Un preot american: Cred că reprezentantul FAU se va pocăi de cuvintele sale

Preafericitul Mitropolit Onufrie și Preafericitul Mitropolit Tihon. Imagine Biserica Ortodoxă Ucraineană

Preotul Bisericii Ortodoxe a Americii Nicolae Breckenridge din Bethleem, Pennsylvania, i-a adresat o scrisoare lui Andrii Kovalev, fostul purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kievului, în prezent purtătorul de cuvânt al Statului Major al Forțelor Armate ale Ucrainei, care l-a numit pe mitropolitul Tihon al Întregii Americi și Canadei după vizita sa în Ucraina "un agent al Kremlinului în sutană" și a cerut Serviciului de Securitate al Ucrainei să investigheze detaliile călătoriei sale.

Publicăm textul integral al scrisorii susmenționate.

Hristos a înviat!

Sunt recunoscător pentru această oportunitate de a scrie un răspuns domnului Andrii Kovalev. În calitate de preot al Bisericii Ortodoxe al Americii din 2012, am urmărit cu multă emoție călătoria în Ucraina a Întâistătătorului nostru, Preafericitului Tihon al Întregii Americi și Canadei. Ucraina este un loc special pentru mine, deoarece preoteasa mea, Liudmila, este ucraineană și s-a născut într-un sătuc din Transcarpatia.

De mai bine de un deceniu urmăresc ce se întâmplă în Ucraina atât în ​​ceea ce privește schimbările politice, cât și cele din domeniul Bisericii. Schimbările pozitive care au avut loc în urma Euromaidanului prin mișcarea de a se apropiea de UE și a fi mai departe de sfera de influență a Federației Ruse sunt lucruri pe care am fost și sunt bucuros să le văd. A vedea cât de puternic luptă ucrainenii pentru libertate împotriva agresiunii ruse ne inspiră pe noi, cei din America, iar eu și soția mea am trimis personal sprijin financiar apărătorilor suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei. Sinodul nostru Arhieresc și clerul se opune cu hotărâre războiului de agresiune al Federației Ruse.

Sinodul nostru a luat o decizie clară în acest sens încă de la început. Preafericirea Sa Mitropolitul Tihon a emis o declarație imediat după începutul agresiunii Rusiei în 24 februarie 2022, iar Sfântul nostru Sinod a emis în 26 martie 2022 o declarație prin care condamnă agresiunea Rusiei și de atunci continuă să condamne războiul.

De aceea a fost incredibil de supărător că un purtător de cuvânt al Statului Major al Forțelor Armate ale Ucrainei să facă declarații care denaturează realitatea, atât în ceea ce privește Biserica Ortodoxă a Americii, cât și cu privire la Întâistătătorul nostru. Astfel, aș dori să-i corectez rătăcirea, astfel încât adevărul să fie la lumină.

Domnul Kovalev spune adevărul în ceea ce privește originile Bisericii Ortodoxe a Americii, care a fost înființată de misionarii Bisericii Ortodoxe Ruse în 1794 și care ulterior a devenit o eparhie cu  drepturi depline în America de Nord la sfârșitul anilor 1800. Totuși, înțelegerea lui a ceea ce s-a întâmplat după aceea este distorsionată. Nu pot decât să sper că nu dezinformează intenționat, ci pur și simplu nu are cunoștințe suficiente în istorie.

El afirmă că "În 1924, aceste comunități au fost unite în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse din America, care făcea parte din Patriarhia Moscovei". Dar, de fapt, după revoluția bolșevică din 1917, comunicarea cu Biserica Rusă a fost foarte complicată, iar Sfântul Patriarh Tihon (care fusese înainte Episcop al Eparhiei Americii de Nord) a emis un Decret prin care s-a adresat Bisericilor din Diaspora să administreze de sinestătător Biserica, până când va putea exista o continuare a relațiilor normale. Timp de aproximativ 40 de ani, ceea ce a devenit mai târziu Biserica Ortodoxă a Americii a existat ca o Biserică Ortodoxă independentă în America de Nord și Canada, cu numele de "Biserica Greco-Catolică Ortodoxă Rusă din America".

În acel timp, ceea ce fusese înainte o Biserică etnică formată din foști supuși ai Imperiului Rus, a început să devină parte integrantă a SUA. Alți ortodocși din alte medii ortodoxe au venit să numească parohiile noastre casa lor duhovnicească, deși chiar și la acel moment a existat o situație bisericească generală anormală în SUA, multe dintre Bisericile Ortodoxe din lume aveau aici parohii.

În jurul anilor 1960, parohiile noastre au încetat să mai fie în mod distinct "ruse" și au devenit îndeosebi americane, pe măsură ce foștii imigranți aveau copii care s-au asimilat în cultura noastră. Bisericile au început să slujească în limba engleză, iar clerul, în mare parte de origine americană, și-a primit educația în seminariile ortodoxe americane.

În acest timp, în Biserica noastră au slujit mai multe personalități remarcabile (două printre ei în special fiind preotul Alexander Schmemann și preotul John Meyendorff) care au văzut că viitorul Ortodoxiei din America nu consta în păstrarea trecutului "rusesc", ci în adunarea americanilor care au nevoie de Evanghelia lui Hristos în jurul nostru, și aducerea lor la Ortodoxie.

În acest timp, Bisericia noastră se simțea oarecum neconfortabil în statutul nostru de independență și știa că nu poate menține acest statut pentru totdeauna, așa că s-a adresat către Atenagora I, Patriarhul Constantinopolului de la acea vreme, cu privire la regularizarea statutului său. Răspunsul lui a fost că, din moment ce am fost inițial o eparhie a Bisericii Ruse, este potrivit să revenim la ei. Așadar, la sfârșitul anilor 1960, am restabilit comuniunea cu Biserica Ortodoxă Rusă, dar conducerea Bisericii noastre a înțeles în scurt timp că acest lucru nu este ceea ce își  dorea cel mai mult. Nu ne mai vedeam în jurisdicția unei Biserici "ruse", ci ne simțeam  o Biserică americană. Prin prezentarea dorinței noastre să construim o Biserică americană care ar putea fi casa ortodocșilor din America, și mai ales în nădejdea misiunii de evanghelizare și convertirii a  americanilor, Biserica Rusă a fost de acord să ne dea Tomosul de Autocefalie în 1970.

În decurs de un an, Biserica Greco-Catolică Ortodoxă Rusă din America și-a ținut primul Sinod Pan-American și și-a schimbat oficial numele în "Biserica Ortodoxă din America". Această Autocefalie este recunoscută oficial de Biserica Rusă, dar și de Biserica Georgiană, Poloneză și Cehă/Slovacă. Neformal, relațiile noastre cu Bisericile din Bulgaria, România și Serbia repezinta relațiile unor Biserici Surori, chiar dacă Autocefalia nu este recunoscută de Ele oficial. Și un punct important, Bisericile din Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Cipru, Grecia și Albania comunică cu Biserica Ortodoxă din America. Primatul nostru a coliturghisit cu Întâistătătorii lor, inclusiv cu Patriarhul Bartolomeu, la invitația sa.

Domnul Kovalev susține că Ortodoxia Ecumenica consideră că Biserica Ortodoxă din America este pur și simplu o Biserică Rusă din Statele Unite, dar în termeni practici, comunicarea noastră cu aceste Biserici Surori nu sunt deloc legate de Rusia. Dacă Sanctitatea Sa ne consideră parte a Bisericii Ruse pe hârtie, tot ne tratează ca independenți în comuniunile regulate.

În cei peste 50 de ani de când a fost emis Tomosul, Biserica Ortodoxă din America a devenit din ce în ce mai mult o Biserică a americanilor din toate categoriile sociale. De exemplu, parohia mea destul de mică de 100 de membri este formată din ucraineni, ruși, georgieni, români și americani de origine italiană, engleză, franceză și poloneză. Mulți dintre ei nu s-au născut în familii ortodoxe, ci au devenit ortodocși deja fiind adulți. Eu însumi am devenit ortodox abia la 18 ani, împreună cu părinții și cele două surori. Mai mult de jumătate din clerul din Biserica Ortodoxă din America (inclusiv mitropolitul Tihon și majoritatea Episcopilor Sinodului nostru) sunt, de asemenea, convertiți la credința ortodoxă. Biserica noastră este în mod distinct americană, iar credința ortodoxă vine deasupra oricărei considerații etnice sau naționale. Biserica noastră nu este "Biserica Rusă din America".

Este de înțeles că domnul Kovalev are o viziune foarte cinică despre vizita Mitropolitului Tihon în Ucraina. Are deja o concluzie în minte, așa că face conexiuni acolo unde nu există, astfel încât să-și susțină concluzia. A văzut groaza agresiunii ruse de aproape, nu-l acuz că a văzut-o în momente când nu ea nu trebuia să existe. Mă rog lui Dumnezeu să-i înmoaie inima și să-i deschidă ochii. Să sperăm că se va pocăi de calomnia adusă la dresa Mitropolitului Tihon că ar fi "un agent al Kremlinului în sutană".

Cât despre motivul pentru care Mitropolitul Tihon a făcut această vizită, nu pot spune cu siguranță, dar știu că îl privim pe Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și al Întregii Ucraine ca pe un vechi prieten. A fost invitatul de onoare la cel de-al 18-lea Sinod Pan-American al Bisericii Ortodoxe din America, la Atlanta, Georgia, în iulie 2015, dar avem o relație cu el încă de pe vremea când era Episcop al Cernăuților și Bucovinei.

Pot oferi chiar și o anecdotă personală despre prima mea întâlnire cu Preafericirea Sa, care cred că dezvăluie ce om este Primatul nostru. La principala mănăstire a Bisericii Ortodoxe din America, în cinstea Sfântului Tihon din Zadonsk, în fiecare an de sărbătoarea americană "Ziua Memorialului" se săvârșește un pelerinaj oficial, în timpul căruia îi pomenim pe militarii noștri căzuți. În anul 2005, la acest pelerinaj a fost invitat mitropolitul de atunci Onufrie al Cernăuților. Eram cu un grup mic și la câteva ore după ce s-a încheiat Sfânta Liturghie Ierarhică, l-am văzut pe Mitropolitul Onufrie mergând spre noi, ca un pelerin obișnuit. Niciunul dintre noi nu știa cu adevărat cine este, dar mergea singur în direcția casei Episcopului, la aproximativ un kilometru de drum. I-am văzut Panagia, așa că am înteles că este un ierarh și i-am propus să-l ducem cu mașina noastră, pentru că ni s-a părut că nu este bine pentru un ierarh să meargă pe jos. Răspunsul lui a fost că "este bine că pot să merg pentru păcatele mele". Așa era smerenia lui.

Știm că Întâistătătorul vostru este un om adevărat. El este un om pentru care Împărăția lui Dumnezeu este mai presus de orice. Știm că Biserica Ortodoxă Ucraineană este o Biserică Soră care caută aceeași Împărăție ca și noi. Acum, eu și mulți alții din America plângem și ne rugăm pentru voi, așa cum plângem și ne rugăm pentru toți cei care luptă împotriva nelegiuirii. Ne rugăm ca lupta voastră împotriva agresiunii fără de Dumnezeu a Rusiei să se încheie în curând și veți păstra suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei!

Ne rugăm ca sufletele apărătorilor căzuți să-și găsească pacea în Împărăția Cerurilor, și ca cei care au suferit de război și au fost forțați să devină refugiați, să găsească mângâiere în Domnul nostru Iisus Hristos. De asemenea, ne rugăm ca guvernul ucrainean să înceteze persecuția Bisericii ocrotită de Dumnezeu și să înceapă să respecte valorile libertății, democrației și libertății religioase pentru care luptă Ucraina Liberă!

În Hristos cel înviat,

Preotul Nicolae Breckenridge

Bethleem, Pennsylvania