"Maidanul" de la Minsk și autocefalia "Bisericii din Belarus"
Tematica religioasă este deja folosită la protestele din Belarus. Există vreo legătură directă între proteste și pregărirea terenului pentru schisma bisericească?
Protestele de amploare din Belarus care au început în ziua alegerilor prezidențiale din 9 august amintesc din ce în ce mai mult scenariul "Maidanului" ucrainean. Și nu doar sub aspectul conflictelor violente dintre cei revoltați și forțele de ordine publică. Protestele sunt susținute la fel de activ și în spațiul mass media. Și acest lucru nu se petrece întotdeauna curat.
Mass media liberală în rețelele de socializare îi înfățișează pe participanții la revolta de la Minsk ca pe niște luptători pentru dreptatea socială. În prezăntările lor, protestatarii care aruncă cu "cocktail-uri Molotov" și pietre în reprezentanții forțelor de ordine publică sunt niște persoane nobile – "ostași ai luminii" care luptă împotriva "forțelor întunericului" ale regimului totalitar al lui Lukașenko. "Propăvăduitorii binelui" se opun "purtătorilor răului".
În același timp, resursele mass media nu ezită să recurgă la minciuni directe și să acutizeze atmosfera de ură prin raportări despre uciși, răniți și reținuți.
De exemplu, multe surse mass media au raportat că pe conștiința reprezentanților forțelor de ordine deja este pierderea unei vieți umană – o mașină polițistă a lovit un activist. În același timp, mulți jurnaliști au scris că mașina polițistă a lovit nu doar un bărbat, ci "a intrat în mulțimea de protestatari". În rețelele de socializare au început să se răspândească știri potrivit cărora "forțele de ordine lovesc oamenii cu vehicule speciale".
Un alt fals a avut scopul să implice "urma rusească" în evenimentele de protest. Postul de televiziune polonez "Belsat" a raportat că în diseminarea protestatarilor au fost observate "forțele speciale rusești". Ulterior mesajul a fost șters, dar acestă știre s-a răspândit deja pe Internet și a ridicat o altă parte a bielorușilor la proteste.
Aceste exemple divulgă cât se poate de clar tehnologiile pe care le utilizează mass media pentru a crea imaginea dorită și pentru a insufla o "opinie corectă" despre evenimentele care se petrec în Belarus.
"Teologia Maidanului" și sacralizarea protestelor: orașul Minsk merge pe urmele Kievului
Tehnologia când o parte a conflictului este idealizată, iar cealaltă este dezumanizată, ne conduce inevitabil în sfera sacră. Știm bine câte markere religioase au fost utilizate pentru Euromaidan: "Golgota ucraineană", "Suta cerească" etc. Prin urmare, nu există nicio îndoială că pentru a atrage numărul maxim de oameni la protestele din Belarus, organizatorii vor implica mai devreme sau mai târziu tematica religioasă.
Se știe că nu toți cetățenii dintr-o anumită țară sunt activi politic și gata să lupte pentru opiniile lor politice. Majoritatea populației oricărei țări pledează pentru stabilitate și se teme de orice schimbare radicală. De exemplu, într-un interviu cu jurnalistul ziarului ucrainean "Strana", unul dintre protestatarii din Minsk a declarat direct că mentalitatea bielorușilor nu contribuie la participarea la "maidanuri", iar organizatorii trebuie să facă ceva cu acest lucru: "Mulți dintre cei care au petrecut seara de ieri în restaurant, s-a uitat la miting cu dezaprobare. Nu pentru că ei sunt pentru Lukașenko – ei sunt pentru stabilitate. Și împotriva schimbărilor despre care cântă Țoi. Bielorușii iubesc foarte mult ordinea. Și aceasta este o problema pentru proteste".
Conform "scenariului Maidanului", pentru a atrage cât mai multe persoane la proteste, acestea trebuie să fie nu numai politice, dar și de natură religioasă.
Deci, observăm că participanții la revolta de la Minsk înțeleg că dragostea pentru ordine este o problemă pentru proteste. Iar una dintre soluțiile pentru această "problemă" este sacralizarea protestului politic. Adică, trebuie de arătat că "luptătorii pentru dreptate" au cea mai înaltă sancțiune religioasă, ceea ce, la rândul său, va permite atragerea numărului maxim de persoane la manifestații. La urma urmei, dacă sute și mii de oameni sunt activi politic, credincioși sunt milioane.
Știm că în Ucraina catolicii, și în special uniații, au jucat un rol fundamental în atragerea oamenilor la Euromaidan. În Belarus, de asemenea, ei nu au rămas să stea deoparte. Iată o fotografie de la proteste pe care vedem mai mulți clerici catolici.
La 12 august, episcopul de Vitebsk al Bisericii Romano-Catolice din Belarus Oleg Butkevici a făcut o declarație particulară. El a comunicat că numărarea voturilor la alegerile prezidențiale nu a fost "în totalitate corectă" și a subliniat că "actuala criză ascunde în sine un potențial pozitiv pentru schimbări spre bine".
Este ușor de observat că cuvintele episcopului catolic conțin un apel voalat pentru credincioși să iasă la proteste împotriva guvernului.
Aceștia sunt catolicii. Dar cum procedează ortodocșii?
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Belarus Mitropolitul Pavel i-a îndemnat emoțional pe compatrioții săi să înceteze ostilitatea: "Să ne oprim cu toții, să oprim această dușmănie și ură. Fiindcă de îndată ce patimile încep să pună stăpânire pe noi, nu putem lua nicio decizie corectă. Doar în liniște, după rugăciune,când vom regăsi liniștea și se vor calma emoțiile, vom pute lua o hotărâre asupra lucrurilor care ne îngrijorează. Da, există întrebări, dar ele pot fi rezolvate și trebuie să fie rezolvate, dar nu prin confruntare, și să ne ferească Dumnezeu ca nu cumva din nou să fie vărsare de sânge".
Este greu să nu observi că aceste cuvinte sunt în concordanță deosebită cu apelurile Preafericitului Mitropolit Onufrie care a făcut apel în repetate rânduri la ambele părți ale conflictului din Ucraina să găsească puterea de reconciliere.
În Ucraina, Biserica Ortodoxă din Ucraina este pilonul central al procesului de pacificare în societate. Dar și acolo s-au găsit câteva persoane care începând cu anul 2013 au salutat și au promovat revolta Euromaidanului.
Unul dintre acești clerici care a trecut ulterior de partea schismaticilor este Gheorghe Kovalenko, care la 10 august a declarat că datorită protestelor din Belarus acolo funcționează deja o analogie a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (nerecunoscute) – "Biserica Ortodoxă a Bielorusiei": "Biserica Ortodoxă a Bielorusiei este deja o realitate, deși deocamdată inconștientă și neorganizată" ...
Este interesant faptul că Kovalenko s-a numărat printre cei care au participat în mod direct la crearea "teologiei Maidanului ucrainean". Conform acestei "teologii", Hristos a fost prezent în mod nevăzut la proteste și tot ceea ce s-a întâmplat pe Maidan a fost conform voinței lui Dumnezeu. Mai mult, în manifestul său "Teologia Maidanului", asociatul lui Kovalenko arhimandritul Chiril (Govorun) a prezentat clar ținta și obiectivele pentru formarea "conștiinței noi a bisericii": "Maidanul a dat un impuls bisericilor pentru a se ridica deasupra Status-quo care a domnit în relația lor cu statul de-a lungul anilor de independență a Ucrainei, și să acționeze de partea societății. Bisericile ar trebui să facă un pas înainte și să dea o evaluare sinceră acestui guvern".
Adică după sacralizarea protestelor, "biserica" trebuie să se ocupe îndeaproape de problemele politice – "să dea o evaluare guvernului".
"Bisericile ar trebui să facă un pas înainte și să dea o evaluare sinceră acestui guvern".
Arhimandritul Chiril (Govorun)
În același timp, acești "teologi ai maidanului" au declarat niște sloganuri "fraterne" minunate despre confruntarea "totalității binelui împotriva totalității răului", au vorbit despre unitatea activiștilor întru Hristos. Iată cuvintele aceluiași Govorun despre "bisericile" care au participat la protestele de la Kiev: "Din apelurile generale împotriva violenței, ele au trecut la fapte și cuvinte de solidarizare cu valorile Maidanului, conștientizând înrudirea principiilor Maidanului cu cele creștine, și anume demonstrarea numeroaselor exemple de altruism, jertfire de sine, ajutor reciproc, etc".
Să ne amintim care sunt aceste valori ale Maidanului? Iată un document prin care susținătorii Euromaidanului din 2013 au făcut apel la concetățenii care nu au susținut protestele împotriva guvernului.
Cu siguranță, cuvintele sunt frumoase. Abia după șapte ani putem observa că efectiv nimic din cele scrise nu a fost tradus în viață. Situația socială și economică din Ucraina a devenit mult mai gravă.
Iar problema constă în faptul că aceste teze pot fi realizate nu prin rebeliune, ci doar prin muncă persistentă și asiduă. Prin urmare, aceste cerințe nu sunt niște sloganuri frumoase, ci o tehnologie politică cinică, al cărei singur scop este să trezească la oameni sentimentul de agresiune și necesitatea rebeliunii.
Vom reaminti care au fost declarațiile lui Gheorghe Kovalenko pe Maidanul din Kiev – în principiu, cuvinte "corecte". De exemplu, el împreună cu reprezentanții altor confesiuni a elaborat așa-numitele "porunci ale Maidanului". Iată care sunt ele:
"Să nu ucizi" în limbajul politic poate suna astfel: Violenței – nu!
"Să nu depui mărturie mincinoasă" – Minciunii și manipulărilor – nu!
"Să nu furi" – Corupției – nu!
În timpul unei mese rotunde de la Moscova în perioada 26-29 ianuarie 2014, Kovalenko a declarat că "aceste porunci ne-au oferit de fapt posibilitatea de a vorbi despre situația politică într-un limbaj biblic și, în același timp, posibilitatea de a o evalua". Da, dar întrebarea este: unde l-a condus o astfel de evaluare? În schismă. Și problema nu este că Gheorghe Kovalenko a interpretat cumva greșit cuvintele Sfintei Scripturi, problema este că Biserica nu trebuie să dea o "evaluare politică" evenimentelor. Duhovnicească – da, trebuie și este obligată să o facă, dar politică – nu. Pentru că acesta nu este terenul ei, nici domeniul ei.
Dar se pare că odată cu apariția "Maidanului" de la Minsk, același substrat al "teologilor Maidanului" se reliefează și în Belarus.
"Teologia Maidanului" de la Minsk
Gheorghe Kovalenko, "proorocind" apariția "BOaU din Belarus", a răspândit imaginea creată de diaconul Bisericii din Bielarus Dmitrie Pavliukevici.
Și în ea nu se conține nimic rău: clericul declară că ortodocșii sunt împotriva falsificărilor, umilinței și presiunii asupra individului.
Dar în mediul manifestațiilor de protest această imagine s-a răspândit în calitate de un fel de manifest al activiștilor. Și ceea ce este foarte important, acest manifest conține atribute bisericești (crucea, citate din Evanghelie) și, prin urmare, este perceput în numele Bisericii.
Părintele Dimitrie însuși a declarat că nu vede nici un motiv politic în acțiunile sale: "Sunt preot, sunt un om credincios și, prin urmare, îmi exprim poziția. Aceasta nu este o agitație, nu este un apel, chiar din punct de vedere gramatical nu există niciun imbold pentru acțiune. Este doar o expunere a punctului meu de vedere ca credincios. Citez din Evanghelie. Este surprinzător pentru mine că acest lucru provoacă o asemenea rezonanță în mass media din Belarus. Acestea sunt locuri absolut comune. Pe cine poți uimi că Biserica este împotriva minciunii, că Ea este pentru dreptate? Acest lucru este la fel de clar ca faptul că Biserica este împotriva avortului sau a căsătoriei între persoane de același sex. Toată lumea știe aceasta".
La prima vedere, cuvintele părintelui diacon sunt corecte – Biserica este într-adevăr împotriva corupției, falsificărilor și a minciunii. Dar la o analiză elementară devine evidentă înțelesul lor manipulativ. Să faci asemena publicații într-o situație în care societatea este împărțită și țara este pe punctul confruntărilor violente, înseamnă să atragi Biserica în confruntări și astfel să torni ulei pe jăraticul conflictului. Există încă un moment manipulativ – clericul poziționează Biserica pe partea sa, "corectă" a conflictului. La urma urmei, Pavliukevici nu ascunde faptul că simpatiile sale sunt de partea protestatarilor.
În plus, cuvintele despre "minciuni și falsificări" sunt utilizate tacit ca marker al "regimului lui Lukașenko". Dar știm deja că minciunile și falsificările sunt folosite pe deplin și de organizatorii protestelor. Prin urmare, încercarea de a prezenta Biserica pe partea "corectă" a conflictului împotriva "nedreptății" pare nejustificată, nedreaptă și anti-creștină.
Și din nou, este dificil să evităm analogia cu Euromaidanul, când reprezentanții BUGC, BOU-PK, BRC și unii membri ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene "îi binecuvântau" pe protestaterii de pe maidan să protesteze împotriva autorităților și i-au asigurat pe aceștia că sunt "ostași ai luminii" plini de noblețe care luptă împotriva "forțelor răului" ale lui Ianukovici.
Biserica este într-adevăr împotriva corupției, falsificărilor și a minciunii. Dar să declari acest lucru într-un moment în care oamenii sunt agitați, când țara este zguduită de proteste și confruntări violente, credem că nu merită să se facă acest lucru.
În contextul tulburărilor care se desfășoară, această publicație, la fel ca declarația episcopului catolic Oleg Butkevici despre "calculul incorect al voturilor", arată ca un apel voalat la proteste. Și aici momentul cel mai important este apartenența bisericească a autorilor. Cel de-al "25-lea cadru" trimite protestatarilor un semnal: voi totul faceți bine, Biserica și Dumnezeu sunt cu voi. Dar oare așa este realitatea?
Maidanul și apariția unor noi "autocefalii"
Catolicii au propriile interese. Aceste interese, cum am observat recent în Ucraina, coincid în mare parte cu interesele schismaticilor și ale fanarioților. Scopul lor este de a folosi Maidanul pentru a crea o "biserică independentă" (subordonată, desigur, Fanarului), cu ajutorul căreia, pe lângă cerințele politice, va fi posibil de realizat visul dintotdeauna al ecumeniștilor – unirea ortodocșilor cu catolicii.
Nu este un secret faptul că, după Euromaidanul ucrainean, apariția BOaU schismatice a trecut de la faza "poate va fi" la faza "deja există". Și este exact ceea despre ce vorbește Kovalenko când scrie despre existența efectivă a unei bisericii "independente" în Belarus, care a apărut odată cu protestele.
Trebuie menționat că ideea creării unei "biserici autocefale în Belarus" nu este nouă. În urmă cu un an, și anume în perioada 17-18 august 2019 la Cernigov sub egida BOaU nerecunoscute a avut loc o conferință dedicată acestei probleme. Adică schismaticii ucraineni care au primit recunoașterea Fanarului, au discutat modalitățiile de legalizare a schismaticilor din Belarus. Liderul schismaticilor din Belarus Sveatoslav Loghin și-a dorit mult timp ca Constantinopolul să recunoască structura sa. În 2018 el a declarat: "Dacă Biserica Ucraineană va fi recunoscută, atunci următorii pași trebuie să fie în raport cu Biserica din Belarus. Acest lucru ne oferă un exemplu care arată că situația se dezvoltă conform canoanelor. După cum știți, confopm canoanelor se cere o Biserică independentă pentru fiecare națiune ortodoxă în parte. Este a 34-a Regulă Apostolică. Iar canoanele nu se discutată, ele se îndeplinesc. Faptul că Belarus ca stat ortodox nu are propriul primat independent este o încălcare a canoanelor și o încălcare a istoricității Bisericii noastre din Belarus ... Scopul nostru este, de asemenea, să ne legalizăm în Belarus și să obținem oficial statutul de autocefalie".
Încă în 2018 Sveatoslav Loghin a înțeles perfect că este imposibil de obținut statutul juridic în țară atât timp cât Lukașenko va fi la conducere: "Sub actualul guvern, procesele de legalizare a Bisericii din Belarus, creșterea sa și obținerea autocefaliei sunt greu realizat. Guvernul actual este subordonat din punct de vedere economic, politic și duhovnicesc Moscovei".
Acum devine clar de ce protestele din Belarus au o legătură directă cu apariția "bisericii independente"? Suntem siguri că da.
Sub actualul guvern, procesele de legalizare a Bisericii din Belarus, creșterea sa și obținerea autocefaliei sunt greu realizat. Guvernul actual este subordonat din punct de vedere economic, politic și duhovnicesc Moscovei.
Liderul schismaticilor bieloruși Sveatoslav Loghin
Și aici nu ne putem să nu menționăm cuvintele arhiepiscopului Iov (Ghecia) despre Belarus, rostite în noiembrie 2018, în ajunul formării Bisericii Ortodoxe a Ucrainei schismatice: "Înțelegeți de ce a fost importantă coordonarea dintre biserică și stat în problema ucraineană? Fără dorința statului de a avea o biserică autocefală în Ucraina, Patriarhia Ecumenică nu ar fi putut acționa, pentru că regula 17-a a Sinodului IV Ecumenic spune că guvernarea bisericească trebuie să urmeze administrația de stat. Pentru moment, nu s-a făcut niciun demers către Patriarhia Ecumenică nici din partea statului Belarus, nici din partea bisericii din Belarus, astfel această problemă nu este la zi. Dar dacă se vor adresa, atunci, desigur, există posibilitatea ca această problemă să fie luată în considerare".
***
Deci, după cum vedem, manifestațiile de protest din Belarus au analogii evidente cu Euromaidanul ucrainean. Deja se întreprind încercări de a folosi tematica bisericească în tehnologiile politice și de a prezenta situația astfel, că Biserica sprijină "forțele binelui" (rebelii) împotriva "forțelor răului" (regimul lui Lukașenko).
Nu există nicio îndoială că dacă lovitura de stat va reuși în această țară, scenariul unei "biserici independente" va fi realizat foarte curând. Noile autorități se vor adresa Fanarului pentru a primi Tomosul. La fel ca în Ucraina, un popor întreg va fi rupt de la rădăcina sa duhovnicească – Biserica Ortodoxă Rusă. Scopul acestei rupturi este nu numai de a-i separa pe bieloruși de ruși, nu numai de a crea în Belarus o zonă tampon între NATO și Rusia, ci și de a subordona Fanarului un nou teritoriu imens, care în final este destinat să intre în unitate cu Roma. Și acestea nu sunt niște teorii de conspirație ale autorului. Multe dovezi vorbesc despre intențiile de realizare a acestui plan global. Acum este rândul statului Belarus. Va reuși?
