Fanarul a început atacul la Biserica Ținuturilor Cehiei și a Slovaciei?

Din surse deschise a devenit cunoscut faptul că Patriarhia Constantinopolului a început să creeze o jurisdicție paralelă în Republica Cehă, pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe a Ținuturilor Cehiei și Slovaciei (BOŢCS), și a înregistrat o "mănăstire" în jurisdicția sa. Care este scopul fanarioților și care ar putea fi planul de captare a acestei Biserici Locale?

Creștinismul a fost adus în Moravia de către sfinții Chiril și Metodiu cei deopotrivă cu Apostolii, care mai sunt numiți frații din Moravia. În 869 papa de la Roma Adrian al II-lea l-a hirotonit pe Sfântul Metodiu la rangul de arhiepiscop al Moraviei. Acest eveniment s-a produs până la Marea Schismă, care a avut loc cu aproape cu 200 de ani mai târziu, în 1054. Astfel, anume această Biserică a fost prima Biserica-Mamă pentru BOŢCS.

Dar după schismă, în 1096, în Moravia a fost distrusă ultima mănăstire ortodoxă din Sazava, iar ortodoxia a dispărut de pe aceste meleaguri pentru aproape 800 de ani. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea în Cehia au apărut biserici ortodoxe, construite de Biserica Rusă în stațiunile balneare cehe pentru pelerinii din Rusia. Comunitatea ortodoxă cehă a apărut la Praga, care a fost păstorită  de un preot din Biserica Rusă.

Pe fundalul dezacordurilor politice dintre Rusia și Austro-Ungaria, iar apoi a Primul război mondial, autoritățile austriece nu au înregistrat această comunitate ortodoxă la Praga și din punct de vedere juridic ea se afla în jurisdicția comunității Bisericii Ortodoxe Sârbe de la Viena. Biserica Sârbă a hirotonit primul episcop pentru Ţinuturile Cehiei și Slovacia – episcopul Gorazd (Pavlik). Astfel Biserica Sârbă a devenit a doua Biserică-Mamă pentru BOŢCS.

Episcopul Gorazd a depus mult efort pentru formarea Bisericii din Cehoslovacia, care în perioada interbelică a avut o dezvoltare rodnică în jurisdicția Bisericii Sârbe. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial episcopul Gorazd a fost torturat de naziști, devenid primul sfânt ierarh mucenic al Bisericii Cehoslovaciei.

Deci, în loc să susțină activitatea Sf. Ierarh Gorazd, Patriarhia Constantinopolului a încercat să creeze o jurisdicție paralelă și în 1923 și-a înființat propria Biserică Ortodoxă Autonomă în Cehia și Moravia, hirotonid pentru aceasta  pe episcopul Savvatie (Vrabeț). Însă credincioșii nu l-au acceptat și au rămas credincioși episcopului Gorazd. Episcopul Savvatie s-a retras, iar Biserica Autonomă instituită de Constantinopol a rămas pe hârtie.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Biserica Cehoslovacă a fost lichidată de naziști și a reînviat după victorie, dar deja în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse. Spre deosebire de Fanar, Biserica Ortodoxă Rusă nu a pretins să o stăpânească și în 1951 i-a acordat autocefalie deplină, devenind astfel a treia Biserică-Mamă pentru BOŢCS.

Încă în 1923 Fanarul  a încercat să creeze o jurisdicție bisericească paralelă în Cehoslovacia.

În actul semnat de Patriarhul Alexie (Simanskii) citim: "Biserica Ortodoxă Rusă în persoana Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii Alexie și a întregului Sinod Arhieresc, având în vedere cererea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Cehoslovacia, îi acordă autocefalie acestei Biserici, care a fost până acum Exarhat al Patriarhiei Moscovei. Biserica Ortodoxă Rusă din inimă se roagă Păstorului Ceresc şi Domnului nostru Iisus Hristos ca El să dăruiască binecuvântarea Sa divină celei mai mici dintre surorile familiei Bisericilor Autocefale Ortodoxe, Bisericii Cehoslovaciei, și să o încununeze pe Ea cu slavă Sa veșnică".

Este de remarcat faptul că acesta este textul integral al actului.

Constantinopolul nu l-a recunoscut categoric, menționând că Sfinții Chiril și Metodiu au venit în Moravia din Constantinopol și, prin urmare, acesta este teritoriul său canonic. Fanarul nu s-a simţit deloc jenat de faptul că Metodiu a fost hirotonit episcop al Moraviei la Roma și că timp de aproape 800 de ani nu a existat deloc ortodoxie în aceste ținuturi.

Dar chiar și fără recunoașterea Constantinopolului, Bisericii Ortodoxă a Ținuturilor Cehiei și Slovaciei s-a dezvoltat cu mult succes și spre sfârșitul secolului XX număra deja câteva sute de mii de enoriași.

În 1998 actualul Patriarh al Constantinopolului Bartolomeu a recunoscut BOŢCS prin publicarea Tomosului de autocefalie a BOŢCS. Acest Tomos se deosebește izbitor de actul de autocefalie al BORu. Dacă actul nu conține nici un fel de condiții de limitare a autocefaliei,  în Tomosul emis de Fanar sunt menționate o mulţime. La fel ca în Tomosul acordat BOaU, este prezentă obligația BOŢCS de a lua Sfântul Mir de la Constantinopol, de a face recurs la Scaunul Patriarhal, de a coordona toate problemele importante cu Fanarul și de a acționa strict în conformitate cu politica externă dusă de Patriarhia Constantinopolului.

La rânduk său, BOŢCS a considerat Tomos-ul fanariot ca fiind un document intern obişnuit al Patriarhiei Constantinopolului.

Însă în 2013 Primatul BOŢCS Mitropolitului Hristofor (Pulz) a fost nevoit să se retragă din cauza apariției unor publicații care aruncau umbră asupra moralităţii sale. Mai târziu s-a dovedit că aceste publicații au fost calomnii false, însă acest lucru i-a oferit Fanarului șansa să întervină în afacerile BOŢCS.

La 19 octombrie 2013, la ședința eparhială a Diecezei de la Praga, unde urma să fie ales noul episcop de Praga, a sosit cunoscutul mitropolit al Galiei Emmanuel (Adamakis), care a declarat că Fanarul nu va recunoaște nici un candidat propus. Acest lucru a provocat confuzie, iar Soborul nu a reuşit să-și aleagă episcopul.

Iar în decembrie 2013 la Praga a avut loc o ședința Sfântului Sinod al BOŢCS, la care Arhiepiscopul vicar a acestei Biserici Simeon (Iakovlevici) a invitat doi mitropoliți ai Constantinopolului – Mitropolitul Galiei Emmanuel (Adamakis) și Mitropolitul Vienei Arsenie (Kardamakis). S-a anunțat tuturor că acești arhierei vor participa la ședințele Sinodului unei Biserici străine cu dreptul de vot hotărâtor.

Ceilalţi episcopilor cehoslovaci categoric nu au fost de acord cu acest lucru și au solicitat protecţia Bisericii Ortodoxe Ruse împotriva intervenției abuzive a Fanarului în afacerile BOŢCS. Mitropolitul Ilarion (Alfeiev), șeful Departamentului pentru relații bisericești externe, a sosit la Praga. El a negociat cu fanariotii și obţinut ca Sinodul BOŢCS să își decidă problemele în mod îndependent, fără interferențe din partea altor Biserici.

Sinodul BOŢCS l-a destituit pe Arhiepiscopul Simeon (Iakovlevici) și l-a numit pe Mitropolitul Rostislav (Gont) în funcția de Mitropolit –Vicar al BOŢCS. La scurt timp la  Sinodul Local al BOŢCS Mitropolitul Rostislav a fost ales Întâistătător cu 87% din vot.

Tomosul emis de Constantinopol pentru BOŢCS conţinea o abundenţă de condiții și restricții, la fel ca și Tomosul acordat BOaU.

Este ușor de presupus că Fanarul nu a recunoscut această alegere și a continuat să-l considere pe protejatul său – Arhiepiscopul Simeon – arhiepiscop-vicar, provocând astfel dezbinarea în BOŢCS.

În februarie 2015 Constantinopolul a agravat și mai mult această schismă prin hirotonirea unui alt episcop Isaia (Slaninka) în scopul creării unui "Sinod alternativ" al BOŢCS.

Nu se știe cum s-ar fi dezvoltat situația în continuare, dar în 2016 Fanarul a avut o necesitate acută de susţinere din partea BOŢCS, în ajunul Sinodului Cretan. Se ştie că la acest Sinod uirma să fie confirmată primăţia Constantinopolului în lumea ortodoxă şi înzestrarea sa cu multe împuterniciri exclusive și, totodată, acest Sinod avea să deschidă calea spre unificarea cu latinii, recunoscând Vaticanul ca Biserică ce este deopotrivă cu Ortodoxia.

Prin Providența lui Dumnezeu la acest Sinod nu s-au prezentat patru Biserici Locale și din această cauză Sinodul Ortodox nu a fost Ecumenic. Dar atunci, până la acest Sinod, Patriarhul Bartolomeu s-a străduit din răsputerisă asigure prezența tuturor Întâistătătorilor Bisericilor Locale și nu a avut timp să se lupte cu Mitropolitul Rostislav. Ca urmare, Fanarul l-a recunoscut pe Mitropolitul Rostislav ca Întâistătător al Bisericii, iar BOŢCS a recunoscut Tomosul Constantinopolului privind autocefalia din 1998, ceea ce a pus BOŢCS în subordonare reală faţă de Fanar.

Un nou atac al Fanarului asupra BOŢCS a urmat în 2019 în conexiune cu faptul că Biserica Cehoslovacă nu a recunoscut BOaU și a declarat sprijinul său pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană și Preafericitul Mitropolit Onufrie. În aceeași zi în care Fanarul a luat deciziile sale ilegale faţă de Ucraina, la 11 octombrie 2018 Mitropolitul Rostislav a trimis o scrisoare Bisericii Ortodoxe Ruse prin care condamna intervenția brutală a guvernului ucrainean în viața internă a Bisericii și, de asemenea, a declarat că poziția Bisericii Ortodoxe a Ținuturilor Cehe și Slovaciei rămâne neschimbată.

"Ortodoxia mondială recunoaște singurul Întâistâtâtor canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, pe Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine. Acest fapt în numele tuturor celor prezenți a fost menționat și confirmat în mod repetat de către Primatul Marii Bisericii a lui Hristos din Constantinopol, Patriarhul ecumenic Bartolomeu la Sinaxisul Primaţilorl Bisericilor Ortodoxe Locale care a avut loc la Chambesy (Elveția) în perioada 21-27 ianuarie 2016. Prin urmare, orice încercare de legalizare a schismaticilor ucraineni de către autoritățile statului trebuie condamnată cu tărie de toțiPprimații Bisericilor Ortodoxe Locale", citim în scrisoare.

Iar la 3 februarie 2019, în ziua "intronizării" lui Epifanie Dumenko, Mitropolitul Rostislav a declarat următoarele: "De fapt, Biserica Ortodoxă din Ucraina există de secole, de pe timpul cneazului Vladimir și al cneaghinei Olga, cei deopotrivă cu Apostolii, din ziua Botezului în Nipru, și Ea are un Întâistătător – acesta este Preafericitul Mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine Onufrie. <...> Printre ierarhii de rang înalt au fost cei care au decis să nege acest lucru, care au negat fără motiv ceea ce s-a confirmat de secole, și au proclamat în locul mitropolitului canonic acest autosfinţit ca "mitropolit al întregii Ucraine".

Desigur, această poziție a stârnit indignarea Constantinopolului, care a lansat o nouă ofensivă  împotriva BOŢCS. În august 2019 Fanarul a inițiat crearea unei jurisdicții paralele a Patriarhiei Constantinopolului în Republica Cehă. La adunarea constitutivă a fost creată persoana juridică "Asociația: Sfânta Mănăstire Stavropegică Patriarhală a Adormirii Maicii Domnului (denumită în continuare Asociația)" și a fost adoptat statutul ei.

Doar trei persoane au luat parte la adunarea constitutivă: Constantin Kardamakis sau Mitropolitul Austriei Arsenie (Patriarhia Constantinopolului), Igor Slaninka sau Episcopul Isaia de Șumpersk și un oarecare Roman Rughiko (sau Rujiko). Aceste trei persoane au înființat Asociația și l-au ales ca președintele pe "Dr. Constantin Kardamakis, născut la 31.10.1973, cu domiciliul la 13 Fleiskmarket, 1010 Viena, Austria", și adjunctul său – "ThDr. (doctor în teologie) Igor Isaia Slaninka, născut la 25.06.1980, cu domiciliul la adresa: Yana Zizki, 1116/13, 434 01 Bridge.

La 01 octombrie 2019 Asociația a fost înregistrată de Judecătoria regională din or. Ostrava.

Este de remarcat că în acest extras în coloana "numărul de membri" stă cifra 1. Și cel mai interesant este că la această adresă există deja de multă vreme mănăstirea Adormirea Maicii Domnului.

Pe Internet este puțină informație despre ea. Sunt disponibile câteva fotografii pe site-ul ceh "Lumina Ortodoxiei". Și câteva informații pentru pelerini pe site-ul "Alfabetul Pelerinului":

„Mănăstirea Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu este situată în orașul Vilemov, Republica Cehă. De-a lungul anilor această mănăstire a devenit una dintre principalele centre ale Ortodoxiei într-o țară cu tradiție catolică cum este Cehia. Situată într-o zonă liniștită, mănăstirea a devenit un loc de reculegere pentru o mică comunitate monahală ortodoxă. <...> Adresa: Czech Republic, Olomouc District, 783 22 Vilemov 159”.

Și iată că Fanarul pe locul unei obști monahale de maici, la o adresă care există de mai mulți ani, creează o mănăstire cu același nume şi cu statutul de "Asociație". Mai mult decât atât, aceasta "Asociație" este  înființată formal de trei persoane, și nici una dintre ele nu are vreo legătură cu această comunitate monahală. Dar numărul de membri al acestei Asociației, conform extrasului din registru, este de o persoană. Şi "Asociația" nu este subordonată BOŢCS, adică a Bisericii Locale pe al cărei teritoriu canonic este înregistrată, ci direct Patriarhiei de la Constantinopol.

Prezentăm clauza din statutul Asociației privind obiectivele sale: "Asociația este o uniune voluntară, neguvernamentală, nonprofit a credincioșilor ortodocși sub conducerea duhovnicească a Patriarhiei Constantinopolului, în care s-au unit apărătorii dezvoltării duhovnicești a cetățenilor ortodocși din Republica Cehă și alţi adepţi ai credinţei ortodoxe pentru saticfacţia necesităţilor duhovniceşti, pentru a desfășura o activitate viguroasă în această direcţie, pentru popularizarea acestui obiectiv și asigurarea activității filantopice în cadrul realizării aceastei lucrări misionare. Sarcina sa este, de asemenea, trăirea unei vieți duhovniceşti și liturgice prin desfășurarea activităţilor de caritate, ajutându-i pe nevoiași, creând totodată centre de contact duhovnicesc  (schituri) pentru îndeplinirea acestui obiectiv. În acest scop președintele asociației (egumenul) numește clerul slujitor care va realiza această misiunea canonică. În același timp, vom acorda atenție și vom ajuta în apărarea drepturilor cetățenilor și creștinilor ortodocși în conformitate cu Carta drepturilor și libertăților fundamentale. Vom avea grijă totodată ca nimeni să nu incite la ură, intoleranță, să nu susțină violența și să nu încalce Constituția și legile statului".

Subliniem:

• Asociația este subordonată Constantinopolului;
• Asociația își extinde activitățile asupra tuturor cetățenilor ortodocși care locuiesc în Republica Cehă;
• În lista sarcinilor mănăstirii (Asociației) nu există un cuvânt despre viața monahală.

Aceasta înseamnă că sub pretextul unei mănăstiri se va stabili o jurisdicție paralelă care se va răspândi pe întreg teritoriul Republicii Cehe, iar apoi, probabil, se va extinde și în Slovacia.

Faptul că Asociația este condusă de un arhiereu care locuiește în Austria ne vorbește despre două lucruri. În primul rând, în Asociație vor fi atraşi nu cei care "caută viaţă monahală", ci parohii întregi cu clerul său, mireni, biserici cu proprietatea lor. Istoria recentă demostrează că  Fanarul a stăpânit perfect arta de a atrage clericii în jurisdicția sa: prin șantaj, amenințări, stimulente financiare, presiune politică, etc. În al doilea rând, dacă nu vor fi atât de mulți doritori să treacă de la BOŢCS în jurisdicția Fanarului, atunci vor fi atrași nu numai preoți cehi sau slovaci, dar și clerici din alte țări care manifestă o atitudine loială faţă de Fanar.

Când membrii Asociației vor constitui nu doar o persoană, ci un număr mai mult sau mai puțin semnificativ, Fanarul va putea efectua o lovitură în conducerea BOŢCS şi va aduce la putere oamenii săi (același Igor-Isaia Slaninka), sau în genetral va transfera BOŢCS în subordinea sa, desfiinţând autocefalia. Și, fireşte, o astfel de BOŢCS înnoită (sau desființată) va recunoaște BOaU.

Timpul ne va arăta dacă aceste planuri vor deveni realitate. Tot ce putem este să ne rugăm pentru Întâistâtâtorul Bisericii Ortodoxe a Ținuturilor Cehiei și Slovaciei Mitropolitul Rostislav și pentru arhiereii credincioșii a Bisericii lor, și să le dorim să aibă aceeași rezistență și bărbăţie ca Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine.