Biblia, egalitatea de gen și Convenția de la Istanbul

Recent, numărul țărilor care și-au declarat retragerea din Convenția de la Istanbul a crescut: Ungaria, Polonia, Turcia și altele. În Bulgaria, sub presiunea Bisericii, convenția nu a fost ratificată. Dar în Ucraina se desfășoară o luptă serioasă pentru ratificarea Convenției de la Istanbul. Biserica se opune puternic, iar organizațiile feministe sunt în favoarea ei. Ce reprezintă această convenție, ce este scris acolo și care este poziția Bisericii?

În ce constă Convenția de la Istanbul și pentru ce a fost elaborată?

Titlul complet al acestui document este: Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței casnice. Documentul a fost semnat sau, mai degrabă, deschis pentru semnare de către țările Consiliului Europei la 11 mai 2011 în timpul celei de-a 121-a sesiuni a Comitetului Miniștrilor de la Istanbul. La 01 august 2014 documentul a intrat în vigoare pentru țările care l-au semnat și ratificat (aprobat printr-o decizie parlamentară). Până în prezent Convenția a fost semnat de 46 de țări, inclusiv de Ucraina la 11.07.2011 și de Uniunea Europeană în parte. Dar o serie de țări, printre care și Ucraina, nu au ratificat Convenția de la Istanbul.

Astăzi a început procesul invers: țările care nu au ratificat Convenția au început să declare că nu vor face acest lucru, iar țările care au ratificat-o, intenționează să o denunțe (să o anuleze).

Turcia, prima țară care a ratificat Convenția de la Istanbul la 12 martie 2012, examinează posibilitățile de a se retrage. După transformarea bisericii Sfânta Sofia în moschee, acest pas este o continuare logică a politicii Turciei de abandonare a așa-numitelor valori europene în favoarea islamului.

În mai 2020, Parlamentul Ungariei a votat împotriva ratificării Convenției de la Istanbul.

Combaterea violenței nu înseamnă a învăța câțiva băieți tineri că pot purta rochii și se pot juca cu păpuși.

Viceministrul justiției din Polonia

La 25 iulie 2020 Ministrul justiției din Polonia Zbigniew Zebro a anunțat că țara sa începe procedura de denunțare a Convenției de la Istanbul. Iare adjunctul său Marcin Romanovsky a explicat pe Twitter principalul motiv al acestei decizii: "Combaterea violenței nu înseamnă a învăța câțiva băieți tineri că pot purta rochii și se pot juca cu păpușile. Convenția de la Istanbul <...> este o propagandă neomarxistă care răstoarnă lumea valorilor. <...> Convenția de la Istanbul stipulează că religia este cauza violenței împotriva femeilor. Noi numim acest fapt o tâmpenie în politica egalității de gen...".

Convenția de la Istanbul și Ucraina

În ceea ce privește Ucraina, în februarie 2020 petiția electronică depusă de mai multe organizații publice care solicitau ratificarea Convenției de la Istanbul a adunat cele 25.000 de voturi necesare și a fost înaintată Președintelui Ucrainei spre examinare. Urgența examinării problemei ratificării, potrivit susținătorilor Convenției, a crescut semnificativ odată cu introducerea carantinei. Potrivit ONU, în întreaga lume din cauza carantinei are loc o creștere semnificativă a cazurilor de violență casnică, în medie cu 30%. Deși statisticile arată că funcționarea Convenției într-o anumită țară nu afectează dinamica violenței la domiciliu. Astfel, în Marea Britanie, care nu a ratificat Convenția, numărul de plângeri privind violența în familie a crescut cu 50%, dar în același timp în Italia, care a ratificat documentul în 2013, această cifră a fost de 55%.

În Ucraina statisticile sunt destul de ambigue. Pe de o parte, cum a declarat viceministrul Afacerilor Interne Ecaterina Pavlicenko, odată cu introducerea carantinei nu a existat o creștere a numărului de apeluri la poliție din cauza violenței casnice. Pe de altă parte, Dominica Stoianoska, șefa Biroului ONU "Femeile din Ucraina" susține că numărul apelurilor pe linia ferbinte de asistență pentru violența casnică a crescut cu 30% de la începutul carantinei. Potrivit susținătorilor Convenției, absența acelorași rate de creștere în statisticile oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne se explică prin faptul că femeile care au suferit din cauza violenței în familie nu ar avea încredere în poliție și preferă să apeleze la organizațiile de genul "Femeile din Ucraina".

În țara noastră nu există un mecanism eficient de protecție împotriva violenței la domiciliu. Dar dacă Convenția de la Istanbul va fi ratificată, potrivit activiștilor va apărea un asemena mecanism.

Protejarea femeilor sau promovarea egalității de gen?

Consiliul Bisericilor și Organizațiilor Religioase din Ucraina (CBORU) s-a opus ratificării Convenției de la Istanbul și a trimis o scrisoare cu cererea corespunzătoare prim-ministrului Ucrainei. Principalul motiv al acestei poziții, în opinia CBORU, este conceptul de "egalitate de gen", care în Convenția de la Istanbul nu este definită ca sex biologic, ci ca autoidentificarea persoanei.

"Temerile credincioșilor de diferite confesiuni sunt legate de obligația în temeiul articolului 14 din Convenția de la Istanbul de a include materiale privind rolurile nestereotipice de gen în programele formale la toate nivelurile de învățământ. Consecințele negative ale unei astfel de abordări în Convenția de la Istanbul pot fi încurajarea școlarilor din Ucraina să reflecte asupra schimbării sexului ("gen") și popularizarea relațiilor de același sex ca o normă", se arată în scrisoarea CBORU.

Să analizăm textul art. 14. Se numește "Educația" și prevede următoarele: "Părțile întreprind, după caz, pașii necesari pentru a include material pedagogic privind egalitatea între femei și bărbați, rolurile de gen nestereotipice, respectul reciproc, rezolvarea conflictelor în relațiile interpersonale fără a aplica violența, violența bazată pe gen împotriva femeilor și dreptul la securitatea personală, material adaptat la capacitățile de dezvoltare ale elevilor, inclus în programele oficiale de învățământ la toate nivelurile de educație.

Părțile întreprind măsurile necesare pentru promovarea principiilor enunțate în paragraful 1 în structurile educaționale informale, și totodată în sport, în cadrul evenimentelor culturale, în timpul vacanțelor și în mass media".

Conform definiției Organizației Mondiale a Sănătății: "conceptul de "gen" este folosit pentru a descrie caracteristicile bărbaților și femeilor care sunt dobândite social, de exemplu normele, rolurile și relațiile existente între ei". Susținătorii ideologiei de gen numără până la 300 de genuri, inclusiv CisgenderFemale – pre-sex feminin, Trans (asterisk) Male – tranziție la starea sexuală masculină și alte cazuri exotice. În conformitate cu Convenția de la Istanbul, toate acestea sunt "roluri de gen nestereotipice", al căror studiu trebuie inclus "în programele oficiale la toate nivelurile de învățământ".

Conform art. 10 din Legea Ucrainei "Despre educație", în țara noastră există 13 niveluri de învățământ, de la învățământul preșcolar până la nivelul științific al învățământului superior. Convenția de la Istanbul prevede studiul "rolurilor de gen nestereotipice " la toate aceste niveluri.

Convenția este o "valiză" cu fund dublu sau chiar triplu.

Însă impunerea unei ideologii de gen poporului ucrainean începând de la grădiniță este doar unul dintre momentele care îi determină pe oameni să protesteze împotriva Convenției de la Istanbul.

Convenția este o "valiză" cu fund dublu sau chiar triplu. Se presupune că ea se ocupă de lupta împotriva violenței casnice pe care nimeni dintre oamenii normali nu o poate aproba, dar textul documentului de fapt este elaborat nu numai pentru a combate violența împotriva femeilor. În ea se vorbește și despre susținerea efectivă a migrației ilegale. Acestui fenomen îi este dedicat Capitolul VII care poartă titlul "Migrația și acordarea azilului". Art. 61 din Convenția de la Istanbul "Refuzul expulzării" prevede: "Părțile vor întreprinde măsuri legislative sau de alt gen pentru a se conforma principiului refuzului expulzarii în conformitate cu obligațiile existente în temeiul dreptului internațional". Adică un imigrant ilegal trebuie doar să declare despre presupusa persecuție pe bază de gen și el nu va mai putea fi expulzat din țară.

Convenția de la Istanbul impune, fără nicio acoperire, eradicarea tuturor ideilor tradiționale despre rolurile sociale ale bărbaților și femeilor. Articolul 12 vorbește deschis despre acest lucru.

Concomitent cu cererea de a introduce propaganda ideologiei de gen la toate nivelurile educației, acoperită cu o frunză de smochin prin cuvintele "când este cazul", Convenția de la Istanbul impune fără nici o acoperire eradicarea tuturor ideilor tradiționale despre rolurile sociale ale bărbaților și femeilor. Articolul 12 vorbește deschis despre acest lucru: "Părțile întreprind toate măsurile necesare pentru a introduce schimbări în modelele sociale și culturale de comportament ale femeilor și bărbaților, pentru a eradica prejudecățile, obiceiurile, tradițiile și orice altă practică care se bazează pe ideea de inferioritate a femeilor sau stereotipuri cu privire la rolul femeilor și al bărbaților".

Aceasta înseamnă că statul care a ratificat Convenția trebuie să interzică ceea ce ne învață Biserica: "Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos – Dumnezeu <...> Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat. De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru Îngeri. Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul" (1 Corinteni 11: 3-11). Această doctrină este declarată o prejudecată inacceptabilă și trebuie dezrădăcinată. Acest lucru rezultă din textul Convenției.

Un alt moment alarmant este încurajarea denunțurilor, și aici nu vorbim despre faptele de violență. Puteți să dați frâu liber imaginației – și va fi suficient.

Art. 27: "Părțile vor lua măsurile necesare pentru a stimula oarce persoană - martor ocular al  comiterii unor acte de violență care intră în sfera de aplicare a prezentei Convenții, sau care are motive întemeiate să creadă că un astfel de act putea fi săvârșit sau se pot produce alte acte de violență, să raporteze despre acest fapt organizațiilor competente sau autorităților de stat". Este inutil să precizăm că dispozițiile acestui articol oferă oportunități nelimitate pentru abuz. În cazul unui dezacord cu soțul, soția sau soacra pot suna la poliție și raporta că "ele au motive întemeiate să creadă că un astfel de act (de violență – n.red.) poate fi comis". Și cu ajutorul poliției nu numai îi vor demonstra soțului că au "dreptate", dar vor câștiga și o "stimulare".

Care trebuie să fie atitudinea credincioșilor față de Convenția de la Istanbul?

Convenția de la Istanbul nu este altceva decât o încercare sub pretextul util de a combate violența casnică, de a impune ideologia genului de la o vârstă fragedă. Iar această ideologie înseamnă răsturnarea temeliilor existenței umane. "Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie" (Geneza 1:27). În schimb, astăzi ni se oferă până la 300 de genuri diferite.

Mai mult, pe baza textului Sfintelor Scripturi se poate presupune că genul, ca atare, era cunoscut în lumea antică. Cartea Deuteronomului spune: "Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti, nici bărbatul să nu îmbrace haine femeieşti, că tot cel ce face aceasta, urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău" (Deut. 22: 5).

Biblia emite un verdict fără echivoc ideologiei de gen: este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Dar vechile imagini iconografice, și nu numai, ale bărbaților și femeilor ne arată că în timpurile străvechi nu exista aproape nicio diferență între îmbrăcămintea bărbaților și a femeilor. Atunci despre ce vorbește cartea Deuteronomului? Putem presupune că este vorba exact despre ceea ce astăzi numim gen, adică despre modul de comportament, rolul social, identitatea de gen. Sfântul Ambrozie din Mediolana interpretează acest verset biblic astfel: "Dacă cercetați cu adevărat, veți vedea un lucru indecent care este împotriva naturii umane. De ce, omule, nu vrei să fii cel ce te-ai născut? De ce îți alegi o altă înfățișare? De ce te prefaci în femeie, sau tu, o, femeie, în bărbat? Natura a înzestrat fiecare sex cu haine corespunzătoare. În cele din urmă, trasăturile, culoarea pielii, mișcările, mersul, puterea sunt diferite, și vocea unui bărbat diferă de vocea unei femei".

Biblia emite un verdict fără echivoc ideologiei de gen: este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Respingând adoptarea Declarației de la Istanbul, este necesar să oferim ceva în schimb, niște măsuri de combatere a violenței casnice, care este cu siguranță inacceptabilă din orice punct de vedere. Consiliul Bisericilor din Ucraina a propus ca în locul ratificării Convenția de la Istanbul "să fie dezvoltată legislația națională a Ucrainei privind combaterea violenței casnice și a violenței împotriva femeilor". Această propunere pare logică, dar ineficientă, pentru că nicio formulare legislativă nu poate reglementa o sferă de relații atât de delicată cum sunt relațiile familiale. Ei pot doar extinde terenul pentru abuz.

***

Pentru a lupta cu adevărat împotriva violenței la domiciliu, este necesar nu să eradicăm "prejudecățile, obiceiurile și tradițiile", ci mai degrabă să învățăm copiii care trebuie să fie atitudinea tradițională creștină în familie. Întru-n sens larg, aceasta este împlinirea poruncii iubirii față de aproapele, și în sens restrâns, adică în relația dintre soț și soție, este împlinirea cuvintelor Apostolului Petru: "Voi, bărbaţilor, de asemenea, trăiţi înţelepţeşte cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, şi faceţi-le parte de cinste, ca unora care, împreună cu voi, sunt moştenitoare ale harului vieţii, aşa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate" (1 Petru 3:7).

Dacă fiecare tată îi va insufla fiului său o astfel de atitudine față de viitoarea sa soție, atunci nimeni nu va avea nevoie de Convențiile de la Istanbul.