La ce se poate aștepta Ortodoxia de la noul Patriarh al Serbiei?

Pe 18 februarie 2021, Sinodul arhieresc al Bisericii Ortodoxe Sârbe a ales noul Patriarh. Acest a devenit Mitropolitul Porfirie (Perici) de Zagreb și Ljubljana. Să ne amintim cum au avut loc alegerile.

La etapa votului secret, mulți analiști s-au confruntat cu prima surpriză. Spre deosebire de opiniile care circulau în ajunul alegerilor, nici Mitropolitul de Dabro și al Bosniei Hrisostom (Ievici), nici episcopul de Budimlyansk și Nikșici Ioanichie (Miciovici) nu au fost printre candidați – în locul unuia dintre ei, în al treilea plic a fost pusă o notiță cu numele Episcopului Efrem de Banja Luka. Apariția numelor altor doi candidați, Episcopul Irineu de Baci și Mitropolitul Porfirie, nu a fost o surpriză pentru nimeni.

Da, conform mass media, președintele sârb Aleksandar Vucici a dorit să-l vadă la scaunul patriarhal anume pe ultimul candidat. Dar luând în considerare tot ce s-a întâmplat la Sinod, putem afirma că Vucici nu a putut influența rezultatul alegerilor.

Alegerile au fost recunoscute de Sfântul Sinod legitime și deja pe 19 februarie, a doua zi după alegeri, a avut loc intronizarea noului Patriarh al Bisericii Sârbe. Deci cine este el?

Biografia noului Patriarh

Numele său lumesc este Pravoslav Perici și s-a născut la Becei pe 22 iulie 1961. A absolvit școala primară în Kuruga și școala secundară în Novi Sad. În 1985 a depus jurământul monahal la mănăstirea Dichansky, iar în 1986 a absolvit Facultatea teologică ortodoxă din Belgrad. Imediat după facultate a făcut studii aprofundate la Atena, unde a rămas până în 1990.

Pe 6 octombrie 1990, cu binecuvântarea Episcopului Irineu (Bulovici), a plecat la mănăstirea Kovil. Acolo pe 21 noiembrie 1990 a fost hirotonit ieromonah, iar mai târziu a devenit egumen al mănăstirii.

Egumenul Porfirie a avut grijă ca viața călugărilor din Kovil să fie organizată în maniera comunităților monahale de pe Muntele Athos. Mănăstirea a devenit în curând renumită pentru frumosul său cânt bizantin și deschiderea sa către societate. Frăția mănăstirii s-a înmulțit semnificativ, și dacă la început practic nu existau monahi, la momentul plecării lui Porfirie din postul de egumen în mănăstire se nevoiau deja 25 de călugări.

La ședința de lucru din 14 mai 1999, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe l-a ales vicar al Eparhiei de Baci.

Deja în statut de episcop, Vlădica Porfirie și-a susținut disertația de doctorat "Capacitatea Apostolului Pavel pentru cunoașterea lui Dumnezeu în interpretarea Sfântului Ioan Gură de Aur" (2004) la Facultatea teologică a Universității din Atena. La Facultatea de Teologie din Belgrad, la Departamentul de Psihologie Pastorală, l-a înlocuit pe celebrul academician și profesor Vladetta Erotici. Din 2015, ca profesor asociat, Vlădica a predat discipline de bază, teologia pastorală și psihologia, teologia Noului Testament și alte discipline la nivel de masterat și doctorat. Vorbește fluent limbile greacă, germană și engleză.

În 2005, Episcopul Porfirie a organizat o comunitate terapeutică la Mănăstirea Kovil, care a fost recunoscută la nivel de stat drept cel mai de succes proiect în domeniul tratamentului dependenței de droguri. În total, din inițiativa sa, au fost create patru astfel de comunități terapeutice, care au primit denumirea generală "Țara celor vii". Timp de 16 ani de existență, aproape 4000 de persoane cu dependență de droguri au trecut prin procesul de reabilitare.

Tot la Kovil, Vlădica Porfirie a lucrat mult timp la reabilitarea tinerilor care suferiseră din cauza sectelor distructive. A participat la numeroase dispute cu sectanții și a dobândit o reputație excelentă în rândul tinerilor din Belgrad în special și din Serbia în general.

În perioada 2010-2011, Episcopul Porfirie a fost episcop militar și mai târziu – coordonator al cooperării dintre Biserica Ortodoxă Sârbă și armata sârbă. Pe 24 mai 2014, Sfântul Sinod al BOS l-a ales pe Episcopul Porfirie Mitropolit de Zagreb și Ljubljana, și deja în 2016 Mitropolitul Porfirie a primit prestigiosul premiu al Sfântului Ignatie din Suedia pentru contribuția sa la pacificarea Balcanilor. În 2019, Asociația pentru Libertatea Religioasă din Republica Croația i-a acordat Mitropolitului Porfirie un premiu pentru contribuția sa în menținerea păcii și promovarea culturii dialogului și a libertății religioase.

Pe 18 februarie 2021, Mitropolitul Porfirie a devenit patriarh al Serbiei.

Biserica Ortodoxă Ucraineană, Fanarul și Biserica Ortodoxă a Ucrainei schismatică

Pentru noi, creștinii ortodocși din Ucraina, cel mai importantă latură a viitorului patriarh este atitudinea lui Vlădica Porfirie față de situația din Ucraina. Preafericitul Mitropolit Onufrie în mesajul său de felicitare și-a exprimat speranța că "bunele relații frățești care s-au stabilit între Biserica Ortodoxă Sârbă și Biserica Ortodoxă Ucraineană, în timpul slujirii Voastre ca Primat, se vor dezvolta și se vor întări în Hristos". În plus, este foarte importantă atitudinea noului patriarh față de acțiunile Fanarului de legalizarea schismaticilor ucraineni, și față de Patriarhia Constantinopolului în general. De fapt, de poziția Patriarhului Porfirie depinde în mare măsură nu numai atitudinea BOS față de creștinii ortodocși din Ucraina, ci și unitatea Bisericii Ortodoxe în general.

Mulți din Serbia consideră că Mitropolitul Porfirie este un grecofil. Această reputație le-a permis susținătorilor BOaU din Ucraina să salute cu bucurie alegerea sa pentru funcția de Patriarh și să contureze perspective luminoase pentru evoluția "problemei ucrainene".

Totuși, oamenii care îl cunosc personal pe Vlădica, grecofilismul său este mai degrabă respect pentru cultura patristică greacă, Ortodoxia și teologia greacă. El nu are absolut nici o evlavie față de Fanar, care se exprimă cel mai caracteristic în ultimele construcții teologice ale Mitropolitului Ioan de Pergamon (Zizioulas).

De aceea putem afirma că Patriarhul Porfirie va căuta să rezolve "problema ucraineană" prin dialog. Poate că el va deveni persoana prin care va avansa procesul de discuție sobornicească a acțiunilor Fanarului în Ucraina. Iată cuvintele sale despre criza Ortodoxiei moderne: "Ne pare foarte rău și regretăm că a fost încălcată unitatea Sfintei Ortodoxii. Este necesar să restabilim fericia dragostea și unitatea de odinioară a sfintelor Biserici Autocefale ale lui Dumnezeu. Nu este nimic mai necesar și mai prețios decât dragostea, pacea și unitatea noastră, frați în Hristos Dumnezeul. Sunt convins că se va găsi o modalitate de a rezolva această problemă dureroasă în duhul sfintelor canoane".

În același timp, poziția sa față de Biserica Ortodoxă a Ucrainei nou creată este foarte clară și definită din punct de vedere canonic: "Nu-i recunoaștem pe schismaticii ucraineni nepocăiți ca membri ai Bisericii, cu atât mai puțin ca pe o Biserică Ortodoxă autocefală".

Merită să facem aici remarca că alături de reputația unui grecofil moderat, Vlădica Porfirie este cunoscut și ca rusofil. Potrivit Preafericitului Porfirie, "suntem legați cu Rusia în problema identității și aceasta este o problemă de credință. Ne unește Biserica Ortodoxă. Avem absolut aceleași valori, aceeași viziune asupra lumii. Desigur, nu numai cu rușii, ci și cu grecii și cu toate popoarele ortodoxe. Însă datorită rudeniei de sânge – într-o măsură specială, și atât istoria noastră, cât și identitatea noastră sunt împletite cu poporul rus". La rândul său, Patriarhul Chiril în mesajul de felicitare adresat noului Întâistătătoru al Bisericii Sârbe a subliniat că nu are nicio îndoială că "în vremurile dificile prin care trecem, Bisericile noastre și popoarele de aceeași credință, ca întotdeauna, se vor susține reciproc și vor lucra împreună pentru credință, dăruită odată sfinților (Iud.1: 3)".

Nu-i recunoaștem pe schismaticii ucraineni nepocăiți ca membri ai Bisericii, cu atât mai puțin ca pe o Biserică Ortodoxă autocefală

Patriarhul Porfirie

Astfel ne putem exprima speranța prudentă că poziția centristă a Patriarhului Porfirie va contribui la rezolvarea problemei profunde a dezbinării din Ortodoxie.

Opinii politice și principiile dialogului

În Serbia, Mitropolitul Porfirie este numit "conciliator". Se crede că el este persoana care va reuși să netezească unghiurile ascuțite, să reconcilieze partidele opuse și să găsească un limbaj comun atât cu episcopii colegi, cât și cu reprezentanții altor grupuri religioase și partide politice. După ce a devenit Mitropolit de Zagreb și Ljubljana, el a declarat că este întotdeauna și cu sufletul deschis "pregătit pentru dialog cu toți oamenii". "Dialogul, iertarea și reconcilierea vor fi principiile pe care voi încerca să le pun în practică", a spus el atunci.

Într-un interviu, Vlădica a subliniat că va fi întotdeauna gata "să participe la construcția de poduri între oameni și popare, știind foarte bine că pe ambele maluri se vor găsi cei care vor arunca cu pietre asupra făuritorilor de poduri. Dar la această lucrare mă obligă Dumnezeu, Cel care prin singurul Său Fiu Născut, a depășit prăpastia dintre Dumnezeu și om".

Patriarhul Porfirie nu este un naționalist. El a subliniat în repetate rânduri că este în primul rând creștin, și abia apoi sârb: "Sunt sârb, dar mai presus de toate sunt creștin și aceasta este o valoare universală, așa că voi predica și voi depune mărturie despre Hristos. Îmi iubesc poporul, dar iubesc și toate celelalte națiuni, fiecare persoană, fiecare icoană a lui Dumnezeu".

Sunt sârb, dar mai presus de toate sunt creștin și aceasta este o valoare universală, așa că voi predica și voi depune mărturie despre Hristos. Îmi iubesc poporul, dar iubesc și toate celelalte națiuni, fiecare persoană, fiecare icoană a lui Dumnezeu.

Patriarhul Porfirie

În 2020, el a declarat că "martirii din Kosovo nu au suferit pentru a-și păstra identitatea națională". Potrivit lui, naționalitatea este importantă, dar dacă va începe să ocupe un loc dominant în viața noastră și dacă nu nu va fi plasată în contextul relației noastre cu Dumnezeu, atunci identitatea națională se va transforma într-un idol.

Patriarhul Porfirie susține că "am devenit călugăr pentru că am căutat în Biserică ceea ce oferă Ea de fapt și sensul pentru care existăm în această lume. Dumnezeu nu este croat, nici sârb, nici german. El este Iubire".

În altă parte, viitorul Patriarh a spus că "împărțirea în patrioți și trădători" nu trebuie permisă în Serbia, iar "episcopii și preoții nu trebuie să aleagă între partide", deoarece "pentru noi, politica este ca Scila și Caribda, pe lângă care noi trecem, mărturisind adevărul Evangheliei".

"Problema din Kosovo"

În același timp, pentru autoritățile sârbe este foarte importantă poziția Patriarhului privind menținerea păcii în Kosovo. Problema este că potrivit lui George Engelhardt, cercetător la Institutul de studii slave al Academiei de Științe din Rusia, " pentru guvernul care este acum implicat activ în procesul de concesii și este un posibil acord final cu privire la problema din Kosovo, este important ca Biserica să nu se opună... Autoritățile sunt interesate la maximum ca Patriarhul să coopereze și să nu stârnească subiecte incomode cu privire la Kosovo". Și se pare că Patriarhul Porfirie într-adevăr se pronunță pentru o soluționare pașnică a "problemei din Kosovo".

Dumnezeu nu este croat, nici sârb, nici german. El este Iubire.

Patriarhul Porfirie

Astfel, într-un interviu de-al său, el a declarat că "cu ajutorul lui Dumnezeu, trebuie susținute eforturile statului pentru reluarea dialogului dintre sârbi și șchiptari (albanezi – Ed.), pentru a stabili un fel de coexistență care a existat în această regiune de secole. Cred că acum este clar pentru statele mari și pentru albanezi: nu vom renunța niciodată la Kosovo și Metohia. Ar fi mai ușor pentru noi toți dacă cei care locuiesc acolo, sârbii și șchiptarii, ar duce tratatipe cu privire la Kosovo și Metohia. Sarcina noastră este să ne străduim întotdeauna să găsim o soluție pașnică și durabilă".

În același timp, guvernul lui Vucici ar trebui să înțeleagă foarte clar că orice schimbare negativă în direcția Bisericii va întâlni rezistența fără echivoc a noului Patriarh. De exemplu, el a criticat foarte dur autoritățile muntenegrene pentru că au adoptat legi anti-bisericești, precum și "guvernul temporar din Priștina" pentru atacul asupra bisericilor ortodoxe: "Vedem ce așteaptă bisericile din Kosovo dacă cedăm fărădelegii. Este necesar să susținem eforturile statului nostru privind reluarea dialogul dintre sârbi și kosovari ... Atitudinea autorităților din Podgorița față de poporul sârb, Biserica Sârbă, Ortodoxie și chiar față de ordinea și principiile democratice nu este mai bună decât atitudinea organelor provizorii din Priștina. Autoritățile de la Priștina ... ne-au arătat clar tuturor ce se va întâmpla cu bisericile dacă nu ne protejăm sanctuarele".

***

Prin urmare, din ceea ce se știe astăzi despre Patriarhul Porfirie, putem face concluzia că are toate șansele de a deveni persoana care va putea influența criza interortodoxă existentă.

În plus, nu există nicio îndoială că Patriarhul Porfirie va apăra valorile creștine în lumea seculară contemporană. Când încă era Mitropolit, când i-a fost acordat Premiul din Stockholm în cinstea Sfântului Ignatie, el a declarat că "izvorul libertății și demnității umane este Biserica lui Hristos" și numai creștinismul aduce în această lume "libertatea de alegere, libertatea de conștiință, libera circulație a oamenilor și ideilor, precum și securitatea materială a fiecărei persoane". Potrivit lui Vlădica Porfirie, "acest lucru nu înseamnă că creștinismul reprezintă valori umane efemere, dar că afirmă valori eterne în care sunt puse în joc omul și mântuirea sa".

Ne rămâne doar să ne rugăm ca ispitele acestei lumi să-l ocolească pe Patriarhul Porfirie și ca el să nu-și uite cuvintele și principiile pe care le-a propovăduit înainte de a urca pe tronul patriarhal.