Viața după capturare: Tomosul a adus în satul Polesskoe războiul civil

UJO începe o serie de articole despre soarta bisericilor ortodoxe, care sub pretextul „tranzițiilor voluntare” au fost capturate de către atacanții BOaU. Am numit acest ciclu „Viața după capturare”. Viață, pentru că comunitatea îşi trăiește în continuare viața liturgică, credincioșii vin la slujbe, se mărturisesc, se împărtăşesc, participă la săvârşirea altor taine ale Bisericii. Numai că aceste servicii se săvârşesc acum în condiții complet diferite - în cabane, hambare, garaje sau pur şi simplu sub un baldachin de pânză.

Dar condițiile dificile pentru săvârşirea slujbelor nu sunt deloc principala problemă a credincioșilor, de la care cei care se numesc reprezentanți ai „Bisericii patriotice” (BOaU) au confiscat cu forţa bisericile. Enoriașii Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice care locuiesc în astfel de sate problematice îşi duc traiul, de fapt, în condițiile comunităților creștine timpurii – îndură cu blândeţe şi răbdare dușmănia, răutatea şi ura.

Vom prezenta extrase din conversațiile cu acești oameni. Dar înainte de asta, trebuie să menţionăm un lucru foarte important. Toți acești oameni afirmă în unanimitate că suferințele lor au început după ce a fost adus în Ucraina Tomosul pentru BOaU. Tomosul, emis de o persoană care poartă titlul de "Sanctitatea Sa". Și acesta este probabil cel mai rău lucru în situaţia creată. Inițiatorul persecuției creștinilor din secolul XXI nu este împăratul, nici un conducător păgân, acesta s-a dovedit a fi ... Patriarhul Ecumenic.

Primul loc vizitat de echipa noastră de corespondenţi a fost satul Polesskoe, raionul Bereznovski, regiunea Rivne.

Enoriaşii din parohia Sf. Arhanghel Mihail, pe care susținătorii Bisericii Ortodoxe a Ucrainei i-au expulzat cu brutalitate din biserică la 17 aprilie 2019, săvârşesc acum slujbele în stradă, sub o streaşină montată lângă casa preotului. Ortodocșii povestesc întristaţi cum acest sat prietenos, după apariția Tomosului, s-a schimbat complet. Acum aici predomină o atmosferă duşmănoasă şi plină de ură, pe care credincioșii o numesc un adevărat război civil. Consătenii lor, care practic nu veneau niciodată la biserică, au organizat un asalt adevărat, şi nu au ezitat să răstoarne un invalid pe scaun cu rotile.

Şeful poliţiei mi-a zis: Astăzi vom intra în biserică, să nu apară neînţelegeri

Preotul paroh al bisericii Sf. Arhanghel Mihail a Bisericii Ortodoxe Ucrainene din satul Polesskoe, protoiereul Stepan Korociuk a mărturisit că timp de 24 de ani, de când slujeşte în acest sat, între locuitorii satului nu a existat o asemenea duşmănie ca acum. Niciodată nu au existat anterior conflicte între credincioşi şi cei care nu veneau la biserică. Autorităţile locale au insuflat unei părţi a satului (care nu umbla la biserică) că ei sunt patrioţi, şi prin urmare trebuie să umble la o biserică "patriotică". Iar "nepatrioţii" din Biserica Ortodoxă Ucraineană nu sunt vrednici să oficieze slujbe în biserică.

La întrebarea corespondentului UJO de ce iconostasul şi sfânta masă sunt instalate sub o streaşină simplă, aproape în stradă, preotul a răspuns că acum serviciile se oficiază acolo: "Aceasta este casa parohială, trăiesc în ea toți anii de când slujesc în această biserică. Aceasta este situația de când biserica noastră a fost capturată. S-a întâmplat totul la 17 aprilie 2019".

Corespondentul: Aveți documente care să confirme că biserica aparține parohiei?

Preotul paroh: Avem documente pentru clădirea bisericii, avem dreptul de proprietate, pașaportul tehnic pentru casă și pentru biserică. Avem codul atribuit, ştampila. Ei şi-au înregistrat din proprie iniţiativă, ocolind legea, comunitatea lor pe adresa noastră. Nu ştim cine i-a ajutat să facă acest lucru. Au făcut-o fără consimțământul comunității noastre.

Comunitatea noastră a ținut o ședință a parohiei, a format un protocol, s-au adunat semnături că vrem să rămânem în sânul Bisericii Ortodoxe sub îndrumarea Preafericitului Mitropolit Onufrie. Aici nu sunt toți enoriașii noștri, sunt mai mulți, dor nu se pot aduna toți. În ziua când s-a săvârșit capturarea am plecat dimineața la centrul raional, primarul satului m-a invitat la el și mi-a comunicat că ar putea avea loc un atac în scopul confiscării bisericii, căci şi el merge la ei. M-a chemat și șeful de poliție şi mi-a zis că astăzi trebuie să fim la biserică, să nu apară conflicte. Numele său este Andrei Valerievici Kușik. El mi-a spus – astăzi vom fi aici și vom intra în biserică. Ei bine, el a venit acolo. M-am simțit rău atunci, s-a ridicat tensiunea arterială, am fost dus la spital și internat.

În timpul asaltului a fost ceva îngrozitor

Nu știu cum i-au dat Tomosui lui Poroşenko, iar oamenii au început să treacă la acestă BOaU.

În timpul asaltului, a fost ceva îngrozitor. Era în ziua de 17 aprilie, nimeni nu s-a gândit că se va organiza o astfel de capturare. Au venit la poartă și au început să o împingă.

Corespondentul: Spuneți-mi, au venit şi străini?

Alexandr: Consătenii noștri. Dar oameni care aproape niciodată nu au venit la biserică. Î-am reținut, i-am ținut și nu am avut  puterea să-i oprim. Au smult porțile și au alergat spre biserică, au stat lângă biserică aproape o oră, apoi au început să spargă lacătele. Biserica era pusă pe semnalizare. Când au început să spargă încuietorile, alarma a funcționat și urla pe toată împrejurimea. Era îngrozitor. I-am rugat: hai să sigilăm biserica, să depunem o cerere în judecată, și cum va decide instanța, așa o vom proceda. Nu au vrut. Au intrat în biserică și asta e tot.

Tomosul a adus în satul nostru războiul civil

Totul a început la 17 aprilie. Satul s-a împărțit în două.

De o parte - susţinătorii Bisericii Ortodoxe Ucrainene, de altă parte - adepţii Bisericii Ortodoxe a Ucrainei. Deoarece preotul nostru se afla în spital, au venit la noi protopopul și preoții din satele vecine.

Când reprezentanții Bisericii Ortodoxe a Ucrainei au văzut că preoții ieșeau din mașină, s-au năpustit asupra lor ca la o pradă. I-am apărat și a început încăierarea. I-am rugat să nu facă asta. O mamă îl ruga pe fiul său să se dea la o parte și să nu atingă preotul, fiindcă este un păcat mare. Oamenii cădeau. Acest lucru este înregistrat pe video, dar nimeni nu le acorda atenție. Preoții s-au dat la o parte și nu au participat la conflict.

Toată lumea s-a repezit la poartă și Sașa era prezent acolo. Alături era șeful poliției. Eu l-am rugat personal. L-am întrebat: de ce ați venit aici? Mi-a răspuns - pentru a asigura ordinea. Eu i-am zis: iată fratele meu, el este invalid de gr. I, vă rog, apăraţi-l, ca să nu ne strice scaunul cu rotile și să nu ne facă nici un rău. Mi-a răspuns - bine, şi s-a depărtat de noi.

Apoi, când au început să dea năvală, mama a stat lângă el și a auzit  cum o persoană i-a zis primarului: dacă îl vor răsturnată, va fi pe conștiința ta. Abia atunci a început să strige: nu-l atingeţi, pentru că Sașa stă aici. Dar nimeni nu i-a acordat atenție lui Sașa. Ei (reprezentanții BOaU) strigau pur și simplu: de ce l-ați pus acolo? Vă acoperiţi cu un invalid.

Îi strigau direct în faţă mamei mele că ea nu este mamă, fiindcă l-au pus pe el acolo. Şi l-am rugat pe Sașa să plece, pentru că îi vor strica scaunul cu rotile. Iar el mi-a răspuns că nu va pleca și va sta până la urmă.

Corespondentul: spuneți-mi, cine a provocat asta? Cum aţi trăit până acum în sat?

Tatiana: Da, până acum ne-am trăit propria viață, oamenii erau ocupaţi cu treburile lor, în biserică se înălţau rugăciuni timp de milenii, toți mergeau la aceeași biserică. Oamenii au aceleași gânduri - conducerea anterioară a ţării este de vină, președintele Ucrainei a vrut să cucerească nu știu ce, a declarat unificarea. Dar ca urmare satul a devenit duşmănos și nu vă pot spune cât de tare.

Acum există un adevărat un război civil în sat. Oamenii se insultă reciproc. Oamenii  nu mai comunică între ei, nu au avut decât un singur scop - să intre în biserică.

I-am rugat: oameni buni, hai să pecetluim biserica. Dacă instanța va decide în favoarea voastră, va fi a voastră, doar nu o distrugeți și nu o sfărâmaţi. Nimeni nu a acordat nici o atenție cuvintelor noastre, nimeni. Au venit fosta directoare de școală, un învăţător la pensie și primarul. Funcționari și angajați ai sferei bugetare. Au venit cinci mașini de poliție, dar poliția era complet inactivă, nu ne-au apărat deloc. Poliția a acționat de partea lor, doar priveau cum ne împingeau. Când a ajuns parohul BOaU Miroslav Sinița, au făcut un coridor de polițişti și i-au ajutat să între liniștit în biserică.