Hotărârile Sinodului BORu: un moment de cotitură în istoria Ortodoxiei?

Sinodul BORu poate avea consecințe hotărâtoare pentru Ortodoxie. Imagine: UJO

Între 23-24 septembrie 2021 a avut loc ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. Rezultatele sale pot, fără exagerări, să devină un punct de cotitură în istoria Ortodoxiei.

Jurnalele ședinței Sfântului Sinod, pe lângă informațiile despre vizitele Santității Sale Patriarhului Chiril în diverse eparhii, aprobarea textelor liturgice și a numirilor în funcție, conțin două decizii care pot avea consecințe de amploare nu numai pentru Biserică Ortodoxă Rusă, dar și pentru întreaga Ortodoxie. Este vorba despre evaluarea vizitei patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului la Kiev în august 2021 și decizia de a se pregăti pentru crearea unei noi ierarhii bisericești pe continentul african.

Evaluarea vizitei săvârșită de conducătorul Fanarului la Kiev

Evaluarea vizitei este precedată de un scurt recurs istoric peivind apariția și evoluția conflictului bisericesc actual. Aici trebuie menționate câteva teze:

• în ultimele decenii, Patriarhia Constantinopolului a pretins în repetate rânduri la teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse, ceea ce a provocat condamnarea din partea BORu. Începând cu 2018, aceste pretenții au devenit sistematice;
• la 8 septembrie 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a condamnat numirea a doi ierarhi ai Patriarhiei Constantinopolului ca "exarhi" în Ucraina și a declarat că "responsabilitatea deplină pentru aceste acte anti-canonice îi revine personal Patriarhului Bartolomeu și adepților săi din Biserica Constantinopolului";
• la 14 septembrie 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a prezentat într-o formă detaliată poziția canonică a Bisericii Ortodoxe Ruse în legătură cu invazia ilegală a Patriarhiei Constantinopolului pe teritoriul său canonic și a decis să nu-l pomenească pe Patriarhului Bartolomeu la sfintele slujbe, să înceteze conliturgisirea cu ierarhii Fanarului și să nu mai participe la toate comisiile și structurile conduse de reprezentanții Constantinopolului;
• la 11 octombrie 2018, Patriarhia Constantinopolului a anunțat "anularea" Epistolei din 1686 privind transferul Mitropoliei Kievului în subordinea Patriarhiei Moscovei și "restabilirea în rangurile ierarhice" a liderilor grupărilor schismatice împreună cu adepții lor;
• la 15 octombrie 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a condamnat aceste acțiuni ilegale ale Fanarului și a rupt comuniunea euharistică cu el;
• la 13 noiembrie 2018, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene a condamnat unanim intervenția Constantinopolului și a confirmat ruperea comuniunii euharistice cu Patriarhia Constantinopolului;
• la 15 decembrie 2018, cu participarea ierarhilor Fanarului și sub supravegherea autorităților ucrainene, a avut loc așa-numitul "Sobor de Unificare", la care a fost creată așa-numita Biserică Ortodoxă a Ucrainei (BOaU);
• la 17 decembrie 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene declarat "Soborul de Unificare" o adunare schismatică nelegitimă și i-a interzis în slujire pe doi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Șostațki și Drabinko) care au participat la acest Sobor.

Evaluarea vizitei Patriarhului Bartolomeu este cuprinsă în primul paragraf al Rezoluției Sinodului: "Declarăm că sosirea Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului la Kiev <...> este o încălcare gravă a canoanelor, în special a Canonului 3 al Sinodului din Sardica și a Canonului 13 al Sinodului din Antiohia".

Sfântul Sinod a constatat că acțiunile anti-canonice ale Patriarhului Bartolomeu continuă și vizează distrugerea unității Ortodoxiei. De asemenea, a fost scoasă în evidență natura pur politică a vizitei sale, precum și dependența patriarhului Bartolomeu de forțele externe (ca Departamentul de Stat al SUA).

Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse și-a exprimat sprijinul pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană și Întâistătătorul său Mitropolitul Onufrie, și a afirmat că Biserica Ortodoxă Rusă rămâne fidelă sfințelor canoane ale Bisericii și face apel către toată lumea să "participe la discuțiile pan-ortodoxe ale situației din Ortodoxia mondială" și că "răspunderea pentru subminarea unității Bisericii Ortodoxe îi revine în întregime Patriarhului Bartolomeu".

Totul este logic și corect, dar în Rezoluția Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse există și o serie de momente alarmante.

În special, este vorba despre punctul 4: "Păstrând memoria recunoscătoare a meritelor Sfintei Biserici a Constantinopolului în iluminarea Rusiei cu lumina credinței lui Hristos, pentru a sublinia faptul că nevoințile nobile din trecut ale pururea pomeniților Sfinților Patriarhi ai Constantinopolului nu justifică crimele canonice actuale ale patriarhului Bartolomeu, care a susținut schisma și a intrat în comuniune bisericească cu persoane care se numesc episcopi ortodocși, dar nu au hirotonire canonică". Este alarmant faptul că Sinodul, enumerând crimele conducătorului Fanarului, a menționat sprijinul  schismaticilor și comuniunea cu persoane care nu au hirotonii, dar nu a spus nimic despre motivul principal, și anume pretențiile la primat în Biserică, erezia "papismului de la Constantinopol". Anume aici se află rădăcina tuturor acțiunilor anti-canonice ale Fanarului. Fără a menționa această bază a tuturor crimelor Patriarhului Bartolomeu, fără a spune că mai întâi de toate trebuie să luptăm împotriva acestei erezii care amenință întreaga învățătură despre Biserică, este imposibil să biruim consecințele.

Este alarmant faptul că Sinodul, enumerând crimele conducătorului Fanarului, nu a spus nimic despre motivul principal, și anume pretențiile la primat în Biserică, erezia "papismului de la Constantinopol".

Punctul 5 stârnește și mai multe întrebări.

Formularea este următoarea: "Trebuie notat faptul că sprijinind schisma din Ucraina, patriarhul Bartolomeu a pierdut încrederea a milioane de credincioși. Subliniem că în condițiile în care majoritatea credincioșilor ortodocși din lume nu se află în comuniunea bisericească cu el, el nu mai are dreptul să vorbească în numele întregii Ortodoxii și să se prezinte ca lider al acesteia". Cum să înțelegem fraza: "El nu mai are dreptul de a vorbi în numele întregii Ortodoxii"? Să însemne asta că mai devreme, până la întreruperea comuniunii euharistice, el avea acest drept? Avea oare "încrederea a milioane de credincioși"? Și cum este acest lucru se potrivește cu cuvintele din același Jurnal nr. 60 al Sinodului, în care se spune că până în 2018, adică până la întreruperea comuniunii euharistice, Fanarul a invadat teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse? Se pare că prin săvârșirea acestei încălcări, patriarhul Bartolomeu avea dreptul să vorbească în numele Ortodoxiei ecumenice și să se considere conducătorul ei?

Putem spune cu siguranță că aceasta este doar o formulare nereușită a Rezoluției Sinodului, care nu va avea consecințe semnificative, dar nimic nu este atât de simplu. În ttimpul pregătirilor pentru Sinodul din Creta din 2016, care a fost conceput ca pan-ortodox, adică avea practic aceeași autoritate ca și Sinoadele Ecumenice, reprezentanții Bisericilor Autocefale erau aproape gata să recunoască unele forme de conducere pentru Patriarhia Constantinopolului și să-i atribuie funcții de coordonare. Toate acestea s-au reflectat în documentele finale ale Sinodului din Creta, care nu a devenit pan-ortodox prin Providența lui Dumnezeu.

Acum Patriarhul Bartolomeu exercită o presiune semnificativă asupra Bisericilor Autocefale pentru a le face să recunoască deciziile Sinodului din Creta ca obligatorii pentru toți. Dar atribuirea funcțiilor de coordonare Patriarhului Bartolomeu îl lipsește automat pe orice alt Primat de posibilitatea de a le exercita la nivel pan-ortodox. Adică obținem o versiune light a "papismului". Cuvintele din formularea cu adevărat nereușită a Rezoluției Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse sunt consecințele acestei disponibilități anterioare a Departamentului Bisericii Ortodoxe Ruse pentru Relații Bisericești Externe de a recunoaște funcția de conducere și coordonare a capului Fanarului. Acum, când a devenit deja clar care vor fi efectele acestei "conduceri", nu trebuie să permitem ca acestă "coordonare" să devină un compromis într-o posibilă soluționare a qctualei crize bisericești.

Ierarhia paralelă în Africa

Desigur, în Jurnalul nr. 61 al Rezoluțiilor Sinodale nu a fost scris niciun cuvânt despre jurisdicția paralelă în Biserica Alexandriei. Dar esența deciziei luate este următoarea: deoarece Biserica Alexandriei a intrat în comuniune cu schismaticii și a căzut astfel în schismă, Biserica Ortodoxă Rusă are dreptul canonic de a accepta comunitățile ortodoxe din Africa în jurisdicția sa.

Această decizie este, de asemenea, precedată de o notă care descrie trădarea patriarhului Alexandriei Teodor, pe care nu s-a deranjat nici măcar să o acopere cu o frunză de smochin.

În septembrie 2018 el a venit la Odesa, a coliturgisit cu Mitropolitul Onufrie și a spus: "Rămâneți în credința ortodoxă! Rămâneți în Biserica canonică! Au fost momente dificile în istoria Bisericii noastre, dar în Ucraina, în această binecuvântată țară ortodoxă, aveți o Biserică canonică, îl aveți pe fratele nostru Preafericitul Onufrie – un om binecuvântat de Dumnezeu și un călugăr adevărat. <...> Voi încerca după puterile mele să informez toată lumea despre situația din Ucraina ... Biserica Ucraineană trebuie să rămână în canonicitatea sa. Nu este nevoie ca noi să-i dăm ceva mai mult, deoarece ea toate le are deja ca Biserică Ortodoxă a lui Hristos. Mare păcat va fi, pentru care vom da un răspuns la a doua venire, dacă se va vărsa chiar și o picătură de sânge".

Dar deja în noiembrie 2019 el l-a pomenit pe Serghei (Epifanie) Dumenko în calitate de "preafericitul mitropolit al Kievului" și apoi și-a aprofundat trădarea prin tot felul de sprijin față de BOaU, "uitând" de existența Părintelui Mitropolit Onufrie în general.

Și dacă la început a existat încă speranța că Patriarhul Teodor va asculta de vocea conștiinței sale și își va schimba decizia, acum nu a mai rămas nicio urmă de la această speranță. La 28 iulie 2021, Primatul Bisericii din Alexandria și-a trimis la Kiev reprezentantul său oficial, pe episcopul Teodor al Babilonului, care a transmis salutări din numele Patriarhului Alexandriei. Iar la 13 august 2021 pe Insula Imbros (Turcia), Patriarhul Teodor a coliturgisit la Sfânta Liturghie cu patriarhul Bartolomeu și Serghei Dumenko, pentru care și-a declarat puternicul său sprijin. După aceea a devenit evident că patriarhul Teodor a ars toate podurile și nu are de gând să se întoarcă la respectarea canoanelor ortodoxe, la fel ca și patriarhul Bartolomeu.

Dar cel mai rău dintre toate este că niciun episcop al Bisericii din Alexandria nu și-a exprimat până în prezent dezacordul cu acțiunile anti-canonice ale patriarhului Teodor și a nu declarat imposibilitatea recunoașterii schismaticilor. Acest lucru contrastează cu situația din alte două Biserici Autocefale care "au recunoscut" BOaU: din Cipru și Grecia. Acolo, cei mai autoritari arhierei și-au exprimat dezacordul categoric față de acțiunile primaților lor și au declarat că nu au recunoscut și nu-i vor recunoaște pe schismaticii ucraineni.

La 26 decembrie 2019, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a întrerupt comuniunea euharistică cu Patriarhul Teodor, precum și cu episcopii Bisericii Alexandriei care vor susține recunoașterea BOaU. Acum a devenit evident că toți episcopii alexandrini au trecut tacit la această categorie.

Dar multe comunități bisericești din Africa și mulți clerici nu sunt de acord cu trădarea primatului și a episcopatului lor. Ei au început să trimită cereri la Patriarhia Moscovei să fie aceptați în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse, la care Patriarhia oficial nu a reacționat în niciun fel, în speranța că Patriarhul Teodor se va căi de trădarea sa. Dar acum este timpul acțiunilor. Și iată că Sfântul Sinod a decis să facă primul pas spre acceptarea lor în jurisdicția sa, sau cu alte cuvinte, spre crearea în Africa a unei structuri bisericești paralele cu Patriarhia Alexandriei. În acest scop, Sinodul l-a investit pe vicepreședintele DRBE al BORu "Preasfințitul Părinte Arhiepiscop Leonid de Vladikavkaz și Alania, după un studiu amănunțit al contestațiilor primite, să prezinte propuneri Sfântului Sinod".

Decizia de principiu privind parohiile africane a fost luată, iar propunerile menționate se referă la forma în care va avea loc admiterea în jurisdicție și la modul în care aceste parohii vor fi administrate ulterior.

Decizia de principiu privind parohiile africane a fost luată, iar propunerile menționate se referă la forma în care va avea loc admiterea în jurisdicție și la modul în care aceste parohii vor fi administrate ulterior. Arhiepiscopul Leonid însuși a fost eliberat de Sinod din funcția de episcop de Vladikavkaz și Alania și a fost numit vicar al Patriarhului Moscovei. Aceasta înseamnă că BORu lansează o lucrare serioasă în legătură cu Africa, iar Vlădica Leonid pur și simplu nu va avea posibilitatea să conducă eparhia. Din 2004 până în 2013, Arhiepiscopul Leonid a slujit ca reprezentant al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii pe lângă Patriarhul Alexandriei și al Africii, a plecat de mai multe ori în călătorii de afaceri în Etiopia, Kenia, Tanzania, Africa de Sud, Botswana, Grecia și alte țări. El cunoaște personal comunitățile și clerul din țările africane și cunoaște situația, cum se spune, din interior.

De aici trebuie să înțelegem că schisma din Ortodoxie, pe care Patriarhul Bartolomeu a creat-o prin acțiunile sale anti-canonice și pentru care poartă răspundere personală, a avut loc și începe să ia formele sale organizatorice. Revenirea la situația în care se afla Ortodoxia până în 2018 devine din ce în ce mai puțin posibilă. Este greu de imaginat ce trebuie să se întâmple pentru ca totul să revină la normal. Patriarhul Bartolomeu se va adresa întregii lumi Ortodoxe și va spune: iertați-mă, fraților, am păcătuit și mă lepăd de toate ereziile și rătăcirile mele? Și după el, Întâistătătorii Bisericii din Alexandria, Bisericii a Ciprului și a Greciei vor revoca recunoașterea BOaU și se vor întoarce în câmpul canonic? Totul este posibil, dar mult mai verosimil este un alt scenariu: decizia Sinodului BORu privind posibila acceptarea a comunităților africane în jurisdicția sa va provoca o puternică reacție negativă din partea Bisericii din Alexandria. Clericii care vor trece la Biserica Ortodoxă Rusă vor fi opriți de la slujire. Vor fi încercări de apărare a parohiilor și bisericilor. Biserica de la Constantinopol, Cipru și Grecia vor fi nevoite să-și susțină omologul alexandrin. Schisma se va afirma și va deveni ireversibilă. Funcționarii Departamentului de Stat al SUA care au decis să împartă Ortodoxia cu mâinile Patriarhului Bartolomeu, pot sărbători victoria: planul lor a funcționat.

Patriarhul Bartolomeu se va adresa întregii lumi Ortodoxe și va spune: iertați-mă, fraților, am păcătuit și mă lepăd de toate ereziile și rătăcirile mele? 

Este corectă decizia Sinodului BORu? Răspunsul la această întrebare se află în planul priorităților: ce este mai important pentru noi – puritatea credinței sau unitatea vizibilă a Bisericii. Cu alte cuvinte, suntem noi de acord, în numele acestei unități vizibile, să suportăm în tăcere erezia "papismului de la Constantinopol", să fim de acord cu încălcarea sfintelor canoane de către reprezentanții Patriarhiei de la Constantinopol? Experiența istorică a Bisericii mărturisește că părinții Sinoadelor Ecumenice nu au făcut niciun compromis când venea vorba despre învățătura adevărată și numeau erezia – erezie, iar și învățătura falsă – învățătură falsă. Ei priveau cu îndurerare cum unele părți ale Bisericii nu erau de acord să accepte acest adevăr și se desprindeau de Ortodoxie, dar nu au sacrificat Adevărul de dragul unității vizibile. Prin urmare, decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse trebuie recunoscută corectă, iar pe cei care au căzut în schismă trebuie să-i compătimim și să ne rugam ca Dumnezeu să-i lumineze și să-i îndrepte pe cale cea dreaptă.