1500 de probleme pentru BOaU

Imagine: Uniunea Jurnaliştilor Ortodocși

În Comunicatul Sfântului Sinod al BOUkr din 10 aprilie 2024 se vorbește despre 1500 de biserici acaparate și transferate ilegal în subordinea BOaU. Ce înseamnă acest număr și ce se întâmplă în realitate?

Este pentru prima dată când o cifră atât de mare este anunțată oficial. Mai devreme s-a vorbit despre sute de biserici acaparate, fără a se preciza despre câte anume sute este vorba.

Este de remarcat faptul că cifra anunțată de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a fost imediat preluată de BOaU. Astfel, fostul mitropolit al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, iar acum "ierarhul" așa numitei Biserici Ortodoxe a Ucrainei, Alexander Drabinko, într-un interviu recent pentru Radioul Polonez, a relatat că "mai mult de o mie și jumătate de parohii au aderat deja la Biserica Ortodoxă Locală a Ucrainei". Potrivit acestuia, "intensitatea aderării" la BOaU este "foarte activă”.

De ce Drabinko s-a agățat de această cifră este ușor de înțeles. Creatorii proiectului BOaU, atât la ​​Fanar, cât și în Ucraina, trebuie să demonstreze că în pofida tuturor dificultăților, proiectul lor a fost un succes și că în curând nu va mai rămâne nimeni în Ucraina în afară de BOaU. Aceasta înseamnă că în pofida faptului că au fost nevoiți să calce canoanele Bisericii și să condamne la suferință milioane de credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene din cauza autorităților și a radicalilor, tot ce au făcut au făcut bine. Scopul justifică mijloacele, iar câștigătorii nu sunt judecați. Ne grăbim să-i dezamăgim, în realitate totul este altfel.

Incoerențe izbitoare

Mai întâi de toate, să contrapunem două momente. Să presupunem că cifra anunțată de 1500 de parohii transferate la BOaU înseamnă că această organizație a fost de fapt completată cu 1500 de noi comunități religioase. Dar în acest caz, "clerul" BOaU ar fi trebuit să fie completat cu aceiași 1500 de clerici. Totuși, reprezentanții BOaU se plâng în mod constant că duc o lipsă catastrofală de "preoți". Iată, de exemplu, o plângere recentă: conducătorul eparhiei de Poltava din cadrul BOaU, Fedir Bubnyuk, a spus că structura sa nu are destui capelani și că trebuie să-i formeze din recruții "care sunt credincioși și care simt vocația". În urmă cu câțiva ani, "mitropolitul" Cernăuților și al Bucovinei al BOaU, Daniel, a apelat la "înțelegerea lipsei temporare a clericilor" în parohiile care "care au ieșit de sub jugul Moscovei" și îi ruga pe bărbați "să se hirotonească" chiar și fără studii și alte cerințe. "Vă implor să căutați în sate bărbați care sunt vrednici să slujească Domnului Dumnezeu în Sfânta Biserică. Bărbați care pot lua asupra lor povara preoției de dragul viitorului copiilor voștri, al Bisericii și al statului nostru. Vă vom ajuta să obțineți cunoștințele necesare pentru a sluji în Biserică lui Dumnezeu și oamenilor", a scris el pe paginile sale de pe rețelele de socializare. Dar, după cum vedem, situația în BOaU nu se schimbă și acolo așa și nu sunt destui clerici.

Chiar și o simplă comparație a acestor două fapte ne face să ne întrebăm: 1500 de comunități au părăsit cu adevărat Biserica Ortodoxă Ucraineană și au venit la BOaU? Și dacă facem cunoștință cu ceea ce se întâmplă în fiecare din aceste 1500 de cazuri, vom descoperi o imagine uluitoare: este luată biserica, dar comunitatea rămâne în sânul Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice și se întărește.

Clasificarea acaparărilor

Dacă vom generaliza toate cazurile de tranziții/transferuri/acaparări ale comunităților în favoarea BOaU, vom putea stabili cu aproximație următoarea clasificare.

Categoria I: tranziții voluntare, fără conflicte.

Astfel de cazuri sunt foarte rare, sunt doar câteva zeci, dar ele totuți au loc și ar fi greșit să nu le menționăm. Aceasta este cu adevărat o manifestare a liberului arbitru al enoriașilor care, dintr-un motiv sau altul, doresc ei înșiși să se alăture la "biserica națională” (luăm această sintagmă între ghilimele pentru că Biserica lui Hristos nu poate fi națională prin definire). Ei țin o ședință, votează și trec sub jurisdicția BOaU. De regulă, în aceste cazuri preoții parohi participă și ei la tranziție. Asemenea comunități nu se confruntă cu nicio opoziție din partea Bisericii Ortodoxe Ucrainene și nimeni nu intervine într-o astfel de tranziție. Preoții parohi, desigur, sunt interziși în preoție pentru că au căzut în schismă, însă ei nu acordă caterisirii nicio importanță. Acei câțiva enoriași, dacă există, care nu doresc să părăsească Biserica Ortodoxă Ucraineană, pur și simplu găsesc o altă biserică, o altă comunitate bisericească, chiar dacă trebuie să parcurgă distanțe considerabile pentru a face acest lucru.

De ce acest tip de tranziție se întâlnește extrem de rar astăzi? Pentru simplul motiv că dacă atât parohul, cât și majoritatea enoriașilor adevărați din comunitate ar fi dorit să fie în "biserica națională", atunci ar fi trecut la ea cu mult timp în urmă. În 2019-2020, imediat după crearea BOaU sau chiar mai devreme, prin aderarea la Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului (BOU-PK) creată de Filaret Denisenko. Totuși, nici în acele zile nu au avut loc multe tranziții de acest fel.

Categoria a II-a: majoritatea sunt pentru BOaU, parohul și minoritatea sunt împotrivă

În acest caz, totul se întâmplă la fel ca în prima categorie, cu singura diferență că minoritatea încă încearcă să reziste tranziției și să-i convingă pe ceilalți că aceasta nu este o tranziție de la o jurisdicție la alta, ci o adevărată trădare a Bisericii. De regulă, astfel de încercări sunt nereușite, iar minoritatea, împreună cu preotul, trebuie să caute un alt loc de oficiere a cultului. Acest tip de tranziție este deja ilegal, întrucât, conform statutului unei comunități religioase, doar parohul poate convoca adunarea comunității. Dar în acest caz, atât parohul, cât și o parte a comunității sale sunt nevoiți, sub presiunea majorității, să părăsească biserica în care a slujit.

Subliniem că atunci când vorbim despre "majoritate" sau "minoritate", ne referim la enoriașii adevărați care frecventează în mod regulat biserica și participă la sfintele slujbe. Vom discuta mai jos tipurile de tranziții când "majoritatea" la vot este asigurată de cei care vin la biserică de câteva ori pe an sau nu vin deloc.

Categoria a III-a: o minoritate activă este pentru BOaU

În pofida faptului că majoritatea enoriașilor adevărați, împreună cu parohul, sunt împotriva tranziției, o minoritate activă nu vrea să se împace cu acest lucru și consideră că datoria lor este de a transfera biserica la "biserica națională".  În asemenea caz, au la dispoziție o mulțime de posibilități, de la resursele administrative până la grupări de radicali gata să folosească forța fizică.

De regulă, inițiativa însăși de a transfera o biserică la BOaU nu vine de la o minoritate de credincioși, ci de la autoritățile locale sau locuitorii unei localități care nu au nimic de-a face cu Biserica, sau au, dar foarte indirect. Dar o astfel de inițiativă găsește sprijin la doi-trei sau puțin mai mulți enoriași și ei încep să acționeze. Aceștia ar putea fi chiar foști enoriași care la un moment dat s-au supărat și au părăsit comunitatea, dar în chestiunea transferurilor și a acaparărilor acești trădători din rândul credincioșilor sunt de un mare ajutor. Totul aici se întâmplă după Evanghelie: fariseii puteau singuri să-L prindă ușor pe Iisus Hristos, dar participarea lui Iuda, unul dintre cei doisprezece apostoli, i-a ajutat foarte mult.

O schemă tipică de transferuri/acaparări arată astfel: cu sprijinul autorităților locale, se organizează o adunare a comunității teritoriale sau a unei părți a acesteia, la care majoritatea votează pentru transferul comunității către BOaU. Opinia adevăratei comunități religioase nu este luată în considerare, nu sunt acceptate argumente sau trimiteri la canoanele Bisericii sau legile Ucrainei. Faptul că Biserica Ortodoxă Ucraineană este liberă și independentă în guvernare, că și-a declarat oficial sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, că binecuvântează credincioșii pentru apărarea țării noastre și că ajută material și financiar Forțele Armate ale Ucrainei nu intereseaza pe nimeni. La adunarea teritorială (nu a comunității religioase) se votează pentru trecerea la BOaU. Aceasta este o încălcare directă a Legii Ucrainei "Cu privire la libertatea de conștiință și organizațiile religioase", care stabilește că numai comunitatea religioasă, adică enoriașii adevărați care participă în mod regulat la slujbele și Tainele Bisericii, pot schimba jurisdicția unei comunități religioase.

Apoi rezultatele votului sunt protocolate și transmise organismelor de stat care, ignorând  legea, efectuează reînregistrarea persoanei juridice jurisdicția BOaU. Dar deseori înainte de finalizarea acestui proces, care în multe cazuri este tergiversat din cauza faptului că comunitatea reală a Bisericii Ortodoxe Ucrainene încearcă să-și apere drepturile în instanță, autoritățile locale și susținătorii activi ai tranziției către BOaU acaparează cu forța acea biserică. Grupuri de vandali bine pregătiți fizic atacă biserca, taie lacătele, folosesc violența împotriva celor care nu sunt de acord și astfel expulzează comunitatea bisericească din biserică.

Gradul de conflict și violență poate varia de la cazuri când comunitatea BOUkr preferă să părăsească biserica în mod pașnic, până la acaparări dure și violente.

Categoria a IV-a: abuzurile și fărădelegea.

Aceasta este situația când întreaga comunitate este împotriva schumbării jurisdicției, când se ține o adevărată ședință, se votează în unanimitate pentru a rămâne în sânul Bisericii Ortodoxe Ucrainene și Întâistătătorului acesteia, Mitropolitului Onufrie, se depun documentele corespunzătoare la autoritățile locale, dar acestea oricum recurg la schema descrisă în categoria precedentă. Nici un fel de proteste, acțiuni în instanță sau apeluri la organismele de aplicare a legii nu vor ajuta. Adesea, astfel de acaparări au loc într-o formă foarte dură, cu bătaia credincioșilor și acțiuni hulitoare împotriva bisericii. De exemplu, în biserica în cinstea Icoanei Maicii Domnului de la Kazan din satul Ladyjin, regiunea Vinița, susținătorii BOaU au spart ușile bisericii folosind un buldozer. Imaginile de pe camerele de supraveghere realizate în noaptea de 9 ianuarie 2024 au captat atacul asupra acestei biserici.

Activiștii BOaU asaltează biserica în cinstea Icoanei Maicii Domnului de la Kazan din satul Ladyjin. Imagine: screenshot de pe camera de supraveghere

Filmările arată cum invadatorii folosesc furcile unui stivuitor pentru a doborî ușa care duce la paraclis și dau năvală înăuntru. După câteva secunde, încep să-i scoată în stradă pe oamenii care se aflau în interiorul biserici - enoriașii și parohul. Ei sunt târâți pe trepte, aruncați la pământ și apoi – alungați dincolo de teritoriul bisericiii, împinși, loviți și cu mâinile răsucite. Fața protoiereului Evghenii Vorobiov a fost bătută până la sânge.

În ultima vreme, invadatorii nici măcar nu se obosesc să organizeze ședințe false. Pe 16 aprilie 2024, Eparhia de Cerkasy a Bisericii Ortodoxe Ucrainene a raportat: "După cum se întâmplă în ultimele luni, pentru acapararea forțată a unei biserici ortodoxe, BOaU a abandonat chiar procedura care pe o săvârșea până acum, și anume desfășurarea ședințelor false ale comunităților teritoriale, care apoi erau trecute drept adunări ale "comunităților religioase". Totul s-a desfășurat mult mai simplu: la mijlocul lunii martie 2024, "clericul BOaU"” Nicolai Evgheniev "a petrecut de unul singur undeva în casa lui", chiar și fără știrea comunității teritoriale a satului Moșny și a primarului comunității teritoriale integrate Bogdan Șkarbuty, "ședința comunității religioase privind schimbarea subordonării jurisdicției în favoarea BOaU". Neavând nici autoritate, nici Statut, nici ștanpila parohiei, Nicolai Evgheniev a depus procesele verbale ale adunării sale de acasă autorităților de înregistrare de stat. Și pe 4 aprilie 2024, registratorul de stat Evgheniy Ștrik a făcut modificări în Registrul unic de stat al persoanelor juridice pentru comunitatea religioasă în cinstea Schimbării la Față a Mântuitorului, schimbând ilegal denumirea comunității, înlocuind conducătorul și eliminând fondatorul comunității religioase. "Acum, tot ce mai rămâne de făcut este să-i trimită pe militanți cu bastoane și polizoare de mână, să-i bată și să-i alunge pe enoriași în stradă și să transfere frumoasa biserică istorică Voronțov în jurisdicția BOaU. Și astfel a mai avut loc o "tranziție voluntară a "comunității religioase"!", au scris la Eparhie.

Soarta comunităților Bisericii Ortodoxe Ucrainene

Ultimele două categorii ale clasificării noastre condiționate sunt cele mai răspândite, ele reprezintă aproximativ 80-90% din toate cazurile din cifra anunțată de 1500 de parohii transferate. Totuși, în toate aceste cazuri, comunitatea este lipsită de biserică, lipsită de înregistrare ca comunitate a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, dar se păstrează ca comunitate. Cei care se bucură că a fost luată biserică de la o astfel de comunitate nu înțeleg un adevăr creștin fundamental: Biserica nu înseamnă clădirea și, cu siguranță, nici documentele de înregistrare de stat. Biserica este Trupul lui Hristos, oameni uniți de Duhul Sfânt. "Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos" (1 Cor. 12:12), "Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte" (1 Cor. 12:27).

O astfel de comunitate, vie, existentă cu adevărat, nu se transferă nicăieri. Ea rămâne cu preotul ei în Biserica Ortodoxă Ucraineană. Ea găsește un alt locaș pentru săvârșirea sfintelor slujbe. Acestea ar putea fi un magazin abandonat, un depozit, un vagon mic, o casă veche și așa mai departe. Credincioșii le repară, le adaptează pentru săvârșirea slujbelor și le împodobesc cu icoane. Se întâmplă că comunitatea reușește să adune fonduri pentru construirea unei noi biserici. Desigur, nu la fel de mare ca cea care le-a fost luată, nici cu o arhitectura bisericească la fel de pronunțată, dar totuși. Comunitatea trăiește, se roagă, săvârșește Sfintele Taine și se împărtășește cu Hristos la Liturghie. În acest sens, nimic nu se schimbă.

Drept exemplu, vom prezenta povestea bisericii Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Bucha, lângă Kiev. Pe 18 decembrie 2023, la ora 5 dimineața, atacatorii BOaU au spart ușa bisericii Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Bucha și au dat buzna înăuntru. În aceeași zi, autoritățile orașului au raportat că în biserică a avut loc prima "liturghie" a BOaU. Comunitatea Bisericii Ortodoxe Ucrainene a fost nevoită să părăsească biserica și a început să facă slujbe într-o sală festivă, pe care credincioșii o adaptaseră în acest scop.

Liturghie într-o sală festivă din Bucha. Imagine: Pagina de Facebook a Arhiepiscopului Iona

Pe această imagine, comunitatea bisericii acaparate se roagă cu episcopul Arcadie de Gostomel. Mai mult, judecând după bradul de Crăciun, au trecut doar câteva săptămâni de la acapararea bisericii. Adică comunitatea Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu numai că nu a încetat să existe, dar nici nu și-a întrerupt viața liturgică. În același timp, biserica acaparată de la credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene stă goală.

Comunicarea cu enoriașii și parohii din astfel de comunități descoperă o regularitate curioasă. Oamenii care au trecut prin încercări, prin ură și neînțelegerea celor din jur și au rămas totuși credincioși lui Hristos și Bisericii Sale, devin mai puternici în credință și creștini mai conștienți. Acest lucru este explicabil și de înțeles. Dar există și o altă tendință fericită. Adesea, după confoâiscarea bisericii și mutarea în alte locații, la slujbe vin mai mulți oameni decât înainte de aceste evenimente. Acest lucru este uimitor:  Biserica este persecutată, dar crește mereu. Oamenii care anterior au tratat Biserica cu indiferență, văzând cum credincioșii îndură durerile și încercările și, în același timp, rămân credincioși Bisericii, încep să se gândească: de ce întâmplă astfel? Ce comoară se află în Biserică, că de dragul ei se poate îndura exilul, calomnia, violența și alte încercări? Și acești de oameni se alătură comunității persecutate și o fac conștient, fără a ceda unei mode sau opinii publice. 1500 de biserici capturate nu înseamnă minus 1500 de comunități. Acestea sunt aceleași comunități vii din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, doar mai unite, mai conștiente și deseori mai numeroase.

Mai există un moment care deocamdată nu se observă, dar în timp se va manifesta din ce în ce mai mult. Este vorba de bani. Dacă înainte de acapararea bisericii comunitatea a cheltuit fonduri semnificative pentru întreținerea și amenajarea acesteia, iar după acaparare această cheltuială dispare. Desigur, nu în toate cazurile bugetul comunității rămâne la același nivel, dar acolo unde este cazul, mai mult sau mai puțin, apar și alte direcții de cheltuire a fondurilor. De exemplu, banii care au fost investiți în clădirea bisercii încep să fie investiți în oameni, în sensul larg al cuvântului. Aceasta include asistența pentru membrii comunității aflați în sitații financiare dificile, sprijinul pentru familiile numeroase, plata pentru asistența medicală, etc. Toate acestea fac comunitatea mai asemănătoare cu acele comunități creștine timpurii despre care citim în Faptele Apostolilor și în istoria Bisericii antice. La rândul său, această manifestare activă a iubirii poruncite de Dumnezeu îi atrage și mai mult pe oamenii care văd în creștinii de astăzi adevărați ucenici ai lui Hristos.

Bineînțeles, acest fenomen nu trebuie interpretat în sensul că acapararea bisericilor ar constitui un beneficiu pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană. Absolut deloc. Toate acestea sunt greu de suportat, iar mulți credincioși se simt epuizați sub povara încercărilor de astăzi. Dar Dumnezeu de foarte multe ori îi luminează pe oameni tocmai prin supărări. Prin încercări, El îi îndrumă spre desăvârșire și creștere în viața duhovnicească. Să ne amintim de istorisirea din cartea Faptele Apostolilor. Când a avut loc prima persecuție a comunității încă apostolice de creștini din Ierusalim, când a fost ucis primul mucenic Arhidiaconul Ștefan, acesta a fost un rău. Dar când apostolii au părăsit Ierusalimul și au plecat în alte locuri, au răspândit Vestea Bună în alte orașe și la alte neamuri, a fost bine.

Soarta bisericilor acaparate

Ce rămâne pentru BOaU? Ei primesc clădirea bisericii, care trebuie întreținută, încălzită, reparată și așa mai departe. Trebue să săvârșească slujbe, pentru care nu există nici preot, nici cor. Aceștia obțin înregistrarea oficială în registrul de stat, în spatele căruia nu există o adevărată viață de comunitate. Toți cei care au falsificat documente, au mințit cu cinism, au defăimat, au complotat și au bătut credincioșii, nu pot să înțeleagă valoarea liturghiei, a rugăciunii și tainelor bisericești. Ei își demonstrează abilitățile "religioase" o dată – în momentul acaparării bisericii, iar restul nu îi interesează. Așadar, constatăm că acei oameni care au pledat activ pentru trecerea la BOaU intră în ea imediat după acaparare și dupâ aceea nimeni nu-i mai vede acolo. Nu sunt suficienți "preoți" în BOaU, iar noua comunitate, care de obicei e foarte mică, ajunge într-o situație în care "preotul" vine la ei foarte rar, liturghiile nu se slujesc aproape niciodată, limitându-se la scurte te-deumuri. În consecință, motivația de a merge la biserică scade și foarte curând vine momentul în care biserica se dovedește a fi goală și nu este de folos nimănui.

Vreau doar să-l întreb pe reprezentantul BOaU, precum și pe curatorii acestuia de la Patriarhia Constantinopolului: de ce aveți nevoie de biserici goale? Ce veți face cu ele? Răspunsul poate fi înțeles, de exemplu, din această știre apărută chiar zilele trecute: Arhiepiscopul romano-catolic William Laurie de Baltimore, Maryland, SUA, din cauza scăderii numărului de enoriași (de 100 de ori în ultimii 40 de ani), a decis să reducă numărul parohiilor sale de la 61 la 21, iar numărul bisericilor de la 59 la 26. Este exact ceea ce o așteaptă pe BOaU și nici un sprijin de stat nu-i va fi de folos.

Prin urmare, răspunzând la întrebarea ridicată în titlul acestui articol, vom spune: 1500 de biserici acaparate nu este nici mult, nici puțin, aceasta este o cifră care arată câte clădiri ale bisericilor acum trebuie să întrețină BOaU suplimentar.

Iar numărul credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu numai că nu scade, ci chiar crește, la fel ca și numărul de tunderi monahale, hirotoniri și sfințiri de noi altare pe care se săvârșește Taina Euharistiei. Acest lucru înseamnă că cuvintele lui Hristos: "voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui...." (Matei 16:18) încă o dată își au confirmarea în istoria Bisericii.