De ce nu putem accepta redenumirea

Pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană poate începe o nouă perioadă de persecuție. Imagine: UJO

În viitorul apropiat Curtea Constituțională din Ucraina va examina dosarul privind constituționalitatea legii despre redenumirea forțată a Bisericii Ortodoxe Ucrainene. UJO a analizat de mai multe ori acest subiect și a stabilit cine și de ce vrea să redenumească Biserica Ortodoxă Ucraineană, modul în care se exercită presiune asupra judecătorilor și opiniei publice, ale cui vor fi beneficiile și care vor fi urmările. Faptul că legea privind redenumirea nu respectă Constituția și legile este clar pentru oricine vrea să fie imparțial. Cu toate acestea, în țara noastră în prezent totul este posibil. De exemplu, închiderea recentă a trei canale TV de vârf, când au fost impuse așa-numitele sancțiuni împotriva lor și a proprietarilor acestora.

Orice jurist va spune că statul nu poate impune sancțiuni împotriva persoanelor juridice și cetățenilor Ucrainei prin definiție. Ei pot fi supuș răspunderii penale, administrative sau de altă natură în caz de încălcare a legislației ucrainene în vigoare. Sancțiunile pot fi aplicate în exclusivitate împotriva altor state, cetățenilor sau persoanelor juridice ale acestora. Prin urmare, sperăm, desigur, că legea și bunul simț vor prevala, iar Curtea Constituțională va recunoaște legea privind redenumirea forțată a Bisericii Ortodoxe Ucrainene ca fiind incompatibilă cu Constituția, dar probabilitatea ca fărădelegea să învingă este foarte mare. În acest sens, poate să apară gândul: de ce să nu fim de acord cu redenumirea? O să ne rugăm, o să mergem la biserică, o să participăm la slujbe. Totul va fi la fel, dar sub o altă denumire. De ce nu putem cădea de acord cu asta? Să facem o analiză.

Să ne reamintim fabula cazului: legea privind redenumirea a luat naștere din ideea că centrul de conducere al Bisericii Ortodoxe Ucrainene ar fi situat într-un alt stat, și anume în "statul agresor". Prin urmare, Biserica Ortodoxă Ucraineană nu poate fi numită Biserică Ucraineană, dar ar trebui să i se atribuie o altă denumire, de exemplu – "Biserica Rusă din Ucraina".

Primul argument – călcarea poruncii lui Dumnezeu

Una dintre poruncile lui Dumnezeu, date omenirii în Vechiul Testament, spune - nu minți, sau conform cărților Exodul și Deuteronomul – nu depune mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău. Echivalența acestor noțiuni este confirmată de sfinții părinți, de exemplu, "Nu depune mărturie mincinoasă, care cuprinde toate minciunile" (Fericitul Augustin).

Afirmația că Biserica Ortodoxă Ucraineană are organe de conducere în străinătate este contravine adevărului. Acest lucru contrazice documentele statutare atât ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene, cât și ale Bisericii Ortodoxe Ruse.

Statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene: "1. Biserica Ortodoxă Ucraineană este independentă și autonomă în guvernare și structură. 2. Organul suprem ale autorității ecleziastice și al administrației Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Soborul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene și Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, condus de Mitropolitul Kievului și a toată Ucraina".

Constatăm că nu sunt menționate organe de conducere străine. În Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse, clauzele care se referă la Biserica Ortodoxă Ucraineană sunt plasate într-un Capitol separat X, care se numește "Biserica Ortodoxă Ucraineană". Paragraful 4 al acestui Capitol prevede: "Organele autorității ecleziastice și administrația Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt Soborul și Sinodul său, în frunte cu Primatul său, purtând titlul de "Preafericitul Mitropolit al Kievului și a toată Ucraina". Centrul de conducere al Bisericii Ortodoxe Ucrainene este situat în orașul Kiev".

Relația dintre Biserica Ortodoxă Ucraineană și Biserica Ortodoxă Rusă în Statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene este definită prin următoarele cuvinte: "Biserica Ortodoxă Ucraineană este unită cu Bisericile Ortodoxe Autocefale prin Biserica Ortodoxă Rusă" (paragraful 3), și totodată "Biserica Ortodoxă Ucraineană <...> este o parte autonomă a Bisericii Ortodoxe Ruse" (paragraful 5).

Caracterul concret a acestei interacțiuni este următorul:

• Primatul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ales de episcopatul ucrainean, este binecuvântat de Patriarhul Moscovei.
• Biserica Ortodoxă Ucraineană primește Sfântul Mir de la Patriarhul Moscovei.
• Statutul privind guvernarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene este adoptat de Sinodul său și aprobat de Patriarhul Moscovei.
• Sinodul arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse are dreptul de a primi contestații de la episcopii ucraineni împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri ecleziastice în Biserica Ortodoxă Ucraineană.

Toate aceste momente nu se referă în niciun mod la management și nu țin de planul juridic, acestea sunt norme bisericești care se referă la viața religioasă. Unele întrebări pot să apară cu privire la paragraful10 din Capitolul X al Statutului BORu: "Deciziile Sinodului local și ale Sinodului arhieresc sunt obligatorii pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană". Totuși, aici nu este vorba despre guvernare. Normele cuprinse în alte paragrafe din Statut, precum și în alte documente statutare, și cu atât mai mult orientarea generală a acestor norme, indică fără echivoc că Biserica Ortodoxă Ucraineană este absolut independentă în soluționarea problemelor administrative, de proprietate, de personal ș.a. Caracterul obligatoriu al deciziilor Sinodului local și al Sinodului arhieresc al BORu se aplică numai îm sfera religioasă și nu se referă la probleme administrative. În plus, în componența acestor organisme intră episcopi ai isericii Ortodoxe Ucrainene și putem spune că Biserica Ortodoxă Ucraineană participă în conducerea BORu, dar nu și invers.

Prin urmare, admiterea faptului că Biserica Ortodoxă Ucraineană are organe de conducere în străinătate va fi o minciună, și dacă vom fi de acord cu redenumirea, vom fi vinovați de încălcarea poruncii lui Dumnezeu. Dacă nu dorim să păcătuim în acest plan, atunci va trebui să schimbăm nu numai documentele statutare ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene și Bisericii Ortodoxe Ruse, ci și să schimbăm întreaga procedură de gestionare a Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Cu alte cuvinte, să renunțăm la statutul nostru de autonomie și să revenim la statutul de exarhat, ca pe timpul sovietic. 

Al doilea argument – încălcarea eclesiologiei

A accepta existența organelor de conducere ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene în Rusia și prin urmare, redenumirea Bisericii Ortodoxe Ucrainene în Biserica Ortodoxă Rusă din Ucraina, înseamnă încălcarea ecleziologiei ortodoxe. Mai precis, să acceptăm înțelegerea impusă a Bisericii ca entitate juridică a dreptului laic. Da, Biserica trăiește în stat și este guvernată de statul de drept. În special, are statut de persoană juridică, are drepturi și obligații. Dar Biserica lui Hristos nu este din această lume. Ea acționează în lume, dar nu aparține acestei lumi. Iar partea principală a relațiilor care se dezvoltă în cadrul Bisericii se referă la cer, nu la pământ. Aceste relații sunt orânduite de Evanghelie și de legea iubirii, nu de legea statului. De exemplu, cum se poate reglementa sinceritatea mărturisirii sau dacă o persoană se împărtășește "pentru iertarea păcatelor și pentru viața veșnică" sau spre osândă. În același mod, Biserica Ucraineană și Rusă nu pot fi privite ca o ramură și organizația-centru cu reguli corespunzătoare de subordonare. Nu putem spune că una este controlată de cealaltă sau invers. Aceste abordări sunt potrivite pentru întreprinderi, afaceri sau organizații publice, dar nu pentru Biserică. În Biserică în general totul este diferit. În Biserică, de exemplu, este imposibil să spunem că episcopul este subordonat patriarhului său în sensul în care viziunea seculară asupra lumii subînțelege termenul "supunere".

Cum, de exemplu, am putea traduce în limbajul legii seculare Regula 34 a Sfinților Apostoli: "Este potrivit ca episcopii fiecărei națiuni să-l cunoască pe primul dintre ei și să-l recunoască drept cap și să nu facă nimic depășind puterea lor fără acordul său: să acționeze fiecare în eparhia sa și în locurile care îi aparțin. Dar nici primul să nu facă nimic fără acordul tuturor. Căci așa va exista o singură minte și Dumnezeu va fi proslăvit în Domnul, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh"?

Mai mult, este imposibil să exprimăm relația dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Ucraineană, conexiunea și interdependența reciprocă în limbajul dreptului laic. A recunoaște cerințele legii privind redenumirea înseamnă a reduce în propria sa conștiință Biserica la nivelul unei organizații publice sau a unei întreprinderi comerciale, atunci când se poate spune că una face parte din cealaltă sau se supune una alteia. De fapt, împăratul Petru I a încercat să facă acest lucru (cel care este Romanov). Urmând exemplul Germaniei, al Olandei și al altor țări protestante, el a privit Biserica ca o organizație laică, un fel de departament al "afacerilor spirituale".

Al treilea argument este ideologic

Pentru cei care au crescut în URSS, împărțirea în naționalități în țară a fost destul de convențională. "Adresa mea nu este o casă și nu o stradă, adresa mea este Uniunea Sovietică", se cânta într-o melodie foarte populară. Desigur, fiecare republică avea propriile sale particularități ideologice și caracterul său național. Dar puteai locui astăzi în Letonia și mâine să mergi, de exemplu, în Kazahstan, și să nu simți vreun disconfort. Și cu atât mai mult, foarte puțini ucraineni s-au simțit străini în Rusia și invers.

Au trecut 30 de ani de la dezmembrarea URSS. A crescut o generație de ucraineni pentru care Rusia este un stat complet străin, cum ar fi, de exemplu, Polonia sau Australia, cu excepția, probabil, a limbii, care este încă vorbită de majoritatea locuitorilor Ucrainei. Acești oameni nu au fost niciodată în Rusia, nu au vizitat niciodată bisericile Bisericii Ortodoxe Ruse, nu se consideră credincioși ai Bisericii Ruse. Da, la sfârșitul Liturghiei se roagă pentru "marele nostru stăpân și părinte Chiril, Preasfințitul Patriarh al Moscovei", se roagă sfinților Bisericii Ruse, dar totuși se consideră parte a Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Nu au ei dreptul să facă asta? De ce acești oameni trebuie să fie transferați cu forța într-o altă Biserică?

Desigur, vor veni în fugă "patrioți" cu ochi sclipitori și vor striga pe întrecute – iată salvarea – Biserica Ortodoxă a Ucrainei (nou formată), cea mai adevărată biserică ucraineană. Dar dacă omul nu dorește să adere la BOaU? Dacă el nu consideră că această formațiune este Biserică? Cum adică, statul va decide la ce organizații religioase să adere sau să nu cetățenii săi? Să ne amintim de Constituția ucraineană – un act de cea mai înaltă forță juridică, care prevede că "fiecare are dreptul la libertatea viziunii asupra lumii și a religiei". Și "exercitarea acestui drept poate fi limitată de lege numai în interesul protejării ordinii publice, a sănătății și a moralității populației sau pentru protejarea drepturilor și libertăților altor oameni". În ce mod credincioșii care se asociază cu Biserica Ortodoxă Ucraineană (și nu cu BORu în Ucraina) încalcă "ordinea publică, sănătatea și moralitatea, drepturile și libertatea altor oameni"? Nu! Să ne reamintim că în Ucraina nu pot exista legi mai presus de Constituție. Prin urmare, cei care nu se consideră membri ai BORu nu pot fi transferați cu forța acolo.

Al patrulea argument se referă la destrămarea unității

În Biserica Ortodoxă Ucraineană este realizat în mod uimitor de viu principiul unității Bisericii lui Hristos "unde nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul și în toţi" (Col. 3:11). Biserica Ortodoxă Ucraineană reunește în Hristos reprezentanți ai diferitelor naționalități, convingeri politice, straturi sociale și așa mai departe. Fiii și fiicele Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt atât susținătorii integrării europene, cât și cei care sunt categoric împotriva acesteia. Biserica Ortodoxă Ucraineană reunește atât locuitori din vestul Ucrainei, cât și din autoproclamatele RPD și RPL, precum și din Crimeea. Toate divergențele noastre în plan politic pot fi depășite în Hristos.

Ce se va întâmpla în cazul redenumirii Bisericii noastre? Este ușor de înțeles că o parte semnificativă a credincioșilor și chiar a clerului nu vor fi de acord să rămână în "Biserica Rusă din Ucraina". Vor apărea nemulțumiri și tulburări. Cineva va fi de acord cu noua denumire, cineva va fi categoric împotriva acesteia, pentru că nu crede că are vreo legătură cu Biserica Ortodoxă Rusă.

Mai mult, această diviziune va începe oc nu numai și nu atât la nivel teritorial. Ea va trece prin eparhii, mănăstiri și parohii. Va apărea vrăjmășie și neîncredere reciprocă, vor apărea, va fi afectată armonia și dragostea dintre oameni. În acest sens ne putem reaminti de Declarația din 1927 a Mitropolitului Sergiu (Stragorodski), viitorul Patriarh, privind loialitatea față de puterea sovietică. Această declarație nu conținea abateri canonice și cu atât mai mult dogmatice de la Ortodoxie, dar totuși a adus tulburare și dezbinare termen lung în Biserică.

În orice caz, acceptarea redenumirii va însemna distrugerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene în forma în care există astăzi.

Al cincilea argument – Bisericii Ortodoxe Ucrainene îi va fi lăsată doar proprietatea pentru care deține dreptul de proprietate, și acest lucru nu este sigur

Ca urmare a redenumirii, nu numai Lavrele Kievo-Pecerska și cea de la Poceaev vor fi luate de la Biserica Ortodoxă Ucraineană, ci în general toate mănăstirile și bisericile care au fost transmise Bisericii Ortodoxe Ucrainene pentru folosință pe termen lung. Biserica Ortodoxă Ucraineană poate deține clădiri aflate în proprietatea statului, dar "Biserica Rusă din Ucraina" nu poate în principiu. Cu o probabilitate de 100%, va fi adoptată o lege corespunzătoare. Mii de comunități ortodoxe vor fi literalmente aruncate în stradă. Ceea ce poată să rămână sunt clădirile bisericilor construite de la zero și pentru care sunt emise titlurile de proprietate. Chiar și în acest caz, multe sfinte lăcașuri sunt situate pe terenuri care sunt închiriate sau se află în folosința comunităților.

***

În încheiere putem spune că consimțământul pentru redenumire este imposibil, deoarece ar fi consimțământul pentru distrugerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Nu putem fi de acord cu minciunile pe care dușmanii Bisericii le toarnă asupra noastră, nu putem fi de acord cu distrugerea înțelegerii pe care o avem despre Biserică și a unității în Hristos. Dumnezeu să ne ajute să-I rămânem credincioși și să rezistăm la toate ispitele.