Răspunsul pr. Nil al Vatopedului la declarația Mănăstirii Vatoped

Discipolul prărintelui Iosif Isihastul a făcut apel la conducerea mănăstirii Vatoped din Athos. Imagine: UJO

În data de 18 august 2021, UJO a postat materiale despre interviul Eparhiei Odesa din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu părintele Nil (Barone-Adesi), om de știință, profesor de drept canonic și fost nevoitor al mănăstirii Vatoped. În acest interviu el a vorbit despre respingerea structurii Biserica Ortodoxă a Ucrainei schismatică și despre atitudinea sa față de Preafericitul Părinte Onufrie. A doua zi, mănăstirea Vatoped din Athos a făcut o declarație oficială, în care s-a anunțat că părintele Nil a fost exclus din rândul fraților mănăstirii și nu poate fi numit al "Vatopedului".

Părintele Nil a transmis UJO o scrisoare deschisă adresată starețului și fraților mănăstirii Vatoped, în care și-a exprimat "propria opinie științifică cu modestia și smerenia cuvenită". Publicăm textul integral al scrisorii.

Preacuvioase Părinte Stareț, cinstiți călugări ai mănăstirii!

Cu 50 de ani în urmă am venit pentru prima dată la sfântul nostru lăcaș. În pofida nevredniciei mele, cu 25 de ani în urmă sfinții noștri părinți, starețul Iosif și egumenul Efrem m-au acceptat în frăția noastră. Cu 20 de ani în urmă am pregătit și organizat vizita Sanctității Sale Patriarhului Bartolomeu I la mănăstirile ortodoxe grecești din Calabria și Sicilia. Aceasta a fost prima și până în prezent singura vizită oficială a Patriarhului Ecumenic în aceste provincii, care au făcut parte istorică din Marea Eladă.

Nu pot uita impresia luminoasă pe care timp de 5 zile mi-a creat-o neobositul nostru Patriarh care a venit ca un smerit pelerin în aceste ținuturi sfinte. Îmi amintesc de întrebarea adresată mie de către președintele Calabrei cu puțin înainte de sosirea patriarhului nostru în timpul primului Mare și Sfânt Post din al treilea mileniului, în primăvara anului 2001:

– Cum se cuvine să-l salut pe Patriarh pentru a-i demonstra respectul Lui și istoriei noastre?

- Ca pe un etnarh, deoarece este Patriarhul și conducătorul duhovnicesc al întregului popor grec. La urma urmei, Patriarhul ecumenic este etnarhul elenismului roman, primatul către care s-au îndreptat episcopii calabrieni în perioada de înflorire a monahismului și a elenismului creștin din Marea Eladă", am răspuns eu.

Unii lideri ai Bisericii au sugerat să-i conferim, pe lângă onorurile acordate de conducătorul statului, și un titlu academic onorific. Am decis să nu facem acest lucru, în primul rând pentru că niciun alt lider religios nu a primit atât de multe distincții academice, și în al doilea rând, pentru că am vrut ca smeriții noștri credincioși calabrieni să-și vadă patriarhul nu ca pe un lider politic, ci ca pe un părinte duhovnicesc al națiunii romeice, ca pe un pelerin care urmează calea evlaviei, a sfinților călugări ai ținuturilor noastre.

Patriarhul ecumenic nu a ținut conferințe de presă și nici nu a făcut declarații de presă, și i-a binecuvântat pe cei care doreau să primească binecuvântarea sa și s-a întâlnit frățește cu episcopii romano-catolici din regiunile pe care le-a vizitat.

Sanctitatea Sa a binecuvântat deschiderea mănăstirii Sfântului Ilie Spileotul în Peștera Melicucca, a mănăstirii Sfântului Ilie cel Nou și a lui Filaret cel Milostiv în or. Seminar (Calabria), precum și mănăstirea Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu în Mandanicci (Sicilia), care, din păcate, au ajuns în paragină din vina mitropolitului Ghenadie, ceea ce a cauzat întristarea credincioșilor și a devenit o adevărată ispită pentru ei. Încercările nereușite de legalizare a mănăstirii Sf. Ioan Secerătorul din Bivongi (Calabria) au dus la alipirea sa definitivă la eparhia Bisericii Ortodoxe Române din Italia. Iar eparhia raportează de mulți ani la rând că "frății mănăstirii locuiesc în altă parte". Nu este adevărat! Astăzi, peste 13 ani, mănăstirea înflorește din nou datorită celor 5 frați care se nevoiesc acolo.

Este important să subliniem aici următoarele. După ce episcopia ortodoxă greacă a Italiei a abandonat de fapt mănăstirea, doi părinți athoniți au fost expulzați de acolo: pururea pomenitul Cosma Lavriotul care s-a nevoit pe teritoriul Marii Elade, și părintele Ghenadie Dionisiatul. Statul italian a decis să anuleze transferul acestei mănăstiri în subordinea Bisericii noastre și să o dea schismaticilor. În fața acestui pericol – ca Biserica Ortodoxă să piardă irevocabil această mănăstire – am acționat ca intermediar și am solicitat ca în activitatea ulterioară mănăstirea ortodoxă să funcționeze ca biserică parohială, fie și sub jurisdicția altei Biserici Ortodoxe Autocefale reprezentată în Italia de episcopul său. Pentru această mediere am fost onorat să fiu "caterisit".

Preacinstiți părinți și frați în Iisus Hristos!

Nu ascund durerea profundă provocată de declarația dumneavoastră publică din 18 august 2021.

Sfântul nostru stareț Iosif și voi toți m-ați învățat că trebuie întotdeauna să iubim și să-l cinstim pe Santitatea Sa, Sfântul Sinod, Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului – Noua Roma. Am făcut-o în trecut, o fac acum și o să o fac în viitor atâția ani cât o să trăiesc pe pământ. Dar acest lucru nu mă va împiedica să-mi exprim opinia științifică deschis și direct, cu modestia și smerenia cuvenită.

Aflându-mă alături de voi în încercările pe care le-au suferit călugării noștri în ultimii ani, am fost martorul supunerii voastre dureroase când starețul nostru a fost impus să participe la înscăunarea lui Epifanie Dumenko la Kiev.

Sunt, de asemenea, martorul dragostei și cinstirii pe care o manifestă părinții athoniți față de sfântul stareț, Mitropolitului Onufrie al Kievului, păstorul credincios al ortodocșilor ucraineni.

Și sunt foarte îngrijorat de așa-numita "autocefalie" ucraineană care a adus dăună întregii Sfintei Biserici.

După cum știți, în pofida faptului că sunt monah, continuu să studiez dreptul canonic al Imperiului Roman. De aceea, aflându-mă într-o mănăstire situată pe teritoriul istoric al Marii Elade, ridic vocea și îmi asum curajul să spun: "Platon îmi este prieten, dar Adevărul îmi este mai drag!".

Spre deosebire de voi, care locuiți într-o mănăstire de obște athonită, am ales regula vieții "eremitice" mai puțin stricte și continuu să fac cercetări științifice și să predau la universitate. Dar nu pot să tac și să ascund faptul că instituția nou înființată de pseudo-autocefalie încalcă canonicitatea ăe care o posedă cu exclusivitate Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOU), care în realitate este o Biserică autonomă aflată sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse. Mai mult, această autocefalie falsă este complet contrară tradiției canonice a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe.

Dacă nu aș vorbi despre asta, pur și simplu aș trăda adevărul care este clar pentru mine și pentru mulți alți oameni, care abordează această problemă prin prisma sfintelor canoane.

Cer iertare și am nevoie de sfintele rugăciuni ale starețului nostru și ale fraților călugări din sfânta noastră mănăstire.

După cum știți, am fost caterisit prin decizia Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice în urma acuzațiilor false și calomnioase împotriva mea din partea mitropolitul Ghenadie (în lume Țambikos) Zervos din Italia, deși nu am fost niciodată chemat la nicio instanță și am fost privat orice posibilitate de a mă apăra.

Prin urmare, nu în niște "califate islamice fundamentaliste", ci în Europa secolului XXI au fost încălcate toate conceptele cheie legate de legalitate și drept și am fost privat de dreptul fundamental la apărare, mai întâi în prima și a doua instanță și apoi și la Curtea Supremă, unde puteam să mă prezint în persoana reprezentantului meu legal. De fapt, despre această decizie nimeni nu m-a informat NICIODATĂ oficial (așa cum ar trebui), dar poporul și turma eparhiei italiene au fost informați despre aceasta pe pagina personală de Facebook (sic!) al protosingelului de atunci al episcopiei Evangelos Ifantidis. Este evident pentru oricine că acest proces în întregime a fost nedrept, jignitor, ilegal, anti-canonic, absolut LIPSIT DE OMENIE și cu siguranță anti-bisericesc.

Totuși! Nu ați venit niciodată în apărarea mea, așa cum ar fi trebuit să faceți probabil în legătură cu fratele vostru persecutat pe nedrept. Nu ați luat nicio măsură și nici nu ați încercat să mă ajutați în nici un fel, deși ați fi putut înceta acest proces atât de nedrept care a dus la o decizie atât de monstruoasă împotriva mea.

Deși am fost foarte mâhnit, am îndeplinit totuși dorința și cererea starețului nostru de a-mi retrage cererea și procesul împotriva mitropolitului Ghenadie în instanța civilă și penală italiană și greacă pentru a evita ispitirea credincioșilor.

În declarația dumneavostră publicată în presă în data de 18 august 2021, anunțați pe neașteptate că... "m-ați șters de mult timp de pe lista fraților sfintei noastre mănăstiri și prin urmare, nu trebuie să mă mai numesc "al Vatopedului". Aceast lucru s-a întâmplat imediat după interviul meu de la Kiev sau este o simplă coincidență?

Nu am fost NICIODATĂ anunțat despre această decizie a mănăstirii și nici nu am primit vreo explicație de la dumneavostră. Am aflat pe neprinsă veste din mass media că ați luat o asemenea hotărâre...

Înțeleg, la fel ca orice persoană conștientă, la ce încercări și la ce fel de presiune ați fost supuși probabil în culise...

Realizând toate acestea, am fost totuși întristat și mâhnit de faptul că în timp ce am stat o perioadă îndelungată în secția terapie intensivă în spital după un grav accident rutier în care nu am murit în mod miraculos, mănăstirea pocăinței mele cu 120 de călugări ai săi nici măcar nu s-a interesat de starea mea de sănătate. Nu au trimis nici o persoană care să vină la mine și să-mi dea o mână de ajutor în acest iad pământesc unde am trăit atât de mult, în pofida faptului că am apelat la dumneavostră.

Ați "condamnat" opiniile mele, dar nu le-ați expus în publicația voastră, pentru ca auditoriul (din moment ce ați decis să le publicați pe Internet...) să își poată modela propria opinie despre ele.

Mă întreb dacă ați auzit vreo declarație de-a mea despre problema ucraineană, despre răsturnările canonice provocate de autocefalia menționată mai sus – nu numai în această țară chinuită, dar și pentru toți creștinii ortodocși din toată Europa și bineînțeles, din Italia? Viziunile mele sunt mult mai "moderate" și nu sunt deloc "părtinitoare" în comparație cu opiniile multor juriști, precum și cu declarațiile episcopilor Bisericii noastre din întreaga lume.

După cum știți, nu cred că comentariile mele cu privire la dreptul roman sunt infailibile.

Dimpotrivă, consider că este de datoria mea să arăt că tradiția juridică romană este fundamentul dreptului nomocanonic al Mamei noastre, Sfintei Biserici Ortodoxe.

În ceea ce privește procedura fără precedent de acordare a autocefaliei Ucrainei, îndrăznesc să observ că la cererea colegilor, jiriștilor și istoricilor mei, am scris două articole scurte despre problemele discutate cu ardoare la nivel pan-ortodox:

1. Legea romană și legea nomocanonică ca bază a obligațiilor patriarhale etnarhice (despre originea instituției patriarhale creștine înainte de atribuirea de către împăratul roman (de Răsărit) a titlului de Patriarh ecumenic episcopului Constantinopolului – Noii Rome).

2. Unanimitatea Patriarhilor Oikumenenului (privind necesitatea consimțământului tuturor patriarhilor pentru aprobarea deciziilor sinodale la nivelul Bisericii Ecumenice, care este culmea ordinii ecleziastice).

În curând ambele articole vor fi încărcate pe Academia.edu și vor fi disponibile pentru aditoriul larg în scopul de a facilita discuțiile științifice pe această temă, care este interesantă nu numai pentru creștinii ortodocși, dar și pentru cercetătorii din diverse domenii istorice și juridice.

Fiind ferm convins că libertatea de exprimare în Europa secolului XXI este un drept uman incontestabil și minunat, vă rog cu pocăință sinceră să mă iertați și să înălțați sfinte rugăciuni pentru mine. Sărut sfânts voastră mână dreaptă și vă rog să nu mă dați uitării, pe fiul și fratele vostru nevrednic. Îmi doresc sincer și mă rog Preasfintei Împărătese Născătoarei de Dumnezeu să-l vindece pe stareșul nostru, egumenul Efrem, și să-l întoarcă cât mai curând posibil în bunăstare la mănăstirea Vatoped.

În încjeiere, îmi oresc sincer și mă rog către Dumnezeul cel Autotsfânt și sfinților din Marea Eladă ca să-l întărească, să-l lumineze și să acorde har noului mitropolit al Italiei, domnului Policarp, pentru a-și putea îndeplini visul său, care este visul și aspirația înflăcărată a tuturor: să renască monahismul ortodox grec în sfintele ținuturi ale Calabriei și Siciliei, fără obstacole, fără dezamăgiri și ispite pentru turma sa. Sperăm că marea sa experiență, mulții ani de slujire în Mitropolia Italiei și vigoarea sa vor face până și pietrele să vorbească în limba greacă, cântând "Kirie Eleison", așa cum ne spune el însuși uneori...

Călugărul Nil al Vatopedului (până la moartea mea și după ea)

(Profesorul Giorgio BARONE-ADESI – profesor de drept roman și bizantin)

Noua Mănăstire Sfântul Ioan

Stilo, provincia Calabria, Marea Eladă

16/29 august 2021

În memoria sfântului și purtătorului nostru de Dumnezeu Părintele Iosif Isihastul, "bunicul" comunității noastre.