Dar de ce să vorbim despre minciunile unora și despre conștiința cristalină a altora încă nu este clar.

Tancurile și "Vestul colectiv"

Doar nedumerire pot provoca cuvintele unui preot care se plânge că în anii 1990, Rusia "își distrugea tancurile și navele, în timp ce societatea occidentală își sporea puterea". Și aici întrebarea nu este nici măcar despre faptul că volumul producției de arme al Rusiei este comparabil cu scara totală de "arme" a întregii "lumi vestice", ci mai degrabă că un preot ortodox vorbește despre aceasta.

Mai mult, el spune că "Rusia nu luptă cu Ucraina, ci cu lumea occidentală, care pur și simplu folosește Ucraina pentru a duce război împotriva Rusiei". Merită să reamintim că în timp ce se luptă cu "lumea occidentală", Rusia aruncă bombe nu asupra Berlinului sau Washingtonului, ci asupra Harkovului și Odesei. Cu alte cuvinte, în timp ce "apără interesele cetățenilor vorbitori de limbă rusă", Rusia bombardează orașele din Ucraina în care se vorbește limba rusă și în scurt timp a făcut o "propaganda anti-rusă" cum nu au reușit naționaliștii ucraineni să o facă în 30 de ani de existenţă a ţării.

Loialitate și Canoane

În continuare, părintele Serghii acuză Biserica Ortodoxă Ucraineană că ar fi "prea loială cu guvernul ucrainean", și tocmai din acest motiv se "separă" de Biserica Ortodoxă Rusă", "încălcând canoanele".

În primul rând, Biserica Ortodoxă Ucraineană nu a încălcat niciun canon. Am scris deja multe despre așa-zisa încălcare a Regulii 15. În al doilea rând, dacă Biserica noastră ar fi cu adevărat loială cu autoritățile, probabil că s-ar conforma cerințelor autorităților. Aceste cerințe sunt cunoscute și au fost exprimate în mod repetat de reprezentanții statului. De exemplu, conducătorul Consiliului Naţional de Securitate şi Apărare al Ucrainei, Danilov, a cerut ca Biserica Ortodoxă Ucraineană să-l numească pe patriarhul Chiril satană și să "renunțe oficial" la el. Dar principalul lucru pe care autoritățile îl cer de la toți arhiereii Bisericii Ortodoxe Ucrainene este să se unească cu BOaU. Mai mult, aceste "cerințe" s-au soldat în practică cu dosare penale împotriva mai multor ierarhi. Iar oamenii legii le spun direct – dacă vrei o viață liniștită, mergi la Epifanie. Și este inutil să vorbim despre ceea ce se întâmplă în regiuni cu preoții și credincioșii de rând. Acești oameni sunt deja efectiv mărturisitori.

Iar pașii Bisericii Ortodoxe Ucrainene către independența față de Biserica Ortodoxă Rusă nu sunt "loialitate" față de autorități, ci o nevoie internă de a se separa de ceea ce este inacceptabil din punctul de vedere al moralității creștine și al Evangheliei.

Mai mult, imediat după ce a vorbit despre "încălcarea canoanelor" de către Biserica Ortodoxă Ucraineană, părintele Serghii vorbește despre modul în care în anii 1920-1930 Biserica Ortodoxă Rusă a fost obligat să dea dovadă de loialitate față de autoritățile sovietice.

"Dar acest lucru nu a oprit dorința guvernului de a distruge Biserica", spune el și admiră că la începutul războiului din 1941, "Biserica umilită, sărăcită și aproape distrusă s-a ridicat în apărarea Patriei". Este de neînțeles cum nu se pot observa paralele cu Biserica Ortodoxă Ucraineană în acest caz. Merită să reamintim că Hitler a venit în Rusia sovietică ca "eliberator" de bolșevici. El era sigur că cetățenii sovietici vor primi armata sa cu brațele deschise și s-a mirat sincer când a întâlnit o rezistență acerbă din partea populației pașnice. Deși ostașii săi au luptat sub lozinca "Dumnezeu este cu noi" și au fost deschise biserici ortodoxe pe teritoriile ocupate.

"OMS" i-a readus pe ruși la credință?

La fel de ciudat este că părintele Serghii se bucură de schimbările aduse de război în societatea rusă: "Mulțumim lui Dumnezeu că ceva se întâmplă în societatea noastră și că datorită războiului, a devenit clar cine este patriot și cine nu".

Poate cineva să-și imagineze o astfel de afirmație venită de la primii creștini, care, văzând cum legiunile romane îi atacau pe cei pe care îi considerau dușmani ai imperiului, ar fi proclamat: "Slavă ție, Doamne, că datorită acestui război este clar cine sunt adevărații patrioți"? Nu, un astfel de gând este imposibil. Pentru că creștinii vorbeau mereu că ei sunt cetățeni ai Raiului, iar una dintre acuzațiile la adresa creștinilor, pentru care au suferit și au fost persecutați, aruncați la fiare și răstigniți, a fost tocmai că nu erau considerați patrioți.

Mai mult, Biserica încă din prima sa zi de existență a fost o piatră de poticnire pentru "patrioți". Să ne amintim – evreii l-au acuzat pe Hristos și pe apostoli că au încălcat tradițiile societății evreiești, că nu au respectat "tradițiile bătrânilor" și că "mănâncă și beau" cu cei pe care evreii îi considerau dușmani. Dar nici păgânii nu-i puteau numi pe creștini patrioți – creștinii nu se închinau împăratului ca unui "zeu", nu doreau să participe la sărbătorile de stat dacă o astfel de participare implica sacrificii. În înțelegerea primilor creștini, "patriotismul" era o nevoință pentru a ajunge la Tatăl Ceresc, nu pentru cele pământești. Din păcate, această înțelegere este practic pierdută astăzi.

Preotul rus spune că a fost "plăcut surprins" când a vizitat spitalul Vișnevski din Moscova și a văzut "băieți din prima linie – fără brațe, fără picioare, dar care l-au tratat bine pe preot". Amintindu-și de o  înregistrare video cu trupe de ruși care se roagă înainte de un atac, el a declarat că nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat fără război. Se pare că războiul a avut un impact pozitiv asupra conștiinței religioase a oamenilor.

Totuși, se poate oare spune că societatea rusă a devenit ortodoxă din cauza "operațiunii militare speciale"? Nu, nu se poate. În primul rând, în 2024 s-a stabilit un record minim de enoriași în bisericile rusești de Crăciun. În al doilea rând, rugăciunea înainte de luptă nu înseamnă neapărat că omul a ajuns în mod conștient la credință. Un soldat care se confruntă cu moartea este gata să se îndrepte către orice putere superioară doar pentru a rămâne în viață. Iar dacă în locul unui preot ortodox ar veni un slujitor al vreunei alte religii la persoanele nereligioase de pe front, rezultatul nu ar fi fost diferit.

Ce să faci cu "câinele turbat"?

Nu este deloc surprinzător că toate gândurile exprimate de părintele Serghii ne fac să creadem că uciderea "naziștilor" este ceva normal. El spune că soldații ruși îi iau pur și simplu pe ucrainenii mobilizați ca prizonieri de război și "nu-i torturează", iar "naziștii" sunt distruși. Primul gând după aceste cuvinte este: cum determină rușii părerile politice ale inamicului atunci când îi iau prizonieri? Scanează de la distanță creierul ucrainenilor? Dar preotul Bisericii Ortodoxe Ruse nu este tulburat de asemenea îndoieli. El rostește o frază remarcabilă: "Nu este luat prizonier un câine turbat (adică "nazist"). Nu trebuie să-l torturezi, dar nici să-l reeduci... (este inutil – Red.)".

Deci, potrivit preotului, ucrainenii pe care rușii îi consideră "naziști" trebuie uciși ca niște câini.

Totuși, cuvintele părintelui Serghii nu au nicio legătură cu Evanghelia. Căci Hristos a spus direct că El nu a venit să-i salveze pe cei drepți, ci pe păcătoși. El s-a adresat oamenilor care se aflau la cele mai de jos trepte ale scării sociale în Imperiul Roman și a comparat o femeie cananiancă cu același "câine". Dar atitudinea lui Hristos față de acești "câini" nu seamănă deloc cu cea a părintelui Serghii. El le vorbește hoților, tâlharilor, adulterilor și speră întotdeauna că și cea mai rea persoană poate fi schimbată și adusă la pocăință. Chiar și pe cruce, El nu abandonează această nădejde și Îi promite tâlharului Împărăția Cerurilor.

Cuvintele părintelui Serghii ("Nu trebuie să-l torturezi, dar nici să-l reeduci este inutil") sunt cuvinte anticreștine, unele care distrug Crucea și Învierea lui Hristos. Mai mult: pentru un creștin ortodox a spune că cineva trebuie sau poate fi ucis ca un câine turbat este o barbarie șio dovadă de inumanitate. Hitler credea, de asemenea, că există "câini turbați" în lume și i-a împușcat, i-a băgat la camere cu gaz și i-a zdrobit cu tancuri.

Nu știm nimic despre părerile "naziștilor" ucraineni care au fost împușcați (sau uciși în alt mod) de soldații ruși. Dar declarația preotului rus amintește în mod evident de ideologia nazistă.

***

La finalul interviului, părintele Serghii spune că "nu-i place" războiul și nu ar vrea să fie "înțeles greșit". Dar, de fapt, întreaga conversație a preotului, spre marele nostru regret, este o adevărată justificare a războiului. El susține că este incomod pentru un preot să fie în prima linie pentru că nu are nicio armă. Dar cuvintele unui preot sunt mult mai rele decât o armă. Pentru că propaganda împinge la uciderea a mii de oameni care urmăresc astfel de interviuri și se gândesc că dacă un preot a spus că este în regulă să mergi la război, atunci așa este. Promovând războiul, preotul nici măcar nu se sfiește de cele mai murdare trucuri. De exemplu, el vorbește despre un preot care ar fi fost ars de viu pe o cruce de "naziștii ucraineni". Dar nu menționează numele sau prenumele acestui preot. Totuși, dacă acest lucru s-ar întâmpla cu adevărat, rezonanța ar fi fost fără precedent.

Și în final, când spune că va veni timpul și ucrainenii se vor împăca cu rușii, așa cum s-a întâmplat în Rusia după războiul cecen cu cecenii, involuntar apare gândul că acest lucru se va întâmpla nu datorită, ci în pofida unor astfel de interviuri. Am dori să-i spunem un singur lucru părintelui Serghii: dragă părinte, nu trebuie să te afunzi în politică. Nu te autoruina, nu risipi tot ce ai adunat atât de mult timp.

Dacă observați o eroare, selectați textul dorit și apăsați Ctrl+Enter sau Trimiteți o eroare pentru a o raporta editorilor.
Dacă găsiți o eroare în text, selectați-o cu mouse-ul și apăsați Ctrl+Enter sau acest buton Dacă găsiți o eroare în text, evidențiați-o cu mouse-ul și faceți clic pe acest buton Textul evidențiat este prea lung!
Cititi si