Tehnologiile viitoarei uniri: despre o întâlnire secretă a Papei în Grecia

Juristul Fanarului participă la întâlnirea Papei cu conducătorul Bisericii Ortodoxe a Greciei. Imagine: UJO

În timpul vizitei recente a Papei Francisc în Grecia, a avut loc o întâlnire interesantă care a rămas după culisele mass media mondiale. La 4 decembrie 2021, la reședința Arhiepiscopiei Atenei unde Papa a sosit în vizită la arhiepiscopul Ieronim, a fost prezent și juristul Sakis Kahiyoglu. Acest bărbat i-a făcut pontifului un cadou – o carte de poezii a unui călugăr atonit din Peru. Papa, la rândul său, l-a invitat pe Kahiyoglu la Vatican. Cine este această persoană și de ce a asistat la această întâlnire de un nivel atât de înalt?

Fanarul și Roma: cum să-i convingi pe ortodocși de necesitatea unirii?

În ultimii doi ani am văzut o cascadă de declarații din partea patriarhului Bartolomeu și Papei cu privire la iminența unirii. Dar este evident că pentru a atinge acest obiectiv este necesară o serie de pași succesivi. Un pas ar fi să convingă Bisericile Autocefale (inclusiv cele de origine "greacă") de necesitatea unirii cu Roma. Această sarcină nu este ușoară, deoarece atât credincioșii obișnuiți, cât și mulți episcopi greci sunt neclintiți în problema unirii cu ereticii. Prin urmare, fanarioții și catolicii trebuie să găsească argumente deosebite pentru a-i convinge. Crearea BOaU în Ucraina a arătat cât de "curate" pot fi aceste argumente. Mita, șantajul, "înțelegerile" după culise, amenințările ș.a.– participanții la proiect au vorbit deschis despre aceste "pârghii".

Reamintim că imediat după "sinodul de unificare", Biserica Ucraineană Greco-Catolică (o structură subordonată Papei) a vorbit despre iminenta unire cu BOaU (structură subordonată patriarhului Bartolomeu).

Cu siguranță, Papa s-a întâlnit cu ierarhia ortodoxă din Cipru și Grecia urmărind același scop, deoarece pentru promovarea ideii de unitate cu "Sfântul Scaun", este o mare nevoie de sprijinul a cât mai multe Biserici Ortodoxe.

Există două moduri de atingere a scopului:

• ideologic – prin dezvoltarea doctrinei despre primat în Biserică și "drepturile speciale" ale Patriarhiei Constantinopolului;
• tâlhărește – prin șantajarea Bisericilor Autocefale, deoarece aproape fiecare Biserică are "puncte slabe" în fața schismaticilor săi. Și acestor schismatici li se poate acorda un "tomos", și astfel ei pot fi incluși în orbita sa canonică.

Este clar că realizarea obiectivelor susmenționate necesită timp și bani. Dar și acum pe calea spre unirea cu catolicii, sunt lucruri destul de ușor de dobândit – de exemplu, sprijinul unei părți a ierarhilor Bisericii Ortodoxe a Greciei și Ciprului. Vom discuta mai jos prin ce mijloace se va obține acest sprijin.

Cu cine s-a întâlnit papa la Atena?

S-ar părea că întâlnirea pontifului cu un avocat discret nu a avut importanță și a fost aproape întâmplătoare. Dar există câteva detalii interesante care pur și simplu ne obligă să punem întrebarea – ce rol îi revine lui Kahiyoglu în jocul Fanarului și al Vaticanului?

În primul rând, nu este atât de ușor ca cineva să se întâlnească cu Papa. În al doilea rând, întâlnirea nu a avut loc nu undeva pe stradă, ci în reședința Arhiepiscopiei Atenei, unde pot avea accesul doar cei invitați datorită statutului înalt. În al treilea rând, nu toți cei care îi dăruiesc o carte sunt invitați de Papa la Vatican. Deci, ce reprezintă aceasta persoană?

Sakis Kahiyoglu este unul dintre membrii consiliului de conducere al "Fundației patriarhului Bartolomeu" (despre Fundație și sarcinile ei vom vorbi mai jos) și, de asemenea, unul dintre cei mai cunoscuți și de succes avocați penaliști din Grecia, care a acționat ca apărător al inculpaților în săvârșirea unor infracțiuni grave.

Acest bărbat s-a născut la Veria, și-a făcut studiile la Salonic, iar în 1985 s-a mutat în Statele Unite (de altfel, la recomandarea prim-ministrului de atunci al Greciei Konstantinos Mitsotakis, tatăl actualului prim-ministru Kyriakos Mitsotakis), unde a primit sprijin financiar din partea Arhiepiscopiei Fanarului în America. Desigur, acest sprijin a determinat atitudinea lui Kahiyoglu față de Fanar. Pentru că tocmai cu banii Patriarhiei Constantinopolului a studiat la American University School of International Service din Washington, districtul Columbia. Acest lucru i-a permis să obțină un loc de muncă în Senatul SUA ca asistent pentru resurse umane în Comisia de Relații Externe a Senatului și în biroul liderului republican, senatorul Jesse Helms din Carolina de Nord.

În 2001, Kahiyoglu își deschide propriul birou în Grecia, iar în 2021 conducătorul Fanarului îl numește membru al consiliului de conducere al "Fundației patriarhului Bartolomeu".

În Grecia această numire a provocat nedumerire, din moment ce proaspătul membru al consiliului de conducere al "Fundației" a devenit faimos pentru apărarea criminalilor acuzați de cele mai grave infracțiuni în perioada 2001-2018. De exemplu, l-a apărat pe Georgios Koskotas (președintele Băncii Cretei), care a fost acuzat de deturnarea a 32 de miliarde de drahme. A fost apărătorul lui Kyriakos Apeirantis, acuzat de crimă în serie, viol și incendiere. El a fost apărătorul lui Joseph Vaionis care și-a ucis soția, apărătorul lui Christos Voulgarakis care și-a ucis fiica de 12 ani. A fost avocatul lui Theo Theodoridis, acuzat că a importat 5 kg de cocaină, precum și al lui Arketa Rizai, acuzată de răpire. Din 2001 (anul deschiderii biroului său în Grecia), Kahiyoglu s-a specializat în special în cazuri legate de crimă contra vieții (ucideri), vătămare corporală, trafic de droguri, infracțiuni financiare, infracțiuni legate de proxenetism, trafic de persoane, furt, delapidare, tâlhărie, fraudă, spălare de bani, cămătărie.

Desigur, fiecare are propria sa slujbă și nu putem pe acest temei afirmăm că Sakis Kahiyoglu are o reputație murdară. Însă în 2005 el a fost acuzat de complicitate în dosarul unui presupus grup infracțional și a primit câțiva ani de închisoare, dintre care 4 luni cu executare. În 2010 a fost condamnat la 6 ani de închisoare cu executare, dar a fost în cele din urmă achitat de toate acuzațiile.

În pofida scandalurilor sus enumerate, Kahiyoglu se bucură de încrederea patriarhului Constantinopolului și, mai mult, îi oferă mereu anumite servicii. De exemplu, în cazul scandalos al mănăstirii Vatoped care, pe lângă faptul că este cea mai bogată mănăstire de pe Athos, este considerată "grânarul" Fanarului. Reamintim că atunci Konstantinos Gracios, fostul director general al Societății Imobiliare de Stat, a fost acuzat în cazul schimbului de bunuri imobile între stat și mănăstirea Vatoped de pe Muntele Athos. După ce a primit scuze în prezența unui anchetator special, Gracios a fost eliberat condiționat, în timp ce ceilalți inculpați în același dosar au fost considerați reținuți temporar (ceva vreme s-a afla în închisoare și starețul mănăstirii Vatoped Efrem). Apropo, acest dosar este încă pe rol la Curtea de Apel din Atena. Acest mic detaliu merită menționat dacă se pune întrebarea de ce starețul Efrem nu se opune deciziilor Fanarului, inclusiv în legătură cu BOaU schismatică.

Cu alte cuvinte, Kahiyoglu este o persoană "încercată", căreia i se pot încredința cele mai "delicate" sarcini. În particular, el poate fi folosit ca "negociator" în încercările de a-i convinge pe ierarhii Greciei și Ciprului să se implice în unirea cu Roma. Astfel, este puțin probabil ca omul patriarhului Bartolomeu să fi ajuns din greșeală la întâlnirea Papei cu arhiepiscopul Ieronim. Poate că, având în vedere experiența avocatului, el a avut câteva argumente deosebit de "convingătoare" pentru primatul Bisericii Ortodoxe a Greciei.

Totuși, apariția lui Kahiyoglu în Arhiepiscopia Atenei ar putea părea întâmplătoare pentru arhiepiscopul Ieronim, dar nu și pentru Papă. Dacă revenim la istoria recentă, putem vedea că în 2018 Kahiyoglu s-a întâlnit deja cu pontiful, tot cu mijlocirea Fanarului. El a vizitat atunci Vaticanul împreună cu ierarhul Constantinopolului, mitropolitul Nichita al Tiatirei.

Fanarul, Departamentul de Stat al SUA și Vaticanul în proiectul BOaU

Kahiyoglu și mitropolitul Nichita se cunosc de mult timp. Cert este că încă până la hirotonire, la mijlocul anilor 80 (perioada când Kahiyoglu activa în Senatul SUA) mitropolitul Nichita a lucrat ca secretar personal al congresmanului Michael Bilirakis din districtul Washington. Mai târziu, tânărul a decis să-și schimbe cariera politică promițătoare pentru a sluji în Biserică, sau mai bine zis, la Fanar. Din fericire, șeful său Michael Bilirakis nu l-a împiedicat, deoarece el însuși slujea cu credință Patriarhiei Constantinopolului în calitate de arhon al Ordinului Apostolului Andrei.

Aici este necesar să facem o notă și să reamintim că relațiile dintre Fanar și Departamentul de Stat sunt foarte decât strânse. De exemplu, Departamentul de Stat a susținut deschis Fanarul în timpul creării BOaU, iar astăzi se află în spatele "propulsătii" recunoașterii acestei structuri în rândul Bisericii Autocefale.

Evident, creatorii structurii lui Dumenko – Departamentul de Stat al SUA și Fanarul – joacă în condiții reciproc avantajoase. Țineți minte proverbul "mâna spală mâna"? Același lucru se întâmplă și aici – Departamentul de Stat îi ajută pe fanarioți să-și atingă obiectivele, iar ei, la rândul lor, fac acekași lucru. Un exemplu? Poftiți.

Unul dintre cei mai aprigi susținători ai lui Filaret Denisenko (cel căruia Dumenko și Poroșenko i-au promis conducerea în BOaU în schimbul Tomosului de Autocefalie, dar în final l-a înșelat), Dmitrii Stepovik a spus că din 1999 până în 2013 a călătorit de 13 ori în Statele Unite împreună cu conducătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kievului (BOU-PK).

Potrivit lui Stepovik, Konstantinos Bilirakis (consilierul lui Mike Pompeo și fiul aceluiași Michael Bilirakis – congresman, arhon al Fanarului și fostul șef al mitropolitului Nichita) s-a întâlnit în repetate rânduri cu "patriarhul" Filaret pentru a discuta despre crearea BOaU. În schimbul Tomosului, Bilirakis i-a cerut lui Denisenko să renunțe la parohiile BOU-PK din afara Ucrainei. În cele din urmă, Filaret a fost probabil de acord, deoarece BOaU a obținut legalizarea din partea Fanarului, dar își poate desfășura activitățile numai în Ucraina, așa cum este prescris în Tomos.

Cu alte cuvinte, Bilirakis în calitate de reprezentant al Fanarului în Departamentul de Stat face lobby pentru crearea BOaU, cerând anumite preferințe pentru Patriarhia Constantinopolului. Departamentul de Stat îl ajută în acest sens, deoarece prin BOaU:

• se distruge unitatea Bisericii Ortodoxe;
• se creează o structură extrem de ostilă față de Rusia și Biserica Rusă;
• se obține un mecanism suplimentar de influență asupra autorităților ucrainene.

Dar principalul este că BOaU poate fi folosit ca platformă pentru unirea creștinilor ortodocși și a catolicilor (articolul nostru următor va fi despre folosul acestei uniri pentru Departamentul de Stat). Prin urmare, Vaticanul este la fel de interesat de apariția BOaU ca și Departament de Stat. Algoritmul este că mai întâi ortodocșii și catolicii se unesc sub drapelul BOaU, iar apoi această schemă va fi aplicată tuturor celorlalte Biserici.

Iată cuvintele lui Ivan Dațko, președintele Institutului de Studii Ecumenice al Universității Catolice Ucrainene: "Mi-aș dori să putem restabili comuniunea deplină între Biserica Catolică și cea Ortodoxă până în 2025. Acesta este scopul nostru principal". El a explicat că sub Papa Francisc și patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, "ne-am apropiat atât de mult încât, încât dacă nu acum, atunci, nu aș vrea să spun, niciodată. Vom rata o oportunitate uriașă". El este convins că este necesar "ca viitorul patriarh ucrainean să fie ales atât de ortodocși, cât și de catolici... Dar trebuie să facem eforturi comune pentru a ne împărtăși împreună la Euharistia iubirii".

Astfel, în 2018 mitropolitul Nichita (fostul secretar al arhontului fanariot și al congresmanului Michael Bilirakis) și Sakis Kahiyoglu îl vizitează pe Papa. În același an, cu participarea directă a conducătorului Departamentului de Stat Mike Pompeo și a consilierului său Gus Bilirakis, Patriarhia Constantinopolului emite Tomosul BOaU, iar dialogul Fanar-Vatican ajunge la etapa finală. Mai mult, în timpul vizitei papei în Cipru și Grecia, Francisc face apel la unitatea completă a ortodocșilor și catolicilor, iar Sakis Kahiyoglu din nou primește o invitație la Vatican. De data aceasta într-o postură nouă – ca membru al consiliului de conducere al "Fundației patriarhului Bartolomeu". Ce rol joacă organizația lui Bartolomeu în acestă lucrare?

"Fundația patriarhului Bartolomeu"

Scopul "Fundației patriarhului Bartolomeu", după cuvintele mitropolitului Elpidofor al Americii, este de "a crea o moștenire care să poată asigura viitorul financiar al Patriarhiei Ecumenice".

În cadrul recepției cu ocazia înființării Fundației, conducătorul Fanarului a spus că "(crearea fundației – Red.) este o inițiativă foarte demnă, care este o dovadă practică a respectului și dragostei credincioșilor noștri de aici din SUA pentru Maica Biserică, care se confruntă cu o mie două greutăți și o mie două probleme. Mulți cunosc multe dintre ele. De multe nu știe nimeni. Nu vorbim despre ele. Ne confruntăm cu ele, și ele sunt suspinele nerostite ale Bisericii Mame".

Apropo, la cina membrilor fondatori ai "Fundației patriarhului Bartolomeu", fostul secretar de stat american Mike Pompeo a fost invitat ca speaker principal (el a inițiat crearea BOaU, vă amintiți?).

Vorbind despre necesitatea creării unei "Fundații" la care a visat toată viața, conducătorul Fanarului a menționat că "misiunea Patriarhiei Constantinopolului este, desigur, duhovnicească. Aceasta înseamnă o slujire ecumenică pentru credincioși, cultură si intreaga omenire. Dar oricât de duhovnicească ar fi această lucrare, pentru a o realiza sunt necesare resurse materiale".

Precizăm că mijloacele materiale sunt necesare nu pentru propovăduirea Evangheliei, nu pentru mărturisirea lui Hristos, ci pentru "slujirea ecumenică" pentru credincioși (din care religie?), cultură si intreaga omenire. Ce anume trebuie de înțeles prin aceste cuvine – nu este greu de ghicit, deoarece atât patriarhul Bartolomeu, cât și tovarășii săi vorbesc răspicat despre necesitatea unității cu Roma și a dialogului cu alte religii. Astfel, pentru realizarea acestor scopuri s-au colectat până în prezent în vistieria Fundației aproape 20 de milioane de dolari.

Nu este uimitor faptul că Kahiyoglu devine unul dintre membrii de bază ai consiliului de conducere al "Fundației patriarhului Bartolomeu", îi sunt atribuite anumite împuterniciri privind distribuirea fluxurilor financiare și anume cu el Papa se va întâlni la Vatican?

Nu, având în vedere sarcinile și scopurile "Fundației" și ale Fanarului, precum și reputația și legăturile lui Kahiyoglu, aici nu este nimic surprinzător.

Concluzii

• Papa a sosit în Grecia și Cipru pentru a se întâlni cu conducătorii celor două state și cu primații  Bisericii Greciei și Bisericii Ciprului.
• Pontiful a discutat cu președinții celor două țări problemele migranților, în special, face totul pentru ca Grecia și Cipru să se transforme într-un fel de bază de transbordare pentru musulmanii care doresc să ajungă în Europa. Mitropolitul Serafim al Pireului consideră că un asemenea zel al Papei în legătură cu problema migrației vădește dorința sa nu numai de a recontura harta culturală a Europei, dar și de a contrinui la distrugerea definitivă a creștinismului.
• Papa s-a întâlnit cu arhiepiscopul Ieronim și cu arhiepiscopul Hrisostom, pe care se pare că i-a convins să accepte unirea cu BRC.
• În timpul vizitei sale la Arhiepiscopia Atenei, Papa s-a întâlnit cu reprezentantul Fanarului Sakis Kahiyoglu, care se afla ca și din întâmplare acolo, și l-a invitat la Vatican. Această persoană este membrul consiliului de conducere al "Fundației patriarhului Bartolomeu", care colectează fonduri pentru promovarea obiectivelor "ecumenice". El are legături uriașe și o experiență juridică, îl cunoaște pe Papa și l-a mai întâlnit la Vatican – exact în perioada premergătoare creării BOaU.

Este foarte probabil ca el sa fie omul care va fi exploatat de fanarioți pentru a-i face pe ierarhii greci mai complianți in materie de unire. El poate servi totodată și ca argument „cu pondere” în lupta împotriva eventualelor critici ale acțiunilor Fanarului din partea athoniților care au autoritate în lumea ortodoxă.

Scopul acestor combinații care au loc de zeci de ani (amintiți-vă de familia Bilirakis) a rămas același – o structură unică obținută prin contopirea Fanarului și a Bisericii Romano-Catolice. În acest sens, BOaU este doar o verigă dintr-un lanț mare care duce la o nouă religie sincretică destinată să unească omenirea.

Iar această religie nu va avea nicio legătură cu Hristos.