Fantoma celei de-a treia uniri cu catolicii nu mai este o fantomă

Unirea Fanarului cu Roma poate avea loc în 2025. Imagine: UJO

Mulți cititori se simt deja obosiți de abundența publicațiilor legate de Patriarhul Bartolomeu, de declarațiile sale ambigue despre evenimentele din interiorul Bisericii, s-au săturat de fotografiile comune cu Papa Francisc. Și am putea renunța la reflectarea declarațiilor și acțiuniilor acestei persoane, dar el se poziționează ca primul fără egali, "capul" Ortodoxiei, cel pe care Biserica și credincioșii sunt obligați să-l asculte și să-i facă ascultare. Și dacă vom lăsa totul la voia întâmplării, la un moment vom înțelege că acest "Primat" al Ortodoxiei a condus Biserica în direcția total greșită. Și se vorbește din ce în ce mai des și mai deschis despre astfel de planuri. Dar despre toate la timpul lor.

Pe 13 februarie 2021, Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu a acordat un alt interviu, în care a confirmat că activitatea sa vizează unirea cu Roma în viitorul apropiat. În plus, interviul abundă în dezvăluiri la fel de importante, care vorbesc despre faptul că Ortodoxia se confruntă cu vremuri dificile.

Înainte de a trece la analiza interviului, trebuie să acordăm atenție faptului că interviul a fost luat cu ocazia celei de-a 30-a aniversări a întronizării Patriarhului Bartolomeu, care va fi celebrată pe 2 noiembrie 2021. Acest moment a fost evidențiat în text. Aceasta înseamnă că interviul de fapt nu este întâmplător, și într-o anumită măsură rezumă cei 30 de ani de activitate. În asemenea cazuri atât întrebările, cât și răspunsurile din interviu sunt gândite și convenite în prealabil. Drept urmare, nu este o simplă conversație cu un jurnalist, ci un anumit mesaj semnificativ pe care Patriarhul Bartolomeu dorește să îl transmită unui anumit public. În acest caz se poate presupune că publicul vizat sunt în primul rând cercurile politice liberale și straturile populației care le simpatizează, precum și catolicii și papa Francisc personal. Mesajele exprimate de Patriarhul Bartolomeu sunt adresate în primul rând acestora și consistă în confirmarea loialității față de așa-numita agendă liberală și fermității cursului spre aderarea la Vatican. De fapt, preambulul interviului de pe site-ul avvenire.it dezvăluie cu sinceritate faptul că interviul a fost pregătit de o serie de resurse media protestante europene.

În interviul menționat, Patriarhul Bartolomeu a răspuns la întrebări despre unirea cu Roma, despre activitățile sale din Ucraina, despre conflictul din Ortodoxie pe care l-a provocat această activitate, despre transformarea Sfintei Sofia în moschee, etc. Dar toate acestea nu alcătuiesc cel mai valoros mesaj. Cel mai important lucru care rezultă din interviu este identitatea ecleziastică a Patriarhului Bartolomeu și, indirect, a întregii Patriarhii a Constantinopolului.

Despre identitatea ecleziastică

La sfârșitul interviului, jurnalistul de la Avvenire a pus întrebarea: "După părerea dumneavoastră, de ce depinde în prezent autoritatea religiilor?". Întrebarea este pusă într-un stil laic, dar înseamnă următoarele: care este esența religiei și ce trebuie să manifeste lumii religia? Și întrucât întrebarea a fost adresată Primatului unei Biserici Ortodoxe, răspunsul trebuia să fie formulat în numele Bisericii Ortodoxe.

Înainte de a cita răspunsul Patriarhului Bartolomeu, să ne întoarcem la sfinții părinți și să vedem cum ar fi răspuns ei la această întrebare. De exemplu, Sfântul Cuvios Efrem Sirul ar fi spus că valoarea Bisericii constă în faptul că Dumnezeu trăiește în Ea: "Binecuvântată ești tu, Biserică a credincioșilor, căci Împăratul împăraților Și-a așezat lăcașul în Tine. Temelia Ta nu va fi zdruncinată niciodată, pentru că Domnul este păzitorul Tău și porțile iadului nu Te vor putea birui, iar lupii răpitori nu-ți pot dărâma sau slăbi cetatea. O, ce mare ești tu, casa lui Dumnezeu! Cât ești de frumosă!".

Sfântul Ierarh Teodoret din Kyros spune același lucru: "Domnul Hristos ține locul Capului iar cei care cred în El, sunt trupul".

Sfântul Ierarh Ciprian de Cartagina ar spune că valoarea Bisericii este în mântuirea oamenilor: "În afara Bisericii nu există viață: casa lui Dumnezeu este una și nimeni nu poate fi mântuit decât în ​​Biserică".

Sfântul Ierarh Chiril al Ierusalimului arată că Biserica dezvăluie oamenilor Adevărul: "Biserica învață fără nici o știrbire toate dogmele pe care oamenii trebuie să le cunoască".

La fel vorbește Sfântul Ierarh Teofil al Antiohiei: "Pentru marinari, Dumnezeu a ales insulele ca un refugiu, iar lumii copleșite de păcat, El a dăruit sfintele biserici în care se respectă învățătura adevărului".

Toți fără excepție, sfinții părinți spun că valoarea (autoritatea, în terminologia seculară) Bisericii lui Hristos (care este identică cu religia creștină) constă în faptul că în ea o omul se unește cu Dumnezeu și își mântuiește suflet pentru viața veșnică. Și iată ce răspunde Patriarhul Bartolomeu: "Astăzi autoritatea religiilor este pe larg evaluată prin contribuția lor la lupta pentru pace. Este inacceptabil ca religiile, forțele păcii și reconcilierii să fie fanatice și să stârnească divergențe. Nici progresul științific, nici dezvoltarea economică, nici comunicarea prin internet nu sunt suficiente pentru a realiza pacea. Noi, creștinii, aflați în slujba lumii și în lupta pentru dreptate, purtăm cea mai înaltă datorie – de a arăta neîntrerupta unitate a iubirii pentru Dumnezeu și a iubirii pentru aproapele".

Adică până și poruncile iubirii pentru Dumnezeu și aproapele, potrivit Patriarhului Bartolomeu,  trebuie să slujească în cauza luptei pentru pace și dreptate. Nici un cuvânt despre Hristos, nici un cuvânt despre mântuirea sufletului, nici un cuvânt despre Împărăția Cerurilor, nici un cuvânt despre pocăință! Dar atât propovăduirea lui Hristos, cât și a Sfântului Ioan Înaintemergătorul și ale Sfinților Apostoli au început cu îndemnurile: "...pocăiți-vă, pentru că s-a apropiat Împărăția Cerurilor" (Matei 4:17).

Misiunea Bisericii

Definind misiunea Bisericii, Patriarhul Bartolomeu spune la început cuvintele aparent corecte: "Misiunea Bisericii este mărturia Evangheliei și transformarea lumii în Hristos, ceea ce, evident, nu se realizează prin indiferență față de el sau în respingere lui". Dar apoi, dezvăluind semnificația celor spuse, el arată că acestea nu sunt altceva decât niște cuvinte frumoase: "Ca patriarh am luptat pentru stabilitatea și unitatea Ortodoxiei, pentru dialogul intercultural, interreligios, intercreștin, și am luat multe inițiative pentru protejarea mediului, pentru pace și solidaritate, pentru respectarea drepturilor omului, dintre care primul este libertatea religioasă, întotdeauna bazată pe izvorul nesecat a tradiției ortodoxe. Iar promovarea unității creștine este un fapt pe care de-a lungul vieții mele l-am considerat foarte important". Adică în realitate, Patriarhul Bartolomeu a fost angajat în promovarea a trei lucruri:

• ecumenismul;
• protecția lumii și a naturii;
• stabilitatea și unitatea Ortodoxiei.

Mai mult, toate acțiunile nu doar ale Patriarhului Bartolomeu, dar și ale predecesorilor săi din ultimul secol ne demontrează ce anume înțelege Fanarul prin stabilitate și unitatea Ortodoxiei. Este atunci când Patriarhia Constantinopolului se află în fruntea întregii Biserici și se amestecă în treburile Bisericilor Autocefale. În ceea ce privește protejarea păcii și a naturii, Fanarul se bucură de rezultate foarte slabe. Dar acest lucru nu se face pentru rezultat, ci pentru imagine. Dar asupra ecumenismului aș dori să vorbesc mai detaliat.

Despre ecumenism

La începutul interviului, Patriarhul Bartolomeu enumeră toate meritele Bisericii sale rezultate din cooperarea cu ereticii: "Patriarhia Ecumenică nu se limitează la participarea la evenimente ecumenice, dar este unul dintre fondatorii și sponsorul central al CMB (Consiliul Mondial al Bisericilor – Ed.). La aniversarea a 500 de ani de la începutul reformei luterane, Patriarhia Ecumenică a participat la diferite evenimente. O semnificație simbolică deosebită poartă faptul că în 1981, la 400 de ani după încheierea contactelor teologice privind corespondența dintre Tübingen și Patriarhul Ecumenic Ieremia II Tranos, a început un dialog teologic oficial între Federația Mondială Luterană și întreaga Biserică Ortodoxă".

Dar ce să facă cei care cred că catolicii, luteranii, protestanții și așa mai departe nu sunt Biserici cu care "trebuie să purtăm un dialog teologic", daci niște comunități care s-au îndepărtat de Biserică, și singurul dialog care se poate opera ar fi doar privind formele de întoarcere la Ortodoxie? Patriarhul a spus următoarele despre aceștia: "În lumea ortodoxă contemporană există diferite grupuri care exprimă un spirit anti-ecumenic extrem și caracterizează ecumenismul drept "erezie". Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, desfășurat la Creta în 2016, i-a condamnat pe toți cei care "sub pretextul apărării adevăratei Ortodoxii" încalcă unitatea Bisericii".

Adică cei care consideră că structurile religioase neortodoxe sunt eretice, potrivit Patriarhului Bartolomeu, încalcă unitatea Bisericii. Printre acestea se numără, de exemplu, Mitropolitul Atanasie din Limassol, care a refuzat să semneze documentele Sinodului Cretan, motivând că "nu există biserici și confesiuni, există doar cei care au părăsit Biserica și ei trebuie să fie numiți eretici și schismatici".

Cei care cred că structurile religioase neortodoxe sunt eretice, potrivit Patriarhului Bartolomeu, încalcă unitatea Bisericii.

Mitropolitul Atanasie de Limassol este oare singurul în istoria Ortodoxiei? Deloc. Toți sfinții părinți aparțin acestui grup de "distrugători ai unității Bisericii". Chintesența acestei opinii este fraza Sfântului Ciprian de Cartagina: "Cel care este în afara Bisericii nu poate fi mântuit decât în dacă cineva care se afla în afara chivotului lui Noe se va mântui". Orice efort de a găsi un sfânt (mai vechi sau mai aproape de contemporaneitate) care să vorbească pozitiv despre ecumenism nu se va încununa cu succes. Istoria ecumenismului în forma în care există astăzi are aproximativ o sută de ani și această istorie demonstrează fără echivoc că ecumenismul nu are aproape nimic comun cu mărturia lui Hristos, așa cum au înțeles-o Aapostolii și toți urmașii lor.

Sfântul Ierarh Ignatie (Breanceaninov) a scris de asemenea despre faptul că nu este posibil niciun dialog teologic cu cei care se depărtează de credința Ortodoxă: "Eretici sunt creștini? De unde ați luat asta? Multe cete de sfinți au acceptat cununa martiriului, au preferat chinul cel mai cumplit și îndelung, închisoarea și exilul mai degrabă decât să accepte să participe cu ereticii la învățătura lor hulitoare. Biserica Ecumenică întotdeauna a privit erezia ca păcat de moarte, întotdeauna a recunoscut că omul infectat cu teribila boală a ereziei este mort cu sufletul, străin de har și mântuire, fiind în comuniune cu diavolul și pierzarea lui...".

Despre unirea cu Vaticanul

În interviu susmenționat, Patriarhul Bartolomeu a vorbit cu o deosebită căldură despre Papa Francisc, a anunțat că s-a întâlnit cu el de vreo zece ori și că eforturile lor au ca scop unirea: "Desigur, problema unității și dezvoltarea dialogului teologic rămâne punctul central în relațiile noastre".

Cu câteva luni în urmă, într-o predică de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei cel Întâi Chemat, Patriarhul Bartolomeu a spus că dialogul dintre catolici și ortodocși duce la unitatea completă. În același timp, el a spus că această unitate va veni, "în pofida obiecțiilor celor care subestimează valoarea teologiei, sau consideră că ecumenismul este o utopie". Acum primatul Fanarului a trasat contururi mai concrete pentru această unire. El a afirmat că mișcarea către unitate poate avansa semnificativ în legătură cu aniversarea viitoare a Primului Sinod Ecumenic de la Niceea din 2025: "Fără îndoială, cea de-a 1700-a aniversare a Primului Sinod Ecumenic de la Niceea din 2025 poate servi ca o oportunitate pentru bisericile creștine să reflecteze asupra propriului drum, asupra greșelilor din trecut și din prezent, precum și să facă pași mai serioși".

Până și Patriarhul Bartolomeu probabil că nu știe ce se subînțelege prin "acești pași mai serioși". Mai sunt încă patru ani până la această data rotundă, o perioadă de timp în care se pot produce multe în lume. Prin urmare, putem presupune orice, de la o simplă întâlnire până la o unire deplină. Un lucru este sigur: atât Papa Francisc, cât și Patriarhul Bartolomeu vor încerca să scoată maximul din aniversarea Sinodului de la Niceea, pentru a realiza unirea deplină a Vaticanului cu Fanarul și a celor care se vor supune pretențiilor Patriarhului Bartolomeu pentru primatul în Ortodoxie.

Patriarhul Bartolomeu a ridicat perdeaua și a dezvăluit câteva contururi ale eventualei unificări: "Primul Sinod Ecumenic de la Niceea este un simbol, un punct de cotitură în istoria creștinismului, nu numai pentru că a formulat Crezul, dar și pentru că a emis 20 de canoane. Nicea oferă astfel o oportunitate unică de a consolida moștenirea noastră canonică comună din primul mileniu și de a explora importanța dreptului canonic ca instrument de promovare a dialogului ecumenic". Analizând declarațiile Patriarhului Bartolomeu din ultimii ani, putem observa cum el absolutizează, dogmatizează literal regulile canonice ale Sinoadelor Ecumenice. De ce el face acest lucru?

Pur și simplu pentru că vrea să convingă toată lumea că sfintele canoane cimentează pentru totdeauna împrejurările politice din primul mileniu. Aceasta înseamnă că Imperiul Roman (Bizantin) încă mai există, Constantinopolul este încă orașul domnitor, iar Patriarhul Constantinopolului conduce încă cea mai numeroasă Biserică Autocefală. Patriarhul Bartolomeu și susținătorii "papismului ortodox" încearcă să deducă din canoane întâietatea Fanarului, dar nu ne vom opri acum asupra acestui subiect. În raport cu ideea de unificare cu catolicii, absolutizarea canoanelor duce la afirmarea că din moment ce regulile Sinoadelor Ecumenice vorbesc despre Biserica Romană ca una dintre Bisericile Autocefale, și în același timp Biserică conducătoare, înseamnă că această stare de lucruri durează până în prezent, în pofida faptului că Vaticanul a introdus dogme noi și a denaturat învățătura Bisericii.

Astfel, devine clar că Patriarhul Bartolomeu își conduce susținătorii către cea de-a treia (după Lyon în 1274 și Ferrara-Florența în 1439) unire cu Vaticanul, iar 2025 este momentul în care această unire sau va fi încheiată, sau se va face un mare pas în acest sens.

În interviul său, Patriarhul Bartolomeu a vorbit și despre acțiunile sale în Ucraina, despre dezbinarea apărută între Bisericile Autocefale, despre problema primatului său, transformarea Sfintei Sofia în moschee și altele. Nu vom analiza acum declarațiile sale (deoarece nu s-a spus nimic nou), dar vom cerceta cum dorința Fanarului de a se uni cu Vaticanul poate afecta Biserica Ortodoxă.

Patriarhul Bartolomeu își conduce susținătorii către cea de-a treia (după Lyon în 1274 și Ferrara-Florența în 1439) unire cu Vaticanul, iar 2025 este momentul în care această unire sau va fi încheiată, sau se va face un mare pas în acest sens.

Cum se pot dezvolta evenimentele

În prezent Bisericile Ortodoxe Autocefale sunt împărțite, nu există comuniune euharistică între Biserica Rusă și Biserica din Constantinopol, precum și parțial cu Biserica Greciei, Biserica Alexandriei și Biserica Ciprului. Biserica Ortodoxă Rusă păstrează legătura doar cu acei ierarhi ai acestor Biserici, care au declarat că nu recunosc "Biserica Ortodoxă a Ucrainei". Această recunoaștere sau nerecunoaștere este, la prima vedere, criteriul acestei diviziuni. Dar în realitate totul este mult mai grav. Crearea BOaU de către Fanar și acordarea Tomosului de autocefalie convențională sunt doar o manifestare vizibilă a pretențiilor Fanarului de a domina în Ortodoxie.

Timp de mai multe decenii, Patriarhia Constantinopolului promovează ideea propriei sale supremații în Ortodoxie și că Ortodoxia pur și simplu nu poate exista fără această întâietate. Chintesența acestei ideologii a fost articolul actualului conducător al Arhiepiscopiei Americane din cadrul Patriarhiei Constantinopolului, Arhiepiscopului Elpidofor (Lambriniadis) "Primul fără egali". Tocmai datorită realizării acestei concepții, potrivit căreia Patriarhul Constantinopolului are autoritatea de a interveni în treburile oricărei Biserici Autocefale pentru a face ceea ce consideră de cuviință, Patriarhul Bartolomeu a întreprins acțiunile binecunoscute pe teritoriul Ucrainei. Bisericile Autocefale s-au confruntat cu problema: să fie de acord sau nu cu acest lucru? Astfel, problema recunoașterii BOaU a devenit o problemă legată de recunoașterea supremației Fanarului în Ortodoxie. Biserica Alexandriei, Biserica Greciei și Biserica Ciprului nu în plinătatea lor, dar totuși au fost de acord să recunoască. Nu vom vorbi acum despre presiunea exercitată asupra acestor Biserici din partea Departamentului de Stat American. Se poate întâmpla că și alte Biserici Autocefale vor recunoaște BOaU.

Dar una este să recunoști BOaU și chiar să fii de acord cu conducerea Fanarului, și cu totul altceva este să participi la unirea cu catolicii. Iar situația se dezvoltă într-o astfel de direcție încât primul îl va trage pe al doilea. Și atunci când episcopii din diferite Biserici Autocefale vor înțelege că totul nu se va limitata cu recunoașterea BoaU și de la ei se va cere să urmeze Fanarul spre unire, va putea să apară o conjunctură diferită. Cum a arătat experiența tristă a Uniunii de la Lyon și Ferrara-Florența, poporul din biserică și clericii obișnuiți primesc ideile de unire cu catolicii extrem de negativ. Această respingere îi împinge și pe episcopii care balansează să rămână credincioși Ortodoxiei. Mulți încă nu știu cine este Serghei (Epifanie) Dumenko și de ce nu are hirotonie canonică, dar un număr mult mai mare de oameni știe cine sunt catolicii și de ce unirea cu ei este o cădere de la Ortodoxie.

Prin urmare, putem presupune că pe măsură ce se apropie anul 2025 și perspectivele unirii cu Vaticanul vor deveni mai clare, vor fi din ce în ce mai puțini cei care vor fi dispuși să urmeze Fanarul. Aș dori foarte mult să cred în asta. Poate vom vedea cum Bisericile care au recunoscut BOaU își vor retrage această recunoaștere. Poate că acest lucru se va întâmpla după schimbarea conducerii acestor Biserici. Dar cei care vor decide totuși să calce pe urmele Patriarhiei Constantinopolului, vor trece Rubiconul și astfel dezbinarea existentă astăzi între Bisericile Autocefale va deveni o schismă adevărată.

Oricum, Biserica Ortodoxă va înfrunta timpuri dificile și va trebui să-și apere credința în Hristos și să-și demonstreze dreptul de a crede și a trăi așa cum ne-au poruncit sfinții părinți.