Contururile unirii Fanarului cu Vaticanul devin tot mai clare

21 November 2022 19:00
4930
În viitorul apropiat, fanarioții și catolicii intenționează să stabilească o zi comună pentru sărbătorirea Paștelui. Imagine: UJO În viitorul apropiat, fanarioții și catolicii intenționează să stabilească o zi comună pentru sărbătorirea Paștelui. Imagine: UJO

Declarația Patriarhului Bartolomeu despre intenția de a stabili o dată comună pentru celebrarea Paștelui cu BRC deschide o nouă etapă a unirii. De ce ortodocșii nu pot accepta acest lucru?

În ziua de 10 noiembrie 2022, Patriarhul Bartolomeu a comunicat reporterilor despre intenția sa de a stabili o dată comună cu Biserica Catolică pentru sărbătorirea Paștelui. Conducătorul Fanarului a vorbit despre eforturile comune depuse împreună cu Papa Francisc privind sărbătorirea a 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic, care a avut loc la Niceea în anul 325, amintind că printre hotărârile Sinodului s-a numărat și stabilirea datei sarbătoririi Paștelui.

"Din păcate, de mulți ani, de multe secole nu o mai sărbătorim împreună. Prin urmare, în cadrul acestei aniversări, subiectul eforturilor noastre comune cu Papa este soluționrea acestei probleme. Poate că nu este încă momentul să vorbim despre detalii, dar vreau să subliniez că de partea ortodoxă și catolică există această bună intenție de a stabili în sfârșit o dată comună pentru sărbătorirea Învierii lui Hristos", a spus Patriarhul Bartolomeu.

Adică avem în față primul parametru al unirii Fanarului și Vaticanului, despre care (unirea) Papa Francisc și Patriarhul Bartolomeu vorbesc de mai bine de un an: sărbătorirea Paștelui în aceeași zi.

De ce aniversarea a 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic este atât de convenabilă pentru unire?

Pe paginile UJO de mai multe ori a fost promovată ideea că aniversarea Sinodului I Ecumenic de la Niceea este cea mai potrivită pentru lansarea unui proiect de unire a Ortodoxiei cu catolicismul. Cert este că la acest Sinod problema pogorârii Duhului Sfânt nu s-a rezolvat deloc, iar tocmai dezacordul în această chestiune este una dintre principalele pietre de poticnire care i-a despărțit pe ortodocși și latini.

Ortodocșii pot crede că Duhul Sfânt provine de la Tatăl, catolicii – că de la Tatăl și Fiul, dar ambii vor fi în mod formal (încă o dată - formal) în concordanță cu teologia Niceeană. A doua dintre principalele probleme care au despărțit Ortodoxia și catolicismul este problema primatului Papal, a supremației sale în întreaga Biserică. Există și aici o nuanță. În timpul frământărilor ariene, când disputele teologice despre crearea sau necrearea Fiului lui Dumnezeu au făcut ravagii în Orient, Occidentul (și mai ales Papa) au fost străini de aceste dispute și a aderat ferm la învățătura ortodoxă. Oponenții lui Arie au apelat la episcopii romani, le-au scris scrisori și au cerut protecția adevăratei credințe.

Chiar și Sinodul I Ecumenic însuși, pe care împăratul Constantin a planificat inițial să-l țină în Ancyra a Galației, a fost mutat la Niceea "din cauza sosirii episcopilor din Italia și din alte părți ale Europei". Aceasta arată cât de mult era apreciată opinia Bisericii Romane la acea vreme. Dacă extrapolăm această situație la vremurile de astăzi, la viitoarea celebrare a 1700 de ani, papa va juca un rol principal în absența împăratului roman, iar acest lucru va fi în unison cu însuși Sinodul de la Niceea.

Și al treilea moment este însăși data sărbătoririi Paștelui. Cert este că nu există o soluție la această problemă în decretele păstrate ale Sinodului de la Niceea. Faptul că tocmai la Sinodul I Ecumenic s-a soluționat această problemă și s-a adoptat hotărârea corespunzătoare ne este cunoscut din alte surse, ulterioare, cu referire la acest Sinod.

Textul acestui decret este următorul: "Când s-a pus problema sfintei zile de Paști, prin acord general, s-a considerat oportun ca această sărbătoare să fie celebrată de toată lumea în aceeași zi pretutindeni... Și cu adevărat, mai întâi de toate, tuturor li s-a părut extrem de nevrednic că pentru celebrarea acestei preasfinte sărbători, trebuie să aderăm la obiceiul evreilor".

După cum putem vedea cu ușurință, textul acestui decret cere ca Paștele să fie sărbătorit de toți creștinii într-o singură zi, dar nu indică în care. Mai mult, nici măcar nu conține criteriile după care se determină această zi. Această împrejurare este, de asemenea, extrem de convenabilă pentru proiectul de unire a Vaticanului cu Fanarul: ei pretind că declară îndeplinirea cerinței Primului Sinod Ecumenic de a sărbători Paștele în aceeași zi, dar în același timp pot determina această zi la discreția lor.

Pentru a înțelege cât de legitim este acest lucru și cât de importantă este însăși data sărbătoririi Paștelui (sau, mai bine, Pashalia) pentru conștiința unui credincios, trebuie să descriem pe scurt esența problemei.

Problema datei sărbătoririi Sfintelor Paști

În Biserică încă din vremurile apostolice au existat dezacorduri cu privire la ziua în care trebuie sărbătorit Paștele. Treptat, s-au conturat două tradiții principale:

Tradiția din Asia Mică, conform căreia Paștele era sărbătorit în a 14-a zi a lunii Nisan (corespunzând aproximativ lunilor martie-aprilie în calendarul gregorian), indiferent de ziua în care a căzut sărbătoarea;

·         Tradiția Apuseană, care considera că Paștele cădea în prima duminică după Paștele evreiesc, calculându-și data ca lună plină după echinocțiul de primăvară.

Ecleziaști proeminenți ai vremii au încercat să convină asupra unei singure zile pentru a sărbători Paștele. În 155, de exemplu, Sfântul Mucenic Policarp al Smirnei a dus tratative cu episcopul roman Anicetus, dar fără rezultat. Câteva decenii mai târziu, Papa Victor a început să ceară ca Bisericile din Asia Mică să-și abandoneze tradiția și să adopte tradiția occidentală. În caz contrar, a amenințat că va rupe comuniunea euharistică cu ei. În 325, Sinodul de la Niceea a cerut tuturor să sărbătorească Paștele în aceeași zi, dar nu a definit oficial ziua. Formula utilizată acum apare în sursele scrise mai târziu.

Matei Blastares scrie în "Syntagma Alphabeticum": "În ceea ce privește Paștile noastre, trebuie să fim atenți la patru hotărâri, dintre care două se găsesc în Canonul Apostolic și două derivă din tradiția nescrisă. În primul rând, trebuie să sărbătorim Paștele după echinocțiul de primăvară; în al doilea rând, nu trebuie să-l sărbătorim cu evreii în aceeași zi; în al treilea rând, nu doar după echinocțiu, ci după prima lună plină care are loc după echinocțiu; și în al patrulea rând, după luna plină, nicidecum în alt mod decât în ​​prima a săptămânii după echinocțiu". După cum vedem, aici Blastares se referă la formula de calcul a datei pascale după o tradiție orală.

Se pare că la Sinodul de la Niceea s-a hotărât sau s-a acceptat tacit ca episcopul Alexandriei să calculeze în fiecare an în ce zi a anului curent trebuie sărbătorită Paștele și să o vestească tuturor Bisericilor. De-a lungul timpului, aceste epistole au fost înlocuite cu un canon special, Computus (Pascaliile), în care ziua de Paști era calculată cu câțiva ani înainte. Primele tabele pascale au fost întocmite în 388 de Timotei al Alexandriei. Chiril al Alexandriei a emis apoi o nouă Pascalie pentru 95 de ani, și așa mai departe.

Sinodul Local al Antiohiei în 341 a adoptat o regulă destul de strictă împotriva celor care nu sunt de acord cu sărbătorirea Paștelui conform hotărârii Sinodului de la Niceea: "Toți cei care îndrăznesc să încalce decretul sfântului și marelui Sinod de la Niceea <. ..> cu privire la sfânta sărbătoare a Paștelui mântuitor, să fie excomunicați și excluși din Biserică dacă vor continua să se răzvrătească împotriva bunei rânduieli".

După o definiție atât de strictă, rămâne să aflăm cine respectă data pascală a Alexandriei, aprobată, de fapt, de Sinodul de la Niceea – catolicii sau ortodocșii.

Au fost momente în istorie când Biserica Romei, din cauza lipsei de comunicare constantă cu Biserica din Alexandria, a fost nevoită să calculeze de una singură data pascală. Din această cauză, s-a întâmplat ca la Roma Paștele să fie sărbătorit în zile diferite. Dar, în ansamblu, s-ar putea spune că Calendarul Pascal al Alexandriei a fost folosit în toată lumea creștină până la sfârșitul secolului al XVI-lea, când Papa Grigore al XIII-lea a introdus un nou calendar pascal, urmat de calendarul gregorian.

Motivul reformei a fost că anul calendaristic din calendarul iulian nu a coincis cu anul astronomic. Anul astronomic, cunoscut și sub numele de an tropical, este acum de 365 de zile, 5 ore, 48 de minute și 45,19 secunde, valoare care se modifică în timp, deși foarte lent. În 325 d.Hr., când Sinodul de la Niceea a luat decizia, echinocțiul de primăvară a căzut la 21 martie, în timp ce în secolul al XVI-lea era cu 10 zile mai devreme. Reforma calendarului a fost menită să corecteze calendarul pascal. De fapt, a provocat doar confuzie, care, de altfel, a fost și este încă recunoscută de mulți savanți și teologi occidentali. De exemplu, în unii ani, Postul Apostolilor  Petru și Pavel dispare cu totul din cercul anual al vieții liturgice. Dar cea mai importantă problemă cu data pascală gregoriană este că catolicii au început să sărbătorească Paștele adesea înainte de Paștele evreiesc, sau chiar în aceeași zi, împotriva căreia Bisericile Ortodoxe s-au opus atât de puternic, atât înainte, cât și după Sinodul I Ecumenic.

Când în 1582 Papa Grigore al XIII-lea l-a abordat pe Patriarhul Ieremia al Constantinopolului cu propunerea de a adopta împreună Paștile după calendarul Gregorian, acesta din urmă a convocat un Sinod, numit mai târziu Marele Sinod de la Constantinopol (1583), care a luat o hotărâre foarte tranșantă: "Că oricine nu urmeză obiceiurile Bisericii, și hotărârilor celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice în privința Sfintelor Paște și a calendarului, prin care bine s-a hotărât cum trebuie să le urmăm, dar contrar acestor hotărâri dorește să sărbătorească Paștele după pashalia  grigoriană și laolaltă cu astronomii atei ai Papei dorește să răstoarne și să distrugă dogmele și obiceiurile Bisericii care au fost transmise de Părinți, să fie anatema și în afara Bisericii lui Hristos și a adunării credincioșilor...".

Pentru a nu cădea sub această anatemă (precum și din alte motive), unele Biserici Ortodoxe Autocefale au trecut la așa numitul calendar Iulian Nou, care va coincide pe deplin cu calendarul gregorian încă câteva secole. Astfel, aceste Biserici sărbătoresc împreună cu catolicii toate sărbătorile netranzitorii ale Bisericii. Dar sărbătorirea Paștelui în toate aceste Biserici a rămas după rânduiala Tradiției Alexandrine, bazate pe Calendarul Iulian. Latinii, în schimb, au schimbat datarea pascală, căzând sub anatema Sinodului de la Antiohia, ca să nu mai vorbim de Sinodul de la Constantinopol din 1583.

Sincronism suspect

Atât pe paginile UJO, cât și pe alte resurse s-a sugerat că pregătirea terneului pentru unificarea Fanar-Vatican va avea loc în Ucraina, pe exemplul Bisericii Ucrainene Greco-Catolice (BUGC) și al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU nou înființate). Uniații sunt parte integrantă a Bisericii Catolice, în timp ce BOaU este subordonată Fanarului în chestiuni descrise ca "importante" conform Tomosului din 2019.

În decembrie 2020,  conducătorul BUGC Sveatoslav Șevciuk a spus că structura sa religioasă a dorit să treacă la noul calendar împreună cu "frații ortodocși" din așa numita BOaU. În același timp, el nu a ascuns aspectul ecumenic al acestei acțiuni. "Ucraina are propriul ei context, în special ecumenic, tradițional, care are anumite momente istorice care sunt încă în subconștient undeva în inimile noastre și necesită nu hotărârea unei singure persoane, ci o discuție și o mișcare inter-bisericească la nivel național, ecumenic", a declarat Șevciuk.

Și acum subiectul tranziției sincrone la calendarul gregorian este lansat activ în spațiul informațional. La mijlocul lunii octombrie 2022, "sinodul" BOaU a anunțat despre sărbătoirea "de test" a Crăciunului pe 25 decembrie "pentru a studia nevoia reală a bisericii de a implementa schimbări de calendar în viitorul apropiat". Și BUGC a făcut o declarație similară despre reforma calendarului în Mitropolia poloneză a BUGC.

În ziua de 20 octombrie 2022, "Arhiepiscopul" BOaU Nestor de Ternopil și Kremeneț a spus că dorința credincioșilor este suficientă pentru a sărbători Nașterea Domnului conform calendarului gregorian, adică pe 25 decembrie, "nu mai sunt necesare decizii adăugătoare". Adică, dacă vor enoriașii, pot sărbători Nașterea Domnului pe 25 decembrie, apoi... să-l sărbătorească din nou pe 7 ianuarie, căci în această zi se sărbătorește Nașterea Domnului în toate  parohiile BOaU, indiferent dacă a fost slujbă pe 25 decembrie sau nu.

Și în noiembrie, multe parohii BOaU și BUGC au anunțat deja nu doar sărbătorirea Nașterii Domnului după calendarul gregorian, ci și trecerea completă la noul stil. Printre aceștia se numără și "preotul" din Mamaiveț, Ivan Ciokaliuk, despre care se spune că este unchiul  conducătorului BOaU. Toate acestea indică faptul că procesul de trecere la noul calendar iulian (sau gregorian) este de sus în jos. Până acum, neoficial. Dar fără îndoială că de îndată ce unele parohii vor începe să trăiască după noul stil, se va anunța trecerea deplină a acestor confesiuni.

Pe fundalul unor astfel de evenimente, Patriarhul Bartolomeu declară că este vorba deja despre sincronizarea sărbătorii Sfintelor Paști. Putem numi acest lucru o coincidență?

Concluzii

În primul rând, judecând după tonul și litera declarației Patriarhului Bartolomeu despre intenția sa de a sincroniza celebrarea Paștelui cu catolicii, el se poziționează ca un reprezentant al întregii Ortodoxii. El nu vorbește despre Biserica sa din Constantinopol, ci despre Ortodoxie în general, numind-o "partea ortodoxă". Aceasta este o promovare a ideologiei "primului fără egali" a Fanarului, conform căreia Patriarhul Constantinopolului este conducătorul lumii ortodoxe. Această ideologie, desigur, contrazice înțelegerea ortodoxă a ceea ce este Biserica și Cine este adevăratul ei cap. Dar Patriarhul Bartolomeu ignoră acest fapt și caută să implice întreaga lume ortodoxă în proiectul unirii cu catolicii. Și acum vine momentul în care hotărârea va depinde de fiecare Biserică Autocefală și, în general, de fiecare creștin ortodox, dacă Ortodoxia se va alătura sau nu la acest proiect.

În al doilea rând, sub ochii noștri, proiectul unificării intră în faza sa decisivă. Prima schiță a fost deja făcută – aceasta este sincronizarea sărbătorii Paștilor. Continuarea va urma.

În al treilea rând, putem presupune că Vaticanul s-ar putea întoarce la sărbătorirea Paștelui după tradiția alexandrină, prezentând-o ca pe o concesie față de Fanar. Practica unor Biserici Ortodoxe Autocefale de a folosi noul calendar iulian (și de fapt gregorian) împreună cu calendarul pascal alexandrin a dovedit că acest lucru este foarte posibil. Cu atât mai mult cu cât Roma l-a folosit pentru sărbătorirea Paștelui până în secolul al XVI-lea. Dar pentru această presupusă concesiune Vaticanul poate cere o concesiune de la Fanar în așa-numita problemă a primatului, adică cerând ca pontifului roman să i se acorde primatul în viitoarea unire. În acest caz, al doilea cel mai important dezacord, doctrina catolică a adausului filioque, poate fi lăsat deoparte, adică se poate accepta că atât ortodocșii, cât și catolicii pot fi uniți în pofida controversei existente în legătură cu această problemă. Acest lucru, desigur, contravine în mod clar viziunii tradiționale a Bisericii despre ceea ce este erezia și cum trebuie să fie tratată.

Totuși, poate că Vaticanul va avea puterea să forțeze Fanarul să accepte Paștele catolic.

În al patrulea rând, avem toate motivele să credem că declarațiile sincrone ale BOaU și ale BUGC cu privire la tranziția la calendarul gregorian/noul iulian nu apar de la sine, ci ca parte a proceselor de unificare mai globale care au loc la nivelul Fanar-Vatican.

Ce înseamnă toate acestea pentru BOUkr?

Pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană, aceste procese, pe de o parte, par amenințătoare. Dacă BOaU și BUGC trec la un nou stil, va exista un nou temei pentru persecuție în societate. Problema calendaristică se va adăuga la problema limbii și a "lipsei de patriotism". Calendarul iulian va fi declarat "calendarul Moscovei", iar cei care îl vor respecta vor fi numiți moscoviți și trădători care nu doresc să celebreze sărbătorile "cu întreaga lume civilizată". Dar pe de altă parte, în timp ce Fanarul și Vaticanul (și sateliții lor) modelează unificarea, fidelitatea față de calendarul iulian și sărbătorirea Paștelui după tradiția alexandrină va fi o altă caracteristică care va identifica Biseria Ortodoxă Ucraineană drept ca Biserică Ortodoxă (spre deosebire de alte organizații religioase ucrainene).

În prezent, Biserica Ortodoxă Ucraineană suferă presiune din diverse părți, fiind impusă să se unească cu BOaU, fapt care se dorește prezentat ca unificarea Ortodoxiei Ucrainene. Și pentru mulți oameni care nu sunt bisericești, o astfel de viziune pare destul de logică, mai ales în contextul războiului cu Federația Rusă. Dar acum sunt tot mai multe semne că o nouă uniune globală Biserica Romano-Catolică – Fanarul  ar putea apărea în următorii câțiva ani. Aceasta va fi prezentată ca un succes fără precedent al unității creștine. Dar în realitate, va fi o absorbție a unor creștini ortodocși de către catolici. Și se pare că 2025 va fi anul de referință în acest proces.

Da, calendarul Bisericii și chiar sărbătorirea Sfintelor Paști după tradiția din Alexandria nu are legătură cu dogmele Bisericii, dar în peisajul religios de astăzi loialitatea față de ele se poate dovedi a fi un semn de credincioșie față de Ortodoxie ca atare.

Dacă observați o eroare, selectați textul dorit și apăsați Ctrl+Enter sau Trimiteți o eroare pentru a o raporta editorilor.
Dacă găsiți o eroare în text, selectați-o cu mouse-ul și apăsați Ctrl+Enter sau acest buton Dacă găsiți o eroare în text, evidențiați-o cu mouse-ul și faceți clic pe acest buton Textul evidențiat este prea lung!
Cititi si