Se va strămuta Primatul Fanarului de la Istanbul în SUA?

La 06 octombrie 2020 Sinodul Fanarului a decis suspendarea Statutului Arhiepiscopiei Patriarhiei Constantinopolului din Statele Unite și a anunțat elaborarea unui nou Statut.

Comentând această rezoluție sinodală, șeful Arhiepiscopiei din Statele Unite Arhiepiscopul Elpidofor a declarat: "Astăzi ne simțim fericiți, deoarece cu această decizie Patriarhia Ecumenică ne oferă o oportunitate excelentă de a prezenta și proiecta împreună Biserica noastră în legătură cu cea de-a 100-a aniversare a acesteia". Arhiepiscopul Elpidofor a dat asigurări că pentru noul Statut va fi creat un comitet mixt, care va include reprezentanți ai clerului și laicilor Arhiepiscopiei și reprezentanți ai Fanarului. Mai mult, Elpidofor a mulțumit "conducătorului Ortodoxiei", adică Patriarhului Bartolomeu, pentru "ocazia excelentă de a restabili Arhiepiscopia de la zero".

Vom fi de acord că în lumina a aproape un secol de existență a Arhiepiscopiei Fanarului din Statele Unite, aceste declarații par foarte ciudate. La urma urmei, Elpidofor nu a venit pe loc gol. Ce înseamnă prin urmare cuvintele "a crea de la zero" – distrugerea vechii structuri până la temelii sau reformatarea acesteia pentru realitățile noi? Sau, după cum întreabă pe bună dreptate în SUA, pentru reformatarea sub actualul șef al Arhiepiscopiei? Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să ne întoarcem la evenimentele care l-au adus pe Elpidofor la postul de șef al Arhiepiscopiei Fanariote din Statele Unite.

Istoria "alegerii" lui Elpidofor

La începutul anilor 2000, când Arhiepiscopul Demetrius a devenit șeful Arhiepiscopiei din Statele Unite, Patriarhul Bartolomeu a încercat să plaseze administrația acestei structuri în subordonarea sa directă, numind acolo persoana "sa". Astfel, începând cu 2008, Patriarhul Bartolomeu a încercat să-l convingă pe Arhiepiscopul Demetrius să demisioneze, dar a primit un refuz categoric. Abia în 2019, după o altă întâlnire personală cu Primatul Fanarului, ierarhul în vârstă de 91 de ani și-a anunțat retragerea. La 11 mai serviciul de presă al Patriarhiei Constantinopolului a raportat că la Sinodul Arhieresc din cei trei candidați la funcția de șef al Arhiepiscopiei din Statele Unite, a fost ales (și de fapt numit – n.r.) Arhiepiscopul Elpidofor (în lume Ioannis Lambriniadis). La mijlocul lunii iunie, după înscăunarea sa la New York, Arhiepiscopul Elpidofor a început să conducă structura fanariotă din Statele Unite.

Cetățean turc și originar din Istanbul, Lambriniadis locuia deja în SUA de ceva timp. El a fost cel care în 2009 a vorbit la Școala Teologică Ortodoxă Sfânta Cruce din Brooklyn făcând apel la eficientizarea ordinii canonice a Bisericii Ortodoxe de pe continentele americane și la unirea sub omoforul Constantinopolului. De asemenea, lui Lambriniadis îi aparține elaborarea conceptului de "primul fără egali", potrivit căruia Patriarhul Constantinopolului este liderul Ortodoxiei mondiale.

În același timp, ținând cont de procesul "alegerii" sale, apariția Arhiepiscopului Elpidofor la Catedra americană aproape de la început a fost asociată cu o serie întreagă de scandaluri și nemulțumiri. În primul rând, printre cei trei candidați la funcția de șef nu a fost niciun reprezentant al Arhiepiscopiei Americane.

Apariția Arhiepiscopului Elpidofor la Catedra americană aproape de la început a fost asociată cu o serie întreagă de scandaluri și nemulțumiri.

În al doilea rând, "alegerile" s-au desfășurat în mare grabă. Judecați: pe 4 mai Arhiepiscopul Demetrius a demisionat. Pe 9 mai Sinodul Fanar i-a acceptat demisia. Pe 10 mai serviciul de presă al Fanarului (la cererea Consiliului Arhiepiscopiei) a dat asigurări că alegerile pentru postul de șef al structurii americane vor avea loc nu mai devreme de jumătatea lunii iunie, și deja pe 11 mai (a doua zi!) a devenit cunoscut faptul că fanarioții au votat pentru numirea lui Elpidofor.

În al treilea rând, în America se credea destul de rațional că a fost încălcată procedura canonică în timpul alegerilor. Astfel, un intervievat al editurii RIA Novosti a spus că, conform canoanelor, " trebuie convocat Sinodul eparhial, care să propună candidații săi, iar lista patriarhiei trebuie să includă cel puțin unul dintre ei. Dar printre cei trei candidați nu a fost niciun mitropolit american. Aceasta este o mare provocare pentru mitropoliți – în America ei sunt opt". În plus, conform intervievatului, Fanarul a ignorat Statutul Arhiepiscopiei Americane, potrivit căruia "trebuie să se țină cont de opinia sinoadelor locale și a întâlnirilor clerului cu mirenii. Acest lucru funcționează la toate niveluri: preoții, mitropoliții nu pot face ceea ce doresc".

Aici ar trebui să subliniem că Arhiepiscopia Fanarului din Statele Unite nu este doar cea mai mare unitate a Patriarhiei Constantinopolului, ci și cea mai iubitoare de libertate. Atât de iubitoare de libertate, încât unul dintre cei mai bogați greci din America, Efstafios Valiotis, a pledat în 2018 pentru autocefalia sa. Și nu există nicio îndoială că a exprimat nu doar părerea sa personală.

Pe scurt, povestea "alegerii" lui Elpidofor în Statele Unite a arătat clar că Fanarul este hotărât să schimbe situația din Arhiepiscopie. Pentru a-și pune în aplicare planurile, este necesar să se ia măsuri concrete, printre care, potrivit Fanarului, se numără eliminarea tuturor celor nemulțumiți. În acest context, interzicerea mitropolitului din Boston și înlăturarea mitropolitilor din New Jersey, despre care am scris mai devreme, apar destul de logice – pentru a le demonstra tuturor ierarhilor că Fanarul intenționează să acționeze decisiv și fără milă. Schimbarea Actului Constitutiv este următorul pas.

Ce nu este în regulă cu "vechiul" Statut și de ce este nevoie de altul "nou"?

Conform structurii actuale a Arhiepiscopiei, Biserica Greacă din Statele Unite este formată dintr-un district arhiepiscopal (care include parohiile din New York) și opt mitropolii (de Boston, Pittsburgh, New Jersey, Atlanta, Detroit, Chicago, Denver și San Francisco).

Șeful arhiepiscopiei nu are putere reală sau drepturi jurisdicționale în interiorul fiecărei mitropolii. Această structură a apărut în 1997 ca o reacție a Patriarhiei Constantinopolului la încercarea Arhiepiscopului Iacob de atunci de a uni Bisericile Ortodoxe din toate jurisdicțiile într-o singură Biserică Americană.

În acel moment, într-un efort de a menține controlul asupra Bisericilor din emisfera occidentală, Patriarhul Bartolomeu a împărțit Biserica în entități separate, creînd mitropolii în Buenos Aires, America Centrală, Mexic, SUA și Canada.

În acel moment, într-un efort de a menține controlul asupra Bisericilor din emisfera occidentală, Patriarhul Bartolomeu a împărțit Biserica în entități separate, creînd mitropolii în Buenos Aires, America Centrală, Mexic, SUA și Canada. A fost un exemplu clasic de aplicare a principiului "împarte și stăpânește".

În cazul Statelor Unite, Bartolomeu a împărțit țara în opt mitropolii, fiecare dintre ele fiindu-i direct subordonate, și un "district arhiepiscopal", aflat sub jurisdicția Arhieparhiei.

A fost un exemplu clasic de aplicare a principiului "împarte și stăpânește" și o încercare clară de a dezbina o entitate puternică și unificată (condusă atunci de Arhiepiscopul Iacob) cu scopul de a menține controlul asupra întregii emisfere occidentale. După ce a creat formațiuni mai mici, care erau direct subordonate Patriarhiei Constantinopolului, Primatul Fanarului a scăzut la maxim împuternicirile șefului Arhiepiscopiei.

Acum are loc procesul invers. Luând decizia de abolire a vechiului Statut, Fanarul intenționează în mod evident să-l modifice, pentru ca mitropoliile independente ale Arhiepiscopiei din Statele Unite să fie sub jurisdicția directă și controlul șefului Arhieparhiei. Este foarte posibil ca mitropoliile existente, care se bucură de un anumit statut în tradiția greacă, să fie reduse la nivelul de eparhii. În acest caz, toți șefii de eparhii se vor subordona direct scaunului din New York.

O confirmare indirectă a unui astfel de scenariu poate fi observată în cuvintele lui Elpidofor, care a declarat următoarele cu privire la abolirea Statututlui: "Tocmai am primit o oportunitate excelentă de a restabili Biserica din America de la zero... ".

Cu alte cuvinte, decizia de a substitui Statutul Arhiepiscopiei Americane a Fanarului a fost dictată de dorința de a o resubordona unui guvern net centralizat, care va priva mitropoliile de libertatea lor. Noul Statut îl va proteja pe șeful Arhiepiscopiei de tot felul de probleme și "pietre ascunse" – de exemplu, unirea tuturor jurisdicțiilor americane într-una singură cu retragerea din jurisdicția Fanarului, sau de rebelii nemulțumiți, ca în cazul Mitropoliților de Boston și New Jersey.

O altă întrebare este în ce constă interesul lui Bartolomeu? Mai devreme sau mai târziu, situația ar putea să scape de sub control și atunci există riscul de a reveni revină la starea din perioada Arhiepiscopului Iacob – cu dorința de autocefalie și separare de Constantinopol. Oare nu este un risc? Într-o oarecare măsură, da. Dacă nu am cunoaște faptul că fanarioții își planifică acțiunile pentru mulți ani înainte (Elpidofor vorbește despre 100 de ani) și se gândesc deja acum la ceea ce se va întâmpla cu Arhiepiscopia și Patriarhia în viitor. Și aici este momentul cel mai interesant.

Un Statut "nou" pentru un lider nou?

Având în vedere acțiunile recente ale guvernului Turciei, și anume transformarea celor mai semnificative două obiecte ale patrimoniului spiritual ortodoxe în moschei – catedrala Sfintei Sofia și mănăstirea Chora din Istanbul – se poate concluziona că fanarioții nu vor avea o viață liniștită în Turcia. La momentul actual, relațiile dintre Istanbul și Fanar sunt deja tensionate, și dacă ne reamintim de situația cu tentativa de lovitură de stat și acuzațiile aduse Patriarhului Bartolomeu de complicitate cu instigatorul acestei lovituri de stat Fatih Gyullen, este evident că mai devreme sau mai târziu autoritățile Turciei vor pune problema existenței înseși a Patriarhiei Constantinopolului pe teritoriul lor. Să adăugăm la acestea conflictul dintre Turcia, Grecia și Cipru, și va deveni clar că posibila îndepărtare a patriarhului "elen" din Istanbul este doar o problemă de timp.

În același timp, Patriarhul Bartolomeu are deja 80 de ani și de mult se vorbește că Arhiepiscopul Elpidofor va deveni următorul patriarh. Întrebarea care survine: va putea el să-și îndeplinească funcțiile la Istanbul? Greu de spus. Și din motivele susmenționate, și pentru că el cel mai probabil este de origine kurdă. Și doar în cele mai semețe fantezii ne-am putea imagina că un kurd se va stabili în Fanar, în inima Turciei islamice.

Prin urmare, se poate presupune că epopeea cu modificarea Statutului este primul pas către transferul catedrei Patriarhilor Constantinopolului de la Istanbul în Statele Unite. Pentru aceasta este necesar ca toate mitropoliile americane să se subordoneze unui singur centru, care va fi situat la New York. Dacă Elpidofor va deveni Patriarhul Constantinopolului, atunci decizia de a modifica Statutul este destul de logică – el o schimbă pentru sine însuși.

Decizia de a substitui Statutul Arhiepiscopiei Americane a Fanarului a fost dictată de dorința de a o resubordona unui guvern net centralizat, care va priva mitropoliile de libertatea lor.

Pe de altă parte, dacă catedra fanarioților rămâne la Istanbul și nu Elpidofor (ceea ce este puțin probabil) devine patriarh, ci altcineva, în acest caz noul Statut va fi benefic actualului șef al Arhiepiscopiei, deoarece îi conferă o autoritate puternică.

În același timp, până și abolirea sinodală a vechiului Statut indică faptul că în America în prrezent totul decide o singură persoană – Elpidofor. După abolirea Statutului Arhiepiscopiei, sinodul a arătat clar că întreaga structură americană poate funcționa în mod normal fără un Statut valabil și poate fi guvernată de un ierarh.

Despre faptul că Statutul este revizuit exclusiv pentru comoditatea lui Elpidofor se vorbește cu voce tare în Statele Unite. Mai mult, grecii americani sunt înclinați să creadă că nu este vorba doar de dorința de a conduce Arhiepiscopia la nivel administrativ, ci și financiar. Și cel mai interesant moment – să-i situeze pe toți clericii în dependență directă de deciziile autorității centrale din New York.

Unele surse din cadrul Arhiepiscopiei raportează că Elpidofor a trimis în urmă cu câteva zile o scrisoare adresată părintelui Jim Paris, președintele Comitetului Arhiepiscopal pentru Beneficii (Archdiocesan Benefits Committee), în care a anunțat că șeful Arhiepiscopiei dorește să numească personal cel puțin trei membri la alegerea sa în subcomitetul administrativ al Comitetului Arhiepiscopal pentru Beneficii. Acest lucru este necesar pentru a prelua controlul asupra tuturor beneficiilor (inclusiv a pensiilor) care sunt plătite preoților. Însă această organizație este independentă și are propriul său statut, fapt despre care i-au amintit Arhiepiscopului Elpidofor.

Acest moment, plus viitoarele modificări la Statut au condus la faptul că, conform informațiilor disponibile, cel puțin zece parohii și-au oprit deja contribuțiile la New York. În mass-media greco-americană a fost publicată o scrisoare a unui preot din cadrul Arhiepiscopiei, care se adesează către enoriașii săi și le explică tot ce se întâmplă. Potrivit preotului, orice "preot paroh se abține în mod tradițional de la susținerea oricărei decizii care ar putea cauza o discuție împotriva arhiepiscopului". Însă părintele continuă: "Aș spune că, dat fiind faptul că Arhiepiscopul Elpidofor a suspendat Statutul, regulile care erau în vigoare nu se mai aplică, deoarece ... Arhiepiscopul Elpidofor nu are autoritate canonică asupra acestei parohii sau asupra mea ca preot. În calitate de părinte duhovnicesc al acestei comunități, cred că este în interesul nostru să începem imediat să discutăm posibilitatea de a reține plățile noastre lunare către New York până când nu va mai exista nicio ambiguitate cu privire la noua viziune care se creează la New York".

Și mai departe: "Aș dori totodată să-mi exprim părerea că consiliul parohial nu trebuie să se îngrijoreze de nici o consecință (de exemplu, despre pierderea preotului său), dacă se ia această decizie. Mitropolitul nostru este în prezent mai preocupat de pierderea locului de muncă decât de parohiile care își plătesc sau nu contribuțiile. Cu ajutorul lui Dumnezeu, totul va fi bine".

Deosebit de izbitor în această situație este contrastul dintre declarațiile Fanarului privind apărarea "drepturilor democratice" ale Bisericilor pe teritoriul canonic străin și tirania directă în propriile structuri. Acest lucru se observă cel mai net în teza "fiecare stat are dreptul la propria Biserică Autocefală". Ei bine, SUA are cu siguranță dreptul la propria Biserică autocefală, la fel ca Finlanda, Australia și alte țări.

***

Care este concluzia? Este destul de evident că Arhiepiscopia americană din Statele Unite trece printr-o criză nouă. Și, ca și înainte, această criză a apărut datorită acțiunilor dure și imperioase ale Patriarhiei Constantinopolului. Desigur, acest lucru nu înseamnă că structura Fanarului din Statele Unite se va prăbuși și nu va mai exista – legăturile din cadrul comunităților elene sunt prea puternice. Cu toate acestea, nu poate fi exclus nici faptul că fermentarea poate duce la o scindare în Arhiepiscopie. De exemplu, mai multe parohii și-au anunțat deja intenția de a se transfera în jurisdicția Patriarhiei Antiohiei.

Deosebit de izbitor în această situație este contrastul dintre declarațiile Fanarului privind apărarea "drepturilor democratice" ale Bisericilor pe teritoriul canonic străin și tirania directă în propriile structuri. Acest lucru se observă cel mai net în teza "fiecare stat are dreptul la propria Biserică Autocefală". Ei bine, SUA are cu siguranță dreptul la propria Biserică autocefală, la fel ca Finlanda, Australia și alte țări.

Evident, în prezent Arhiepiscopul Elpidofor încearcă să preia America în mâinile sale prin intermediul Fanarului. Și în acest sens nu contează dacă o face din ambiții personale sau pur și simplu urmează instrucțiunile Patriarhului Bartolomeu. Un alt lucru este important – se pregătește o lovitură istorică legată de strămutarea catedrei Patriarhilor Constantinopolului de la Istanbul la New York, sau în spatele cortinei se află dorința Fanarului de a controla pe deplin limitele sale jurisdicționale? Răspunsul îl vom afla în viitorul apropiat.